Actele procesuale si procedurale comune

ACTELE PROCESUALE SI PROCEDURALE COMUNE

Sectiunea I

Notiune si clasificare

1. Notiune

Actele procedurale si actele procesuale sunt acele acte prin interme­diul carora sunt realizate activitati in cadrul procesului penal, fiind regle­mentate in Codul de procedura penala in Titlul V al Partii generale.

Prin acte procesuale se inteleg acele manifestari de vointa prin care organele judiciare si partile din proces dispun, in limitele dreptului lor, cu privire la desfasurarea procesului penal¹.

Pot fi mentionate: inceperea urmaririi penale, punerea in miscare a actiunii penale, trimiterea in judecata, luarea masurilor preventive sau a ma-surilor asiguratorii, dispozitia de citare a unor anumite persoane etc. Sunt considerate acte procesuale si solutiile de netrimitere in judecata, care, practic, finalizeaza procesul penal prin oprirea sa numai la faza de urmarire penala: clasarea, scoaterea de sub urmarire penala, incetarea urmaririi penale etc.

Alaturi de organele judiciare, si partile pot indeplini anumite acte procesuale, cu 545f51f m ar fi: introducerea plangerii prealabile de catre persoana vatamata, declaratia de participare a persoanei vatamate ca parte civila, declararea apelului, retragerea plangerii prealabile, impacarea partilor, propunerea administrarii de noi probe etc.

Actele procedurale sunt acele mijloace juridice prin intermediul carora se aduc la indeplinire sarcinile ce decurg din actele si masurile procesuale². Ele pot fi: ascultarea unui martor, ridicarea unor obiecte sau inscrisuri, mandatul de arestare preventiva, procesul-verbal de perchezitie.

Uneori, atat actul procesual, cat si cel procedural poarta aceeasi denu­mire; astfel, actul procesual prin care instanta solutioneaza cauza penala este o hotarare si tot hotarare se numeste si inscrisul in care este consemnata solutia data de completul de judecata¹.

Dosarele penale sunt constituite din inscrisuri judiciare in care se constata existenta actelor procesuale si procedurale, ca manifestari de vointa a organelor judiciare si a partilor legate de rezolvarea cauzelor penale. Astfel, in cazul unei perchezitii domiciliare, actul procesual il constituie dispozitivul incheierii judecatoresti, iar actul procedural este chiar procesul-verbal de efectuare a perchezitiei.

2. Acte procedurale comune 2.1. Citatia

Organele judiciare, pentru a asigura prezenta partilor sau altor persoane in proces, folosesc institutia citarii.

Chemarea unei persoane in fata organului de urmarire sau a instantei de judecata se face prin citatie scrisa, nota telefonica sau telegrafica [art. 175 alin. (1)]. Dispozitia de citare reprezinta actul procesual, iar citatia, in materialitatea ei, insotita de procedura de instiintare a persoanei citate, reprezinta actul procedural.

Citatia este inmanata de catre agentii procedurali. Acestia sunt persoane anume insarcinate din cadrul instantei sau persoane din cadrul serviciului postal (in acele situatii cand citatiile se transmit prin intermediul serviciului postal).

Legea insa mai prevede si alte cazuri cand prezenta partilor sau a altor persoane poate fi asigurata si prin intermediul altor modalitati, cum ar fi incunostintarea [incunostintarea partilor despre efectuarea cercetarii la fata locului - art. 129 alin. (2), sau despre introducerea si termenul fixat pentru solutionarea cererii de stramutare - art. 58 alin. (1)].

Neprezentarea unei persoane care nu are calitatea de parte, care a fost citata legal, poate atrage sanctionarea cu amenda sau aducerea silita pe baza unui mandat de aducere.

Neprezentarea partii in urma incunostintarii sau chemarii nu este sanctionata de lege (parte vatamata, parte civila, parte responsabila civilmente).

Citatia este, de regula, scrisa, dar se poate face si prin nota telefonica sau telegrafica, fax si intotdeauna individuala. Potrivit art. 176 alin. (1), citatia trebuie sa cuprinda:

a)  denumirea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata care emite citatia, sediul sau, data emiterii si numarul dosarului;

b)  numele, prenumele celui citat, calitatea in care este citat si indicarea obiectului cauzei;

c)   adresa celui citat, care trebuie sa cuprinda, in orase si municipii: localitatea, judetul, strada, numarul si apartamentul unde locuieste, iar in comune: judetul, comuna si satul. In citatie se mentioneaza, cand este cazul, orice alte date necesare pentru stabilirea adresei celui citat;

d)  ora, ziua, luna si anul, locul de infatisare, precum si invitarea celui citat sa se prezinte la data si locul indicate, cu aratarea consecintelor legale in caz de neprezentare;

e)  ca partea citata are dreptul la un aparator cu care sa se prezinte la termenul fixat;

f)    ca, potrivit art. 171 alin. (2) si (3), apararea este obligatorie, iar in cazul in care partea nu isi alege un aparator cu care sa se prezinte la termenul fixat, i se va desemna un aparator din oficiu;

g)  ca partea citata poate, in vederea exercitarii dreptului la aparare, sa consulte dosarul aflat in arhiva instantei.

Totdeauna, citatia se semneaza de cel care o emite.

Referitor la locul de citare, art. 177 precizeaza ca invinuitul sau inculpatul se citeaza la adresa unde locuieste, iar daca aceasta nu este cunoscuta, la adresa locului sau de munca, prin serviciul de personal al unitatii la care lucreaza.

Daca, printr-o declaratie data in cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat.

In caz de schimbare a adresei aratate in declaratia invinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresa, numai daca a incunostintat organul de urmarire penala ori instanta de judecata de schimbarea intervenita sau daca organul judiciar apreciaza pe baza datelor obtinute potrivit art. 180 ca s-a produs o schimbare de adresa.

Daca nu se cunoaste adresa unde locuieste invinuitul sau inculpatul si nici locul sau de munca, citatia se afiseaza la sediul consiliului local in a carui raza teritoriala s-a savarsit infractiunea. Cand activitatea infrac-tionala s-a desfasurat in mai multe locuri, citatia se afiseaza la sediul consiliului local in a carui raza teritoriala se afla organul care efectueaza urmarirea penala.

Bolnavii aflati in spital sau intr-o casa de sanatate se citeaza prin administratia acestora. Detinutii se citeaza la locul de detinere, prin administratia acestuia. Militarii se citeaza la unitatea din care fac parte, prin comandantul acesteia.

In ipoteza in care invinuitul sau inculpatul locuieste in strainatate, citarea se face potrivit normelor de drept international aplicabile in relatia cu statul solicitat, in conditiile legii. In absenta unei asemenea norme sau in cazul in care instrumentul juridic international aplicabil o permite, citarea se face prin scrisoare recomandata. In acest caz, avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, sau refuzul de primire a acesteia tine loc de dovada a indeplinirii procedurii de citare. La stabilirea termenului pentru infatisarea invinuitului sau inculpatului aflat in strainatate, se tine seama de normele internationale aplicabile in relatia cu statul pe teritoriul caruia se afla invinuitul sau inculpatul, iar in lipsa unor asemenea norme, de necesitatea ca citatia in vederea infatisarii sa fie primita cel mai tarziu cu 40 de zile inainte de ziua stabilita pentru infatisare.

Citarea altor persoane decat invinuitul sau inculpatul se face potrivit dispozitiilor mai sus expuse.

Unitatile la care se refera art. 145 din Codul penal si alte persoane juridice se citeaza la sediul acestora, iar in cazul neidentificarii sediului, citatia se afiseaza la sediul consiliului local in a carui raza teritoriala s-a savarsit infractiunea.

Citatia se va inmana personal celui citat, care va semna dovada de primire [art. 178 alin. (1)]. Daca persoana citata nu vrea sau nu poate sa semneze dovada de primire, agentul procedural ii va lasa citatia, iar daca acesta refuza s-o primeasca, citatia este afisata pe usa locuintei sale, ocazie cu care se va incheia un proces-verbal, mentionandu-se aspectele aparute [art. 178 alin. (2)].

Cand persoana este citata prin serviciul de personal, administratia lo­cului de detinere, administratia spitalului sau casei de odihna, comandantul unitatii militare, institutiile respective au obligatia sa-i inmaneze de indata citatia, sub luare de dovada, certificandu-i semnatura sau aratand motivul pentru care nu s-a putut obtine semnatura acesteia [art. 178 alin. (3)].

Dovada de indeplinire a procedurii de citare este predata agentului procedural care o inainteaza organului de urmarire penala sau instantei de judecata de la care emana.

Cand sunt citate unitati din cele prevazute in art. 145 C.pen. sau alte persoane juridice, citatia se preda la registratura sau functionarului insarcinat cu primirea corespondentei, dandu-se eficienta dispozitiilor art. 178 alin. (2).

In cazul in care scrisoarea recomandata prin care se citeaza un invinuit sau inculpat care locuieste in strainatate nu poate fi inmanata datorita refuzului primirii sau din orice alt motiv, precum si in cazul in care statul

destinatarului nu permite citarea prin posta a cetatenilor sai, citatia se afi­seaza la sediul parchetului sau al instantei, dupa caz [art. 178 alin. (2¹)].

Daca persoana citata nu se afla acasa, agentul inmaneaza citatia sotului, unei rude sau oricarei persoane care locuieste cu ea ori care, in mod obisnuit, ii primeste corespondenta. Citatia nu poate fi inmanata unui minor sub 14 ani sau unei persoane fara discernamant [art. 179 alin. (1)].

Cand persoana citata locuieste intr-un imobil cu mai multe aparta­mente sau intr-un hotel, in lipsa persoanelor mai sus mentionate, citatia se preda administratorului, portarului sau celui care in mod obisnuit il inlocuieste.

Persoana care primeste citatia semneaza dovada de primire, iar agentul, certificand identitatea si semnatura, incheie proces-verbal. Daca persoana respectiva nu voieste sau nu poate semna dovada de primire, agentul afiseaza citatia pe usa locuintei, incheind proces-verbal.

In lipsa unor asemenea persoane, agentul este obligat sa se intereseze cand poate gasi persoana citata pentru a-i inmana citatia. Cand nici pe aceasta cale nu se poate ajunge la inmanare, agentul afiseaza citatia pe usa locuintei persoanei citate, incheind proces-verbal.

In cazul cand persoana citata locuieste intr-un imobil cu mai multe apartamente sau intr-un hotel, daca in citatie nu s-a indicat apartamentul ori camera in care locuieste, agentul este obligat sa faca investigatii pentru a afla aceasta. Daca investigatiile au ramas fara rezultat, agentul afiseaza citatia pe usa principala a cladirii, incheind proces-verbal si facand mentiune despre imprejurarile care au facut imposibila inmanarea citatiei.

Mai mult, legiuitorul obliga agentul sa afiseze citatia pe usa locuintei aratate in citatie atunci cand persoana citata si-a schimbat adresa, infor-mandu-se, totodata, pentru aflarea noii adrese, mentionand in procesul-ver-bal datele obtinute (art. 180).

Dovada de primire a citatiei trebuie sa cuprinda: numarul dosarului; denumirea organului de urmarire penala sau a instantei care a emis citatia; numele, prenumele si calitatea persoanei citate; data pentru care este citata; data inmanarii citatiei; numele, prenumele, calitatea si semnatura celui care inmaneaza citatia; certificarea de catre acesta a identitatii, calitatii si semnaturii persoanei careia i s-a inmanat citatia. Ori de cate ori, cu prilejul predarii sau afisarii unei citatii, se incheie un proces-verbal, acesta va cuprinde in mod corespunzator si mentiunile aratate.

Mijlocul prin intermediul caruia organele judiciare aduc la cunostinta persoanelor care participa la desfasurarea procesului penal actele proce­durale efectuate este comunicarea.

Comunicarea actelor procedurale se poate face prin transmiterea actului procedural constatator sau prin instiintarea despre indeplinirea unui act procedural in cadrul procesului penal (comunicarea realizandu-se prin transmiterea unei copii de pe inscrisurile mentionate). Astfel, dispozitiile art. 313 arata ca inculpatului aflat in stare de detinere i se comunica o copie de pe actul de sesizare a instantei de judecata, care este rechizitoriul. De asemenea, art. 360 stipuleaza ca partilor care au lipsit atat de la judecata, cat si de la pronuntare, li se comunica copii de pe dispozitivul hotararii; inculpatului detinut, militar in termen, elevului institutiei militare de invatamant, celui internat intr-un centru de reeducare sau institut medical educativ li se comunica in copie hotararea, daca a lipsit de la pronuntarea ei, dupa ce in prealabil i se comunica copia dispozitivului hotararii.

Functioneaza aceleasi dispozitii legale care se refera la citare, atunci cand este vorba despre locul unde se face comunicarea, modul de inmanare sau predarea actului comunicat si dovada de indeplinire a procedurii comunicarii.

Instiintarea este o forma a comunicarii si se concretizeaza in actul prin care se aduce la cunostinta, in scris, un fapt procesual. Astfel, art. 159 alin. (11) prevede ca durata prelungirii arestarii preventive se comunica administratiei locului de detinere, care este obligata sa o aduca la cunostinta inculpatului, sau, in art. 246, se arata ca procurorul instiinteaza persoanele interesate despre incetarea urmaririi penale, precum si administratia locului de detinere cu privire la dispozitia de punere de indata in libertate a invinuitului sau inculpatului.

2.2. Mandatul de aducere

Mandatul de aducere este actul procesual prin care se ordona condu­cerea unei persoane in fata organului judiciar, iar aducerea propriu-zisa (actul de executare a mandatului) constituie un act procedural de constrangere.

Regula consta in faptul ca o persoana este adusa fortat in fata organului judiciar, in baza unui mandat numai daca, anterior citata, nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezenta ei este absolut necesara [art. 183 alin. (1)]. "Invinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar inainte de a fi fost chemat prin citatie, daca organul de urmarire penala sau instanta constata motivat ca in interesul rezolvarii cauzei se impune aceasta masura" [art. 183 alin. (2)].

La judecarea infractiunilor flagrante, inculpatul, fiind arestat, este adus la judecata, iar martorii nu sunt citati, ci sunt adusi cu mandat.

"Persoanele aduse cu mandat (.) nu pot ramane la dispozitia organului judiciar decat timpul strict necesar pentru audierea lor, in afara de cazul cand s-a dispus retinerea ori arestarea preventiva a acestora" [art. 183 alin. (3)]. Adica, ea este ascultata de indata de catre organul judiciar.

Mandatul de aducere se executa prin organele politiei, jandarmeriei sau politiei comunitare. Daca, din motive de boala sau orice alta cauza, persoana nu poate fi adusa, cel insarcinat cu executarea mandatului incheie un proces-verbal prin care se constata motivul imposibilitatii de aducere la indeplinire si care se inainteaza de indata organului de urmarire penala ori instantei de judecata. Nu se poate vorbi de executarea mandatului atunci cand organul insarcinat cu aducerea persoanei incheie un proces-verbal in care consemneaza ca a comunicat persoanei sau unui membru al familiei acestuia ca trebuie sa se prezinte in fata organului judiciar la o anumita data si ora.

In cazul in care persoana prevazuta in mandat nu este gasita la adresa indicata, cel insarcinat cu executarea acestuia va face cercetari si, daca nu ajunge la niciun rezultat, incheie un proces-verbal, in care se va mentiona despre cercetarile facute, urmand a-l inainta de indata organului de urmarire penala ori instantei de judecata [art. 184 alin. (3)].

Cand invinuitul sau inculpatul refuza sa se supuna mandatului sau incearca sa fuga, el va fi adus constrans la organul judiciar.

In ipoteza in care invinuitul sau inculpatul refuza sa se supuna mandatului sau incearca sa fuga, el va fi prezentat cu forta in fata organului judiciar [art. 184 alin. (3¹)].

Mandatele de aducere privind pe militari se executa prin comandantul unitatii militare sau prin comandantul garnizoanei.

Sectiunea a II-a

Modificarea actelor procedurale, indreptarea erorilor materiale si inlaturarea unor omisiuni vadite

1. Modificarea actelor procedurale

Actele procedurale se consemneaza intr-un document scris. Sunt situatii in care actele procedurale constatatoare pot contine erori materiale sau omisiuni vadite pentru care este necesara modificarea lor.

Orice adaugire, corectura ori suprimare facuta in cuprinsul unui act procedural este tinuta in seama numai daca sunt confirmate in scris, in cu­prinsul sau la sfarsitul lui, de catre cei care l-au semnat. Modificarile neconfirmate, dar care nu schimba intelesul frazei, raman valabile.

Locurile nescrise in cuprinsul unei declaratii trebuie barate, astfel incat sa nu se poata face adaugiri [art. 194 alin. (3)].

2. Indreptarea erorilor materiale

Erorile materiale apar, uneori, la redactarea actelor procedurale si, daca nu sunt indreptate, pot produce alte efecte juridice decat cele normale, ce ar fi decurs dintr-un act fara greseli.

Erorile materiale sunt acele greseli facute in cazul scrierii numelui sau prenumelui, trecerii unor calitati procesuale, dactilografierii unei cifre etc.

Erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se indreapta de insusi organul de urmarire penala sau de instanta de judecata care l-a intocmit, la cererea celui interesat ori din oficiu [art. 195 alin. (1)].

In scopul indreptarii erorii materiale, partile pot fi chemate spre a da lamuriri [art. 195 alin. (2)].

Organul de urmarire penala intocmeste un proces-verbal despre interventia facuta pentru corectarea erorii materiale, iar instanta de judecata, o incheiere, facandu-se mentiune si la sfarsitul actului corectat [art. 195 alin. (3)].

Se considera a fi o eroare materiala evidenta cand aceasta rezulta, fara indoiala, din compararea celor consemnate gresit cu datele dosarului sau cu ceea ce cuprinde insusi actul in care s-a produs eroarea. Eroarea materiala evidenta nu trebuie dovedita, nefiind necesare administrarea de probe sau recurgerea la alte mijloace.

3. Inlaturarea unor omisiuni vadite

Omisiunea vadita presupune absenta unor mentiuni pe care trebuia sa le cuprinda actul procedural, care privesc solutionarea de catre organul de urmarire penala sau instanta de judecata a unor aspecte legate de rezolvarea cauzei penale.

In raport cu prevederile art. 196, se considera omisiuni vadite situatiile in care organul de urmarire penala sau instanta nu s-a pronuntat cu privire la restituirea lucrurilor, ridicarea masurilor asiguratorii sau asupra sumelor de bani pretinse de martori, experti, interpreti, aparatori.

Procedura de inlaturare a omisiunilor vadite este aceeasi ca si in cazul indreptarii erorilor materiale.

Incheierile date in camera de consiliu pentru indreptarea erorilor materiale sau pentru inlaturarea unor omisiuni vadite sunt supuse acelorasi cai de atac ca si hotararile la care se refera.

Sectiunea a III-a

Institutii legate de actele procesuale si procedurale

Codul de procedura penala, in Titlul V al Partii generale, cuprinde si alte institutii care, desi nu reprezinta acte procesuale sau procedurale, au o stransa legatura cu acestea.

In acest sens: Capitolul III cuprinde reglementari privind termenele; Capitolul IV reglementeaza cheltuielile judiciare; Capitolul VI se refera la nulitati; Capitolul VII priveste amenda judiciara.

Termenele sunt acele intervale de timp in cuprinsul sau dupa trecerea carora, atat organele judiciare, cat si partile, isi pot exercita un drept procesual. Chiar actele procesuale si actele procedurale sunt indeplinite intr-o perioada de timp strict prevazuta de lege.

Nerespectarea dispozitiilor legale cu privire la indeplinirea actelor procesuale si procedurale atrage ca sanctiuni procedurale nulitatile.

Amenda judiciara este o sanctiune pecuniara ce se aplica acelor per­soane care savarsesc unele abateri judiciare in legatura cu actele procedu­rale ori cu actele procesuale. Articolul 198 arata ca neindeplinirea sau inde­plinirea necorespunzatoare a unor acte de procedura este considerata abatere si se sanctioneaza de lege cu amenda judiciara.

1. Termenele

Termenele sunt intervale de timp inauntrul sau dupa epuizarea carora pot fi indeplinite acte si masuri procesuale sau procedurale.

Actele cu privire la care nu sunt fixate anumite termene pot fi efectuate ori­cand, in functie de aspectele specifice fiecarei cauze penale.

1.1. Clasificarea termenelor

Termenele se clasifica¹:

a) In functie de durata, termenele pot fi pe ore, zile, luni si ani:

-  de 48 de ore: organul de cercetare penala are obligatia sa inainteze procurorului plangerea impotriva masurilor si actelor de urmarire penala (art. 276);

-   pe zile: termenul general de 10 zile in care se declara apel sau recurs (art. 363, art. 385³);

-      pe luni: termenul de 3 luni pentru depunerea recipisei de plata a amenzii penale (art. 425);

-      pe ani: termenul de un an pentru introducerea cererii de revizuire [art. 408¹ alin. (4)].

b) In raport cu caracterul lor sau cu efectele pe care le produc,

termenele pot fi peremptorii, dilatorii si de recomandare.

Termenele peremptorii sunt intervalele de timp in interiorul carora trebuie indeplinite anumite acte. Neindeplinirea actului inainte de expirarea termenului prevazut de lege conduce la decaderea din exercitiul dreptului respectiv si la nulitatea actului facut peste termen. Sunt termene peremptorii: cel de 10 zile in care poate fi exercitat recursul impotriva unei hotarari judecatoresti, cel de 24 ore privind recursul impotriva incheierilor de sedinta prin care s-a dispus arestarea preventiva sau prelungirea arestului preventiv.

Termenele dilatorii sunt intervalele de timp dupa expirarea carora pot fi indeplinite anumite acte. Termen dilatoriu il constituie intervalul de timp care desparte momentul pronuntarii hotararii judecatoresti de momentul ramanerii ei definitive, deoarece numai dupa expirarea acestuia hotararea poate fi pusa in executare.

Termenele de recomandare sunt acele termene inauntrul carora este recomandat a se efectua un anumit act procesual sau procedural. Astfel, propunerea de prelungire a arestarii preventive este avizata de procuror, care efectueaza supravegherea, si inaintata de acesta, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei arestarii, instantei competente sa judece cauza in fond [art. 159 alin. (1)].

c)  In functie de factorul care stabileste durata termenelor, pot fi
termene legale si termene judiciare.

Termenele legale sunt cele stabilite de lege, precum: cel de apel de 10 zile [art. 363 alin. (1)].

Termenele judiciare sunt cele stabilite de organele de urmarire penala sau de instanta de judecata, in functie de nevoile impuse pentru buna rezolvare a cauzei penale. In acest sens, art. 120 prevede ca organul de ur­marire penala sau instanta, cand dispune efectuarea unei expertize, fixeaza un termen la care sunt chemate partile si expertul.

d) In functie de sensul de calculare, termenele pot fi de succesiune si
de regresiune.

Termenele de succesiune se calculeaza in sensul curgerii normale a timpului (dupa ziua de luni urmeaza marti). Astfel, termenul de apel se calculeaza de la pronuntarea hotararii sau de la comunicarea copiei de pe dispozitivul acesteia. 228

Termenele de regresiune se calculeaza in sensul invers al curgerii timpului, adica de la termenul respectiv catre inapoi. Astfel, in cazul procedurii de citare a inculpatului si inmanarii rechizitoriului, citatia trebuie inmanata cu cel putin 5 zile inaintea termenului fixat; cunoscandu-se termenul fixat pentru judecata, se calculeaza inapoi catre remiterea si ajungerea efectiva in posesia acestuia a citatiei si actului de inculpare [art. 313 alin. (2)].

1.2. Modul de calcul al termenelor

Termenele substantiale sunt intervalele de timp stabilite de lege pentru ocrotirea unor drepturi sau interese extraprocesuale (cele referitoare la durata masurilor de preventie, la liberarea conditionata, la prescriptia raspunderii penale etc.).

In raport cu art. 188, calculul termenelor substantiale pe ore si zile se face pe unitati pline de timp, in sensul ca ora sau ziua la care incepe si la care se sfarseste termenul intra in durata acestuia.

In ceea ce priveste modul de calcul al termenelor substantiale pe luni si ani, sunt incidente dispozitiile art. 154 C.pen., adica luna si anul se socotesc implinite cu o zi inainte de ziua corespunzatoare datei de la care au inceput sa curga.

La calcularea termenelor procedurale se porneste de la ora, ziua, luna sau anul mentionat in actul care a provocat curgerea timpului, afara de cazul cand legea dispune altfel [art. 186 alin. (1)]. Exista o singura exceptie de la aceasta regula, si anume in cazul duratei arestarii inculpatului, termenul curge de la data emiterii mandatului, cand arestarea a fost dispusa dupa ascultarea inculpatului, iar in situatia in care arestarea a fost dispusa in lipsa inculpatului, termenul curge de la data punerii in executare a mandatului de arestare preventiva [art. 149 alin. (1)].

Termenele pe ore si pe zile se calculeaza pe unitati libere de timp, in sensul ca ora sau ziua de la care incepe sa curga termenul si ora sau ziua in care termenul se implineste nu intra in durata lui. In acest caz, durata timpului material este mai mare cu 2 unitati de timp decat termenul procedural in sine.

Termenele pe luni sau pe ani se calculeaza calendaristic si expira la sfarsitul zilei corespunzatoare a ultimei luni ori la sfarsitul zilei si lunii corespunzatoare din ultimul an (in aceasta situatie, intra in durata termenului ziua de la care incepe sa curga, dar nu se ia in calcul ziua in care se implineste). Cand ultima zi a termenului pe luni sau pe ani cade intr-o luna ce nu are zi corespunzatoare, termenul expira in ultima zi a acelei luni.

Daca ultima zi a unui termen cade intr-o zi nelucratoare, termenul expira la sfarsitul primei zile lucratoare care urmeaza.

2. Sanctiuni procedurale penale

Toti participantii care contribuie la solutionarea cauzei penale pe tot parcursul desfasurarii procesului penal trebuie sa actioneze in consonanta cu principiul legalitatii, in caz contrar fiind posibila aplicarea de sanctiuni, de natura administrativa, civila sau penala.

Sanctiunile procedurale sunt acele mijloace prin intermediul carora actele procesuale sau procedurale indeplinite in mod nelegal devin lipsite de valabilitate.

Spre deosebire de sanctiunile juridice de natura administrativa, civila sau penala, care se indreapta impotriva persoanelor care au incalcat legea cu ocazia rezolvarii cauzelor penale, sanctiunile procedurale privesc actele incheiate prin nerespectarea legii.

2.1. Inexistenta

In Codul de procedura penala nu este reglementata aceasta sanctiune procedurala.

Se considera ca, in cazul inexistentei, actul procesual nu a luat fiinta juridica, adica pur si simplu nu exista. Se considera ca inexistenta: o hotarare judecatoreasca intocmita de un grefier sau un procuror; o declaratie data de o persoana care nu exista; o citatie intocmita de catre un expert sau alte parti din proces.

2.2. Decaderea

"Cand pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen" [art. 185 alin. (1)].

Intervine decaderea daca:

-    persoana careia i s-a produs un prejudiciu material prin infractiune nu s-a constituit parte civila pana la citirea actului de sesizare a instantei;

-    persoana care nu a declarat apel sau recurs in termenul prevazut de lege.

2.3. Inadmisibilitatea

Codul de procedura penala nu reglementeaza in mod expres inad-misibilitatea, dar exista anumite dispozitii legale care fac trimitere la aceasta

institutie. Astfel, se arata ca instanta respinge apelul mentinand hotararea atacata daca apelul este tardiv sau inadmisibil [art. 379 pct. 1 lit. a)].

Inadmisibilitatea interzice si efectuarea unui act pe care legea nu il ingaduie; in acest sens, hotararea de declinare a competentei nu este supusa apelului si nici recursului (art. 42 alin. final).

2.4. Nulitatile

Ca sanctiuni procedurale, nulitatile lovesc actele procedurale existente, care au luat insa fiinta prin nerespectarea dispozitiilor legale, prin omisiunea sau violarea formelor prescrise de lege.

In dreptul procesual roman, nulitatile sunt strans legate de existenta unei vatamari procesuale, care trebuie sa se fi produs prin efectuarea unui act in conditii nelegale.

Nulitatea, ca sanctiune procedurala, poate fi indreptata atat impotriva actelor procesuale, cat si impotriva actelor procedurale.

Nulitatile exprese sunt acelea care se aplica in cazul nerespectarii unor norme procesuale individualizate de lege, cum ar fi cele prevazute in art. 197 alin. (2), care nominalizeaza dispozitiile a caror incalcare atrage sanctiunea nulitatii absolute: cele relative la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei (organul de urmarire penala, cat si instanta); referitoare la sesizarea instantei (sesizare primara - art. 264, cat si cea suplimentara - art. 335, 336-337); privind compunerea instantei; privind publicitatea sedintei de judecata (art. 290); privind participarea procurorului cand este obligatorie; referitoare la prezenta invinuitului sau inculpatului; privind asistarea acestora de catre aparator, cand este obligatorie; privind efectuarea referatului de evaluare in cauzele cu infractori minori.

Nulitatile virtuale rezulta din reglementarea generala privind respec­tarea legii in desfasurarea procesului penal si se au in vedere art. 2, art. 197 alin. (1) si alin. (4).

Nulitatile absolute intervin in cazurile expres prevazute de lege [art. 197 alin. (2)].

Nulitatile relative intervin in cazul incalcarii oricaror alte dispozitii legale decat cele prevazute in alin. (2) si atrag nulitatea actului in conditiile art. 197 alin. (1), numai daca au fost invocate in cursul efectuarii actului, cand partea este prezenta, sau la primul termen de judecata cu procedura completa, cand partea a lipsit la efectuarea actului. "Instanta ia in considerare din oficiu incalcarile, in orice stare a procesului, daca anularea actului este necesara pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei" [art. 197 alin. (4)].

Dupa ce nulitatea a fost constatata si declarata potrivit legii, aceasta produce doua efecte principale consecutive, si anume: anularea si refacerea actului.

a)   Anularea actului. Actul se considera a fi lipsit de efecte juridice din chiar momentul efectuarii lui cu incalcarea legii (ex tunc), si nu din momentul constatarii nulitatii (ex nunc). Efectul se produce atat in cazul nulitatii relative, cat si in cazul nulitatii absolute.

b)   Refacerea actului. Actele procesuale sau procedurale nule sau anulate sunt refacute de catre chiar organul judiciar care le-a intocmit si numai rareori de catre alte organe. Cu toate acestea, in cazul nulitatilor relative, in ipoteza in care refacerea actului anulabil se poate face in fata instantei care a constatat, prin incheiere, incalcarea dispozitiilor legale, instanta acorda un termen scurt pentru refacerea imediata a actului [art. 197 alin. (5)].

Dupa cum se cunoaste, nulitatile absolute pot fi ridicate oricand pe parcursul procesului penal, de catre oricine, neputand fi inlaturate in niciun mod, vatamarea fiind prezumata, si nu dovedita. Cu atat mai de inteles este faptul ca ea se ia in considerare chiar si din oficiu.

3. Cheltuieli judiciare si amenda judiciara 3.1. Cheltuieli judiciare

Cheltuielile judiciare sunt toate acele cheltuieli care se fac pentru buna desfasurare a procesului penal.

In cadrul cheltuielilor judiciare intra cheltuielile necesare pentru: efectuarea actelor de procedura; administrarea probelor; conservarea mijloacelor materiale de proba; retribuirea aparatorilor; alte cheltuieli ocazionate de desfasurarea procesului penal, cum ar fi sumele cuvenite martorului, expertului si interpretului.

Toate aceste cheltuieli sunt avansate de stat si sunt cuprinse distinct, dupa caz, in bugetul de venituri si cheltuieli ale Ministerului Justitiei, Ministerului Public si Ministerului Internelor si Reformei Administrative.

Martorul, expertul si interpretul chemati de organul de urmarire penala ori de instanta de judecata au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, intretinere, locuinta si a altor cheltuieli necesare [art. 190 alin. (1)]. Cei care sunt salariati au dreptul si la venitul de la locul de munca, pe durata lipsei de la serviciu, prilejuita de chemarea la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata; martorul care nu este salariat, dar are venit din munca, este indreptatit sa primeasca si o compensare, iar expertul si

interpretul au dreptul la o retributie pentru indeplinirea insarcinarii date, in cazurile si conditiile prevazute de lege [art. 190 alin. (2)-(4)]. Asa cum reiese din continutul art. 190 alin. (5), toate aceste sume se platesc pe baza dispozitiilor luate de organul care a dispus chemarea si in fata caruia s-au prezentat martorul, expertul sau interpretul, din fondul cheltuielilor special alocat. Sumele se platesc martorului imediat dupa infatisare, iar expertului si interpretului, dupa ce acestia si-au indeplinit insarcinarile.

Retributia martorului, expertului, interpretului salariat este asigurata de angajatorul acestora.

3.2. Plata cheltuielilor avansate de stat in caz de condamnare

Potrivit art. 191, in caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Cand sunt mai multi inculpati condamnati, instanta hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.

In cazul condamnarii inculpatului, cheltuielile de procedura pot fi suportate si de catre partea responsabila civilmente, in masura in care aceasta este obligata solidar cu acesta la acoperirea pagubei [art. 191 alin. (3)]. Inculpatul nu va acoperi cheltuielile ocazionate de plata interpretilor desemnati de organele judiciare, potrivit legii, precum si in cazul in care s-a dispus acordarea de asistenta gratuita, care raman in sarcina statului.

3.3. Plata cheltuielilor avansate de stat in caz de achitare sau de
incetare a procesului penal

In caz de achitare, cheltuielile avansate de stat sunt suportate de:

a)  partea vatamata, in masura in care cheltuielile au fost determinate de aceasta; b) partea civila careia i s-a respins actiunea civila, in totul sau in parte, si numai in masura in care cheltuielile au fost determinate de aceasta;

c)  inculpatul, desi achitat, suporta cheltuielile judiciare avansate de stat cand a fost, totusi, obligat la repararea pagubei [art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. c)];

d)  inculpat, in cazul cand a fost achitat in temeiul art. 10 alin. (1) lit. b¹).

Daca solutia pronuntata este de incetare a procesului penal, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate de: a) inculpat, cand s-a dispus inlocuirea raspunderii penale sau exista o cauza de nepedepsire;

b)  inculpat si parte vatamata, in cazul impacarii lor; c) partea vatamata, in
caz de retragere a plangerii sau cand plangerea a fost tardiv introdusa;

d) statul, in cazul incetarii procesului penal pentru amnistie ori decesul inculpatului, iar in dosar a fost desemnat un aparator din oficiu.

3.4. Situatii speciale

Daca inculpatul cere continuarea procesului penal in caz de amnistie, prescriptie sau retragerea plangerii ori in cazul existentei unei cauze de nepedepsire, cheltuielile judiciare se suporta de partea vatamata sau inculpat, dupa cum se aplica art. 13 alin. (2) sau alin. (3).

In situatia declararii unei cai de atac sau a introducerii oricarei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre persoana careia i s-a respins ori care si-a retras apelul, recursul sau cererea. In toate celelalte situatii, cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia [art. 192 alin. (2)].

In cazul cand sunt mai multe parti obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instanta hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare [art. 192 alin. (4)]. Dispozitiile prevazute la pct. 1 lit. a) si d), precum si la pct. 2 si 3, se aplica in mod corespunzator si in caz de clasare, de scoatere de sub urmarire sau de incetare a urmaririi penale.

Cheltuielile pentru plata interpretilor desemnati de organele judiciare, potrivit legii, pentru asistarea partilor, raman, in toate cazurile, in sarcina statului [art. 192 alin. (6)].

3.5. Cheltuieli de judecata

Plata cheltuielilor judiciare facute de parti este suportata de catre cel in sarcina caruia a fost retinuta raspunderea penala sau culpa procesuala, in functie de solutia data in latura penala a cauzei, corelata cu solutia data in rezolvarea laturii civile a cauzei.

a)     Suportarea cheltuielilor judiciare facute de parti in caz de condamnare. Inculpatul este obligat, in caz de condamnare, sa plateasca partii vatamate, precum si partii civile, careia i s-a admis actiunea civila, cheltuielile judiciare efectuate [art. 193 alin. (1)]. Cand actiunea civila este admisa numai in parte, instanta poate obliga pe inculpat la plata totala sau partiala a cheltuielilor judiciare. In raport cu art. 193 alin. (2) combinat cu art. 191 alin. (2), daca, in cauza penala, sunt mai multi condamnati ori daca exista si parte responsabila civilmente, instanta hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorata de fiecare.

b)     Suportarea cheltuielilor judiciare facute de parti in caz de achitare. In caz de achitare, suportarea cheltuielilor judiciare facute de

inculpat ori de catre partea responsabila civilmente revine partii vatamate, in masura in care cheltuielile au fost provocate de aceasta [art. 193 alin. (5)].

c) Suportarea cheltuielilor judiciare facute de parti in celelalte cazuri. In celelalte cazuri, cheltuielile judiciare facute de parti in cursul procesului penal vor fi restituite in conditiile stabilite de legea civila. In caz de renuntare la actiunea civila, instanta se pronunta asupra cheltuielilor la cererea partilor [art. 193 alin. (3)].

3.6. Amenda judiciara

Amenda judiciara este considerata a fi atat o sanctiune cu caracter procesual, cat si una administrativa, atipica, imperfecta. Sediul materiei se regaseste in continutul art. 198.

Urmatoarele abateri savarsite in cursul procesului penal se sanctio-neaza cu amenda judiciara de la 100 lei la 1000 lei:

a)   neindeplinirea sau indeplinirea gresita ori cu intarziere a lucrarilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosa­relor, precum si a oricaror alte lucrari, daca prin acestea s-au provocat intarzieri in desfasurarea procesului penal;

b)   neindeplinirea sau indeplinirea gresita a indatoririlor de inmanare ori de comunicare a citatiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum si neexecutarea mandatelor de aducere.

Lipsa nejustificata a martorului se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 250 lei la 5000 lei.

Lipsa nejustificata a aparatorului ales sau desemnat din oficiu, fara a asigura substituirea, in conditiile legii, ori inlocuirea sau refuzul acestuia de a asigura apararea se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 500 lei la 5000 lei.

Urmatoarele abateri savarsite in cursul procesului penal se sanctio-neaza cu amenda judiciara de la 500 lei la 5000 lei:

a)   impiedicarea in orice mod a exercitarii, in legatura cu procesul, a atributiilor ce revin organelor judiciare, personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor, expertilor desemnati de organul judiciar in conditiile legii, agentilor procedurali, precum si altor salariati ai instantelor si parchetelor;

b)   lipsa nejustificata a expertului sau interpretului legal citat;

c)   tergiversarea de catre expert sau interpret a indeplinirii insarcina-rilor primite;

d) neindeplinirea de catre orice persoana a obligatiei de prezentare, la cererea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata, a obiectelor ori inscrisurilor cerute de acestea, precum si neindeplinirea aceleiasi obligatii de catre reprezentantul legal al persoanei juridice sau de cel insarcinat cu aducerea la indeplinire a acestei obligatii;

e) nerespectarea obligatiei de pastrare a obiectelor ce servesc ca mijloc de proba;

f)   neluarea de catre reprezentantul legal al persoanei juridice in cadrul careia urmeaza a se efectua o expertiza a masurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum si impiedicarea de catre orice persoana a efectuarii expertizei in conditiile legii;

g)  nerespectarea de catre parti, aparatorii acestora, martori, experti,
interpreti sau orice alte persoane a masurilor luate de catre presedintele
completului de judecata in vederea asigurarii ordinii si solemnitatii sedintei;

h) manifestarile ireverentioase ale partilor, aparatorilor acestora, mar­torilor, expertilor, interpretilor sau ale oricaror alte persoane, fata de jude­cator sau procuror;

i) nerespectarea de catre invinuit sau inculpat a obligatiei de a incunos-tinta in scris, in termen de 3 zile, organele judiciare despre orice schimbare a locuintei pe parcursul procesului penal;

j) neindeplinirea de catre organul de cercetare penala a dispozitiilor scrise ale procurorului, in termenul stabilit de acesta.

Amenzile judiciare astfel aplicate constituie venituri la bugetul de stat, cuprinzandu-se distinct in bugetul Ministerului Public sau Ministerului Justitiei, dupa caz, potrivit legii.

Este de la sine inteles ca aplicarea amenzii judiciare nu inlatura raspunderea penala atunci cand abaterea savarsita constituie infractiune.

Amenda judiciara se aplica de organul de urmarire penala, prin ordonanta, iar de catre instanta de judecata, prin incheiere.

Persoana amendata poate solicita scutire de amenda ori reducerea acesteia in termen de cel mult 10 zile de la comunicarea ordonantei ori a incheierii de amendare. Cand aceasta justifica cauza pentru care nu si-a putut indeplini obligatia pentru care a fost sanctionat, organul judiciar poate dispune scutirea sau reducerea amenzii.