Partile raportului juridic civil

Partile raportului juridic civil

Definitia subiectelor de drept civil

Prin notiunea de subiecte ale raportului juridic civil urmeaza sa inteleaga persoanele fizice sau juridice care au calitatea de a fi titulare de drepturi si obligatii civile care constituie continutul acestor raporturi.

Tinand seama de prevederile Decretului nr. 31 / 1954 vom defini persoana fizica si persoana juridica astfel:

Persoana fizica este subiectul individual de drept, omul privit ca titular de drepturi subiective civil 222d37c e si obligatii civile.

Persoana juridica este subiectul colectiv de drept, entitatea care, indeplinind conditiile prevazute de lege, este titulara de drepturi si obligatii.

Persoana care dobandeste drepturile civile subiective ce intra in continutul raportului juridic civil poarta denumirea de subiect activ, iar persoana careia ii revin obligatiile civile corelative, poarta denumirea de subiect pasiv.

Categoriile subiectelor de drept civil

Exista doua mari categorii de subiecte de drept civil:

- Subiecte individuale - in aceasta categorie intra persoanele fizice;

- Subiecte colective - in aceasta categorie intra persoanele juridice.

Aceste doua mari categorii se subclasifica dupa cum urmeaza:

Din categoria persoanelor fizice fac parte:

- minorii sub 14 ani, care sunt persoane fizice lipsite de capacitatea de exercitiu;

- minorii intre 14 si 18 ani, care sunt persoane fizice cu capacitate de exercitiu restransa;

- majorii (persoane fizice cu varsta peste 18 ani), care au capacitate de exercitiu;

Dupa criteriul cetateniei, intalnim urmatoarele categorii de persoane fizice:

persoane fizice care au cetatenie romana;

persoane fizice care au cetatenie straina. In aceasta categorie sunt incluse si persoanele care nu au cetatenie (apatrizii), precum si persoanele care au dubla cetatenie, dintre care nici una nu este romana;

Din categoria persoanelor juridice fac parte:

persoane juridice particulare sau private;

persoane juridice cooperatiste sau obstesti;

persoane juridice mixte;

persoane juridice de stat.

Dupa criteriul nationalitatii, deosebim:

persoane juridice care au nationalitate romana;

persoane juridice care au nationalitate straina.

Determinarea, pluralitatea si schimbarea subiectelor raportului juridic civil

A.        Determinarea subiectelor raportului juridic civil

Determinarea subiectelor raportului juridic civil presupune cunoasterea partilor raportului respectiv.

Aceasta determinare se realizeaza in mod diferit, dupa cum este vorba despre raporturi care au in continutul lor drepturi absolute si raporturi care contin drepturi relative .

In cazul raporturilor civile care au in continutul lor drepturi absolute, este cunoscut sau determinat numai subiectul activ, care este insusi titularul dreptului subiectiv activ, care este insusi titularul dreptului subiectiv civil, subiectul pasiv fiind nedeterminat, alcatuit din toate celelalte subiecte de drept.

In cazul raporturilor civile care au in continutul lor drepturi relative, este determinat atat subiectul activ (creditorul) cat si subiectul pasiv (debitorul).

B.        Pluralitatea subiectelor raportului juridic civil

De cele mai multe ori, raportul juridic civil se stabileste intre o persoana ca subiect activ si o alta persoana ca subiect pasiv.

Exista insa si situatii in care raportul juridic civil este stabilit intre mai multe persoane, fie in calitate de subiecte active, fie in calitate de subiecte pasive.

In cazul raporturilor juridice civile nepatrimoniale, subiectul pasiv, fiind determinat, este constituit din pluralitatea celorlalte subiecte de drept civil, cu exceptia subiectului activ. Pluralitatea activa este mai rara, intalnindu-se totusi in raporturile patrimoniale ce decurg din creatia intelectuala, prezentandu-se sub forma coautoratului[2].

In cazul raporturilor juridice civile nepatrimoniale se va tine seama de continutul acestora: drepturi reale sau drepturi de creanta.

In cazul drepturilor reale avand in continut dreptul de proprietate, subiectul pasiv este nedeterminat, fiind alcatuit din pluralitatea celorlalte subiecte de drept civil, cu exceptia titularului dreptului de proprietate.

Subiectul activ este determinat, putand fi o persoana, daca este vorba despre proprietatea exclusiva sau mai multe persoane, daca este vorba de proprietatea comuna.

Proprietatea comuna imbraca urmatoarele forme:

- coproprietatea este proprietatea pe cote - parti care are ca obiect un bun individual determinat. Fiecare coproprietar isi cunoaste cota ideala din dreptul de proprietate, dar nu are o parte determinata din bunul privit in materialitatea lui;

- indiviziunea este proprietatea pe cote - parti care are ca obiect o universalitate juridica. Astfel, fiecare coindivizar isi cunoaste cota parte ideala si abstracta din dreptul de proprietate, dar nu are un anumit bun sau anumite bunuri pe care sa le detina in exclusivitate.

Intre coproprietar si indiviziune se face deosebirea tinand seama de obiectul dreptului de proprietate: coproprietatea priveste un bun individual, in timp ce indiviziunea presupune o universalitate juridica.

- devalmasia este acea forma a proprietatii comune, caracterizata prin faptul ca partea fiecarui proprietar comun nu este determinata, bunul apartinand proprietarilor comuni fara cote - parti. Aceasta forma de proprietate este specifica sotilor.

In toate cele trei cazuri, proprietatea comuna inceteaza prin impartire sau partaj, cu exceptia cazurilor de proprietate comuna pe cote - parti, fortata si perpetua, care se mentine independent de vointa copartasilor.

In cazul raporturilor juridice civile obligationale ( de creanta), pluralitatea poate fi:

activa, cand exista mai multi creditori;

pasiva, cand exista mai multi debitori;

mixta, cand exista mai multi creditori si  mai multi debitori;

In cazul de pluralitate in domeniul raporturilor obligationale, regula o reprezinta divizibilitatea, obligatiile civil fiind conjuncte.

Obligatia conjuncta este aceea care leaga mai multi creditori sau mai multi debitori, respectiv subiecte active sau pasive, intre care, dupa caz, creanta sau datoria este divizibila.

Astfel:

- in caz de pluralitate activa, fiecare dintre creditori nu poate pretinde de la debitor decat partea sa;

- in caz de pluralitate pasiva, fiecare dintre codebitori nu este tinut decat pentru partea sa din datoria comuna.

Exemplu: Plata reparatiei acoperisului unei cladiri cu mai multe apartamente se face in mod egal de fiecare locatar (proprietar).

Exceptia de la aceasta regula o reprezinta solidaritatea.

Obligatia solidara activa este aceea in care fiecare creditor poate cere debitorului intreaga datorie. Solidaritatea activa poate lua nastere printr-un act juridic (ex. un testament, o conventie).

Obligatia solidara pasiva este aceea in care fiecare debitor este tinut sa plateasca intreaga datorie creditorului. Solidaritatea pasiva ia nastere, de regula, prin savarsirea unei fapte ilicite, cauzatoare de prejudicii.

Desi intre obligatia solidara si obligatia indivizibila exista asemanari, acestea nu trebuie confundate, principalele deosebiri fiind urmatoarele[3]:

in ceea ce priveste izvorul lor, numai conventia poate fi izvor atat pentru solidaritate, cat si pentru indivizibilitate, existand si izvoare proprii, si anume: legea pentru solidaritate, respectiv natura obiectului obligatiei pentru indivizibilitate;

sub aspectul intinderii, solidaritatea functioneaza numai fata de cei intre care s-a nascut, pe cand indivizibilitatea se transmite si succesorilor;

in cazul indivizibilitatii pasive, debitorul chemat in judecata poate sa solicite introducerea in cauza a celorlalti debitori, pentru a fi obligati impreuna la executarea prestatiei datorate, in vreme ce, in cazul solidaritatii pasive, debitorul chemat in judecata poate sa solicite introducerea in cauza a celorlalti codebitori solidari, numai pentru a se intoarce impotriva lor, pentru partea datorata de fiecare dintre ei.

C.        Schimbarea subiectelor raportului juridic civil

In aceasta analiza este necesara distinctia intre raporturile patrimoniale si raporturile nepatrimoniale.

In cazul raporturilor nepatrimoniale, subiectul activ este titularul unui drept netransmisibil, iar subiectul pasiv este nedeterminat, iar in cazul raporturilor patrimoniale trebuie distins intre raporturile reale si raporturile obligationale (de creanta).

In cazul raporturilor patrimoniale care au in continutul lor un drept de creanta, poate fi schimbat atat subiectul activ, cat si subiectul pasiv (debitorul).

In ceea ce priveste raporturile juridice patrimoniale care au in continutul lor un drept real, poate fi schimbat numai subiectul activ, nu si subiectul pasiv, deoarece acesta din urma nu este determinat.

Schimbarea subiectului activ se poate realiza prin: cesiunea de creanta, subrogatia personala, novatia prin schimbarea de creditor, iar schimbarea subiectului pasiv se poate face prin: stipulatie pentru altul, novatie prin schimbare de debitor, delegatie proprie.

Capacitatea civila

Capacitatea civila reprezinta calitatea de a fi subiect de drept in raporturile juridice civile.

Capacitatea civila reuneste in continutul ei doua elemente: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu.

Capacitatea de folosinta reprezinta acel aspect al capacitatii civile care consta in aptitudinea generala si abstracta a unei persoane de a dobandi drepturi subiective si de a-si asuma obligatii in cadrul unor raporturi juridice concrete.

A.            Capacitatea civila a persoanei fizice

a)   Capacitatea de folosinta a persoanei fizice

In limbaj juridic, este considerata persoana fizica orice individ uman, luat izolat, in calitatea sa de subiect de drept.

Orice persoana fizica, in calitatea sa de subiect de drept, se bucura de capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu, in conditiile prevazute de lege.

Capacitatea de folosinta a persoanei fizice este aptitudinea generala si abstracta de a dobandi drepturi subiective si de a-si asuma obligatii civile.

Retinem in completarea acestei definitii si dispozitiile cuprinse in art. 6 din Decretul nr. 31 / 1954, potrivit carora, nici o persoana nu poate fi lipsita de capacitatea de folosinta si ca persoana fizica nu poate renunta nici total, nici partial la capacitatea sa de folosinta.

Capacitatea civila a persoanelor fizice incepe in momentul nasterii ei. De la aceasta regula se face si o exceptie reglementata de art. 7 din Decretul nr. 31 / 1954, care dispune ca drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptia lui, cu conditia de a se naste viu. Aceasta conceptie este exprimata in adagiul infans conceptus pro nato habetur, quotios de commodis ejus agitur (copilul conceput se socoteste nascut atunci cand este vorba despre drepturile sale). Este ceea ce numim capacitatea de folosinta anticipata a persoanei fizice.

Capacitatea de folosinta a persoanelor fizice inceteaza odata cu moartea acestora, aceasta pe motiv ca moartea persoanelor fizice face sa inceteze capacitatea lor de a mai fi considerate subiecte de drept (art. 7 din Decretul nr. 31 / 1954).

In ceea ce priveste data mortii, sunt de retinut doua situatii:

- in cazul mortii fizic constatata, data mortii este cea trecuta in actul de deces;

- in cazul mortii declarata judecatoreste, data mortii este aceea pe care a stabilit-o instanta de judecata prin hotararea ramasa definitiva.

b)   Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice

Avand in vedere ca participarea proprie la raporturile juridice civile implica dobandirea unei maturitati in gandire si ca aceasta este conditionata potrivit legii de implinirea unei anumite varste, capacitatea de exercitiu a persoanei fizice este aptitudinea persoanei fizice de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatiile prin savarsirea de acte juridice proprii, conform art. 3 alin. 5 din Decretul nr. 31 / 1954.

Capacitatea de exercitiu nu poate fi recunoscuta decat acelor persoane care au vointa, precum si experienta necesara pentru a-i da seama de semnificatia si consecintele actelor juridice pe care le incheie.

Criteriul avut in vedere de legiuitor este varsta. Drept urmare, in functie de varsta, persoanele juridice se impart in :

- persoane cu capacitate deplina de exercitiu;

Capacitatea deplina de exercitiu se dobandeste la varsta majoratului, respectiv 18 ani.

In mod exceptional, femeia care se casatoreste inainte de aceasta varsta dobandeste capacitatea deplina de exercitiu din momentul incheierii casatoriei.

Capacitatea deplina de exercitiu dureaza, in principiu, tot timpul vietii; cat timp persoana juridica se bucura de capacitatea de exercitiu deplina, ea poate incheia acte juridice civile prin manifestarea propriei vointe, fara a avea nevoie sa fie asistata sau reprezentata sau sa obtina incuviintarea prealabila din partea unui ocrotitor.

- persoane cu capacitate de exercitiu restransa;

Este recunoscuta persoana care se afla intre varsta de 14-18 ani.

Aceasta capacitate de exercitiu restransa este o capacitate intermediara, fiind cuprinsa intre cele doua extreme (capacitate deplina si lipsa totala de capacitate).

Persoanele cu capacitate de exercitiu restransa nu pot incheia sub nici o forma, nici chiar cu incuviintarea prealabila ocrotitorilor legali, acte de donatie sau de garantare a obligatiilor altuia. Anumite acte juridice pot fi incheiate de persoanele cu capacitate restransa de exercitiu si fara incuviintarea prealabila a parintilor sau a tutorelui (ex. incheierea unui contract de munca, depunerea unei sume de bani).

- persoane lipsite de capacitate de exercitiu;

Lipsa capacitatii de exercitiu are la baza prezumtia absoluta ca anumite categorii de persoane fizice nu dispun de maturitatea psihica necesara pentru a participa singure si nici chiar asistate, la raporturile juridice civile.

Sunt lipsite total de capacitatea de exercitiu urmatoarele categorii de persoane fizice:

persoanele care nu au implinit varsta de 14 ani;

persoanele care indiferent de varsta, suferind de alienatie sau debilitate mintala au fost puse sub interdictie prin hotarare  judecatoreasca.

B .       Capacitatea civila a persoanei juridice

Ca si in cazul persoanelor fizice, capacitatea civila a persoanelor juridice trebuie analizata tinand seama de cele doua elemente ale sale: capacitatea de exercitiu si capacitatea de folosinta.

a.    Capacitatea de folosinta a persoanei juridice

Capacitatea de folosinta a persoanei juridice este acea parte a capacitatii civile care consta in aptitudinea generala de a avea drepturi si obligatii.

Astfel, persoanele juridice pot fi impartite in doua categorii, dupa cum sunt sau nu supuse inregistrarii: Art. 33 din Decretul nr. 31 / 1954 prevede: "Persoanele juridice care sunt supuse inregistrarii au capacitatea de a avea drepturi si obligatii de la data inregistrarii lor."

Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se sfarseste odata cu desfiintarea (incetarea) acesteia, prin unul din urmatoarele moduri:

- reorganizarea sub forma comasarii (absorbtie sau fuziune) sau sub forma divizarii totale: - dizolvare;

- transformare.

Putem vorbi despre capacitate de folosinta anticipata si in ceea ce priveste persoana juridica. Art. 33 alin. 3 prevede: "Cu toate acestea, chiar inainte de data inregistrarii sau de data actului de recunoastere ori de data indeplinirii celorlalte cerinte ce ar fi prevazute, persoana juridica are capacitatea chiar de la data actului de infiintare cat priveste drepturile constituite in favoarea ei."

b.    Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice

Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice este acea parte a capacitatii civile care consta in aptitudinea de a-si exercita drepturile civile si dea-si indeplini obligatiile civile, prin incheierea de acte juridice de catre organele sale de conducere.

In conformitate cu prevederile art. 35 alin. 1 si 2 din Decretul nr. 31 / 1954, persoana juridica isi exercita drepturile si-si indeplineste obligatiile civile prin organele sale de conducere care incheie acte juridice in numele acesteia.

Inceputul capacitatii de exercitiu a persoanei juridice este dat de momentul infiintarii acesteia, insa realizarea efectiva a capacitatii de exercitiu astfel dobandita este conditionata, in practica, de desemnarea organelor sale de conducere. Sfarsitul capacitatii de exercitiu a persoanei juridice corespunde cu incetarea capacitatii sale de folosinta[4].