Protectia juridica a drepturilor subiective civile

Protectia juridica a drepturilor subiective civile

219. Preliminarii. Pentru dreptul civil ocrotirea si garantarea drepturilor subiec­­tive civile constituie, mai intai, o idee fundamentala care se regaseste in intreaga legislatie civila 111d31b .

Dreptul subiectiv civil este o prerogativa juridica recunoscuta si garantata de dreptul obiectiv civil unei persoane, in virtutea careia aceasta poate sa aiba o anumita conduita ori sa pretinda o conduita corespunzatoare unei alte persoane. Protectia juridica a dreptului subiectiv civil apare ca un element esential al acestuia, indiferent de raportul in care admitem ca se afla dreptul subiectiv si dreptul obiectiv, pentru ca dreptul apare ca prerogativa de care ne bucuram "in virtutea recunoasterii si gratie sanctiunii cu care il armeaza dreptul obiectiv"

Recunoasterea drepturilor subiective civile poate fi analizata atat ca o recu­noastere globala (generala) cat si ca una speciala. Recunoasterea drepturilor subiective, in general, este realizata, pentru persoana fizica, de catre art. 1 din Decretul nr. 31/1954 care dispune ca "drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recu­noscute in scopul de a satisface interesele personale, materiale si cultu­rale"; iar pentru persoana juridica, art. 2 dispune: "drepturile civile pe care le au, ca persoane juridice () sunt recunoscute."

Recunoasterea speciala a drepturilor subiective civile este realizata de diferite acte normative civile care reglementeaza diferite categorii ori specii de drepturi subiective (spre exemplu, Codul civil recunoaste majoritatea drepturilor patrimo­niale prin chiar reglementarea lor).

Principiul ocrotirii si garantarii drepturilor subiective civile este consacrat, mai intai, de prevederile constitutionale [art. 1 alin. (3), art. 18, art. 21 etc.], dar si de legea civila. Decretul nr. 31/1954 dispune in art. 3 prima teza ca "drepturile civile sunt ocrotite de lege" si cuprinde dispozitii speciale privind ocrotirea drep­tu­rilor personale nepatrimoniale. Pe de alta parte, art. 26 din Pactul international privind drepturile civile si politice ale omului dispune: "Toate persoanele sunt egale in fata legii si au, fara discriminare, dreptul la ocrotire legala din partea legii. In aceasta privinta, legea trebuie sa interzica orice discriminare si sa garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egala si eficace contra oricarei discri­minari, in special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice opinie, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau intemeiata pe orice alta imprejurare".

De o maniera generala se poate spune ca incalcarea dreptului subiectiv civil permite titularului sau sa obtina restabilirea dreptului prin intermediul procesului civil. Deci, mijlocul juridic de ocrotire a drepturilor subiective civile il reprezinta, in general, procesul civil, fara insa a reduce protectia juridica a drepturilor subiective la acesta.

Procesul civil poate fi privit ca activitatea desfasurata de catre instanta, parti si alti participanti, in vederea realizarii sau stabilirii drepturilor si intereselor civile deduse judecatii si executarii silite a hotararilor judecatoresti sau a altor titluri executorii

220. Atitudinea titularului dreptului. Protectia dreptului subiectiv civil pre­su­pune si o anumita preocupare a titularului sau. In lucrarea "Lupta pentru drept" Rudolf von Ihering, profesor la Universitatea din Viena, arata ca necesitatea interventiei persoanei pentru apararea dreptului sau este un act de autocon­servare, absolut firesc si just, iar interventia curajoasa pentru propriul drept este cea mai eficienta si sigura garantie impotriva injustitiei. Daca dreptul, in sens obiectiv, este suma principiilor juridice puse in aplicare de stat, ordinea legala a vietii, dreptul in sens subiectiv reprezinta aplicarea unei reguli abstracte la dreptul concret al unui individ.

Afirmatia ca lupta reprezinta esenta dreptului este valabila, in conceptia autorului, in egala masura pentru dreptul obiectiv si pentru dreptul subiectiv. Dreptul presupune o pregatire continua pentru conservarea sa, iar rezistenta fata de nedreptate este in primul rand o "indatorire a celui interesat fata de el insusi, caci reprezinta un imperativ al autoconservarii sale morale, dar este si o datorie fata de societate, caci el nu poate avea succes in actiunea sa decat in cadrul societatii". In fine, autorul arata ca dreptul si justitia vor prospera intr‑o tara, nu numai daca judecatorul este continuu pregatit sa‑si indeplineasca misiunea sau daca politia vegheaza prin agentii sai, ci mai ales daca fiecare va contribui cu par­tea sa. Toti cei care se bucura de binefacerile dreptului au in acelasi timp dato­ria de a respinge faradelegea si bunul plac, oriunde ar indrazni sa iasa la iveala

221. Actiunea civila. Din definitia dreptului subiectiv civil rezulta ca unul dintre elementele acestuia il constituie chiar posibilitatea titularului de a recurge, in caz de nevoie, la forta de constrangere a statului. Imediat ce dreptul subiectiv civil este contestat sau incalcat, titularul sa are posibilitatea de a recurge la forta statala, adica la procesul civil. De o maniera generala se poate afirma ca fiecarui drept subiectiv civil ii corespunde o actiune ,,civila".

Actiunea civila este ansamblul mijloacelor procesuale prin care, in cadrul procesului civil, se asigura protectia dreptului subiectiv civil, prin recunoasterea sau realizarea lui, in situatia in care este contestat sau incalcat

Potrivit art. 21 alin. (1) din Constitutie: "orice persoana se poate adresa justi­tiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime". Prin­cipiul liberului acces la justitie se aplica indiferent de calitatea persoanei prote­jate si permite accesul la justitie pentru apararea oricarui drept sau a oricarei liber­tati si a oricarui interes legitim . In textul constitutional au fost preluate doua coordonate esentiale pentru protectia drepturilor subiective, anume cea a proce­sului echitabil si a termenului rezonabil de finalizare a acestuia; aceasta demonstreaza o receptare corecta a evolutiilor juridice la nivel european si o punere de acord a protectiei juridice garantate drepturilor subiective prin regle­mentarile interne cu cele internationale

Cu sublinierea ca protectia drepturilor subiective civile nu se reduce la posibi­litatea exercitarii actiunii civile, trebuie inteles ca ratiuni care tin de ordinea publica si de stabilitatea sociala impun ca titularul dreptului subiectiv civil sa decida intr‑un anumit termen daca intelege sau nu sa foloseasca calea justitiei pentru impunerea dreptului sau. Un interes general impune reglementarea unei institutii juridice civile care prin mecanisme specifice stinge o parte importanta din protectia juridica a dreptului subiectiv

De amintit ca prescriptia si termenele de prescriptie sunt limitari admise ale dreptului de acces la justitie in jurisprudenta C.E.D.O. (in aplicarea art. 6). Insa, intr‑un caz impotriva Cehiei, s‑a considerat ca un termen de 6 luni pentru dep­u­nerea unei cereri in vederea recuperarii bunurilor confiscate in perioada comu­nismului este prea scurt pentru a asigura un acces efectiv la justitie, consid­e­randu‑se ca o persoana care nu avea domiciliul in Cheia nu poate obtine toate actele necesare pentru introducerea dosarului in conformitate cu dreptul intern. O solutie similara a fost data intr‑o cauza impotriva Greciei (6 decembrie 2001) considerand ca exista o incalcare a acestui drept datorita respingerii actiunii in des­pagubiri a reclamantului, pe motiv ca a intervenit prescriptia, in conditiile in care cauza se gasea intr‑o faza avansata, iar procedura era in curs de foarte mult timp.