Forma ceruta ad validitatem

Forma ceruta ad validitatem

89. Notiune si justificare. Prin exceptie de la principiul consensualismului, legiui­torul a prevazut pentru unele acte juridice civile necesitatea incheierii lor intr‑o anumita forma solemna, ceruta drept conditie de validitate a a 515j93f ctului (ad validitatem sau ad solemnitatem). Pe de alta parte, nu este exclus ca partile, prin vointa lor, sa impuna, unui act care nu este, potrivit legii, solemn, forma ca o conditie esentiala pentru incheierea sa valabila

Prin forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil se intelege acea conditie de validitate, esentiala si speciala, care consta in necesitatea indeplinirii formalitatilor impuse de lege.

Necesitatea instituirii si respectarii formei ad validitatem are in vedere mai multe aspecte:

a) atentionarea partilor asupra consecintelor juridice ce vor rezulta din incheie­rea anumitor acte juridice;

b) asigurarea libertatii si certitudinii consimtamantului partilor;

c) exercitarea unui control asupra actelor juridice civile care prezinta un interes general, ce depaseste cadrul strict conturat de interesele partilor.

90. Caractere. Forma ceruta ad validitatem prezinta urmatoarele caractere^[2]:

a) este un element constitutiv (esential) al actului juridic; lipsa lui atrage nuli­tatea absoluta a actul juridic civil;

b) presupune manifestarea expresa a vointei, pentru ca este incompatibila cu mani­festarea tacita a vointei vreuneia dintre parti; altfel spus manifestarea expresa a vointei este de esenta actului juridic solemn;

c) este, in principiu, exclusiva, in sensul ca pentru un act juridic civil, partile nu au de ales intre mai multe posibilitati, ci sunt obligate sa adopte numai forma prevazuta de lege pentru acel act.

Prin exceptie, pentru anumite acte juridice, exista posibilitatea optarii intre mai multe forme solemne, echivalente ca valoare juridica, asa cum este cazul testamentului (art. 859 C.civ.). Caracterul exclusiv al formei ad validitatem consti­tuie deosebirea dintre solemnitatea propriu‑zisa si simpla restrictie de forma. Astfel, nu orice restrictie de forma transforma actul respectiv intr‑un act solemn, intrucat pentru a putea fi vorba despre un act solemn, forma trebuie sa fie prevazuta de lege sau de parti - explicit sau implicit - sub sanctiunea nulitatii. Aceasta inseamna ca, daca legiuitorul se rezuma la a interzice un anumit fel de manifestare a vointei (de exemplu, manifestarea tacita), acordandu‑i totusi autorului actului alegerea intre mai multe forme de exteriorizare a vointei, ne aflam in prezenta unei restrictii de forma, a unui anumit grad de formalism, dar nu a unui act solemn (art. 1656 C.civ.).

d) este abstracta si invariabila pentru acelasi tip de act solemn, adica independenta de continutul concret stabilit de parti pentru respectivul act juridic. Astfel, in timp ce in cazul actelor nesolemne, modalitatea manifestarii de vointa variaza de la un act juridic la altul, avand caracter individual, in cazul actelor solemne, forma este intotdeauna aceeasi pentru o anumita operatie juridica (de exemplu, inscrisul autentic, pentru donatie).

91. Conditii. Forma ad validitatem impune respectarea unor cerinte^[3], precum:

a) intregul continut al actului, toate clauzele sale (esentiale sau neesentiale) trebuie sa imbrace forma ceruta pentru valabilitatea sa; in consecinta, nu este admis, in principiu, asa‑numitul act per relationem, adica actul in care, pentru determinarea continutului sau, se face trimitere la o sursa externa;

b) actul juridic aflat in interdependenta cu un act solemn trebuie sa imbrace si el forma solemna (spre exemplu, mandatul dat pentru incheierea unui act juridic solemn trebuie sa imbrace si el forma solemna; art. 1788 C.civ.);

c) actul juridic care determina ineficienta unui act juridic solemn trebuie sa imbra­ce si el forma solemna (prin exceptie, legatul poate fi revocat si in mod tacit).

92. Aplicatii ale formei ad validitatem De lege lata, se impune forma solemna (de regula, autentica) pentru acte juridice civile precum:

- donatia, art. 813 C.civ. ("Toate donatiunile se fac prin act autentic");

- testamentul, art. 858 C.civ.("Un testament poate fi sau olograf, sau facut prin act autentic, sau in forma mistica");

- revocarea expresa a unui legat (art. 920 C.civ.);

- acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar (art. 704 C.civ., art. 76 din Legea nr. 36/1995);

- renuntarea expresa la succesiune (art. 76 din Legea nr. 36/1995);

- subrogatia in drepturile creditorului consimtita de debitor (art. 1107 pct. 2 C.civ.);

- ipoteca conventionala [art. 1772 C.civ.: "Ipoteca conventionala nu va putea fi constituita decat prin act autentic"; actul prin care se transmite sau se constituie drepturi reale asupra terenurilor cu sau fara constructii, situate in intravilan sau extravilan (art. 1‑2, titlul X din Legea nr. 247/2005

- actele constitutive ale asociatiilor si fundatiilor fara scop patrimonial (art. 6 si 16 din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000).