Drept civil, definitie, criteriile de individualizare a dreptului civil, ca ramura distincta de drept

Drept civil, definitie, criteriile de individualizare a dreptului civil, ca ramura distincta de drept

In doctrina de drept civil se cunosc mai multe definitii date dreptului civil. Astfel, un autor de certa recunoastere stiintifica, prof.dr.Aurelian Ionascu, defineste astfel dreptul civil: "acea ramura a dreptului unitar..care reglementeaza raporturile patrimoniale in care partile figureaza ca subiecte egale in drepturi, raporturile personale nepatrimoniale in care se manifesta individualitatea persoanei, precum si conditia juridica a persoanelor fizice..si persoanelor juridice, in calitatea lor de participanti la raporturile juridice civile".

Intr-o alta abordare, pentru a stabili definitia dreptului civil se precizeaza obiectul dreptului civil: "principalul criteriu de constituire a ramurilor de drept sunt relatiile sociale pe care ramura de drept le reglementeaza si, prin urmare, care ii formeaza obiectul..Una din categoriile principale de relatii sociale care alcatuiesc obiectul dreptului civil il constituie...raporturile patrimoniale. Principalele raporturi patrimoniale reglementate de dreptul civil sunt: raporturile de proprietate si alte raporturi reale, precum si raporturile obligationale..Raporturile personale nepatrimoniale..al caror continut este strans legat de persoana titularului lor. Dreptul civil reglementeaza, de asemenea, conditia juridica a persoanelor fizice si a persoanelor juridice". Prof.univ.dr. Mircea Muresan defineste dreptul 848i88i civil ca fiind "totalitatea normelor juridice care reglementeaza, pe de o parte, acele raporturi juridice patrimoniale in care partile apar ca subiecti egali (nesubordonati unul altuia), iar pe de alta parte, acele raporturi personale (nepatrimoniale) in care se manifesta, fie individualitatea persoanei ca subiect de drept, fie conditia juridica a persoanelor fizice si a persoanelor juridice in calitatea lor de participanti la raporturile juridice civile"

Intr-o lucrare de specialitate, Otilia Calmuschi defineste dreptul civil ca: "acea ramura a dreptului unitar.care reglementeaza unele raporturi patrimoniale in care partile figureaza ca subiecte egale de drepturi, ca si unele raporturi personale nepatrimoniale legate de individualitatea persoanei, conditia juridica a persoanelor fizice si a altor subiecte colective de drept civil in calitatea lor de participanti la raporturile juridice civile" .

Prof.univ.dr. Gheorghe Beleiu defineste dreptul civil roman ca "acea ramura care reglementeaza raporturi patrimoniale si nepa­tri­mo­niale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice aflate pe pozitii de egalitate juridica" .

Definitia reluata si de Gabriel Boroi , prof.univ.dr. Ioan Dogaru si prof.dr. Teofil Pop, adauga la obiectul dreptului civil, in afara raporturilor patrimoniale si personale nepatrimoniale, "si conditia juridica a persoanelor fizice si a persoanelor juridice" .

Prof.univ.dr.docent Tudor Popescu-Braila defineste dreptul civil prin aceeasi metoda de prezentare a obiectului dreptului civil: "conditia juridica a persoanelor, raporturile patrimoniale .in primul rand relatiile de proprietate. O a doua categorie de raporturi patrimoniale reglementate de dreptul civil o formeaza raporturile de obligatii.raporturile personale nepatrimoniale.."

Si alti autori au formulat definitii ale dreptuluoi civil .

Pe parcursul timpului, in definitia dreptului civil s-au regasit aceleasi elemente.

In 1873 dreptul civil se considera "colectiunea legilor care au ca obiect a regula interesele respective ale particularilor intre ei, in tot ceea ce priveste afacerile relative la persoanele, la bunurile si la conventiile lor."

D. Alexandresco considera: "Dreptul civil sau privat este acela care reguleaza raporturile particularilor dintre ei si care este propriu unei natiuni"14.

Concluzie:

Definitiile prezentate si altele au in comun urmatoarele elemente:

- obiectul de reglementare al dreptului civil este alcatuit din raporturi pa­tri­moniale si raporturi nepatrimoniale (acelea in care se indivi­dualizeaza, se determina persoana fizica sau juridica);

- dreptul civil reglementeaza numai acele raporturi patrimoniale in care partile au o vointa juridica egala sau altfel formulat "pozitia de egalitate juridica a partilor";

- conditia juridica a persoanelor fizice si juridice. Cu privire la acest element al definitiei nu exista un punct de vedere comun. Se sustine ca acest element se subintelege, deoarece raportul juridic nepatrimonial are in structura sa si subiectele, asadar si conditia juridica a persoanelor fizice si juridice.

Apreciem ca definitia dreptului civil trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele:

- este ramura a dreptului privat;

- reglementeaza acele raporturi juridice patrimoniale in care subiectii au o vointa juridica egala;

- reglementeaza acele raporturile juridice nepatri­moniale in care se manifesta fie individualitatea per­soanei, fie statutul juridic al persoanei fizice sau juridice;

- raporturile juridice patrimoniale si nepatrimoniale se stabilesc intre persoane fizice si juridice

Fiecare ramura a sistemului de drept roman se indivi­dualizeaza prin doua criterii fundamentale, obiectul de reglementare si metoda de reglementare, si prin doua criterii auxiliare, caracterul normelor juridice si natura sanctiunilor.

Dreptul civil este o ramura distincta a dreptului privat, deoarece are un obiect si o metoda proprie de reglementare, precum si pentru ca normele juridice civile si sanctiunile civile se deosebesc de cele similare din alte ramuri de drept.

A.     Obiectul de reglementare al dreptului civil

Dreptul civil reglementeaza, asa dupa cum s-a stabilit in definirea acestuia:

a) raporturi juridice patrimoniale

b) raporturi juridice nepatrimoniale

a) raporturile juridice patrimoniale sunt raporturi sociale reglementate de norma juridica civila care au un continut economic ce poate fi exprimat, evaluat in bani. (ex.raportul juridic ce se naste din contractul de inchiriere, de vanzare-cumparare etc.).

Dupa cum am precizat in definitia dreptului civil: "acele raporturi juridice patrimoniale", dreptul civil nu reglementeaza toate raporturile juridice patrimoniale, ci majoritatea acestora, in care subiectii se afla intr-o pozitie de egalitate a vointelor juridice. Ramuri de drept, precum dreptul comercial, dreptul administrativ, dreptul muncii, dreptul familiei reglementeaza si raporturi juridice patrimoniale.

Raporturile juridice patrimoniale cuprind:

- raporturile juridice reale, adica acele raporturi juridice ce privesc dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale principale (uzufruct, uz, abitatie, servitute si superficie);

- raporturile juridice obligationale (de obligatii), adica acele raporturi juridice civile in care o parte, numita creditor, are posibilitatea de a pretinde celeilalte parti, numita debitor, sa execute o prestatie sau mai multe prestatii ce pot fi de a da, a face sau a nu face ceva, de regula sub sanctiunea constrangerii de stat. . Acestea izvorasc din acte juridice (de ex. contracte) si din fapte juridice in sens restrans (fapte juridice licite: gestiunea de afaceri, plata nedatorata si imbogatirea fara just temei si fapte juridice ilicite: delictul).

b) raporturi juridice nepatrimoniale (raporturi personale nepatrimoniale) sunt acele raporturi juridice care nu au un continut economic si deci nu se pot exprima in bani. In cadrul acestora se manifesta individualitatea persoanei fizice.

Sfera raporturilor juridice nepatrimoniale cuprinde:

- raporturile juridice ce privesc existenta si integritatea fizica si morala a persoanei. In continutul lor intalnim drepturi personale, extrapatrimoniale, cum ar fi dreptul la viata, la sanatate, la integritate corporala, la libertate, la onoare, reputatie etc;

- raporturile juridice care se refera la elemente de identificare ale persoanei fizice sau juridice cum ar fi dreptul la nume, denumire, domiciliu, sediu etc;

- raporturile juridice privind creatia intelectuala ce au in continut drepturi personale nepatrimoniale privind creatia intelectuala, ca, de exemplu, dreptul de autor, de inventator, de marca etc.16

Precizare

Dreptul civil reglementeaza o parte a raporturilor juridice patrimoniale: este drept, cea mai numeroasa in care partile se afla pe pozitie de egalitate juridica. Este o egalitate ce priveste vointa juridica a fiecarei parti a raportului juridic; ele de comun acord stabilesc sa se lege din punct de vedere juridic si incheie raportul juridic, convin asupra drepturilor si obligatiunilor ce le revin in conformitate cu propriile interese, modifica, transmit sau sting raportul juridic.

Exista raporturi juridice patrimoniale reglementate de alte ramuri ale sistemului de drept romanesc. De exemplu, dreptul financiar - fiscal reglementeaza raporturile  patrimoniale stabilite intre stat si contribuabil privind impozitele si taxele, dreptul muncii reglementeaza raporturile patrimoniale care se nasc din incheierea contractului de munca; dreptul administrativ reglementeaza raporturile patrimoniale dintre stat, unitatile administrativ-teritoriale si particulari etc. In aceste situatii este de observat ca subiectii raporturilor patri­mo­niale se afla intr-o pozitie de subordonare; statul impune impozitele si taxele, de regula, angajatorul stabileste conditiile contractului de munca, statul si unitatile administrativ-teritoriale incheie, de regula, contracte civile de adeziune cu particularii.

Desi dreptul civil reglementeaza majoritatea raporturilor juri­dice nepatrimoniale (personale, extrapatrimoniale), o serie de raporturi juridice nepatrimoniale sunt reglementate de catre alte ramuri de drept. De exemplu, dreptul familiei reglementeaza acele raporturi juridice nepatrimoniale personale extrapatrimoniale, in care cel putin unul dintre subiecti are o calitate speciala, cea de sot, copil, parinte, infiat, infietor.

In definitia dreptului civil am precizat ca raporturile juridice patrimoniale si nepatrimoniale se stabilesc intre persoane fizice si persoane juridice. Ele sunt subiectele (partile) raporturilor civile. Calitatea de subiect de drept civil o poate avea, de regula, orice persoana fizica sau juridica.

In alte ramuri de drept, calitatea de subiect al raportului juridic o pot avea anumite persoane fizice sau anumite persoane juridice. Se foloseste sintagma de "subiect calificat". In dreptul familiei numai persoana fizica care are, de exemplu, calitatea speciala de sot, sotie poate incheia raporturi juridice de dreptul familiei.

B. Metoda de reglementare a raporturilor juridice civile

Dreptul civil fiind o ramura a dreptului privat reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale prin metoda egalitatii juridice a subiectilor (partilor). Este o particularitate a dreptului privat, spre deosebire de dreptul public, unde partile (subiectii) raportului juridic se afla pe o pozitie de subordonare: statul, intotdeauna subiect in raportul juridic de drept public isi impune conduita, isi subordoneaza celalalt subiect.

C. Caracterul normelor juridice civile

Normele juridice civile au caracter preponderent dispozitiv, in sensul ca partile raportului juridic pot deroga prin acordul lor de vointa de la prevederile acestora.

Normele juridice dispozitive sunt:

a) permisive: sunt normele civile ce ingaduie partilor raportului juridic civil sa hotarasca ce conduita sa adopte. De exemplu, art.1296 alin.1 si 2 Cod civil: "vinderea se poate face sau pur sau sub conditie. Ea poate avea de obiect doua sau mai multe lucruri alternative"; art.1028, referitor la obligatiile alternative, precizeaza: "debitorul se poate libera predand sau pe unul sau pe altul din lucrurile permise"; art.1418 Cod civil: "Locatarul are dreptul de a subinchiria ori a subarenda si de a ceda contractul sau catre altul, daca o asemenea facultate nu i-a fost interzisa". Loca­tarul, desi in conditiile de mai sus poate subinchiria, de comun acord cu locatorul isi asuma obligatia sa nu subinchirieze.

b) supletive, adica se aplica obligatoriu ori de cate ori partile nu au inteles sa reglementeze intr-un alt mod raportul juridic stabilit.

Exemplu de norma juridica civila supletiva: art.1534 Cod civil: "Mandatul este fara plata cand nu s-a stipulat contrariul", art.1305 Cod civil: "spezele vanzarii sunt in sarcina cumparatorului, in lipsa de stipulatie contrarie", art.1319 Cod civil "predarea trebuie sa se faca la locul unde se afla lucrul vandut daca partile nu s-au invoit altfel."

Normele juridice imperative prin care se impun conduite obligatorii (normele juridice imperative onerative) sau prin care se interzic anumite actiuni (norme juridice imperative prohibitive) sunt mai putin frecvente ca, de pilda, in ramurile dreptului public. Ele reglementeaza acele raporturi civile in care se urmareste protectia interesului public, in general ordinea publica. Exemplu de norma juridica imperativa onerativa este prevederea din art.992 Cod civil privitoare la plata nedatorata: "cel ce din eroare sau cu stiinta primeste ceea ce nu-i este debit este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit"; prevederile art.998 Cod civil privind raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie: "orice fapta a omului, care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara", prevederile art.1313 Cod civil cu referire la obligatiile vanzatorului: "Vanzatorul are doua obligatii principale, a preda lucrul si a raspunde de dansul".

Exemple de norme juridice imperative prohibitive: art.4 Cod civil: "este oprit judecatorului de a se pronunta, in hotararile ce da, prin cale de dispozitii generale si reglementare asupra cauzelor ce-i sunt supuse"; art.810 Cod civil, medicii si farmacistii: "care au tratat pe o persoana in boala din care moare, nu pot profita de dispozitiile intre vii sau testamentare, ce dansa a facut-o in favoare-le in cursul acestei boli."

D. Natura sanctiunilor de drept civil

Sanctiunile civile au un caracter reparator, ele urmarind, inainte de toate, repunerea partilor in situatia anterioara incalcarii normei juridice. Cand prin nesocotirea normei juridice civile s-a produs un prejudiciu, prioritar este inlaturarea tuturor consecintelor daunatoare care s-au produs. Astfel, principalele sanctiuni civile sunt: repararea prejudiciului produs printr-o fapta ilicita, repunerea partilor in situatia anterioara incheierii actului juridic nul sau anulabil, inopozabilitatea actului intocmit cu nesocotirea dreptului sau intereselor legitime ale altei persoane etc.