Protectia juridica a drepturilor omului pe coordonatele istoriei

Protectia juridica a drepturilor omului pe coordonatele istoriei

Ideea drepturilor omului isi are radacinile in filosofia Greciei antice si in religie: toti oamenii sunt egali in fata lui Dumnezeu. Evolutia acestor drepturi pe parcursul istoriei poate fi impartita in trei etape pe care le vom discuta pe indelete in textul de mai jos:

Filosofia dreptului natural a jucat un rol important in felul in care au evoluat drepturile omului.

In filosofia greceasca antica de acum mai bine de 2000 s-a dezvoltat ideea egalitatii tuturor oamenilor, ideea dreptului natural de care beneficiaza toti oamenii. La incep 959g61j uturile crestinatatii, la fel si in alte religii, aceasta traditie a dreptului natural a cunoscut o dezvoltare deosebita: toti oamenii au fost creati de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa. Aceste convingeri se afla la baza drepturilor omului, chiar daca atunci cand au fost formulate nu aveau prea mult de-a face cu realitatea politica. Acestea erau mai degraba consideratii de ordin filosofic, cu pretentii universaliste ce-i drept, dar care nu au reusit sa penetreze lumea politicii si a dreptului decat odata cu debutul epocii moderne. De o importanta majora in acest sens a fost filosofia moderna a dreptului natural si mai ales filosoful englez John Locke.

In ceea ce-l privea pe John Locke, viata, libertatea si proprietatea erau drepturi innascute si inalienabile ale omului. Misiunea statelor era de a proteja aceste drepturi naturale. In filosofia sa politica, Locke obliga statul sa respecte drepturile omului, facand astfel pasul decisiv de la ideea abstracta a drepturilor omului la aplicarea lor concreta in stat. Ideile sale au fost preluate de organele constitutionale din Anglia si Statele Unite ale Americii, ele fiind incluse in textele fundamentale ale acestor tari.

Anglia a fost una dintre primele state care au aplicat aceste principii. Inca din "Magna Charta Libertatum' din 1215, regelui i-au fost retrase anumite privilegii, "Petition of Rights' din 1628 prevedea intangibilitatea cetateanului, iar documentele "Habeas Corpus' din 1679 au reprezentat un moment de rascruce in ceea ce priveste ancorarea drepturilor omului in dreptul statal mai concret. Aceste documente protejau cetatenii de arestarile abuzive: persoanele arestate trebuiau aduse in fata unui judecator in cel mult douazeci de zile.

Aceste drepturi erau valabile si pentru coloniile engleze, asadar si in Statele Unite ale Americii. Aici a fost formulat, pe timpul Razboiului de Independenta, primul catalog de drepturi ale omului din istorie, sub influenta directa a ideilor exprimate de John Locke. Acest catalog se intitulula "Virginia Bill of Rights' si a fost redactat in anul 1776. El se numara, alaturi de Declaratia de Independenta a aceluiasi an printre cele mai importante documente din istoria drepturilor omului. Ambele documente va sunt puse la dispozitie pe acest server si merita sa aruncati o privire peste ele. In "Virginia Bill of Rights' au fost enuntate urmatoarele drepturi inalienabile ale omului: dreptul la viata, libertate si proprietate dreptul la libera intrunire si libertatea presei dreptul la libera migratie si dreptul de petitie dreptul la protectie legala dreptul de vot

In Franta, drepturile omului au fost - pentru prima oara pe Europa continentala - inregistrate in Constitutie. Revolutia Franceza din 1789 cu sloganul sau binecunoscut "liberté, égalité, fraternité' a avut consecinte enorme. La data de 26 august 1789 a fost adoptata "Declaratia Drepturilor ', pe care o puteti gasi in colectia noastra de documente. In aceeasi Declaratie se gaseste si incercarea patetica de a sublinia rezonanta universala a drepturilor omului. Aceste drepturi ale omului trebuiau sa reuseasca mai intai sa fie acceptate ca drepturi fundamentale in cadrul constitutiilor nationale, fapt care a putut fi realizat in aproape toate statele europene pe parcursul secolului al XIX-lea. Ideea filosofica despre drepturile omului a izbutit astfel sa-si gaseasca aplicare politica si juridica pana la jumatatea secolului XX.

Acum aparea insa o alta problema: drepturile omului trebuiau sa aiba o valabilitate universala, totusi fixarea lor sub forma unor drepturi fundamentale era destul de limitata de cadrul restrans al statelor nationale. Aceasta problema trebuia rezolvata cumva - si despre aceasta a treia etapa vom vorbi mai jos - iar rezolvarea s-a materializat prin incercarea de a imprima un caracter universal aplicarii politice si juridice a drepturilor omului.

Atrocitatile petrecute in rastimpul celui de-al Doilea Razboi Modial i-au facut pe oameni sa se gandeasca cum ar putea aplica, pe tot cuprinsul lumii, principiile enuntate de drepturile omului. Istoria nu trebuia in nici un caz sa se mai repete vreodata. Toti oamenii lumii trebuiau sa se bucure de drepturi si libertati fundamentale. Acest lucru a constituit una dintre cele mai importante forte motorii care au condus la infiintarea Organizatiei Natiunilor Unite. Prin aderarea tuturor statelor la aceasta organizatie, drepturile omului nu mai erau claustrate la nivelul statelor si deveneau o problema a comunitatii statale internationale. Contractul incheiat intre tarile membre, asa numita Carta a Natiunilor Unite, a fost adoptat la data de 26 iunie 1945.

Toate statele membre se obliga, conform Cartei, sa colaboreze cu ONU pentru indeplinirea obiectivelor enuntate de aceasta (articolul 56), iar printre aceste obiective se numara si popularizarea drepturilor omului. In acest articol se specifica ca toti membrii Natiunilor Unite - astazi aproape toate tarile lumii sunt membre ONU - se obliga sa respecte drepturile omului. Pentru a clarifica ce intelege prin drepturile omului, ONU a elaborat 'Declaratia Universala a Drepturilor Omului', adoptata la 10 decembrie 1948..

"Declaratia Universala a Drepturilor Omului' se afla in forma neprescurtata in colectia noastra de documente. Ea marcheaza inceputul stradaniilor de popularizare si universalizare politica si juridica a drepturilor omului. Aceasta Declaratie doreste sa desfiinteze barierele nationale si sa impuna aceste drepturi la nivel universal.