Suspendarea prescriptiei extinctive

Suspendarea prescriptiei extinctive

278. Preliminarii. Prin functia sa mobilizatoare, prescriptia extinctiva stimu­leaza pe titularii drepturilor subiective sa le valorifice in termenele stabilite de lege. Este insa posibil ca, in timpul curgerii prescriptiei, sa se iveasca situatii sau imprejurari care sa‑l impiedice pe titular sa actioneze. Daca in asemenea situatii prescriptia ar curge, s‑ar ajunge la aplicarea efectului extinctiv al prescriptiei, fara ca titularului dreptului sa i se poata reprosa pasivitatea sau neglijenta in a actiona pentru protejarea dreptului sau. Pentru a preveni un asemenea neajuns, legiuitorul a reglementat suspendarea cursului prescriptiei.

279. Notiune. Prin suspendarea prescriptiei extinctive se intelege acea modi­ficare a cursului acesteia ce consta in oprirea, de drept, a curgerii terme­nului de prescriptie, pe timpul cat dureaza situatiile, limitativ prevazute de lege, care il pun pe titularul dreptului material la actiune in imposibilitatea de a actiona

Potrivit art. 1875 C.civ., prescriptia curge in contra oricarei persoane care n‑ar putea invoca o exceptie anume stabilita de lege; per a contrario nu curge impotriva celui care invoca o exceptie prevazuta de lege.

In prezent, sediul principal al materiei suspendarii prescriptiei extinctive se afla in Decretul nr. 167/1958 care reglementeaza principalele cauze de suspen­dare si efectele suspendarii (art. 13‑15).

280. Cauzele de suspendare. Cauzele de suspendare prezinta urmatoarele caractere juridice:

a) sunt legale, fiind determinate numai prin lege, iar nu si prin vointa partilor;

b) sunt limitative, de stricta interpretare si aplicare, asa incat nu sunt suscep­tibile de aplicare prin analogie; produc efecte de drept (ope legis), asa incat instanta constata producerea lor.

281. Forta majora. Potrivit art. 13 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, cursul prescriptiei se suspenda "cat timp cel impotriva caruia ea curge este impiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de intrerupere".

Forta majora cuprinde imprejurari care se produc independent de vointa omului si de care legea civila leaga producerea unor efecte juridice. Intr‑o astfel de situatie persoana este nevoita sa actioneze altfel de cat ar vrea.

Legea nu defineste forta majora, iar doctrina si jurisprudenta admit ca este vorba despre un eveniment absolut imprevizibil si absolut insurmontabil, precum un eveniment natural (sau de alta natura) cum ar fi o catastrofa naturala, un cutremur, o inundatie, o ploaie torentiala, un incendiu catastrofal, o conflagratie. Ea se delimiteaza de cazul fortuit (neprevazut, inopinat) pentru ca, daca prin forta majora se intelege orice imprejurare extraordinara si invincibila, cazul fortuit desemneaza o imprejurare extraordinara si imprevizibila; dupa cum s‑a observat, se poate sustine ca imprevizibilitatea lipseste in cazul de forta majora

Pentru a produce suspendarea prescriptiei forta majora trebuie sa priveasca pe "cel impotriva caruia curge prescriptia", adica titularul dreptului material la actiune. El trebuie sa dovedeasca acea imprejurare care a creat pentru el un obstacol, pe care nu a putut si nici nu era posibil, in circumstantele date, sa‑l inlature pentru a face "acte de intrerupere".

282. Aflarea in randul fortelor armate ale Romaniei. Potrivit art. 13 lit. b) cursul prescriptiei se suspenda "pe timpul cat creditorul sau debitorul face parte din fortele armate ale Romaniei, iar acestea sunt puse pe picior de razboi".

O asemenea situatie exceptionala paralizeaza intreaga societate, asa incat se intelege usor pentru ce este oprit cursul prescriptiei. Cauza de suspendare pri­veste, de aceasta data, fie pe creditor - titularul dreptului, fie pe debitor; a for­tiori, suspendarea va opera daca amandoi se afla in aceasta situatie in acelasi timp.

Este nevoie ca fortele armate "sa fie pe picior de razboi", asa incat nu opereaza suspendarea in alte situatii, chiar daca cel in cauza este cadru activ in fortele armate ori militar in termen etc. In schimb, se poate admite ca efectul suspensiv se produce atunci cand creditorul sau debitorul este intr‑o misiune de pace cu caracter international, sub egida O.N.U. sau N.A.T.O.

283. Reclamatia administrativa. Potrivit art. 13 lit. c), cursul prescriptiei se suspenda "pana la rezolvarea reclamatiei administrative facuta de cel indreptatit, cu privire la despagubiri sau restituiri, in temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de posta si telecomunicatii, insa cel mai tarziu pana la expirarea unui termen de 3 luni socotit de la inregistrarea reclamatiei".

Mai intai, reclamatia administrativa are ca obiect despagubiri sau restituiri in baza unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de posta si teleco­municatii.

Pe de alta parte, trebuie sa nu treaca mai mult de 3 luni de la inregistrarea reclamatiei; daca petitionarul primeste un raspuns inainte de implinirea acestui termen, atunci prescriptia este suspendata numai pana la primirea acelui raspuns (nefavorabil); daca nu primeste niciun raspuns, suspendarea inceteaza.

Pentru identitate de ratiune, practica a extins aceasta cauza de suspendare si pentru perioada necesara demersurilor ce se impun obtinerii incuviintarii preala­bile date de autoritatea tutelara pentru acceptarea unei mosteniri in numele minorului de catre reprezentantul sau legal (art. 129 C.fam.)

284. Intre ocrotitor si ocrotit prescriptia este suspendata cat timp socote­lile nu au fost date si aprobate. Potrivit art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, "intre parinti sau tutore si cei ce se afla sub ocrotirea lor, intre curator si acei pe care ii reprezinta precum si intre orice alta persoana care, in temeiul legii sau al hotararii judecatoresti, administreaza bunurile altora si cei ale caror bunuri sunt astfel administrate, prescriptia nu curge cat timp socotelile nu au fost date si aprobate".

De o maniera generala, se admite ca ocrotitorul legal al minorului ori interzi­sului judecatoresc are dreptul si indatorirea de a administra bunurile acestuia. La incetarea masurii de ocrotire, ocrotitorul trebuie sa predea bunurile fostului minor ori interzis (mostenitorilor sau noului ocrotitor). Petru ca masura de ocrotire se exercita sub controlul statului, dupa predarea bunurilor, verificarea socotelilor si aprobarea lor, autoritatea tutelara da ocrotitorului descarcare de gestiune.

Prescriptia extinctiva nu curge intre ocrotitor si ocrotit in perioada existentei masurii de ocrotire avand in vedere natura raporturilor dintre ei. Cauza de suspendare inceteaza cand "socotelile sunt date si aprobate".

285. Lipsa reprezentantului sau ocrotitorului legal. Potrivit art. 14 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, "prescriptia nu curge impotriva celui lipsit de capa­ci­tate de exercitiu, cat timp nu are reprezentant legal si nici impotriva celui cu capa­citate restransa, cat timp nu are cine sa‑i incuviinteze actele" (art. 1876 C.civ.).

Asadar, prescriptia este suspendata:

1) impotriva minorului sub 14 ani ori interzisului judecatoresc cat timp nu are reprezentant legal;

2) impotriva minorului intre 14‑18 ani cat timp nu are cine sa‑i incuviinteze actele.

Aceasta cauza de suspendare este determinata de imposibilitatea juridica de a actiona a celui care nu are capacitate deplina de exercitiu.

286. Existenta raporturilor conjugale. Potrivit art. 14 alin. (3), "prescriptia nu curge intre soti in timpul casatoriei". Aceasta cauza de suspendare implica o imposibilitate morala de a actiona din partea fiecarui sot.

Cauza de suspendare opereaza pe toata durata casatoriei (de la incheiere pana la desfacere ori incetare), fiind irelevant daca sotii sunt despartiti in fapt (ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus). Se admite unanim ca aceasta cauza de suspendare nu se aplica, prin analogie, raporturilor dintre concubini

287. Efectele suspendarii prescriptiei extinctive. Potrivit art. 1874 C.civ., "suspendarea opreste cursul prescriptiei pe timpul cat dureaza, fara insa a o sterge pentru timpul trecut". Este singurul efect reglementat in sistemul Codului civil. In prezent, Decretul nr. 167/1958 prevede ca suspendarea produce doua efecte juridice:

- un efect general: "Dupa incetarea suspendarii, prescriptia isi reia cursul socotindu‑se si timpul scurs inainte de suspendare" [art. 15 alin. (1), efect identic celui prevazut anterior in Codul civil];

- un efect special: "Prescriptia nu se va implini totusi inainte de expirarea unui termen de 6 luni, socotit de la data incetarii cauzei de suspendare, cu exceptia prescriptiilor mai scurte de 6 luni care nu se vor implini decat dupa expirarea unui termen de 1 luna de la suspendare" [art. 15 alin. (2)].

288. Efectul general al suspendarii. Pentru a intelege efectul general al suspendarii se distinge intre trei momente. Pentru perioada anterioara cauzei, suspendarea nu produce niciun efect, iar timpul curs intre inceputul prescriptiei si data aparitiei cauzei de suspendare intra in calculul termenului de prescriptie (suspendarea "nu sterge prescriptia pentru timpul trecut").

Pe durata cauzei de suspendare, efectul produs consta in oprirea curgerii prescrip­tiei, asa incat aceasta perioada nu intra in calculul termenului de prescrip­tie. In fine, ulterior cauzei de suspendare, prescriptia isi reia cursul, socotindu‑se si timpul curs inainte de suspendare. Data de la care cursul prescriptiei este reluat este, in principiu, data incetarii cauzei de suspendare, daca legea nu dispune altfel.

289. Efectul special al suspendarii. Pe de alta parte, efectul special al sus­pen­darii consta, in esenta, in prorogarea momentului termenului de prescriptie extinctiva astfel incat intre momentul incetarii cauzei de suspendare si cel al implinirii termenului de prescriptie sa se asigure pentru introducerea cererii de chemare in judecata, 6 luni (daca termenul de prescriptie aplicabil este de cel putin 6 luni) sau o luna (daca termenul de prescriptie aplicabil este mai mic de 6 luni).

290. Delimitare. In fine, este important de retinut ca, asa cum s‑a remarcat in doctrina, cauzele de suspendare produc efectul suspensiv numai in ipoteza in care ele intervin dupa ce prescriptia a inceput sa curga. Daca ele exista in momentul in care prescriptia trebuie sa inceapa sa curga, efectul produs va fi mai energic, de amanare, de intarziere a inceputului prescriptiei pe toata durata cauzei. Este logic sa fie asa pentru ca nu poate fi suspendat ceva ce nu a inceput sa curga. De regula, cauza de suspendare intervine in cursul prescriptiei, insa nu este exclusa situatia inversa, cand prescriptia "intervine" in cursul imprejurarii care provoaca suspendarea. Spre exemplu, daca intre doua persoane "casatoria" intervine dupa data nasterii "raportului de drept" [daca avem in vedere ipoteza art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 pentru inceputul prescriptiei], va fi o "cauza de suspen­dare" a prescriptiei dreptului material la actiune; insa, daca "raportul de drept" se naste "in timpul casatoriei" (spre exemplu, un sot plateste o datorie proprie a celui­lalt, cu bani dintr‑o mostenire), inceputul prescriptiei "se amana" pe tot "timpul casatoriei": este o cauza de amanare a inceputului prescriptiei, nu de suspen­dare a cursului prescriptiei.

Pentru lamurirea acestei probleme se va tine seama de momentul concret in care prescriptia incepe sa curga, adica de regulile referitoare la inceputul prescriptiei extinctive.

291. Regula contra non valentem agere non currit praescriptio. Un ultim aspect care trebuie mentionat cu privire la suspendarea prescriptiei extinctive priveste regula contra non valentem agere non currit praescriptio ("prescriptia nu curge in contra celui care nu poate sa actioneze") . Dupa cum am vazut, cauzele de suspendare a prescriptiei extinctive sunt limitative si expres prevazute de lege. In sistemul Codului civil, cand forta majora nu constituia o cauza de suspendare (prevazuta de lege), in temeiul acestei reguli, jurisprudenta a considerat ca, fiind vorba de o imposibilitate obiectiva a titularului dreptului de a actiona, ea poate fi un caz de suspendare. In prezent, chiar daca Decretul nr. 167/1958 prevede ca forta majora este o cauza de suspendare [art. 13 lit. a)], regula contra non valentem agere non currit praescriptio este invocata pentru a solutiona unele exceptii de la regula inceputului prescriptiei. Spre exemplu, se considera ca, desi art. 700 C.civ. dispune imperativ ca "dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr‑un termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii", pentru cel care ia cunostinta despre calitatea sa de succesibil dupa trecerea acestui termen, prescriptia incepe sa curga din momentul in care a cunoscut faptul in temeiul caruia legea il cheama la mostenire (exempli gratia, cazul unui testament descoperit dupa 6 luni de la deschiderea mostenirii) . Se pare ca, fara a fi considerata o cauza de suspendare, regula in discutie este invocata pentru a sustine fie amanarea inceputului prescriptiei extinctive, fie repunerea in termen.