Deliberarea si pronuntarea hotararii judecatoresti

DELIBERAREA SI PRONUNTAREA HOTARARII JUDECATORESTI

Etapa deliberarii si pronuntarii hotararii judecatoresti este una din cele mai importante, intrucat in cadrul acesteia se sintetizeaza toate operatiile care determina elaborarea celui mai important act procedural.

Deliberarea reprezinta operatia in cadrul careia judecatorii stabilesc solutia ce urmeaza sa fie pronuntata cu privire la litigiul dintre parti. Aceasta etapa a procesului civil are loc dupa administrare probelor si solutionarea exceptiilor de procedura, precum si a oricaror alte incidente ivite in cursul judecatii. In acest sens art. 150 C. proc. .civ. dispune: ,,Cand instanta se va socoti lamurita, presedintele va declara dezbaterile inchise".

Totusi legea reglementeaza si posibilitatea redeschiderii dosarului prin repunerea cauzei pe rol. O atare masura se poate dispune de instanta doar daca gaseste necesare noi lamuriri.

Deliberarea constituie o operatiune complexa in cadrul careia trebuie stabilite faptele pricinii si normele legale aplicabile litigiului. Mai intai trebuie stabilita starea de fapt, intrucat numai dupa aceea se pune problema determinarii legii aplicabile raportului juridic astfel determinat.

Operatiunile complexe aratate se realizeaza in secret, fie in sedinta publica, fie in camera de consiliu.

Deliberarea se face de regula in camera de consiliu. In cauzele mai simple, deliberarea se poate face chiar in cadrul sedintei de judecata. Judecatorii trebuie sa aiba grija ca si de data aceasta sa fie asigurat secretul deliberarii.

In cazul cand pronuntarea hotararii nu se poate face in ziua cand a avut loc dezbaterea in fond a cauzei, instanta va putea amana pronuntarea cu cel mult 7 zile. Amanarea pronuntarii va fi anuntata de presedintele instantei. termenul prevazut de art. 260 C.proc. civ. are un caracter relativ, fapt pentru care nerespectarea lui nu poate produce consecinte cu privire la valabilitatea hotararii judecatoresti. Situatia este insa diferita in cazul in care hotararea s-a pronuntat inainte de implinirea termenului stabilit in conditiile art. 260 C.proc. civ. Intr-o asemenea situatie hotararea este casabila, caci partile au fost private de dreptul de a-ti formula apararile pe cale de concluzii scrise.

In cazul in care completul de judecata este format din doi judecatori pot sa ap 111b12b ara si dificultati in legatura cu adoptarea deciziei finale.

Potrivit art. 257 al.1 C.proc. civ.,, Daca majoritatea legala nu se poate intruni, pricina se va judeca din nou in complet de divergenta , in aceeasi zi sau in cel mult 5 zile.

Completul care va proceda la solutionarea cauzei se va constitui prin cooptarea presedintelui sau vicepresedintelui instantei sau a unui judecator desemnat de presedinte.

Inainte de judecarea divergentei este obligatorie motivarea parerilor judecatorilor.

Dezbaterile se reiau numai asupra punctelor ramase in divergenta. daca dupa judecarea divergentei, vor fi mai mult de doua pareri, judecatorii ale caror pareri se apropie mai mult , sunt datori sa se reuneasca intr-o singura opinie.

Mentionam deopotriva ca legea permite ca judecatorii ale caror opinii au prilejuit divergenta sa revina asupra opiniilor lor.

In cazul completului format dintr-un numar impar de judecatori hotararea poate fi adoptata in unanimitate sau cu majoritate de voturi. Parerea judecatorului ramas in minoritate se consemneaza in dispozitivul hotararii. Opinia separata nu se mai motiveaza.

Dupa incheierea deliberarii se procedeaza la redactarea minutei. In acest sens art. 258 alin.1 C. proc. civ. dispune ca ,, Dupa ca s-a intrunit majoritatea , se va intocmi de indata, pe scurt dispozitivul hotararii ,care se semneaza sub pedeapsa nulitatii, de judecatori si grefier, si care va arata deopotriva si parerile judecatorilor ramasi in minoritate.

Dispozitivul trebuie sa cuprinda , in termeni imperativi si lipsiti de orice echivoc solutia adoptata, fie ea de admitere sau de respingere a actiunii.

Minuta (dispozitivul ) se semneaza sub pedeapsa nulitatii, astfel cum prevede in mod expres art. 258 alin. 1 C. proc. civ.,, de judecator si grefier.

Dupa redactarea minutei, presedintele completului de judecata sau unul dintre judecatori va trece , in condica de sedinta, datele esentiale ale acesteia , precum si numele judecatorului care va redacta hotararea.

Pronuntarea dispozitivului

Dispozitivul ,,se pronunta de presedinte, in sedinta, chiar in lipsa partilor". Pronuntarea dispozitivului este un act procedural deosebit de important, ea fiind destinata sa asigure publicitatea dezbaterilor si in aceasta faza a procesului civil. daca deliberarea se face in secret este firesc ca pronuntarea solutiei finale sa se faca in sedinta publica.

Solutia pronuntata de judecatori reprezinta, din momentul pronuntarii, pentru instanta un act,,irevocabil" . Si in acest moment instanta se desesizeaza de la solutionarea cauzei. Momentul pronuntarii este important si pentru faptul ca el confera data hotararii.

Pronuntarea dispozitivului se face in numele legii.

Dupa pronuntarea minutei se trece la redactarea hotararii, care este opera intregului complet e judecata, desi in cazul unei instante colegiale aceasta operatie se realizeaza practic de catre unul dintre judecatori.

In actuala sa redactare Codul de procedura civila distinge intre comunicarea hotararii in vederea curgerii termenului pentru declararea unei cai ordinare de atac si comunicarea motivelor hotararii. Comunicarea se va face in termen de 7 zile de la pronuntarea hotararii. Hotararea comunicata in aceste conditii nu cuprinde si motivele de fapt si de drept ale solutiei adoptate de judecatori.

Comunicarea motivelor hotararii este necesara numai in cazul declararii unei cai de atac.

Prin urmare , o data declarata calea de atac instanta este obligata sa procedeze la redactarea motivelor de fapt si de drept ale hotararii, in termen de 20 de zile. Acest termen incepe sa curga ,,de la data inregistrarii la instanta a caii de atac sau a cererii Ministerului Justitiei ori a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie de a le fi trimis dosarul spre examinare in vederea declararii recursului in anulare sau in interesul legii".

Hotararea judecatoreasca - reprezinta actul finl si de dispozitie al instantei prin care s solutioneaza, cu putere de lucru judecat, litigiul dintre parti. Intreaga activitate judiciara se realizeaza cu scopul de a solutiona un conflict civil concret. Datorita acestui fapt hotararea judecatoreasca reprezinta, fara indoiala , cel mi important act al justitiei.

In doctrina s-a sustinut ca hotararea nu este altceva decat un silogism in cadrul caruia premisa majora este norma juridica, premisa minora este faptul invocat ca temei al pretentiei iar concluzia este rezultatul obtinut prin aplicarea legii la faptele respective.

Elaborarea hotararii se realizeaza in cadrul unui proces deosebit de complex, hotararea finala a judecatorului este rezultatul operei de infaptuire a justitiei si nu rezultatul unei opere de legalitate formala, iar aceasta opera se realizeaza printr-o multitudine de acte volitionale.

Clasificarea hotararilor judecatoresti

a)      Sentinte, decizii si incheieri

Este o prima clasificare pe care o face chiar art. 255 alin. 1 C. proc. civ. . Criteriul distinctiv al acestei diviziuni este obiectul hotararii. in acest sens textul la care ne referim califica ca fiind,,sentinte" hotararile ,, prin care se rezolva fondul cauzei in prima instanta" si ,, decizii" acele hotarari prin care ,, se solutioneaza apelul, recursul precum si recursul in interesul legii ori in anulare"

b).Hotarari propriu zise si hotarari provizorii.

Criteriul acestei distinctii ne este oferit de durata actiunii hotararilor judecatoresti. Hotararile propriu - zise se caracterizeaza prin aceea ca prin ele se solutioneaza fondul dreptului si au in principiu, o actiune nelimitata in timp. Ele au ca obiect , de regula, luarea unor masuri numai pe durata procesului. prin urmare, solutiile adoptate de judecator pot fi revocare sau modificate chiar in cursul judecatii; la sfarsitul procesului instanta le poate mentine , modifica sau desfiinta in functie de imprejurari.

c)Hotarari definitive , hotarari nedefinitive si hotarari irevocabile.

Criteriul distinctiv al acestei clasificari este puterea legala si forta executorie a hotararilor. pe baza acestui criteriu se poate stabili daca o hotarare judecatoreasca este susceptibila de apel sau recurs.

Determinarea cazurilor in care o hotarare este definitiva sau irevocabila este facuta in mod expres de lege. Astfel, potrivit art. 377 alin.1 C. proc. civ. urmatoarele categorii de hotarari au caracter definitiv:

- hotararile date fara drept de apel;

- hotararile pronuntate in prima instanta, in care nu au fost atacate cu apel, sau chiar atacate cu apel , daca judecata acestuia s-a perimat sau apelul a fost respins;

- hotararile date in apel prin care se rezolva fondul pricinii.

In art. 377 alin. 2 C. proc. civ. se precizeaza ca sunt irevocabile urmatoarele categorii de hotarari:

hotararile pronuntate in prima instanta, fara drept de apel, nerecurate;

hotararile pronuntate in prima instanta, care nu au fost atacate cu apel;

hotararile pronuntate in apel, nerecurate;

hotararile pronuntate in recurs chiar daca prin acestea s-a solutionat fondul pricinii;

orice ale hotarari care , potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

d) Hotarari integrale si hotarari partiale

De data aceasta criteriul distinctiv al diviziunii hotararilor il reprezinta continutul lor . Marea majoritate a hotararilor judecatoresti au un caracter integral , intrucat instanta este obligata sa stratueze asupra intregului litigiu, adica asupra tuturor cererilor care i-au fost supuse spre solutionare. Dar, insasi legea permite si pronuntarea in anumite cazuri a unei hotarari partiale.

e)Hotarari cu condamnare unica si hotarari cu condamnare alternativa.

Criteriul distinctiv l acestei clasificari il reprezinta modul de condamnare al debitorului. marea majoritate a hotararilor judecatoresti fac parte din prima categorie. Aceasta deoarece creditorul urmareste cel mai adesea sa obtina executarea in natura a prestatiei la care este obligat debitorul sau. pentru a evita insa consecintele defavorabile ale disparitiei in viitor a bunului creditorul poate solicita si obtine o condamnare cu executare alternativa.

f)Hotarari in constatare, hotarari in realizarea dreptului si hotarari constitutive de drepturi.

Aceasta clasificare este o consecinta a impartirii tripartite a actiunilor civile in actiuni in constatare, in realizare si constitutive de drepturi. Cu alte cuvinte, prin hotararile care fac parte din categoriile enuntate se urmareste tocmai realizarea scopului propus de reclamant.

Marea majoritate a hotararilor judecatoresti fac parte din categoria hotararilor in realizarea dreptului. Ele sunt analizate intotdeauna in opozitie cu hotararile in constatare.

Hotararile in constatare sunt acelea care au ca obiect simpla declarare a existentei sau inexistentei unui drept. Reamintim ca in doctrina noastra s-a aratat ca actiunile in constatare se mai numesc si actiuni in recunoastere sau in confirmare.

Hotararile de condamnare sunt acelea care impun executarea unei prestatii(de a da, a face sau de a nu face).

Hotararile constitutive sunt acelea care creaza, modifica sau sting un anumit statut juridic. Din aceasta categorie fac parte acele hotarari care care creaza un statut juridic, nou, modificandu-l pe cel existent sau substituindu-l cu un altul diferit de cel anterior. De asemenea fac parte din aceasta categorie axele hotarari care produc efecte juridice ce nu se pot realiza decat prin intermediul organelor judiciare, cum este cazul divortului, punerii sub interdictie a unei persoane etc.

Continutul hotararii

Hotararea judecatoreasca are un continut foarte diferit, in functie de obiectul judecatii . Art.261 alin.1 C. proc. civ. prevede urmatoarele elemente pe care trebuie sa le cuprinda orice hotarare judecatoreasca, si anume :

" 1. aratarea instantei care a pronuntat-o si numele judecatorilor care au luat parte la judecata ;

numele, domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, denumirea si sedeiul partilor, calitatea in care s-au judecat; numele mandatarilor sau al reprezentantilor legali si al avocatilor ;

obiectul cererii ;

dispozitivul ;

calea de atac si termenul in care se poate exercita ;

aratarea ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica, precum si semnaturile judecatorilor si ale grefierului ."

In continuare vom analiza distinct elementele constitutive ale hotararii judecatoresti .

Practicaua sau partea introductiva cuprinde unele elemente de identificare a instantei si a partilor .Ea cuprinde deopotriva si p succinta prezentare a obiectului cererii . In aceasta privinta trebuie avut in vedere nu numai obiectul cererii principale, ci si a altor cereri incidente care largesc cadrul procesului cu privire la pretentiile deduse in justitie .

Considerentele sau motivele de fapt si de drept nu reprezinta un element necesar al oricarei hotarari judecatoresti . Motivarea este necesara numai in cazul hotararilor pronuntate de instantele de recurs, in cazul declararii unei cai de atac impotriva hotararii si in cazul in care partea prezenta la pronuntare, in sedinta publica, solicita motivarea .

Motivarea trebuie sa fie in stricta concordanta cu masurile luate de instanta prin dispozitiv . Scopul motivarii este tocmai acela de a fundamenta si explica masurile adoptate de instanta .

Dispozitivul este partea cea mai importanta a unei hotarari judecatoresti .El nu este altceva decat o reproducere a minutei redactate dupa deliberare . Intre minuta si dispozitiv trebuie sa existe o perfecta concordanta .

In sens restrans dispozitivul cuprinde doar solutia adoptata de judecator cu privire la pretentiile deduse judecatii . Din dispozitiv face parte insa si solutia pronuntata de judecator asupra unor cereri accesorii, inclusiv cu privire la cheltuielile de judecata .

Dispozitivul propriu-zis trebuie redactat de asa maniera incat, pe baza lui, sa se poata proceda la executarea silita . Daca in dispozitiv nu se indica prestatia concreta la care este obligat paratul , hotararea este incompleta si prin urmare susceptibila de casare .

Dispozitivul unei hotarari nu poate fi completat cu elemente necuprinse in minuta nici pe calea contestatiei la executare si nici a procedurii de indreptare a erorilor materiale .

Dispozitivul hotararii trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute in art.261 alin.1 pct.5-6 C. proc. civ. Dispozitivul in sens restrans cuprinde numai solutia propriu-zisa adica cea data conflictului dintre parti . Intr-o acceptie extensiva insa dispozitivul trebuie sa cuprinda si alte elemente prevazute de lege .

O prima mentiune se refera la aratarea nu este susceptibila de o cale de atac ordinara in practica se face precizarea ca este definitiva .

A doua mentiune care trebuie sa fie consemnata in hotarare este aceea ca ea s-a pronuntat in sedinta publica .

Ultima mentiune cuprinsa in hotarare se refera la " semnaturile judecatorilor si ale grefierului " care semneaza sub pedeapsa nulitatii .

Efectele hotararii judecatoresti

Prin efecte ale hotararii judecatoresti trebuie sa intelegem consecintele juridice ce decurg din solutionarea litigiului dintre parti .

Un prim efect al hotararii judecatoresti vizeaza dezinvestirea instantei . Acest efect se produce din chiar momentul pronuntarii hotararii , dupa pronuntarea hotararii nici un judecator nu poate reveni asupra parerii sale .

Al doilea efect important al hotararii este acela de a constitui un inscris autentic . Este o consecinta a elaborarii unui act juridic cu " solemnitatile cerute de lege , de un functionar public, care are dreptul de a functiona in locul unde actul s-a facut ". Hotararea judecatoreasca are forta probanta a unui act autentic .

Un efect important al hotararilor judecatoresti este cel executoriu . Hotararile judecatoresti devin titluri executorii numai in masura in care sunt investite cu formula executorie .

Hotararea judecatoreasca produce, de regula, si un efect declarativ . Prin urmare, hotararea doar constata existenta unui drept , acesta preexistand judecatii . Regula aceasta nu are, astfel cum am aratat deja, un caracter absolut . Exista si hotarari constitutive de drepturi sau situatii juridice noi . Efectul declarativ al hotararii se produce insa de la data introducerii cererii de chemare in judecata .

Un ultim efect al hotararilor judecatoresti vizeaza prescriptia extinctiva . Cu alte cuvinte, prescriptia dreptului la actiune este inlocuita cu prescriptia dreptului de a cere executarea silita .

Urmarirea silita incepe la cererea creditorului si numai dupa obtinerea de catre acesta a titlului executoriu . Cu toate acestea , prin hotarare debitorul poate obtine si o amanare sau chiar o esalonare a datoriei la care a fost obligat . In acest sens se spune ca debitorul beneficiaza de un termen de gratie .

Astfel " judecatorii pot , in considerarea pozitiei debitorului, sa acorde mici termene pentru plata si sa opreasca executarea urmarilor, lasand lucrurile in stare in care se gasesc " .

In primul rand, este de remarcat ca termenul de gratie poate fi acordat numai prin hotararea " care dezleaga pricina" .

Hotararea prin care se acorda termenul de gratie trebuie sa fie temeinic motivata caci termenul de gratie este un act de clementa judecatoreasca .

Termenul de gratie se acorda, in mod firesc, la cererea debitorului .

Cadrul de procedura determina si situatiile in care nu se poate acorda termen de gratie . Potrivit art.263 C. proc. civ. " Datornicul nu va putea cere termen, nici nu va putea sa se bucure de termenul ce i s-a dat, daca bunurile lui se vand dupa cererea altui creditor, daca este in stare de faliment sau de insolvabilitate indeobste cunoscuta sau daca prin fapta sa a micsorat garantiile ce a dat prin contract creditorului sau, sau daca nu a dat garantiile fagaduite ".

Acordarea termenului de gratie are ca efect imposibilitatea efectuarii actelor de executare pana la implinirea acelui termen. Cu toate acestea , creditorul este indreptatit sa solicite luarea unor masuri privitoare la conservarea patrimoniului datornicului

Debitorul poate achita datoria si in cursul termenului de gratie, iar o asemenea plata este perfect legala .

Legea prevede insa si posibilitatea executarii silite inainte de implinirea termenului de gratie . O atare posibilitate este prevazuta in mod expres in art.382 C. proc. civ. si ea vizeaza urmatoarele imprejurari : daca datornicul a fugit ; daca datornicul risipeste averea sa miscatoare si nemiscatoare; daca alti creditori executa alte hotarari asupra averii sale ; daca prin fapta sa debitorul a micsorat asigurarile date creditorului sau, etc.

Investirea hotararii cu formula executorie

Art.374 alin. 1 C. proc. civ. dispune ca : " Nici o hotarare nu se va putea executa daca nu este investita cu formula executorie prevazuta de art.269 alin.1 afara de hotararile pregatitoare si de hotararile executorii provizoriu, care se executa si fara formula executorie ".

Formula executorie se pune pe hotararile judecatoresti care au ramas definitive ori au devenit irevocabile,pe inscrisurile autentificate, precum si pe orice alte hotarari sau inscrisuri, pentru ca acestea sa devina executorii, in cazurile anume prevazute de lege .

Investirea cu formula executorie se face, in termenii legii " de prima instanta ", adica de instanta care a judecat fondul cauzei . Asupra cererii de investire cu formula executorie instanta se pronunta printr-o incheiere .

Prin exceptie de la regula potrivit careia numai hotararile definitive sunt executorii unele hotarari pot fi aduse la indeplinire si inainte de definitivarea lor . Este cazul asa-numitelor hotarari executorii vremelnic sau provizoriu . Legislatia noastra procesuala reglementeaza doua forme ale executarii vremelnice : executarea vremelnica de drept si executarea vremelnica judecatoreasca .

Executarea vremelnica de drept se produce cand hotararile primei instante au ca obiect :

" 1. plata salariilor ;

2.despagubiri pentru accidente de munca;

rente sau pensii lunare;

reparatii grabnice ;

punerea sau ridicarea pecetilor ori facerea inventarului;

pricini privitoare la posesiune, numai in ceea ce priveste posesiunea ;

in cazul prevazut la art.270 ;

in orice alte cazuri in care este executorie " .

Executia vremelnica judecatoreasca este aceea care se poate incuviinta de catre instanta de judecata in circumstantele prevazute de art.279 ali.1 C.proc. civ.

" Instanta poate incuviinta executia vremelnica a hotararilor privitoare la bunuri ori de cate ori va gasi de cuviinta ca masura este de trebuinta fata de temeinicia vadita a dreptului, cu starea de insolvabilitate a debitorului sau ca exista primejdie vadita in intarziere; in acest caz instanta va putea obliga la darea unei cautiuni " .

Executia vremelnica judecatoreasca se poate acorda numai la cererea scrisa sau verbala a creditorului . Cazurile in care executia vremelnica judecatoreasca nu se poate acorda sunt :

"1.in materie de stramutare de hotare, desfiintare de constructii, plantatii sau a oricaror altor lucrari avand o asezare fixa ;

2. cand prin hotarare se dispune intabularea unui drept sau radierea lui din cartea funciara ".

Indreptarea hotararilor judecatoresti

In practica se poate intampla ca, hotararea judecatoreasca sa cuprinda unele greseli, fie ele de judecata,fie unele de mica importanta si care nu au un atare caracter . Primele pot fi remediate, in mod firesc, numai prin intermediul cailor de atac instituite in acest scop de lege ; cele din urma pot fi indreptate printr-o procedura supla expres reglementata in art.281 C. proc. civ.

Potrivit art.281 alin.1 C.proc. civ. " Greselile asupra numelui, calitatii si sustinerilor partilor sau cele de socoteli, precum si orice alte greseli materiale strecurate in hotarare, pot fi indreptate, din oficiu sau in urma unei simple cereri ".

Prin intermediul acestei proceduri pot fi remediate numai greselile la care se refera exemplificativ textul citat, precum si " orice alte greseli materiale"

Sintagma " greseala materiala" este folosita de legiuitor spre a exprima acele erori ce s-au strecurat in hotarare cu prilejul redactarii si care nu afecteaza legalitatea si temeinicia acesteia .

In sistemul Codului de procedura civila remedierea unor omisiuni vadite, cum sunt cele privitoare la nerezolvarea unor capete de cerere accesorii, nu pot fi remediate decat prin intermediul cailor de atac, iar nu a procedura prevazute de art.281 C. proc. civ. . Totusi nu putem face abstractie de faptul ca in cadrul procedurii arbitrale legea permite completarea hotararii arbitrale in ipoteza in care tribunalul a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere.

Greselile materiale strecurate in hotarare pot fi rectificate la cererea uneia dintre parti sau din oficiu .

Cererea de indreptare a greselii materiale se poate solutiona fara citarea partilor .

Legea nu instituie un termen pentru exercitarea cererii de indreptare a greselilor materiale strecurate in hotarare . Opinia majoritara este in sensul ca greselile materiale strecurate intr-o hotarare judecatoreasca pot fi rectificate oricand .

Cererea de indreptare a greselilor materiale se judeca in compunerea in care s-a solutionat si cauza in fond . Asupra cererii de indreptare instanta se pronunta printr-o incheiere .

Impotriva incheierii se pot exercita aceleasi cai de atac ca si impotriva hotararii indreptate .

Termenul pentru exercitarea cailor ordinare de atac este cel prevazut in dreptul comun .