Nulitatea actului juridic civil

NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL

SECTIUNEA I

NOTIUNI GENERALE DESPRE NULITATE

Notiune:

Nulitatea este acea sanctiune de drept civil aplicata efectelor actului juridic incheiat cu incalcarea conditiilor de validitate prevazute de lege

Pe langa sensul de sanctiune a nerespectarii conditiilor de validitate a actului juridic, termenul de nulitate desemneaza si institutia juridica care cuprinde normele juridice referitoare la nulitate. Codul civil nu defineste nulitatea si nici nu contine o reglementare unitara a nulitatii, normele de drept referitoare la nulitate gasindu-se in mod disparat, in diferite articole din tot cuprinsul Codului civil38si in alte acte normative .

Functiile nulitatii:

- functia preventiva, in sensul ca atentioneaza partile asupra necesitatii respectarii conditiilor de valabilitate a actelor juridice, in caz contrar efectele lor urmand a fi inlaturate;

- functia sanctionatorie, ce consta in inlaturarea efectelor actului juridic contrare prevederilor legale referitoare la incheierea sa valabila. Astfel, actul juridic poate fi desfiintat in totalitate, prin inlaturarea tuturor efectelor sale, sau partial, prin inlaturarea doar a acelor clauze neconforme cu prevederile imperative ale legii.

- functia de mijloc de garantie a principiului legalitatii, ce consta in asigurarea respectarii prevederilor legale care reglementeaza conditiile de validi 727d31h tate a actelor juridice civile;

- functia reparatorie, ce consta in repararea prejudiciului cauzat prin incalcarea normelor juridice.

Nulitatea nu trebuie confundata cu alte sanctiuni de drept civil, precum:

- rezolutiunea, constand in desfiintarea cu caracter retroactiv a unui contract bilateral cu executare imediata, la cererea uneia din parti, pentru neexecutarea culpabila de catre cealalta parte a obligatiilor ce-i revin;

rezilierea, constand in incetarea pentru viitor a efectelor unui contract bilateral cu executare succesiva, pentru neexecutarea culpabila a obligatiilor uneia din parti;

- revocarea, constand  in inlaturarea efectelor unui act juridic, fie datorita ingratitudinii gratificatului, fie datorita neexecutarii culpabile a sarcinii. Termenul de revocare desemneaza uneori si denuntarea unilaterala a actului juridic sau desfacerea unui contract prin acordul de vointa al partilor.

- caducitatea, constand in lipsirea de efecte a unui act juridic valabil incheiat, datorita interventiei unui eveniment ulterior incheierii sale si independent de vointa autorului actului juridic. Astfel, testamentul devine caduc daca mostenitorul predecedeaza testatorului, in situatia in care acesta renunta la mostenire sau in cazul pieirii bunului ce formeaza obiectul testamentului.

inopozabilitatea, constand in lipsa de efecte a unui act juridic fata de tertele persoane, datorita nerespectarii de catre parti a formelor de publicitate cerute de lege  pentru anumite acte juridice.

- reductiunea, care intervine in cazul incheierii unor acte juridice cu nerespectarea interdictiilor prevazute de lege pentru ocrotirea intereselor unor persoane sau pentru reechilibrarea prestatiilor in cadrul unui contract cu titlu oneros si comutativ40. De exemplu, reductiunea liberalitatilor excesive (a donatiilor facute de cel care lasa mostenirea) incheiate cu incalcarea rezervei succesorale si reductiunea unei prestatii pentru leziune.

SECTIUNEA II

CLASIFICAREA NULITATII

I. In functie de natura interesului ocrotit de lege:

a. nulitate absoluta, care intervine in cazul incheierii unui act juridic cu nerespectarea normelor juridice imperative, care ocrotesc interese generale.

Nulitatea absoluta este guvernata de urmatorul regim juridic

- poate fi invocata de orice persoana interesata, adica de partile actului juridic, de avanzii-cauza ai partilor, de procuror sau chiar din oficiu de instanta de judecata, in sensul ca nulitatea poate fi propusa numai de persoanele care justifica un interes propriu, nu si de persoanele absolut straine de actul juridic incheiat de parti;

nulitatea absoluta poate fi invocata oricand, fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie, actiunea in constatarea nulitatii absolute fiind imprescriptibila;

nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare de catre parti, nici in mod expres si nici in mod tacit. De la regula inadmisibilitatii confirmarii unui act juridic nul absolut legea prevede unele exceptii. Astfel, potrivit art. 20 C. fam., casatoria incheiata impotriva dispozitiilor privitoare la varsta legala nu va fi declarata nula, daca, intre timp, acela dintre soti care nu avea varsta ceruta pentru casatorie a implinit-o ori daca sotia a dat nastere unui copil sau a ramas insarcinata.

- pentru a desemna nulitatea absoluta, legiuitorul foloseste termeni precum 'nul', 'nul de drept', 'nul de plin drept'.

Sunt cauze de nulitate absoluta urmatoarele

- nerespectarea unor incapacitati speciale de folosinta a persoanei fizice, prevazute pentru ocrotirea unui interes general (ex.: judecatorii, procurorii si avocatii nu pot dobandi drepturi aflate in litigiul care este de competenta instantei in a carei raza teritoriala isi exercita profesia, sub sanctiunea nulitatii absolute), nerespectarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice

- lipsa consimtamantului ex.: cazul erorii-obstacol), a obiectului sau a cauzei actului juridic civil;

- nevalabilitatea obiectului sau a cauzei, pentru ca acestea sunt ilicite sau imorale;

- nerespectarea formei ad validitatem;

- nerespectarea dreptului de preemtiune al statului;

- nerespectarea prevederilor imperative ale legii, a ordinii publice si a bunelor moravuri;

- fraudarea legii.

b. nulitate relativa, care intervine in cazul incheierii unui act juridic cu nerespectarea normelor juridice care ocrotesc interese particulare.

Regimul juridic aplicabil nulitatii relative este urmatorul:

- poate fi invocata de catre persoana ocrotita prin norma de drept incalcata la incheierea actului juridic (ex.: persoana cu capacitate de exercitiu restransa, persoana al carei consimtamant a fost viciat), dar si de reprezentantii sai legali, de succesorii persoanei ocrotite (cu exceptia actiunilor cu caracter strict personal) si de creditorii chirografari ai acesteia (prin actiune oblica, cu exceptia actiunilor cu caracter personal), de catre autoritatea tutelara (se apreciaza in doctrina) si de catre procuror (cu exceptia actiunilor cu caracter personal).

- nulitatea relativa este prescriptibila, neputand fi invocata decat in cadrul termenului general de prescriptie de 3 ani, cu exceptia cazului in care legea prevede un termen de prescriptie mai scurt (ex.: actiunea in anularea casatoriei pentru vicii de consimtamant se prescrie intr-un termen de 6 luni de la descoperirea erorii sau a vicleniei sau de la incetarea violentei

In ce priveste rezolvarea problemei daca dreptul de a invoca nulitatea relativa pe cale de exceptie este sau nu prescriptibil, s-au exprimat opinii diferite in doctrina. Astfel, potrivit unei opinii42, invocarea nulitatii relative pe cale de exceptie este, de asemenea, supusa prescriptiei extinctive, iar potrivit unei alte opinii , numai actiunea in nulitate relativa este prescriptibila, nulitatea putand fi oricand invocata pe cale de exceptie.

- nulitatea relativa poate fi acoperita prin confirmare expresa sau tacita, de catre persoana indreptatita sa ceara anularea actului juridic;

- pentru a desemna nulitatea relativa se folosesc termeni precum 'anulabilitate', 'anulabil', 'nul relativ'.

Sunt cauze de nulitate relativa urmatoarele

- nerespectarea prevederilor legale referitoare la capacitatea de exercitiu a persoanei fizice si a persoanei juridice (ex.: - incheierea unui act juridic de catre o persoana incapabila incheierea unui act juridic de administrare lezionar de catre minorul cu varsta cuprinsa intre 14-18 ani, fara incuviintarea ocrotitorului legal; - incheierea unui act juridic de dispozitie in lipsa incuviintarii ocrotitorului legal sau a autoritatii tutelare incheierea unui act juridic pentru o persoana juridica in lipsa sau cu depasirea puterilor acordate si nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la unele incapacitati speciale de folosinta, menite sa ocroteasca interese particulare (ex.: tutorele nu poate incheia acte juridice cu persoana aflata sub ocrotirea sa, mandatarii nu pot achizitiona bunurile pe care sunt insarcinati sa le instraineze

- vicierea consimtamantului prin eroare, dol, violenta sau leziune

- lipsa discernamantului, ca element de validitate a consimtamantului, in momentul incheierii actului juridic civil

- cauza falsa (imaginara) ;

- nesocotirea dreptului de preemtiune.

In concluzie, facand o comparatie intre regimul juridic al nulitatii absolute si regimul juridic al nulitatii relative, este necesar sa retinem urmatoarele deosebiri:

- nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana interesata, in timp ce nulitatea relativa poate fi invocata, de regula, numai de catre persoana al carei interes, protejat de lege prin sanctiunea nulitatii, a fost nerespectat la incheierea actului juridic;

- nulitatea absoluta este imprescriptibila, in timp ce nulitatea relativa este prescriptibila

- nulitatea absoluta nu poate fi confirmata, in timp ce nulitatea relativa poate fi acoperita prin confirmare.

Confirmarea reprezinta actul juridic unilateral prin care persoana indreptatita a invoca nulitatea relativa a actului juridic civil renunta la acest drept, cu efect retroactiv, actul juridic afectat de nulitate relativa devenind valabil chiar din momentul in care acesta a fost incheiat. Aceasta trebuie indeplineasca urmatoarele conditii44:

- sa emane de la persoana indreptatita a invoca nulitatea relativa aflata in cunostinta de cauza;

- sa se produca dupa incetarea cauzelor care au dat nastere motivului de anulare;

- actul de confirmare trebuie sa cuprinda manifestarea de vointa expresa de a confirma actul juridic si sa mentioneze cauza de nulitate relativa.

Confirmarea se poate face in mod expres, printr-un inscris, sau in mod tacit, prin acte sau fapte din care sa rezulte intentia de a confirma actul juridic lovit de nulitate relativa (de pilda, executarea voluntara a actului juridic anulabil

In functie de intinderea efectelor sale, confirmarea poate fi totala sau partiala

Cat priveste efectele confirmarii, intre parti confirmarea produce urmatoarele efecte

- actul juridic lovit de nulitate relativa este validat, efectele sale fiind consolidate

- confirmarea opereaza cu caracter retroactiv, actul juridic viciat fiind considerat valabil chiar din momentul incheierii sale

- confirmarea are caracterul unui act juridic accesoriu, avand drept scop intregirea manifestarii de vointa exprimata in actul juridic principal

- confirmarea inlatura posibilitatea partii interesate de a mai invoca nulitatea relativa a actului juridic

- confirmarea facuta doar de catre una din partile actului juridic anulabil nu impieteaza asupra dreptului celorlalte parti de a invoca nulitatea relativa

- in ipoteza in care, in cadrul unui act juridic, una din parti are mai multe calitati, confirmarea pe care ea o face pentru una din aceste calitati, nu o impiedica sa invoce nulitatea in alta calitate pe care partea respectiva o poate avea in cadrul actului juridic.

In raport cu tertele persoane confirmarea produce urmatoarele efecte

- opereaza numai pentru viitor, nu si cu caracter retroactiv

- tertii dobanditori cu titlu particular ai unui bun au dreptul de a cere, pe cale de exceptie, anularea actului juridic incheiat de autorul lor, confirmarea neputand leza drepturile acestor terti

- fata de succesorii universali, cu titlu universal si fata de creditorii chirografari, confirmarea produce aceleasi efecte ca si fata de parti, cu exceptia actelor frauduloase, impotriva carora se poate promova o actiune pauliana.

II. In functie de intinderea efectelor sale:

a. nulitate totala, care sanctioneaza in intregime un act juridic, lipsindu-l de efectele in vederea carora a fost incheiat;

b. nulitate partiala, care lipseste un act juridic de o parte din efectele sale, celelalte efecte mentinandu-se

III. In functie de modul de reglementare:

a. nulitatea expresa, prevazuta de lege;

b. nulitatea virtuala, care rezulta din felul de exprimare a legiuitorului (ex.: art. 965 alin. 2 C. civ., din care reiese ca sunt nule conventiile asupra unei succesiuni nedeschise).

IV. In functie de felul conditiilor de valabilitate incalcate la incheierea actului juridic:

a. nulitate de fond, care se aplica in cazul incalcarii a unei conditii de fond la incheierea actului juridic (capacitate, consimtamant, obiect, cauza);

b. nulitate de forma, care se aplica in cazul nerespectarii la incheierea actului juridic a formei ad validitatem impusa de lege (ex.: art. 813 C. civ. dispune ca toate donatiunile se fac prin act autentic

V. In functie de modul in care poate fi valorificata:

a. nulitate de drept, care opereaza de la sine, fara interventia instantei de judecata;

b. nulitate judiciara, care este pronuntata de catre instanta de judecata.

O astfel de clasificare nu mai este acceptata in sistemul nostru de drept, avand in vedere ca numai instanta de judecata poate decide aplicarea nulitatii, daca la incheierea actului a fost nerespectata legea.

SECTIUNEA III

EFECTELE NULITATII

Efectele nulitatii sunt consecintele juridice care intervin in cazul aplicarii nulitatii, constand in desfiintarea totala sau partiala a actului juridic incheiat cu nerespectarea legii. Nulitatea va opera atat pentru trecut, partile fiind repuse in situatia anterioara incheierii actului juridic, cat si pentru viitor. Indiferent daca este vorba despre o nulitate absoluta sau despre o nulitate relativa, efectele nulitatii sunt aceleasi.

A. Intre parti, efectele nulitatii sunt guvernate de urmatoarele principii

principiul retroactivitatii efectelor nulitatii, potrivit caruia nulitatea opereaza chiar din momentul incheierii actului juridic.

Principiul cunoaste si exceptii, respectiv cazuri in care efectele actului juridic produse pana in momentul anularii lui sunt mentinute, nulitatea producand efecte numai pentru viitor

- in cazul actelor juridice cu executare succesiva, nulitatea produce efecte numai pentru viitor, astfel incat prestatiile efectuate pana in momentul declararii nulitatii raman valabile;

- fructele culese de dobanditorul de buna-credinta vor fi pastrate;

- sotul care a fost de buna-credinta la incheierea casatoriei declarata nula sau anulabila, pastreaza pana la data cand hotararea instantei judecatoresti ramane definitiva, situatia unui sot dintr-o casatorie valabila;

- copiii rezultati dintr-o casatorie declarata nula isi pastreaza calitatea de copii din casatorie.

principiul repunerii partilor in situatia anterioara incheierii actului juridic, in sensul ca partile sunt obligate sa-si restituie reciproc prestatiile efectuate (restitutio in integrum).

De la acest principiu exista o serie de exceptii, adica situatii in care partile nu vor mai trebui sa restituie prestatiile executate, acestea urmand a fi pastrate integral sau partial:

- incapabilii (minorii si interzisii judecatoresti) vor fi tinuti la restituirea prestatiilor primite in baza unui act juridic nul doar in masura in care se dovedeste ca au profitat de ceea ce au primit;

- ipoteza aplicarii principiului potrivit caruia nimanui nu-i este ingaduit sa se prevaleze de propria sa imoralitate pentru a obtine in justitie protectia unui drept

B. Referitor la efectele nulitatii fata de terti, daca una dintre parti a transmis unei alte persoane drepturi care au fost desfiintate ca urmare a anularii actului juridic din care s-au nascut, vor fi desfiintate, pe cale de consecinta, si drepturile tertului dobanditor. Asadar, se aplica principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial.

De la acest principiu exista si exceptii, adica situatii in care actul juridic subsecvent este mentinut, desi actul juridic initial este anulat

- cazul incheierii a doua acte juridice succesive de instrainare a unui bun mobil, actul initial fiind lovit de nulitate. Actul juridic subsecvent va fi mentinut in ipoteza in care subdobanditorul a fost de buna-credinta in momentul intrarii in posesia bunului (simpla posesie echivaleaza cu dobandirea proprietatii).

- cazul incheierii a doua acte juridice succesive avand ca obiect un bun imobil, actul initial fiind declarat nul. Actul juridic subsecvent va fi mentinut in ipoteza in care subdobanditorul este de buna-credinta si cu titlu oneros.

- actele juridice subsecvente de conservare si administrare a unui bun vor fi mentinute

SECTIUNEA IV

PRINCIPII DE DREPT CARE INLATURA APLICAREA  NULITATII

De la regula potrivit careia ceea ce este nul nu produce nici un efect fac exceptie o serie de situatii care justifica mentinerea partiala sau totala a efectelor actului juridic nul:

1. principiul validitatii aparentei in drept, potrivit caruia, atunci cand exista o eroare comuna, intemeiata pe o aparenta de drept si manifestata in mod public, efectele unui act juridic nul vor fi pastrate. De exemplu, actul de casatorie intocmit de o persoana care a exercitat in mod public atributiile de ofiter de stare civila este valabil, chiar daca acea persoana nu avea aceasta calitate, viitorii soti necunoscand necompetenta acestuia.

2. principiul conversiunii actului juridic, adica operatiunea prin care manifestarea de vointa cuprinsa in cadrul unui anumit act juridic nul este considerata in sensul in care reprezinta un alt act juridic valabil incheiat. Un act juridic nul nu mai produce efectele actului juridic incheiat, in schimb produce efectele unui alt act juridic, in care primul act se converteste.

Conversiunea poate opera daca sunt indeplinite in mod cumulativ urmatoarele conditii:

intre actul juridic nul si actul juridic in care cel dintai se converteste sa existe un element de diferentiere (natura juridica, continutul, efectele sau forma

- actul juridic initial sa fie anulat efectiv si total printr-o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila;

- actul juridic in care urmeaza a se converti actul juridic nul sa indeplineasca conditiile de valabilitate pentru categoria de acte juridice din care face parte, iar conditiile respective sa se regaseasca in actul juridic declarat nul

- din manifestarea de vointa a partilor cuprinsa in actul juridic initial sa nu rezulte imposibilitatea conversiunii.

Conversiunea presupune existenta a doua elemente:

- un element obiectiv, ce consta in faptul ca actul juridic nou, in care se converteste actul juridic initial, indeplineste toate conditiile de validitate de fond si de forma cerute de lege;

- un element subiectiv, ce consta in manifestarea de vointa a partilor favorabila conversiunii.

Conversiunea poate opera in urmatoarele cazuri:

- contractului nul ca vanzare-cumparare este valabil ca antecontract de vanzare-cumparare

- actul nul de instrainare a unui bun din masa succesorala de catre mostenitor este valabil ca act de acceptare a succesiunii;

- testamentul autentic sau mistic nul pentru vicii de forma este valabil ca testament olograf

inscrisul autentic nul este valabil ca inscris sub semnatura privata

inscrisul sub semnatura privata nul este valabil ca inceput de dovada scrisa

3. principiul raspunderii civile delictuale, consacrat in art. 998 C. civ., conform caruia orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara.

Este cazul celui culpabil de cauza de nulitate, care invoca desfiintarea actului juridic, desi cealalta parte ar fi pagubita prin anularea actului. Avand in vedere ca prejudiciul este cauzat tocmai de anularea actului juridic, solutia cea mai adecvata de acoperire a acestuia este chiar inlaturarea nulitatii si mentinerea actului juridic lovit de nulitate.

Aceasta exceptie se refera la minorul care in momentul incheierii unui act juridic savarseste un delict civil, de exemplu induce in eroare cealalta parte, determinand-o sa creada ca este major. In aceasta ipoteza, minorul nu poate cere anularea actului juridic, deoarece cealalta parte ar suferi o paguba. Modalitatea cea mai potrivita de reparare a prejudiciului este tocmai mentinerea actului juridic afectat de nulitate.

Bibliografie:

1. Apetrei I., Drept civil. Partea generala, Ed. Venus, Iasi, 2005;

2. Beleiu Gh., Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2003;

3. Boroi G., Drept civil. Partea generala. Persoanele, Ed. All Beck, Bucuresti, 2002;

Poenaru E., Drept civil. Teoria generala. Persoanele, Ed. All Beck, Bucuresti, 2002;

5. Rauschi St., Popa Gh., Rauschi St., Drept civil. Teoria generala. Persoana fizica. Persoana juridica, Ed. Junimea, Iasi, 2000;

6. Ungureanu O., Manual de drept civil. Partea generala, Ed. All Beck, Bucuresti, 1999;

7. Andrei Petru P., Apetrei I., Drept civil. Partea generala. Persoana fizica, Ed. Ankarom, Iasi, 1998;

8. Dogaru I., Elementele dreptului civil, Ed. Sansa, Bucuresti, 1998;

9. Lupan E., Introducere in dreptul civil, Cluj-Napoca, Ed. Argonaut, 1998;

Pop T., Drept civil roman. Teoria generala, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1993;

11. Cosmovici P.M., Introducere in dreptul civil, Ed. All Beck, Bucuresti, 1993;

12. Ionascu T., Tratat de drept civil, Partea generala, vol. I, Ed. Academiei, 1967;

13. Codul civil.