Domeniul de aplicare al prescriptiei extinctive

Domeniul de aplicare al prescriptiei extinctive

Definitie si criterii de determinare

A.        Definitie

Prin domeniul prescriptiei extinctive se intelege sfera drepturilor subiective civile ale caror actiuni cad sub incidenta acestei institutii.

A determina "domeniul prescriptiei extinctive" inseamna a stabili drepturile subiective civile prescriptibile extinctiv si deci, de a deosebi fata de cele imprescriptibile extinctiv[1].

Domeniul de aplicare al prescriptiei extinctive poate fi desprins cu usurinta chiar din regula cu caracter de generalitate, consacrata din Decretul nr. 167 / 1958, art. 1

B.        Criterii de determinare a domeniului prescriptiei extinctive

Criteriile d 626j92g e determinare a domeniului prescriptiei extinctive vizeaza numai drepturile subiective civile ale caror actiuni sunt prescriptibile extinctiv.

In functie de natura drepturilor civile subiective, distingem:

- domeniul prescriptiei extinctive in categoria drepturilor patrimoniale (este necesara distinctia intre domeniul prescriptiei extinctive in categoria drepturilor de creanta, domeniul prescriptiei extinctive in categoria drepturilor reale accesorii si domeniul prescriptiei extinctive in categoria drepturilor reale principale;

-domeniul prescriptiei extinctive in categoria drepturilor nepatrimoniale.

In functie de actul normativ care reglementeaza prescriptia, distingem:

- domeniul prescriptiei extinctive guvernat de Decretul nr. 167 / 1958;

- domeniul prescriptiei extinctive guvernat de Codul Civil;

- domeniul prescriptiei extinctive rezultat din aplicarea altor acte normative (ex. Codul familiei, Legea nr. 31 / 1990 etc. ).

Prescriptia extinctiva in cadrul drepturilor patrimoniale

Precizari prealabile

Drepturile civile subiective patrimoniale sunt drepturi care se releva in comparatie cu cele personal nepatrimoniale prin continutul lor economic sau au o valoare economica.

Drepturile civile subiective cu caracter patrimonial se clasifica in doua mari categorii:

Drepturi reale

Drepturi de creanta

Sub aspectul care ne intereseaza este de mentionat ca in caz de nevoie, protectia juridica a drepturilor civile subiective cu caracter patrimonial este asigurata prin actiunile civile corespunzatoare:

- actiunile reale pentru drepturile reale;

- actiunile de creanta pentru drepturile de creanta.

Prescriptia extinctiva si drepturile de creanta

In categoria drepturilor la actiune avand un obiect patrimonial prescriptibil din punct de vedere extinctiv se incadreaza cu pretentii deduse judecatii continutului raporturilor juridice civile formate din drepturi de creanta si obligatiile corelative.

Drept urmare, actiunile de creanta sunt supuse regulilor generale si de principiu inscrise in art. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 "sunt prescriptibile din punct de vedere extinctiv".

Avand in vedere ca drepturile de creanta sunt nelimitate ca numar, rezulta ca si actiunile de creanta necesare pentru valorificarea lor sunt nelimitate. Asadar, pentru promovarea cu succes in fata instantelor judecatoresti a actiunilor de creanta trebuie respectata conditia de timp. Retinem ca in practica judiciara s-au facut numeroase aplicatii a principiului inscris in Decretul nr. 167 / 1958, precizandu-se astfel diferitele actiuni civile care se incadreaza in categoria actiunilor privind apararea unor drepturi de creanta supuse unor drepturi de prescriptie extinctiva.

Astfel, au fost considerate prescriptibile urmatoarele:

- actiunea pentru plata contravalorii fructelor percepute fara drept;

- actiunea in rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere;

- actiunea revocatorie sau pauliana provocata de creditorii chirografari (art. 974 Cod Civil);

- actiunea oblica sau subrogatorie (art. 974 Cod Civil).

Trebuie sa retinem ca prescriptie dreptului la actiune se rasfrange si asupra drepturilor accesorii. Aplicabilitatea acestui principiu este statornicita prin art. 1 alin. 2 din decretul nr. 167 / 1958: "odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii (ex. in practica judiciara o aplicare a acestui principiu o gasim in privinta platii unor dobanzi). O ultima precizare se impune a fi facuta in legatura cu dreptul la actiune care se refera la valorificarea pe cale judiciara a continutului raporturilor juridice civile formate din dreptul subiectiv si obligatia sa corelativa cu prestatie succesiva. In aceasta privinta, prin art. 12 din Decretul nr. 167 / 1958 se prevede ca: "in cazul cand un debitor este obligat la prestatii succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare din aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita".

Textul enuntat reprezinta o regula de principiu.

De la principiul prescriptibilitatii drepturilor de creanta sunt urmatoarele exceptii:

actiunea in restituirea depunerilor la Casa de Economii si Consemnatiuni (art. 4 alin. 1 din legea nr. 66 / 1996 privind neorganizarea Casei de Economii si Consemnatiuni din Romania in societate bancara pa actiuni.

Potrivit acestui articol, "sumele depuse de persoanele fizice la Casa de Economii si Consemnatiuni pe instrumente de economisire, precum si dobanzile si castigurile cuvenite pentru acestea sunt garantate de stat. Acestea se restituie la cererea titularului sau a reprezentantilor legali ai acestora. Drepturile de creanta asupra sumelor, dobanzilor si castigurilor sunt imprescriptibile".

actiunea avand ca obiect partea cuvenita din rezerva de prime in asigurarile facultative de persoane, mai precis, drepturile asiguratilor asupra sumelor ce rezulta din rezerva de prime care se constituie la asigurarile de persoane pentru obligatii de plata in viitor, conform art. 40 din Legea nr. 136 / 1995 privind asigurarile si reasigurarile din Romania.

Prescriptia extinctiva si drepturile reale accesorii

Din interpretarea per a contrario a art. 21 din Decretul nr. 167 / 1958 care prevede ca " Dispozitiilor Decretului de fata nu se aplica dreptul la actiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitatiune, servitute si superficie" reiese ca drepturile reale succesorii sunt supuse prescriptiei extinctive potrivit dispozitiilor Decretului nr. 167 / 1958.

Prescriptia extinctiva si drepturile reale principale

Drepturile reale sunt drepturile civile subiective in virtutea carora titularii lor pot sa-si exercite atributele asupra unui lucru determinat mobil sau imobil in mod direct si nemijlocit, fara interventia unei alte persoane.

In ceea ce priveste drepturile reale subiective sub aspectul posibilitatii apararii lor pe cale judiciara, trebuie avute in vedere dispozitiile art. 21 din Decretul nr. 167 / 1958 potrivit caruia "dispozitiile Decretului de fata nu se aplica dreptului la actiune privitor la drepturile de proprietate, drepturile de uzufruct, uz, abitatiune, servitute si superficie". Avand in vedere ca toate aceste drepturi, daca sunt incalcate sau nerecunoscute, urmeaza a fi aparate pe calea unei actiuni in revendicare, vom conchide ca aceasta actiune este imprescriptibila din punct de vedere extinctiv.

Dintre actiunile reale imprescriptibile extinctiv, enumeram:

actiunea in revendicare imobiliara intemeiata pe dreptul de proprietate privata (cu exceptia situatiei in care este paralizata prin invocarea uzucapiunii);

actiunea in revendicare mobiliara sau imobiliara intemeiata pe dreptul de proprietate publica;

actiunea de partaj;

actiunea confesorie in scopul apararii unui drept de superficie etc.

Regula mentionata (imprescriptibilitatea) comporta insa si unele exceptii, in consecinta actiunile reale prescriptibile sunt urmatoarele:

actiunea in revendicare mobiliara, intemeiata pe dreptul de proprietate privata;

actiunea in revendicare imobiliara, in situatiile prevazute de art. 498 Cod Civil (avulsiunea) si art. 520 Codul de procedura civila privind revendicarea imobilului adjudecat in carul procedurii de urmarire silita imobiliara;

actiunea confesorie, prin care se urmareste apararea dreptului de uzufruct (art. 557 Cod Civil), a dreptului de uz sau abitatie (art. 565 Cod Civil) si a dreptului de superficie (art. 639 Cod Civil).

Prescriptia extinctiva in cadrul drepturilor nepatrimoniale

Precizari prealabile

Drepturile personale nepatrimoniale sunt acele drepturi civile subiective al caror continut nu poate fi exprimat valoric, in sume de bani, aceasta pe motiv ca aceste drepturi sunt strans legate de existenta si atributele persoanelor fizice si servesc la individualizarea lor.

Potrivit art. 54 alin. 2 din Decretul nr. 31 / 1954 se recunoaste posibilitatea apararii acestor drepturi in cazul incalcarii sau nesocotirii lor, fara a se fixa o limita de timp in care cei interesati sa se adreseze instantelor judecatoresti. Retinem, in concluzie, ca apararea pe cale judiciara a acestor drepturi nu este limitata in timp si, deci, este consacrata imprescriptibilitatea dreptului la actiune in privinta apararii pe cale judiciara a drepturilor civile subiective.

Principiul imprescriptibilitatii drepturilor personale nepatrimoniale

Principiul imprescriptibilitatii drepturilor personale nepatrimoniale reprezinta regula de drept potrivit careia protectia drepturilor nepatrimoniale pe calea actiunii in justitie nu este limitata in timp, putandu-se obtine oricand.

Acest principiu nu este consacrat in terminis, dar este necunoscut in doctrina si in practica.

Imprescriptibilitatea dreptului la actiune in cazul drepturilor personale nepatrimoniale isi gaseste justificarea in primul rand prin faptul ca aceste drepturi sunt legate strans de persoana umana ca subiect de drept si, ca atare, nu pot fi negate sau lipsite de aparare fara a nega sau lipsi de aparare pe insasi titularul lor.

In al doilea rand, aceste drepturi sunt perpetue si prin urmare netransmisibile ceea ce impune in mod necesar ca ele sa fie aparate oricand ca durata in timp pentru a le asigura in acest fel finalitatea pentru care prin lege sunt necunoscute titularilor lor.

In al treilea rand, se poate vorbi si de o justificare legala formulata si dedusa pe baza interpretarii per a contrario prin art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 31 / 1954.

Constituie exceptii de la regula imprescriptibilitatii dreptului la actiune atunci cand are ca obiect un drept personal nepatrimonial urmatoarele actiuni:

actiunea in declararea nulitatii relative reglementata de art. 9 din Decretul nr. 167 / 1958;

actiunea in nulitatea relativa a casatoriei (art. 21 Codul familiei);

actiunea in tagada paternitatii (art. 55 alin. 1 Codul familiei);

actiunea in cercetarea si stabilirea paternitatii (art. 60 alin. 1 Codul familiei);

Este de observat ca incalcarea sau nesocotirea unor drepturi civile subiective cu caracter nepatrimonial pot genera sau pot da nastere unor consecinte cu caracter patrimonial. Avand in vedere obiectul lor, actiunile in repararea unui asemenea prejudiciu sunt prescriptibile (ex. plata remuneratiei dreptului de autor, desi acest drept este nepatrimonial, este supusa prescriptiei de drept comun).

Unele probleme speciale privind domeniul prescriptiei extinctive

A.        Situatii juridice in care se ridica problema prescriptibilitatii

Pentru o buna intelegere a problemei prescriptibilitatii este necesara explicarea anumitor situatii care in practica au primit solutii diferite.

Aceste situatii sunt urmatoarele:

- valorificarea dreptului subiectiv civil pe calea exceptiei;

- actiunea in constatare;

- actiunile mixte;

- dualitatea de actiuni;

- actiunea in repararea unei daune morale;

- actiunea in restituirea prestatiilor executate in baza unui act juridic civil anulat;

- actiunea in protectia unor drepturi reale principale corespunzatoare dreptului de proprietate;

- actiunile in materie de carte funciara;

- actiunile privind un drept secundar;

- unele actiuni in materie succesorala.

B.        Solutii adoptate in rezolvarea problemei prescriptibilitatii

Valorificarea dreptului subiectiv civil pe calea exceptiei

Din definitie rezulta ca dreptul subiectiv civil este posibilitatea recunoscuta, in limitele normelor juridice civile de a recurge, atunci cand dreptul subiectiv este nesocotit sau incalcat, la forta coercitiva a statului.

Valorificarea dreptului subiectiv civil poate fi obtinut atat pe calea actiunii, cat si pe calea exceptiei. Exceptia care se ridica in cursul dezbaterilor unui proces sunt exceptiile de procedura si exceptii de fond, acestea din urma fiind cele care trebuie avute in vedere pentru a desemna apararea de fond.

In ceea ce priveste prescriptibilitatea apararii dreptului civil pe calea exceptiei  s-au formulat mai multe opinii.

Intr-o prima opinie, larg raspandita in doctrina, se considera ca apararea dreptului civil pe cale de exceptie este imprescriptibila, aceasta bazandu-se pe regula de drept conform careia que temporalia sunt ad agendum, perpetua sunt ad excipiendum (ceea ce e prescriptibil pe cale de actiune este imprescriptibil pe cale de exceptie).

Intr-o alta[2] opinie se considera ca este necesar a se face distinctie intre exceptiile imprescriptibile (prin care se valorifica un simplu mijloc de aparare) si exceptiile prescriptibile (cele prin care se valorifica un drept ce ar putea fi ocrotit pe cale de actiune).

In sistemul Decretului nr. 167 / 1958, solutia care se impune datorita caracterului imperativ de ordine publica al normelor care reglementeaza prescriptia dreptului la actiune, este aceea a necesitatii de a distinge urmatoarele situatii[3]:

- daca dreptul subiectiv civil putea valorificat, aparat pe calea actiunii, iar aceasta actiune este potrivit legii prescriptibila, rezulta ca si exceptia trebuie sa fie prescriptibila in aceleasi conditii ca si actiunea, solutia bazandu-se atat pe necesitatea de a opri posibilitatea eludarii normelor imperative, privind caracterul prescriptibil al actiunii, cat si pe un argument de analogie: ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet;

- daca actiunea este imprescriptibila, atunci si ocrotirea dreptului subiectiv civil pe calea exceptiei este imprescriptibila.

Actiunea in constatare

Conform art. 111 din Codul de procedura civila este actiune in constatare acea actiune in justitie prin care reclamantul solicita instantei sa constate existenta unui drept subiectiv al sau fata de parat sau, dupa caz, inexistenta unui drept subiectiv al paratului impotriva sa.

Atat in doctrina, cat si in jurisprudenta a fost adoptata solutia imprescriptibilitatii actiunii in constatare.

Dintre actiunile in constatare imprescriptibile extinctiv, mentionam: actiunea in constatarea nulitatii absolute a unui act juridic civil, actiunea in declararea simulatiei etc.

Actiunile mixte

Sunt actiuni mixte acele actiuni care au caracteristici de actiuni reale, personale ori in constatare, prescriptibilitatea sau imprescriptibilitatea lor fiind determinata separat pentru fiecare caz, in functie de calificarea data actiunii dupa scopul urmarit la intentarea ei (ex. plata unei creante).

Dualitatea de actiuni

Dualitatea de actiuni este acea situatie in care titularul dreptului subiectiv isi poate proteja dreptul sau prin doua actiuni:

1.o actiune bazata pe un contract civil (ex contractu), supusa prescriptiei extinctive;

2.o actiune reala, in revendicarea bunului, supusa prescriptiei de 30 de ani potrivit art. 1890 Cod Civil.

Intre dualitatea de actiuni si actiunile mixte prin care se solicita predarea bunului ce a format obiectul derivat al unui act juridic constitutiv sau translativ de drepturi reale exista urmatoarele deosebiri[4]:

in cazul dualitatii de actiuni nu este vorba de un act juridic constitutiv sau translativ de drepturi reale, deci dreptul real si dreptul de creanta nu au aceeasi cauza generatoare, ci izvorul dreptului real preexista izvorului dreptului de creanta;

in cazul actiunii mixte este suficienta dovedirea actului juridic respectiv, in vreme ce, in cazul dualitatii de actiuni, daca a intervenit prescriptia extinctiva a actiunii personale, admiterea actiunii reale este conditionata de dovedirea dreptului de proprietate.

in cazul actiunii mixte, fiind vorba nu de doua actiuni, ci de o singura actiune, pretentia constand in predarea lucrului se fundamenteaza pe insusi actul juridic constitutiv sau translativ de drepturi reale, iar prescriptia extinctiva se va raporta numai la dreptul real, iar in cazul dualitatii de actiuni, daca pretentia in restituire este fundamentata pe contractul de depozit, comodat, locatiune etc., cererea va fi respinsa ca prescrisa, daca prin raportare la dreptul de creanta, ar fi implinit termenul de prescriptie extinctiva la data exercitarii actiunii personale, urmarind ca deponentul, comodantul, locatarul etc. sa introduca o noua actiune in justitie pe un alt fundament, adica o actiune reala.

Actiunea in repararea unei daune morale

Dauna morala poate fi reparata atat patrimonial cat si nepatrimonial.

Decretul nr. 31 / 1954, prin art. 54 - 56 dispune ca repararea nepatrimoniala a unei daune morale este imprescriptibila extinctiv.

Nu acelasi lucru se poate spune si despre actiunea in repararea patrimoniala a unei daune morale, aceasta fiind o actiune in justitie prin care se valorifica un drept de creanta, o actiune patrimoniala si personala si care este prescriptibila extinctiv.

Actiunea in restituirea prestatiilor exercitate in baza unui act juridic civil anulat

Actiunea in nulitate (prescriptibila sau imprescriptibila, dupa cum este vorba despre nulitate relativa sau nulitate absoluta) nu se confunda cu actiunea in restituirea totala sau partiala a obligatiilor efectuate in baza unui act civil anulat, aceasta din urma fiind prescriptibila, fiind considerata o actiune bazata pe imbogatirea fara just temei.

Actiunea in protectia unor drepturi reale principale corespunzatoare dreptului de proprietate

Este o asemenea actiune, actiunea in revendicare intemeiata pe "dreptul de administrare directa". Anterior revolutiei din 1989, partile acestei actiuni erau organizatii socialiste de stat insa, incepand cu anul 1990, "dreptul de administrare directa", devenind "drept de folosinta", al unui organ sau institutii de stat asupra bunurilor ce se afla in proprietatea statului.

In stabilirea prescriptibilitatii sau imprescriptibilitatii unei asemenea actiuni, se iau in considerare dispozitiile art. 1884 din Codul Civil, potrivit carora "nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase afara din comert".

Actiunile in materie de carte funciara

In aceasta materie sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 7 / 1996 privind cadastrul si publicitatea imobiliara.

Astfel, conform art. 37 alin. 1 din legea mentionata, "actiunea in rectificare, sub rezerva prescriptiei dreptului patrimonial la actiunea de fond, va fi imprescriptibila". Din coroborarea acestui articol, cu dispozitiile art. 1890 din Codul Civil se va aplica principiul accesorium sequitur principale.

Conform art. 37 alin. 2 din Legea nr. 7 / 1996 "Fata de tertele persoane care au dobandit cu buna credinta un drept real prin donatie sau legat, actiunea in rectificare nu se va putea porni decat in termen de 10 ani, socotiti din ziua cand s-a inregistrat cererea lor de inscriere, cu exceptia cazului in care dreptul material la actiunea de fond nu s-a prescris mai inainte". Prin urmare, actiunea in rectificare impotriva tertilor dobanditori de buna credinta este prescriptibila in termen de 10 ani de la data inregistrarii cererii prin care tertul solicita inscrierea dreptului sau in cartea funciara.

Daca tertul dobanditor de buna credinta a dobandit dreptul real cu titlu oneros, termenul de prescriptie a actiunii in rectificare este de 3 ani de la data inregistrarii cererii prin care tertul a solicitat inscrierea dreptului sau in cartea funciara, conform art. 38 din aceeasi lege.

Potrivit art. 37 si art. 55 alin. 2 din legea mentionata, actiunea in rectificarea erorilor materiale cuprinse in cartea funciara este imprescriptibila sau prescriptibila extinctiv, de la caz la caz.

Actiunile privind un drept secundar

Drepturile secundare au fost definite in doctrina ca fiind "prerogative ce constau in puterea de a da nastere prin act de formatie unilaterala unui efect juridic si interesele altei persoane, precum dreptul de alegere in cazul unei obligatii, dreptul de denuntare unilaterala a unui contract".

Aceste actiuni sunt imprescriptibile extinctiv.

Unele actiuni in materie succesorala

Potrivit art. 700 alin. 1 din Codul Civil "dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la data deschiderii succesiunii", prin urmare, dreptul de optiune succesorala este supus prescriptiei extinctive.

Potrivit dispozitiilor art. 728 din Codul Civil ". un cocrede poate cere oricand imparteala succesiunii, chiar cand ar exista conventii sau prohibitii contrarii", actiunea privind iesirea din indiviziunea succesorala fiind astfel imprescriptibila extinctiv.

De asemenea, este imprescriptibila extinctiv actiunea in constatarea masei succesorale, a calitatii de mostenitor sau a actelor succesorale, fiind o actiune in constatare, insa in ceea ce priveste actiunea privind raportul donatiilor, aceasta avand un caracter personal si patrimonial, poate fi introdusa in termenul de iesire din indiviziunea succesorala.

In ceea ce priveste actiunea prin care se cere executarea legatului cu titlu particular, trebuie sa deosebim, dupa cum urmeaza:

- daca legatul cu titlu particular are ca obiect drepturi de creanta sau bunuri de gen, actiunea avand astfel caracter patrimonial si personal, aceasta este supusa regulilor de drept comun referitoare la prescriptia extinctiva;

- daca legatul cu titlu particular are ca obiect dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui bun individual determinat, fiind vorba astfel despre o actiune reala, urmeaza a fi aplicate regulile ce guverneaza actiunea in revendicare sau, dupa caz, actiunea confesorie.

Daca este lovita de o cauza de nulitate relativa, actiunea in declararea nulitatii legatului este prescriptibila extinctiv in termenul general de prescriptie, de 3 ani de zile, iar daca este lovita de o cauza de nulitate absoluta, aceasta actiune este imprescriptibila extinctiv.

e asemenea, este supusa termenului de prescriptie extinctiva de 3 ani de zile, actiunea in revocarea legatului pentru neexecutarea sarcinii, aceasta fiind o actiune patrimoniala si personala.