Consideratii generale privind institutia casatoriei

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND INSTITUTIA CASATORIEI

Notiunea de casatorie si caracterele juridice ale acesteia

Familia, ca nucleu social bazat pe casatorie, a avut de-a lungul vremii sensuri diferite. Se pare ca etimologia cuvantului familie este cuvantul latinesc famulus, care semnifica rob casnic in perioada de inceput a societatii sclavagiste romane, si din care s-a format familia,-ae.

Cuvantul familie in limba romana se pastreaza din latina vulgara, limba care era folosita de administratia romana in relatiile cu locuitorii vechii Dacii. Ca si in limba latina, cuvantul familie in limba romana are mai multe intelesuri asupra carora vom insista in paginile care urmeaza.

Din punct de vedere social, familia constituie nucleul primar reunit prin casatorie, legatura de sange si adoptie. In zilele noastre familia este considerata o unitate sociologica si psihologica si se caracterizeaza prin raporturi de rudenie intre persoanele ce o alcatuiesc.

Familia ofera identitate sociala, dispune de un anumit buget comun si un sistem de convietuire, relatii de dependenta afectiva, spontana, intimitate, dar si de distante psihologice nuantate, distributie a coparticiparii si responsabilitatii educative si de intrajutorare.

Familia biologica din parinti si copiii necasatoriti, deci din doua generatii si care formeaza nucleul familiei si familia extinsa se refera la sotul, sotia, copiii necasatoriti, cei casatoriti, bunicii si nepotii, fiind astfel compusa din patru generatii. "Familia fara copii constituie un menaj sau un cuplu. "

Sociologii fac distinctie intre familia simpla sau nucleara, formata din parinti si copiii lor necasatoriti si familia extinsa sau larga, formata si din alte persoane.

Relatiile de familie au caracter de complexitate, caracter pe care nu-l gasim la alte categorii de relatii sociale. Avandu-se in vedere un anumit aspect al relatiilor de familie, s-a afirmat ca familia este o realitate biologica creata prin uniunea dintre barbat si femeie. Uniunea de care facem vorbire se realizeaza prin intermediul institutiei numita casatorie. Dupa cum rezulta in mod logic, familia incepe prin a fi formata din soti, insa familia tipica este formata din parinti si copii. Mediul familial contine reguli de comportare, obiceiuri, valori ce organizeaza viata de zi cu zi a familiei.

In perioada de inceput a oranduirii sclavagiste, notiunea de familie avea un alt inteles decat il are in contemporaneitate acest cuvant. Astfel, famili 848j95i a reprezenta un grup de persoane care includea toti membrii care se aflau in puterea unei singure persoane.

Familia a aparut in perioada destramarii oranduirii gentilice, ca o necesitate economica. Data fiind cresterea numarului de persoane, in viata tribului au aparut situatii de nemultumire, de incercare de indestulare a unor anumite persoane care aveau un rol mai mare in viata tribala. Astfel, conducatorii vanatorilor, conducatorii cetelor care atacau alte triburi isi opreau o parte mai mare din prada si din cele ce agoniseau ceilalti membri ai tribului.

Persoanele care se gaseau sub influenta directa a acestor capetenii aveau si ele o pozitie privilegiata. A aparut astfel necesitatea de protejare a membrilor din cadrul unui trib, prin unirea mai multor indivizi pe diferite criterii. Criteriul care s-a dovedit cel mai viabil a fost cel al filiatiei dupa mama. In matriarhat filiatia a cunoscut o influenta crescanda, organizandu-se nuclee de familie.

Trebuie precizat ca notiunea de familie de la acea data nu avea caracteristicile familiei din sclavagism, cu atat mai mult, diferentele sunt notabile cu cat se urca pe scara dezvoltarii societati omenesti si se trece prin etapele de dezvoltare ale civilizatiei umane.

"Familia reprezinta un produs al sistemului social; ea se dezvolta pe masura ce se dezvolta societatea si trebuie sa se modifice in raport de transformarile din societate, de unde si disparitia unei anumite forme de organizare a familiei de indata ce sunt inlaturate relatiile de productie pe care ea se intemeiaza ."

"Daca intreaga dezvoltare a umanitatii este indisolubil legata de afirmarea si adancirea formelor de colectivitate umana, atunci familia este una din verigile sociale cele mai vechi si mai stabile, ceea ce ne face sa afirmam ca istoria societatii este totodata si istoria evolutiei familiei, a formelor, functiilor si rolului pe care le exercita in societate. "

In urma luptelor dintre membrii unor triburi, pentru acapararea temporara a unor terenuri mai bogate in fructe, care sa le asigure o hrana mai buna, sau pentru terenuri mai bogate in vanat, sau chiar pentru a obtine hrana deja adunata, au aparut sclavii, persoane fara un statut juridic, fara drepturi, asupra carora invingatorii aveau drepturi depline, obtinute prin cutume.

Acestia, la inceput, erau omorati pentru ca reprezentau noi obligatii de hrana. Insa, pe masura ce intre membrii tribului se producea o diferentiere tot mai mare, bazata pe puterea lor economica, pe suprafata de teren pe care o cultivau, pe volumul prazii obtinute, familiile au inceput sa foloseasca sclavii la diverse munci, cu predilectie agricole pentru marirea capacitatii de productie pe suprafete mai intinse, avand astfel un rol din ce in ce mai important in viata sociala. Trebuie sa precizam ca in perioada existentei familiei patriarhale romane numarul sclavilor era mic, o gospodarie avea unul sau doi sclavi, chiar daca seful familiei era un demnitar.

Evolutia familiei din fazele incipiente ale vietii gentilice la familia din perioada sclaviei se produce ceruta fiind de aparitia unor nevoi sociale si a unei noi pozitii ale stapanilor de sclavi.

"In conditiile economice din perioada sclaviei patriarhale (dezvoltarea rudimentara a uneltelor, etc) productia cerea incordarea disciplinata a tuturor fortelor pentru asigurarea recoltei de care depindea viata familiei.Cel care conducea activitatea familiei era pater si astfel se explica puterile lui exceptionale."

A inceput astfel o era noua, care avea sa aduca omenirii o civilizatie, care pe langa cruzimile pe care omul modern nu le poate intelege si accepta, a uimit in trecut si uimeste si astazi prin realizarile ei grandioase si multe fara egal in lumea contemporana.

"Fiind un fenomen social, se dezvolta odata cu dezvoltarea societatii si se modifica in raport cu aceasta. "

Familia este o unitate sociologica si psihologica, oferind prin existenta ei identitate sociala. Este nucleul primar al organizarii umane, in jurul careia se realizeaza, in mic, functiile societatii. Se reproduce astfel specia umana, se depun eforturi pentru asigurarea hranei membrilor ei, se realizeaza functia de educare si de integrare in societate a membrilor ei, realizandu-se continuarea moral-spirituala a societatii. Mediul familial contine reguli de comportare, obiceiuri, traditii, valori ce organizeaza viata de zi cu zi a familiei, ce formeaza membrii sai ca indivizi in particular, in intimitatea familiei si in societate.

Familia constituie principalul nucleu prin care se perpetueaza specia umana.

Indiferent de stadiul de dezvoltare a societatii si de conditiile concrete din fiecare tara, daca a existat intr-o familie sentimentul de iubire fata de celalalt sot, functia de perpetuare a speciei s-a realizat organic.

Familia este prima societate a fiecarui om, dand copilului primele notiuni de conduita, morala, imprimandu-i acestuia principii ce constituie fundamentul, baza pe care apoi se cladeste personalitatea omului matur, creator la randul sau de familie.

Notiunea juridica a familiei: Familia se realizeaza prin casatorie. In dictionare si pentru majoritatea persoanelor mature, casatoria este uniunea legala, liber consimtita intre un barbat si o femeie pentru intemeierea unei familii.

Aceasta este una din nenumaratele incercari de a defini familia. Cele de mai sus au fost redactate in foarte multe variante, fiecare autor incercand sa sustina ca varianta lui este cea mai cuprinzatoare si mai aproape de adevarul juridic. Astfel, eminentul jurisconsult roman Modestin afirma ca prin casatorie se intelege unirea barbatului cu femeia si o comunitate pentru intreaga viata.

Oratorul francez Portalis afirma vorbind despre familie ca sotii, prin casatorie, formeaza o societate incheiata in scopul perpetuarii speciei umane, a ducerii traiului si destinului lor in comun.

In perioada in care burghezia era in ascensiune, numerosi teoreticieni au fundamentat teoria contractuala a casatoriei. In parte, aderam la aceasta teorie, avand in vedere ca reprezinta o realitate si o necesitate stabilirea raporturilor patrimoniale dintre viitorii soti, pentru ca relatiilor dintre ei bazate pe iubire si stima reciproca se pot deforma, sau inceta in totalitate, din varie motive, situatie in care stabilirea raporturilor patrimoniale trebuie facuta cu mult discernamant si in spiritul respectului reciproc.

Renumitul avocat si teoretician Matei Cantacuzino, teoretizand despre casatorie afirma ca aceasta privita in sine ca act relativ la starea persoanei si independent de raporturile matrimoniale dintre soti, constituie un contract, deoarece exista acordul de vointa dintre parti, contract care creeaza partilor obligatii si le da dreptul la actiuni.

Contractul, care este relativ, referitor la starea persoanelor, situatie care intereseaza societatea, organizarea ei sociala, prin care legatura privitoare la starea persoanelor se incheie, este un contract solemn, iar solemnitatea lui consta nu numai in acordul scris, ci si prin participarea unui agent al autoritatii, pentru a intari, prin prezenta lui, vointa partilor.

Actul casatoriei este un act juridic bilateral, pe care viitorii soti il incheie in forma solemna, in fata autoritatii de stat, reprezentata de ofiterul starii civile, rol pe care il indeplineste primarul localitatii in care viitorii soti vor face declaratia de unire, de loctiitorul acestuia, sau de o persoana imputernicita de primar.

Asupra institutiei juridice a casatoriei si aceea a contractului s-au scris numeroase studii, din care rezulta ca "desi actul juridic prin care se incheie casatoria nu poate fi considerat un contract, totusi, intre cele doua institutii juridice exista anumite asemanari, concretizate in: casatoria este un act juridic bilateral, asa cum poate fi, de cele mai multe ori, si contractul; incheierea casatoriei este libera, in inteles contractual ca orice persoana are libertatea de a se casatori sau nu; viitorii soti sunt egali, in inteles contractual ca acestia consimt la casatorie in conditii de egalitate juridica si nu de subordonare a unuia fata de celalalt ".

Actul juridic prin care se incheie casatoria se deosebeste de contract prin aceea ca in cazul contractului, fiecare parte urmareste un scop diferit de al celeilalte parti, pe cand in cazul casatoriei, ambii soti urmaresc un scop comun, consimtamantul viitorilor soti nu are aceeasi valoare cu acordul de vointa al partilor, contractul poate fi susceptibil de modalitati (termen, conditie, sarcina), pe cand casatoria nu poate fi afectata de nici una dintre acestea; contractul, fiind stabilit prin vointa partilor poate inceta prin acordul lor de vointa pe cand casatoria nu poate lua sfarsit prin acordul de vointa al sotilor, decat numai daca sunt indeplinite conditiile prevazute de articolul 38 alineatul 2 din Codul familiei; in cazul contractului, daca o parte nu-si executa obligatiile, cealalta parte poate sa solicite, dupa caz, rezolutiunea sau rezilierea. Dimpotriva, casatoria nu poate fi desfacuta decat pe cale judecatoreasca si numai daca sunt indeplinite conditiile stabilite de lege; contractul este prin excelenta, un act juridic prin reprezentare. Casatoria nu se poate incheia prin reprezentarea viitorilor soti, ea fiind un act juridic personal.

Din punct de vedere juridic insa, termenul de casatorie are mai multe intelesuri conforme cu relatia sociologica in care se gasesc sotii fata de celelalte persoane din societate si fata de regimul juridic al bunurilor celor ce alcatuiesc familia, regim juridic stabilit prin norme legale.

"In terminologia juridica, cuvantul casatorie, este folosit in sensurile urmatoare: in intelesul de act juridic, pe care viitorii soti il incheie in conformitate cu cerintele legii; in intelesul de celebrare a casatoriei, adica de oficiere care are loc cu ocazia incheierii actului juridic al casatoriei; in intelesul de stare juridica de casatorie, adica de statut legal al sotilor, anume prevazut in Codul familiei; si in intelesul de institutie juridica, adica de totalitate a normelor legale care reglementeaza casatoria. "

Acceptiunea de casatorie, astfel cum este prezentata in normele Codului familiei se refera la statutul persoanelor casatorite si la actul juridic al casatoriei.

Astfel, prevederile articolelor 25-36 din Codul familiei reglementeaza raporturile patrimoniale si personale dintre soti, in timp ce articolul 16-17 din Codul familiei se refera la actul juridic de incheiere a casatoriei. Domnul profesor I. P. Filipescu defineste casatoria ca fiind "unirea liber consimtita dintre barbat si femeie, incheiata in concordanta cu dispozitiile legale, in scopul intemeierii unei familii si reglementata de normele imperative ale legii. "

Legea foloseste termenul casatorie in doua sensuri . In primul rand, casatorie inseamna actul juridic pe care il incheie cei ce vor sa se casatoreasca. Pentru incheierea casatoriei este necesar acordul de vointa al viitorilor soti, dar, odata incheiata, ea devine independenta de acest acord de vointa pentru a fi carmuita in intregime de normele legale. Asadar, prin incheierea casatoriei, viitorii soti consimt sa li se aplice regimul legal al casatoriei, fara a avea posibilitatea de a-l modifica.

Casatoria face parte din categoria actelor juridice - conditie, deoarece partile pot decide numai ca dispozitiile legale care stabilesc statutul casatoriei sa li se aplice ori nu, fara posibilitatea de a-l modifica.

In al doilea rand, casatoria inseamna situatia juridica, in principiu permanenta, a celor casatoriti. Aceasta situatie juridica este determinata de reglementarea legala privind casatoria, care devine aplicabila prin incheierea actului juridic al casatoriei, si exista pe tot timpul cat dureaza raportul de casatorie. Codul familiei foloseste termenul de casatorie, atat in sens de act juridic ( art. 3 - 18 ), cat si in intelesul de situatie juridica ( art. 26 - 36 ).

Astfel, casatoria este uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie, incheiata potrivit dispozitiilor legale, cu scopul de a intemeia o familie, si reglementata de normele imperative ale legii .

Statul roman ocroteste casatoria si familia. Acest principiu este prevazut de art. 1 alin. 1 C. fam., in care se arata ca statul sprijina dezvoltarea si consolidarea familiei prin masuri economice si sociale.

Ocrotirea casatoriei si familiei se realizeaza nu numai cu ajutorul normelor dreptului familiei, ci si cu ajutorul altor norme juridice. Si normele internationale privind drepturile omului consacra necesitatea ocrotirii casatoriei si familiei din partea societatii si a statului. Familia este considerata elementul natural si fundamental al societatii .

Pentru a asigura stabilitatea familiei, Codul reglementeaza riguros conditiile de fond si cele de forma ale casatoriei, drepturile si obligatiile personale si patrimoniale ale sotilor, precum si desfacerea acesteia prin divort. In Constitutie se prevede ca prin lege se reglementeaza conditiile de incheiere, de desfacere si de nulitate a casatoriei. Ocrotirea casatoriei se mai realizeaza si prin egalitatea dintre soti si raporturile lor cu copiii, precum si prin obligatia de intretinere pe care sotii o au unul fata de celalalt. De asemenea, o importanta deosebita in ocrotirea familiei o au dispozitiile Codului familiei privitoare la drepturile si indatoririle parintilor fata de copiii lor minori.

Consideratii generale privind conditiile de fond si impedimentele la casatorie

Consideratii generale privind conditiile de fond

Conditiile cerute de lege pentru incheierea unei casatorii sunt de mai multe feluri:

a) conditii de fond si impedimente; intr-un sens restrans, sunt denumite conditii de fond acele cerinte legale care, pentru a se putea incheia casatoria, trebuie sa existe, ca, de pilda, implinirea varstei patrimoniale, iar impedimente, cele care trebuie sa nu existe, cum ar fi legatura de rudenie in gradul interzis de lege intre viitorii soti;

b) conditii de fond pozitive si negative; in sens larg, atat conditiile de fond, cat si impedimentele sunt denumite conditii de fond la casatorie, numai ca pe cand primele sunt formulate pozitiv, celelalte sunt formulate negativ;

c) impedimente; tot in inteles larg, atat impedimentele, cat si conditiile de fond pot fi denumite deopotriva impedimente la casatorie, deoarece nu numai impedimentele, ci si conditiile de fond este posibil sa fie formulate negativ.

Conditiile de fond ale incheierii casatoriei:

a) Diferenta de sex.

Dupa modul de reglementare a relatiilor de familie (art. 1, 4, 5, 25, 47-52, 53-60 C. fam.), o casatorie se poate incheia numai intre persoane de sex diferit. Determinarea sexului fiecaruia dintre cei doi viitori soti se stabileste cu ajutorul certificatului de nastere, prezentat in fata autoritatii.

b) Varsta legala pentru casatorie (varsta matrimoniala).

Conform legii, varsta minima pentru casatorie este de 18 ani impliniti pentru barbat si de 16 ani impliniti pentru femei; sunt insa si situatii cand femeia care nu a implinit 16 ani poate obtine dispensa in vederea casatoriei. Aceasta dispensa se acorda daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: femeia a implinit 15 ani; sunt motive temeinice care justifica dispensa (boala, graviditatea); exista un aviz prealabil dat de un medic avand calitate oficiala.

c) Consimtamantul la casatorie.

Conform legii, casatoria se incheie prin consimtamantul liber al viitorilor soti.

In vederea asigurarii liberei manifestari a consimtamantului viitorilor soti, legea dispune ca aceasta se da in forme bine determinate, ceea ce imprima un caracter solemn casatoriei. Faptul ca incheierea casatoriei se face in prezenta delegatului de stare civila, consimtamintele viitorilor soti exprimandu-se in fata acestuia, face sa se intalneasca rar cazurile de lipsa de consimtamant la casatorie.

In ceea ce priveste viciile de consimtamant la casatorie, acestea sunt: eroarea, dolul si violenta; in materia casatoriei nu-si poate gasi aplicare leziunea.

Impedimente la casatorie

Casatoria se poate incheia numai daca nu exista impedimente, adica imprejurari de fapt sau de drept a caror existenta impiedica incheierea acesteia.

Impedimentele la casatorie pot fi clasificate dupa doua fundamente ale diviziunii:

a) sanctiunea incalcarii impedimentului;

b) persoanele intre care exista impedimentul.

Conform primului punct de vedere, impedimentele pot fi dirimante si prohibitive. Dupa cel de-al doilea punct de vedere, impedimentele pot fi absolute si relative.

Impedimentele dirimante sunt acelea a caror incalcare atrage nulitatea casatoriei incheiate. Urmatoarele impedimente sunt dirimante: existenta unei casatorii nedesfacute a unuia dintre viitorii soti; rudenia in gradul prevazut de lege; adoptia; alienatia si debilitatea mintala.

Impedimentele prohibitive sunt acelea a caror incalcare nu atrage nulitatea casatoriei. Acestea sunt urmatoarele: adoptia, in celelalte cazuri decat cand este impediment dirimant; tutela.

Impedimentele absolute sunt cele care interzic incheierea casatoriei unei anumite persoane cu orice alta persoana, si anume: existenta unei casatorii nedesfacute a unuia dintre viitorii soti; alienatia si debilitatea mintala.

Impedimentele relative sunt acelea care interzic incheierea casatoriei unei anumite persoane cu orice alta persoana, ele fiind: rudenia, adoptia, tutela.

Sunt considerate impedimente la casatorie acele imprejurari de fapt sau de drept, precum:

a. existenta unei casatorii nedesfacute a unuia dintre viitorii soti prin care se incalca principiul fundamental al monogamiei. Nesocotirea acestui impediment atrage nulitatea casatoriei pentru sotul de rea-credinta.

Sotul de buna-credinta pastreaza pana la desfiintarea casatoriei calitatea de sot intr-o casatorie valabila si nu poate fi considerat bigam.

Daca sotul celui declarat mort pe cale judecatoreasca se recasatoreste si, ulterior, cel declarat mort reapare, prima casatorie se considera desfacuta la data incheierii celei de-a doua. Sotul recasatorit nu poate fi considerat bigam.

Nu exista bigamie nici in situatia in care o persoana, deja casatorita, se recasatoreste, daca prima casatorie este declarata nula, chiar ulterior incheierii celei de-a doua casatorii.

Sotul care se recasatoreste intre data mortii celuilalt sot si data ramanerii definitive a hotararii declarative de moarte nu este nici el bigam.

b. existenta rudeniei dintre viitorii soti

In cazuri exceptionale, se poate incheia si casatoria intre rudele in linie colaterala de gradul patru, dar numai cu acordul primarului general al municipiului Bucuresti sau al presedintelui consiliului judetean in a carui raza teritoriala isi are domiciliul cel care solicita acest acord.

In cazul in care ofiterul de stare civila are cunostinta de o eventuala relatie de rudenie intre viitorii soti, chiar neconstatata legal, el va refuza incheierea casatoriei.

In aceasta situatie, cei considerati nedreptatiti se vor adresa instantei.

Rudenia reprezinta un impediment la casatorie chiar daca este din casatorie sau din afara casatoriei.

Mai general putem afirma ca impedimente la incheierea casatoriei sunt:

a)Existenta unei casatorii anterioare nedesfacute.

b)Rudenia.

c)Adoptia.

d)Tutela.

e)Alienatia sau debilitatea mintala ori lipsa totala a discernamantului.

Art.9 C.F. interzice casatoria debililor si alienatilor mintali, iar a celor lipsiti vremelnic de facultatile mintale in perioada cat nu au discernamant.

Incheierea casatoriei de catre alienatul sau debilul mintal este sanctionata cu nulitatea absoluta.

Dovada impedimentelor la casatorie in temeiul disp.art.13 C.F. viitori soti au obligatia sa precizeze in declaratia de casatorie ca nu exista nici o piedica pentru incheierea acesteia.

Conditiile de forma la incheierea casatoriei

Astfel mai putem conditiile de forma la incheierea casatoriei:

a) Formalitati premergatoare incheierii casatoriei

Conf.disp.art.12 C.F., cei care vor sa se casatoreasca trebuie sa faca la oficiul de stare civila o declaratie de casatoria prin aceasta exprimandu-se vointa de a incheia casatoria.

Declaratia se da personal si trebuie sa cuprinda:

- manifestarea de vointa a declaratiilor ca vor sa se casatoreasca;

- identificarea fiecaruia prin datele personale

- declaratia viitorilor soti ca nu exista nici o piedica la casatoria dintre cele prevazute de dispozitiile art.4-10 C.F.;

- declaratia acestora privind numele pe care doresc a-l purta in timpul casatoriei (art.27 C.F.);

- declaratia viitorilor soti ca au luat cunostinta de starea sanatatii lor in mod reciproc.

- Indicarea locului unde se va incheia casatoria in situatia in care declaratiile au fost facute in localitati diferite;

La declaratiile de casatorie se anexeaza urmatoarele acte:

- certificatele de nastere ale declarantilor in original dar la dosar se retin numai copiile legalizare sau certificate de catre ofiterul de stare civila;

- actele de identitate care dupa verificare, se restituie de catre ofiterul de stare civila, urmand a fi prezentate in momentul incheierii casatoriei.

- Hotararea judecatoreasca de desfacere sau anulare a casatoriei anterioare sau certificatul de deces al sotului anterior.

- Certificatele medicale dovedind starea sanatatii viitorilor soti si care sunt valabile 30 zile de la eliberarea lor

- Decizia pentru incuviintarea casatoriei inainte de expirarea termenului de 10 zile, prevazut de lege, daca este cazul (art.29 din Legea 119/1996).

- Decizia de acordare a dispensei de varsta, de rudenie sau de adoptie, daca e cazul.

b)Procedura incheierii casatoriei

Potrivit art.11 din C.F. localitatea in care se va incheia casatoria este determinata de domiciliul sau resedinta oricaruia dintre viitori soti.

Conf.art.16 din C.F. sotii sunt obligati a se prezenta, impreuna, la sediul serviciului de stare civila. In cazuri exceptionale casatoria poate fi incheiata si in afara sediului serviciului de stare civila (unul dintre soti sufera de o boala grava, este infirm sau sotia este gravida intr-o faza avansata).

c) Atributiile ofiterului de stare civila

Potrivit art.3 din C.F. numai casatoria incheiata in fata ofiterului de stare civila produce efecte juridice, iar ofiterul de stare civila competent este acela al consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau sectorului in raza caruia domiciliaza sau isi au resedinta unul sau ambii dintre viitori soti.

Ofiterul de stare civila competent va proceda in felul urmator la data fixata pentru celebrarea casatoriei:

- identifica viitori soti si constata ca nu exista opozitii si impedimente la casatorie si verifica prezenta a doi martori

- constata ca sunt indeplinite conditiile de fond la incheierea casatoriei, dupa ce ia consimtamantul ambilor soti.

- declara casatoria incheiata

- intocmeste actul de casatorie in registrul de stare civila, ce se semneaza de ofiterul starii civile, de catre soti si de cei doi martori.

- Face mentiunea pe buletinul sotului care si-a schimbat numele.

- Elibereaza sotilor certificatul de casatorie.

d) Solemnitatea si publicitatea casatoriei

Casatoria are un caracter solemn. De asemenea are un caracter public, orice persoana are acces in locul unde se celebreaza casatoria.

e) Momentul incheierii casatoriei.

Momentul incheierii casatoriei este acela in care ofiterul de stare civila constata ca sunt indeplinite toate conditiile cerute de lege pentru incheierea unei casatorii valabile si ii declara pe viitori soti casatoriti.

f) Proba casatoriei

Casatoria nu poate fi dovedita decat prin certificatul de casatorie eliberat pe baza actului intocmit in registrul actelor de stare civila - art. 18 C.F.

Consideratii generale privind procedura incheierii casatoriei

In privinta procedurii incheierii casatoriei, Codul familiei precizeaza ca aceasta se poate oficia in localitatea in care fiecare dintre viitorii soti isi are domiciliul sau resedinta, la sediul serviciului de stare civila.

In cazuri exceptionale, casatoria se poate incheia si in afara sediului serviciului de stare civila; spre exemplu cand unul dintre viitorii soti este grav bolnav, este infirm sau cand viitoarea sotie are o sarcina avansata.

Casatoria se incheie in fata delegatului de stare civila al primariei din localitatea unde urmeaza a se oficia casatoria. In cazul in care persoana care a oficiat casatoria nu are calitatea de delegat de stare civila, actul incheiat astfel este nul.

Totusi, in unele situatii, casatoria incheiata in aceste conditii ramane valabila, daca inregistrarea facuta in registrul de stare civila de catre persoana necompetenta exercita in mod public atributia de delegat de stare civila.

In ziua fixata pentru incheierea casatoriei, delegatul de stare civila trebuie sa identifice viitorii soti, sa constate daca sunt indeplinite conditiile de fond si daca exista impedimente la incheierea casatoriei, daca exista opozitii la casatorie; trebuie sa ia la cunostinta consimtamantul viitorilor soti, sa citeasca acestora dispozitiile din Codul familiei cu privire la drepturile si obligatiile sotilor, sa intocmeasca actul de casatorie intr-un registru special, care se semneaza de ofiterul de stare civila, de soti si de martori, precum si sa elibereze sotilor certificatul de casatorie.

Formalitatile de incheiere a casatoriei confera acesteia un caracter solemn, deoarece se incheie in fata delegatului de stare civila, deci a unei autoritati, si a doi martori, intr-un anumit loc, in prezenta concomitenta a viitorilor soti, care trebuie sa-si exprime consimtamantul, precum si in conditii care sa asigure publicitatea incheierii casatoriei.

Exprimarea consimtamantului viitorilor soti coincide cu momentul incheierii casatoriei, cand delegatul de stare civila, luand la cunostinta acest consimtamant, ii declara sot si sotie.

Proba incheierii casatoriei se face numai cu certificatul de casatorie, eliberat pe baza actului intocmit in registrul actelor de stare civila. In cazul in care o casatorie nu a fost inregistrata deoarece intocmirea actului de casatorie in registrul de stare civila a fost omisa, casatoria nu este nula, existand posibilitatea intocmirii ulterioare a acestui act.

Casatoria incheiata in strainatate intre cetateni romani in fata reprezentantilor diplomatici si consulari romani este supusa conditiilor de forma prevazute de legea romana iar cea incheiata in fata organelor de stare civila locala este supusa conditiilor de forma prevazute de legea locala.

Casatoria incheiata in Romania intre cetateni straini in fata organului de stare civila roman este supusa conditiilor de forma prevazute de legea romana. Casatoria mixta, intre un cetatean roman si unul strain, se incheie conform legii locului unde are loc casatoria.

Incheierea casatoriei are loc in ziua fixata, delegatul de stare civila procedand in felul urmator:

a) identifica viitorii soti si pe cei doi martori;

b) constata ca sunt indeplinite conditiile de fond si ca nu exista impedimente la incheierea casatoriei;

c) constata ca nu exista opozitii intemeiate la casatorie;

d) citeste viitorilor soti art. 1 si 2 din C. fam.;

e) ia consimtamantul viitorilor soti in vederea incheierii casatoriei;

f) declara casatoria incheiata pe baza consimtamantului viitorilor soti, insotiti de doi martori;

g) intocmeste actul de casatorie in registrul respectiv, care este semnat de delegatul de stare civila si de soti;

h) face mentiune pe buletinul de identitate al sotului de schimbare a numelui intervenita prin casatorie;

i) elibereaza sotilor certificatul de casatorie.

Casatoria are deci un caracter solemn. Momentul incheierii casatoriei este acela in care delegatul de stare civila constata existenta consimtamantului viitorilor soti si ii declara casatoriti.