Interdictia de a dovedi cu martori impotriva sau peste cuprinsul unui inscris

Interdictia de a dovedi cu martori impotriva sau peste cuprinsul unui inscris

204. Reglementare si continut. Potrivit art. 1191 alin. (2) C.civ., "nu se va primi niciodata o dovada prin martori, in contra sau peste 919e46j ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde ca s‑ar fi zis inaintea, la timpul sau in urma con­fectionarii actului, chiar cu privire la o suma sau o valoare ce nu depaseste 250 lei".

Aceasta regula interzice, in principiu, marturia destinata sa combata conti­nutul inscrisului constatator al unei operatiuni juridice, in care se presupune ca partile au consemnat vointa lor reala. Asadar, ori de cate ori partile au intocmit un inscris pentru constatarea unei intelegeri, chiar pentru o suma sau valoare mai mica de 250 lei, proba testimoniala nu poate fi admisa pentru a stabili ca intelegerea a fost alta, ca partile au convenit si asupra altor lucruri decat cele scrise. Altfel zis, cand partile au constatat raportul lor juridic printr‑un inscris, orice modificari sau completari trebuie sa fie consemnate tot intr‑un inscris.

205. Precizari. Cu privire la regula impusa de art. 1191 alin. (2) C.civ. (contra scriptum testimonium, non scriptum testimonium non fertur) s‑a aratat motivat ca:

a) proba testimoniala este admisibila fara restrictii, de cate ori actul, fie chiar autentic, este atacat pentru frauda, eroare, dol, violenta, lipsa cauzei, cauza falsa, ilicita sau imorala;

b) marturia este admisibila pentru lamurirea sensului exact al unor clauze contractuale confuze, obscure sau susceptibile de mai multe intelesuri, pentru ca a interpreta nu inseamna a proba impotriva sau peste cuprinsul unui inscris;

c) marturia este admisibila pentru stabilirea unor acte sau fapte distincte de actul constatat prin inscris si ulterioare acestuia, care constata moduri de exe­cu­tare sau stingere a obligatiilor (plata, compensatia, remiterea datoriei etc.), daca aceste operatiuni, privite separat, pot fi dovedite cu martori potrivit art. 1191 alin. (1) C.civ.

Pe de alta parte, restrictiile instituite de art. 1191 alin. (1) si (2) C.civ. nu se aplica in raporturile dintre parti si terti, pentru care actul juridic apare ca un fapt material, asa incat proba cu martori impotriva sau peste continutul inscrisului este admisibila.