Prescriptia extinctiva si drepturile reale principale

Prescriptia extinctiva si drepturile reale principale

251. Reglementare. Pornind de la dispozitiile art. 21 din Decretul nr. 167/1958: "Dispozitiile decretului de fata nu se aplica dreptului la actiune privitor la dreptul de proprietate, uzufruct, uz, abitatie, servitute si supe 141f58b rficie", se considera ca prescriptia extinctiva a actiunilor care ocrotesc drepturi reale principale este reglementata de Codul civil. In acest sens, art. 1890 C.civ. prevede: "Toate actiu­nile atat reale, cat si personale, pe care legea nu le‑a declarat neprescriptibile si pentru care n‑a defipt un termen de prescriptie, se vor prescrie prin 30 ani, fara ca cel care invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a produce vreun titlu si fara sa i se poata opune reaua‑credinta".

Jurisprudenta si doctrina au interpretat restrictiv dispozitiile art. 1890 C.civ., in sensul ca el nu priveste si actiunea in revendicare (imobiliara), deoarece drep­tul de proprietate nu se stinge prin neuz, caracterul sau perpetuu fiind incompa­tibil cu limitarea exercitiului sau in timp.

252. Regula in materia drepturilor reale principale. Spre deosebire de dome­­niul drepturilor patrimoniale de creanta, se considera ca in domeniul dreptu­rilor reale principale regula o constitue imprescriptibilitatea, iar exceptia o consti­­­tuie prescriptibilitatea. Pentru ca drepturile reale sunt limitate ca numar, devine posibila stabilirea prescriptibilitatii sau imprescriptibilitatii pentru fiecare caz in parte.

Pornind de la dispozitiile legale in aceasta materie, jurisprudenta si doctrina considera ca sunt imprescriptibile extinctiv:

- actiunea in revendicare, mobiliara si imobiliara, intemeiata pe dreptul de proprietate privata; se considera ca, desi imprescriptibil extinctiv, dreptul de pro­prietate poate fi paralizat prin invocarea cu succes a uzucapiunii sau a efectelor posesiunii de buna‑credinta in materia bunurilor mobile

- actiunea in revendicare, mobiliara si imobiliara, intemeiata pe dreptul de proprietate publica, indiferent ca titularul dreptului este statul sau o unitate administrativ‑teritoriala. Aceasta solutie este impusa prin dispozitii constitutio­nale (art. 136), dar si prin alte acte normative (art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia; art. 1844 C.civ.). In acest caz, actiunea in revendicare nu mai poate fi paralizata prin efectul uzucapiunii sau al posesiei de buna‑credinta a bunului mobil;

- actiunea in revendicare, in sens larg (vindicatio possesionis), intemeiata pe dreptul de administrare asupra bunurilor mobile sau imobile din domeniul public (art. 12 din Legea nr. 213/1998)

- actiunea de partaj este considerata imprescriptibila potrivit art. 728 C.civ. care dispune: "Nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune. Un coerede poate oricand cere imparteala succesiunii, chiar cand ar exista conventii sau prohibitii contrare";

- actiunea negatorie, respectiv aceea prin care proprietarul il cheama in judecata pe cel care se pretinde titularul altui drept real principal asupra bunului sau imobil (uzufruct, uz, abitatie, servitute sau superficie), contestand existenta acestuia. Prin intermediul acestei actiuni se apara insusi dreptul de proprietate, asa incat actiunea negatorie se bucura de acelasi regim ca si actiunea in reven­dicare sub aspectul prescriptibilitatii;

- actiunea confesorie prin care se urmareste apararea dreptului de superficie, de vreme ce dreptul de superficie, ca si dreptul de proprietate, nu se stinge prin neintrebuintare;

- actiunea in granituire, prin care proprietarul unui teren, in contradictoriu cu proprietarul unui teren vecin, solicita instantei sa determine prin semne exterioare intinderea celor doua terenuri limitrofe.

253. Exceptii. Pe de alta parte, sunt considerate prescriptibile extinctiv, urmatoarele actiuni reale:

- actiunea in revendicare imobiliara in cazurile prevazute de art. 498 C.civ. (in situatia avulsiunii, in termen de 1 an) si art. 520 C.proc.civ. (revendicarea imobilului adjudecat in cadrul procedurii de urmarire silita imobiliara, in 3 ani de la inscrierea actului de adjudecare in cartea funciara);

- actiunea confesorie prin care se urmareste apararea drepturilor de uzufruct (art. 557 C.civ.), a dreptului de uz sau de abitatie (art. 565 C.civ.) si a dreptului de servitute (art. 639 C.civ.).

Sintetic, se poate spune ca in domeniul drepturilor la actiune privitoare la dreptul de proprietate, regula este imprescriptibilitatea, iar exceptia este prescrip­ti­bi­litatea. Pe de alta parte, in materia drepturilor la actiune privitoare la dreptu­rile principale corespunzatoare dreptului de proprietate (dezmembramintele drep­tului de proprietate) regula este prescriptibilitatea, iar exceptia o constituie imprescrip­tibilitatea. In fine, in domeniul actiunilor privitoare la dreptul de proprie­tate publica si la drepturile reale principale derivate din acesta, este aplicabila regula imprescriptibilitatii.