Proba prin inscrisuri - notiune si clasificare

Proba prin inscrisuri - Notiune si clasificare

174. Notiune. Prin inscris se intelege orice declaratie despre un act sau fapt juridic stricto sensu, facuta prin scriere de mana, dactilografiere, litografiere, impri­mare pe hartie sau pe orice alt material

Importanta inscrisurilor este data de mai multe aspecte:

a) cel mai adesea, contin declaratii anterioare ivirii litigiului si ofera garantii de sinceritate si exactitate;

b) prin scurgerea timpului nu se altereaza;

c) sunt usor de conservat;

d) uneori constituie insasi conditia de valabilitate a actului juridic ce urmeaza a fi probat (cand forma este impusa ad validitatem).

Inscrisurile se pot clasifica dupa mai multe criterii, dintre care vor fi prezen­tate aici cele mai importante.

175. Inscrisuri preconstituite si nepreconstituite. Mai intai, dupa scopul pentru care au fost intocmite inscrisurile se clasifica in:

a) inscrisuri preconstituite, care se intocmesc cu intentia de a fi folosite ca mij­loc de proba in caz de litigii (inscrisul autentic, inscrisul sub semnatura pri­vata, rabojurile si diferitele bilete si tichete emise spre a servi ca mijloc de proba);

b) inscrisuri nepreconstituite, la a caror intocmire nu s‑a avut in vedere posi­bilitatea folosirii in caz de litigiu, dar care sunt totusi utilizate pentru a dovedi un drept (registrele comerciale, registrele si hartiile casnice, mentiunile scrise de catre creditor pe titlu constatator al creantei, scrisorile misive, obisnuite, nefacute cu scop probator etc.).

176. Inscrisuri originare, recognitive si confirmative. La randul lor, inscri­surile preconstituite se clasifica dupa efectul lor in:

a) inscrisuri originare sau primordiale, intocmite pentru a dovedi incheierea, modificarea sau stingerea unui act juridic (art. 1188 C.civ.);

b) inscrisuri recognitive, prin care o persoana ce are capacitatea de a dispune de drepturile sale recunoaste fata de o alta persoana o obligatie preexistenta, intocmite pentru recunoasterea existentei unui inscris originar pierdut sau distrus, pentru a‑l inlocui (art. 1189 C.civ)

c) inscrisuri confirmative, care intaresc un act anulabil si inlatura viciul care il afecteaza (art. 1190 C.civ.).

177. Inscrisuri originale si copii. Dupa raportul dintre ele, inscrisurile se impart in originale si copii. O copie este reproducerea exacta in scris a unui act pre­existent (original). Copia se deosebeste de original nu numai prin posterio­rita­tea sa, dar si prin lipsa semnaturilor partilor, care sunt, prin ipoteza, reproduse.

De retinut ca art. 1188 C.civ. reglementeaza copiile inscrisurilor autentice, aratand ca atunci cand originalul exista, copia legalizata nu face credinta decat despre ceea ce cuprinde originalul, infatisarea caruia se poate cere intotdeauna. Daca originalul nu mai exista, copiile legalizate de catre functionarii publici competenti

au putere doveditoare diferita, in functie de distinctiile facute in art. 1188 alin. (2) C.civ. (se distinge intre copii care au aceeasi putere probanta ca si originalul, copii care nu pot servi decat ca inceput de dovada scrisa, copii fara nicio putere probanta).

S‑a subliniat ca reproducerea unui act prin procedeul fotografiei sau prin alte mijloace, nu constituie insa o copie, asa incat un asemenea act, oricat de bine ar fi reprodus, nu are nicio forta probanta . Practica copiilor xerox des intalnita astazi poate fi acceptata numai sub rezerva prezentarii originalului, iar "certificarea" lor nu inlatura aceasta rezerva. De altfel, duplicatele ori copiile legalizate, folosite in mod curent in relatiile amicale sau in procese, sunt presupuse a corespunde fidel originalului, dar le lipseste forta doveditoare proprie, fiind admise numai sub rezerva confruntarii cu inscrisul original, care poate fi oricand cerut pentru verificare . Insa, duplicatele de pe inscrisurile notariale, care se scot cu citarea partilor, au aceeasi forta probanta ca si originalul (art. 55 din Legea nr. 36/1995), iar certificatele eliberate in temeiul registrelor de stare civila au aceeasi putere ca si actele intocmite in registrele de stare civila (art. 13 din Legea nr. 119/1996).

Cea mai importanta clasificare a inscrisurile preconstituite este realizata in functie de modul lor de intocmire, dupa care exista inscrisuri autentice si inscri­suri sub semnatura privata. Aceste doua categorii de inscrisuri vor fi analizate mai departe.