Aplicarea legii civile

APLICAREA LEGII CIVILE

Notiuni introductive

Actele normative, si avem in vedere aici notiunea de lege in sens larg, sunt elaborate pentru a fi aplicate in cazuri concrete.

"Prin aplicarea legii civile se intelege activitatea practica prin care organele de stat infaptuiesc prevederile normelor juridice civile..activitate ce se desfasoara in formele juridice oficiale stabilite prin acte normative".

Aplicarea legii civile priveste urmatoarele aspecte:

durata de aplicare in timp a legii civile (aplicarea legii civile in timp)

spatiul geografic in care se aplica legea civila (aplicarea legii civile in spatiu)

subiectii de drept carora li se adreseaza legea civila (aplicarea legii civile asupra persoanelor).

"Din punct de vedere teritorial legile coexista, iar privite sub raportul timpului, ele se succed."40 De aceea, uneori legile civile pot sa intre in conflict. De pilda, intr-o imprejurare, o persoana, un bun sau un act juridic poate fi revendicat de mai multe legi nationale coexistente, cum ar fi casatoria unui cetatean roman cu un cetatean strain, in Targu Mures, sau cumpararea de catre un cetatean roman in Germania a unui bun imobil sau incheierea unui act de donatie intre un cetatean roman si unul englez, in Bucuresti. In aceste ipoteze se pune intrebarea ce lege civila se aplica? Cea romana sau cea straina, ambele coexistand.

In ipoteza legilor civile care se succed in timp se pun doua intrebari:

a) Cui se aplica noua lege civila in cazul incheierii unui act juridic?

- actului juridic incheiat inainte de noua lege civila si efectelor produse de acesta pana la aparitia noii legi - facta praeterita;

- actului juridic ce se incheie in prezent sub noua lege si efectelor juridice ale acestuia produse sub noua lege - facta pendentia;

- efectelor viitoare ale unui act juridic incheiat sub vechea lege - facta futura;

b) Cui i se aplica noua lege civila i 252e49c n cazul situatiilor juridice ce se constituie in timp, in mai multe etape (de exemplu perfectarea vanzarii-cumpararii unui imobil necesita o perioada mai indelungata de timp - intre ziua realizarii acordului de vointa a partilor contrac­tante si data intabularii dreptului de proprietate mai multe zile)?

- primului moment al constituirii situatiilor juridice;

- fiecarui moment din lantul de constituire a situatiilor juri­dice;

- ultimului moment din cadrul acestora.

Rezolvarea conflictului de legi in spatiu face obiectul dreptului international privat.

Rezolvarea conflictului de legi in timp face obiectul dreptului tranzitoriu sau intertemporal, ramura a dreptului civil.

Aplicarea legii civile in timp

Legea civila nu este vesnica, ea trebuie sa raspunda permanent cerintelor materiale existente intr-un stat la un moment dat. De aceea legile civile se succed in timp.

Asadar, legea civila se aplica intr-o anumita perioada de timp.

a) Momentul intrarii in vigoare a legii civile poate fi:

data publicarii in Monitorul Oficial

legea prevede expres data intrarii in vigoare, peste un numar de zile sau luni.

De momentul intrarii in vigoare a legii civile se leaga doua efecte juridice:

legea civila devine obligatorie

se instituie prezumtia legala absoluta ca orice persoana o cunoaste, nici o persoana nu poate invoca necunoasterea ei (nemo censetur ignorare legem).

b) Momentul incetarii aplicarii legii civile poate fi:

- prin abrogare. Ea poate fi expresa (cand in noua lege civila se prevede expres ca vechiul act normativ sau un anumit articol din actul normativ vechi se abroga - abrogare expresa directa - sau ca dispozitiile contrare se abroga - abrogare expresa indirecta - sau tacita (cand abrogarea rezulta din faptul ca o anumita materie este reglementata diferit in raport de vechea reglementare).

- prin implinirea termenului in cazul legilor cu termen. Prin ajungerea la termen legea civila inceteaza sa mai fie in vigoare

prin caderea in desuetudine. Notiunea de desuetudine are in literatura juridica intelesuri diferite.

Un autor o defineste ca "neaplicarea indelungata a unei legi."

Un alt autor apreciaza ca "o lege cade in desuetudine atunci cand au incetat ratiunile pentru care a fost adoptata, de exemplu, daca au disparut relatiile sociale reglementate".

Un alt autor distinge intre neaplicarea legii cazute in desuetudine, ca urmare a disparitiei ratiunilor pentru care actul normativ a fost adoptat, si abrogare (mod de iesire din vigoare a unei legi civile) precizand: "Caderea in desuetudine" a unei legi inseamna neaplicarea ei, dar nicidecum abrogarea ei".43

Aproape in unanimitate se admite ca desuetudinea nu este un mod de iesire din vigoare a legii.44 De exemplu Codul comercial intrat in vigoare la 1 septembrie 1887 nu s-a aplicat in perioada puterii populare pana la 22 decembrie 1989 fiind considerat ca si cazut in desuetudine, data dupa care se aplica din nou.

Legea civila noua poate produce urmatoarele categorii de efecte:

efecte imediate, adica se aplica situatiilor prezente

efecte retroactive, se aplica situatiilor trecute

efecte ultraactive, se aplica si dupa abrogarea legii.

Unele legi civile prezinta particularitati sub aspectul aplicarii lor in timp. Astfel:

- legile abrogative au o existenta foarte scurta in timp, ele au numai menirea sa faca sa inceteze aplicarea legii civile anterioare.

- legi interpretative sunt legi prin care se clarifica intelesul unei norme juridice discutabile dintr-o lege existenta. "Legea inter­pre­tativa se integreaza in legea interpretata, aceasta din urma trebuind sa se aplice, chiar si pentru trecut, cu intelesul statornicit de legiuitor. Prin urmare legea interpretativa isi produce efectele si in trecut."

Intr-o opinie, se sustine contrariul: "Fata de singura exceptie pe care o prevede Constitutia (art.15 alin.2: "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile) trebuie sa admitem ca legea interpretativa - act normativ intertemporal - produce efecte numai pentru viitor, desi pana la intrarea in vigoare a actualei Constitutii era acceptata teza potrivit careia legea interpretativa avea caracter retroactiv".

- legile tranzitorii, prin care se reglementeaza aplicarea legii noi in corelatie cu legea veche, au aplicabilitate doar in perioada de tranzitie.

Situatiile juridice pot fi si ele reglementate de o singura lege - situatii juridice unidependente, sau de mai multe legi - situatii juridice pluridependente.

Principiile aplicarii in timp a legii civile

In ipoteza succesiunilor legilor civile in timp, pentru stabilirea legii civile aplicabile se apeleaza la urmatoarele principii: principiul neretroactivitatii legii civile noi si principiul aplicarii imediate a legii civile noi.

Principiul neretroactivitatii legii civile noi.

Acest principiu este consacrat in art.1 Cod civil: "Legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putere retroactiva". Principiul consacra regula juridica potrivit careia, "legea civila se aplica numai situatiilor ce se ivesc in practica dupa adoptarea ei, iar nu si situatiilor anterioare, trecute".

Principiul se justifica prin "ideea potrivit careia nimeni nu-si poate stabili conduita dupa norme ce nu exista inca".

Principiul neretroactivitatii legii civile a primit un caracter constitutional prin textul art.15 al.2 din Constitutia Romaniei: "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile".

S-a pus astfel capat situatiei din regimul trecut cand "legiuitorul insusi putea dispune aplicarea retroactiva a unei legi noi pe care o edicteaza" ; deoarece regula juridica a neretroactivitatii legii civile cum se sustinea se aplica doar judecatorului. Azi legiuitorul insusi nu poate dispune ca o lege civila noua se aplica si pentru situatii anterioare aparitiei ei.

Intr-o opinie contrara, Paul Mircea Cosmovici apreciaza: "pentru ca o lege sa fie retroactiva este necesar ca legiuitorul sa declare in mod expres acest caracter.."

Concluzii (sau reguli juridice in aplicarea principiului neretro­activitatii legii civile)

Legea civila noua reglementeaza numai acte juridice si situatii juridice ce apar dupa intrarea ei in vigoare - tempus regit actum.

Regulile privesc actul juridic si situatiile juridice in curs de constituire modificare sau stingere (vezi exemplul referitor la contractul de vanzare-cumparare a unui imobil).

Cu privire la actul juridic functioneaza urmatoarele reguli in aplicarea principiului neretroactivitatii legii civile:

a) actul juridic este valabil incheiat cand sunt intrunite cumulativ, conditiile cerute de legea in vigoare, in momentul incheierii lui. Cand ulterior incheierii valabile a actului juridic apare o noua lege civila, ea nu poate declara ca nevalabil actul valabil deja incheiat si atunci cand noua lege introduce sau elimina cauza de nulitate.50

b) efectele juridice ale actului valabil incheiat, produse sau epuizate inainte de intrarea in vigoare a noii legi, raman valabile;

c) efecte juridice ale actului valabil incheiat ce se produc dupa intrarea in vigoare a noii legi se supun acesteia.

Referitor la situatiile juridice sunt aplicabile urmatoarele reguli:

a) situatiile juridice in curs de constituire (vezi exemplul contractului de vanzare-cumparare a unui imobil) modificare sau stingere la data intrarii in vigoare a legii noi, cad sub incidenta acestei legi (principiul aplicarii imediate a legii noi). Cand elementele ce compun situatia juridica in  curs de constituire, modificare sau stingere au individualitate proprie (de exemplu, realizarea acordului de vointa la contractul de vanzare-cumparare a imobilului conform legii trebuie sa se manifeste in forma solemna), se respecta legea in vigoare in acel moment, neaplicandu-se legea noua care de pilda ar putea omite aceasta cerinta (a solemnitatii).

b) efectele produse de situatiile juridice in curs de constituire, modificare sau stingere sunt guvernate de legea sub care se produc. Legea noua reglementeaza efectele situatiilor juridice dupa intrarea ei in vigoare.

Cateva cazuri frecvente de aplicare a principiului neretroactivitatii legii civile:

- admisibilitatea dovezilor privind actele si faptelor juridice generatoare de drepturi si obligatii, in legatura cu care partile pot ajunge in conflict, se face prin respectarea legii in vigoare la data cand instanta se pronunta asupra admisibilitatii mijlocului de proba;

- dovada actului juridic se supune legii in vigoare in momentul incheierii actului juridic;

- raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapte ilicite se stabileste in functie de legea in vigoare in momentul savarsirii faptei ilicite;

- mostenirea legala (succesiunea ab in testat) este carmuita de legea in vigoare in momentul deschiderii succesiunii;

- validitatea testamentului se apreciaza dupa legea in vigoare in momentul redactarii;

- efectele dispozitiilor testamentare sunt guvernate de legea in vigoare in momentul deschiderii succesiunii. De exemplu, daca dupa redac­tarea testamentului ar aparea o lege care ar modifica conditiile de vala­bilitate ale testamentului, legea noua nu s-ar aplica testamentului incheiat.

Precizarile referitoare la principiul neretroactivitatii legii civile in materia prescriptiei extinctive se gasesc la cap. "Prescriptia extinctiva".

Principiul constitutional al neretroactivitatii legii admite o singura exceptie: "legea penala mai favorabila".

Apreciem ca numai printr-o lege constitutionala se pot adauga exceptii in materia civila, legea organica sau ordinara nu pot deroga de la norma constitutionala.

Aceasta premisa clarifica discutiile din doctrina referitoare la caracterul retroactiv al normei de interpretare.

Principiul aplicarii imediate a legii civile noi

Principiul consta in regula conform careia legea, din momentul intrarii in vigoare, se aplica actelor juridice in curs de constituire, de modificare, sau stingere si celor ce se vor constitui in viitor, precum si efectelor acestora (facta pendentia si facta futura).

Totodata, legea noua reglementeaza si situatiile juridice ce se constituie sau sting, precum si efectele acestora.

Principiul aplicarii imediate a legii civile noi nu este consacrat legislativ, el se deduce din principiul neretroactivitatii legii civile.

Principiul se jusitifica prin urmatoarele ratiuni:

- legea civila noua nefiind retroactiva, se impune aplicarea ei imediata

- neadmiterea principiului ar insemna neaplicarea legii noi

- legea noua trebuie prezumata ca reprezinta un progres tehnic, juridic, fata de legea veche, astfel incat trebuie sa se aplice, de la intrarea ei in vigoare, si situatiilor juridice care sunt in curs de constituire, modificare sau stingere ori ale caror efecte sunt in curs de constituire.

Principiile aplicarii legii civile in timp au domenii diferite de actiune:

- principiul neretroactivitatii legii civile se opune retro­activitatii acesteia

- principiul aplicarii imediate a legii civile noi se opune supravietuirii vechii legi civile.

"Problema aplicarii imediate a legii noi este cea a excluderii supravietuirii legii vechi..are ca obiect faptele si efecte in curs..problema retroactivitatii..are ca obiect faptele in intregime consumate in trecut" La aceasta formulare limpede a deosebirii fundamentale intre cele doua principii, apreciem ca se poate adauga: principiul neretroactivitatii vizeaza actele juridice uno ictu (cand constituirea sau stingerea se produc intr-un singur moment); principiul aplicarii imediate a legii noi priveste situatiile juridice ce se constituie succesiv, in timp (exemplu, adoptiunea presupune momente succesive in timp: consimtamantul parintilor firesti, hotararea instantei de judecata; imobilele se pot dobandi prin uzucapiune, adica prin posesie de buna credinta prelungita in timp).

Principiul aplicarii imediate a legii noi este o creatie a doctrinei si practicii judiciare, el nu este consacrat prin legea civila. Fiind "o simpla regula de interpretare..legiuitorul o poate inlatura. El o poate face nu numai printr-o declaratie de vointa expresa, dar si in mod tacit..El se intemeiaza numai pe vointa tacita a legiuitorului, astfel cum acesta a putut fi desprins, prin interpretare, de teorie si practica".53

Daca vointa tacita a legiuitorului permite functionarea principiului aplicarii imediate a legii noi, tot prin vointa tacita legiuitorul il poate inlatura: o face in situatia ultraactivitatii legii vechi.

Exceptia de la principiul aplicarii imediate a legii civile noi o constituie ultraactivitatea (supravietuirea) legii vechi, adica aplicarea in anumite situatii determinate de legea noua pentru inca o perioada de timp a legii vechi, desi a fost abrogata si a intrat in vigoare o noua lege civila.

Intr-o opinie, se apreciaza ca "fiind o exceptie si supravietuirea legii vechi trebuie consacrata expres de lege. Socotim ca gresit s-a facut aplicatia exceptiei ultraactivitatii, in lipsa de text expres, a art.12 din Decretul nr.144/1958, abrogat prin Legea nr.50/1991 in practica unor instante." Aceeasi pozitie transanta si in referirea: "ca si in cazul exceptiei retroactivitatii legii civile, ea (n.a.- exceptia de ultraactivitate a legii civile trebuie prevazuta expres in legea noua").

Urmatoarea prevedere legala consacra expresis verbis supravietuirea legii vechi: art.71 din Legea nr.114/1996 privind locuinta prevede: "persoanele care beneficiaza de drepturi mai favorabile decat cele prevazute in prezenta lege, consacrate prin legi speciale, care se refera printre altele, la materia raporturilor juridice locative si a celor conexe acestora, se bucura in continuare de aplicarea drepturilor mai favorabile" (n.a. - se bucura in continuare de prevederile legii civile vechi, desi abrogata).

Intr-o alta opinie "dispozitiile vechii legi supravietuiesc in temeiul vointei tacite a legiuitorului".

Asadar, exceptia de ultraactivitate exista desi lipseste un text expres in noua lege.55

In aplicarea exceptiei de la ultraactivitate a legii civile distingem:

- de regula, se aplica actelor juridice (situatiilor juridice voluntare), cu precizarea ca noua lege civila sa contina norme juridice dispozitive, partile avand astfel latitudinea ca prin acordul de vointa sa deroge de la prevederile legale

- uneori noua lege exclude expresis verbis aplicarea exceptiei

- nu se poate face aplicarea exceptiei de ultraactivitate cand noua lege civila are caracter imperativ.

Aplicarea exceptiei in materia situatiilor juridice voluntare (contracte) se justifica prin faptul ca partile la incheierea contractului consimt tacit ca norma juridica civila supletiva sub imperiul careia se afla sa completeze conditiile si efectele acestuia. Prin abrogarea vechii legi, care practic s-a topit in vointa partilor contractante, s-ar aduce atingeri acesteia, partile fiind puse in situatia sa nu se bucure de efectele contractului, nerealizate pana in momentul aparitiei noii legi civile.

Aplicarea legii civile in spatiu

Legea civila se aplica intr-un anumit spatiu supus suveranitatii unui stat.

Aplicarea legii civile in spatiu priveste doua aspecte:

a)      aspectul intern

Sub acest aspect, legea civila romana se aplica raporturilor juridice civile stabilite intre cetateni romani in limitele teritoriului Romaniei. Principiul care reglementeaza aplicarea legii civile in spatiu sub aspect intern este principiul teritorialitatii.

Potrivit acestui principiu legea civila in sens restrans (aceea elaborata de Parlament) se aplica pe intregul teritoriu al statului, iar legea civila in sens larg (celelalte acte normative elaborate de organele de stat competente) se aplica fie la nivelul intregii tari (cele ce emana de la organele centrale) fie la nivel local, cand sunt emise de un organ local.

Teritoriul este  spatiul geografic cuprins intre frontierele de stat legal stabilite: "frontierele tarii sunt consfintite prin lege organica, cu respectarea principiilor si celorlalte norme generale ale dreptului international" (art.3 alin.2 Constitutia Romaniei).

Totusi, in unele situatii prevazute in legi speciale, legea civila romana nu se aplica pe intregul teritoriu al tarii:

- pe teritoriul ambasadelor straine

- in anumite zone libere, orase, porturi stabilite conventional si supuse unor reglementari internationale speciale

Legea civila romana se aplica, pe baza de reciprocitate, in baza unor tratate internationale si in afara teritoriului statului roman:

- pe nave si aeronave sub pavilion romanesc ce se afla in afara apelor teritoriale;

- in ambasadele Romaniei din strainatate;

- cetatenilor romani aflati in afara granitelor tarii in anumite conditii (de exemplu prevederile Codului Familiei referitoare la conditiile de fond ale casatoriei).

b) aspectul international

Acest aspect are in vedere raporturile juridice incheiate ce contin elemente de extraneitate: partile au cetatenii diferite, actul juridic in care o parte este cetatean roman se incheie in strainatate, actul juridic in care o parte este cetatean strain se incheie in Romania, bunul imobil este obiect exterior al raportului juridic civil se situeaza in strainatate etc.

c) solutionarea conflictului de legi in spatiu

Ce lege se aplica raporturilor juridice cu elemente de extraneitate? Legea tarii careia ii apartine una din partile raportului juridic, legea statului unde se incheie raportul juridic, legea ststului unde se situeaza bunul ce face obiectul raportului juridic?

Conflictul de legi in spatiu se solutioneaza prin normele conflictuale. Fiecare stat elaboreaza norme conflictuale, ce alcatuiesc dreptul international privat.

Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international cuprinde normele conflictuale prin care se solutioneaza conflictul de legi in spatiu.

Legea cuprinde urmatoarele categorii de norme conflictuale:

a) normele conflictuale cu privire la situatii juridice legale (se nasc, modifica, transmit si sting in puterea legii) au caracter obligatoriu

- art.11: starea si capacitatea civila a persoanei (statului persoanei fizice) este guvernata de legea cetateniei (lex personalis) sau  de legea nationala (lex patriae) a subiectului raportului juridic

- art.41: legea aplicabila persoanei juridice este carmuita de legea sa nationala, determinata de sediul social al societatii

- art.49: posesia, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garantii reale sunt supuse legii locului unde acestea se afla sau sunt situate

- art.145: uzucapiunea este carmuita de legea statului unde bunul se afla la inceperea termenului de posesie, prevazut in acest scop

- art.66: mostenirea este supusa, in ce priveste bunurile mobile, oriunde acestea s-ar afla, legii nationale pe care persoana decedata o avea la data decesului (lex patriae), iar in ceea ce priveste bunurile imobile si fondul de comert, legii locului unde fiecare din aceste bunuri se afla (lex rei sitae)

- art.18: conditiile de fond cerute pentru incheierea casatoriei sunt determinate de legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti (lex patriae)

- art.107: faptele juridice cu caracter ilicit si raspunderea juridica civila sunt supuse legii statului pe al carui teritoriu a intervenit fapta ilicita (lex loci delicti commisi)

b) normele conflictuale cu privire la situatii juridice subiective (se nasc, modifica transmit si sting pe cale conventionala)

- art.69 si 71 conditiile de fond si forma ale actului juridic unilateral sunt carmuite de legea aleasa de autorul sau

- art.73 contractul este guvernat de legea aleasa prin consens de parti

Aplicarea legii civile asupra persoanelor

Normele juridice civile, fiind norme obligatorii de conduita, se adreseaza, in principiu, oricarei persoane fizice sau juridice.

Subiectii de drept civil au o vointa juridica egala, in sensul ca participa la raporturile juridice civile, de regula numai potrivit consimtamantului liber exprimat.

Sub aspectul sferei subiectilor de drept carora li se adreseaza legea civila se disting urmatoarele categorii de legi civile:

a) legi civile cu vocatie generala de aplicare, atat persoanelor fizice cat si persoanelor juridice. De exemplu, normele juridice prevazute in Codul civil

b) legi civile aplicabile numai persoanelor fizice. De exemplu, Legea nr.119/1996 privind actele de stare civila, Decretul nr.975/68 privind numele etc.

c) legi civile cu vocatie de aplicare numai persoanelor juridice. De exemplu, Decretul 31/1954 in ceea ce priveste persoana juridica, Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale etc.

Uneori normele juridice civile se aplica unei anumite categorii de persoane fizice sau juridice (de exemplu prevederile din Codul familiei referitoare la minori si ocrotirea lor).