Caile extraordinare de atac

CAILE EXTRAORDINARE DE ATAC

Sectiunea I

Consideratii generale privind caile extraordinare de atac

Notiunea si necesitatea cailor extraordinare de atac

In sistemul nostru jurisdictional, in virtutea principiului autoritatii de lucru judecat, hotararile judectoresti ramase definitive sunt prezumate ca exprima adevarul (res judecata pro veritate habetur) si o noua judecata cu privire la aceeasi fapta si la aceeasi persoana nu mai este posibila (non bis in idem). Ca atare, hotararile definitive sunt executorii si au autoritate de lucru judecat.

Cu toate acestea, principiul autoritatii lucrului judecat nu poate afecta principiile fundamentale ale legalitatii si aflarii adevarului, in situatiile de exceptie in care hotararile penale definitive nu corespund acestor doua conditii imperative.

Astfel, in activitatea jurisdictionala pot sa apara erori care sa duca la pronuntarea unor hotarari nelegale sau netemeinice si chiar la ramanerea definitiva a acestora. Pentru a rezolva aceste situatii de exceptie, legiuitorul a reglementat unele proceduri cu caracter exceptional, denumite cai extraordinare de atac.

Fara sa reprezinte noi grade de jurisdictie, caile extraordinare de atac constituie remedii procesuale menite sa repare erorile existente in hotararile penale ramase definitive.

In sistemul nostru procesual penal, sunt reglementate 3 cai extraordinare de atac: a) contestatia in anulare; b) revizuirea; c) recursul in interesul legii.

Sectiunea a II-a

Contestatia in anulare

1. Consideratii generale

Sunt situatii in care recursul nu este suficient pentru realizarea deplina a actului de justitie, in sensul ca instanta de recurs poate sa pronunte, uneori,

hotarari nelegale si netemeinice, care sa contina vicii sau nulitati de procedura.

Deoarece aceste erori nu mai pot fi inlaturate printr-o cale ordinara de atac, contestatia in anulare constituie remediul procesual necesar de indreptare a acestor erori.

Contestatia in anulare este atat o cale de anulare a hotararii judecatoresti atacate, cat si o cale de retractare, in sensul ca indreptarea erorii revine chiar instantei care a dat hotararea¹.

2. Cazurile de contestatie in anulare

Cazurile in care poate fi exercitata calea extraordinara de atac a contestatiei in anulare sunt reglementate limitativ de legea procesual penala.

Astfel, potrivit art. 386, impotriva hotararilor penale definitive se poate face contestatie in anulare in urmatoarele cazuri:

a)      cand procedura de citare a partii pentru termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs nu a fost indeplinita conform legii;

b)      cand partea dovedeste ca, la termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs, a fost in imposibilitatea de a se prezenta si de a incunostiinta instanta de aceasta impiedicare;

c)      cand instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unei cauze de incetare a procesului penal dintre cele prevazute de art. 10, alin. 1, lit. f-i¹, cu privire la care existau probe in dosar;

d)      cand impotriva unei persoane s-au pronuntat doua hotarari judecatoresti pentru aceeasi fapta;

e)      cand, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de catre instanta de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie, potrivit art. 385¹⁴, alin. 1 sau art. 385¹⁶, alin. 1.

3.   Cererea de contestatie in anulare, titularii ei si termenul de
introducere

Cererea de contestatie in anulare este actul procesual prin care este declansata aceasta cale extraordinara de atac. Ea trebuie sa aiba forma scrisa si sa cuprinda cazul de contestatie in anulare ce este revocat, temeiul juridic si motivele pe care se intemeiaza. La aceasta cerere pot fi anexate anumite inscrisuri care sunt invocate ca motive ale sustinerii sale.

Potrivit art. 387, contestatia in anulare poate fi facuta de oricare dintre parti, iar contestatia pentru motivele prevazute in art. 386, lit. c si d, si de procuror. In cererea de contestatie in anulare pentru motivele prevazute in art. 386, lit. a-c si e, trebuie sa se arate toate cazurile de contestatie pe care le poate invoca contestatorul si toate motivele aduse in sprijinul acestora.

Pentru motivele aratate in art. 386, lit. a-c si e, contestatia in anulare poate fi introdusa de catre persoana impotriva careia se face executarea, cel mai tarziu in 10 zile de la inceperea executarii, iar de catre celelalte parti, in termen de 30 zile de la data pronuntarii hotararii a carei anulare se cere. Pentru cazul prevazut de art. 386, lit. d, contestatia in anulare poate fi introdusa oricand. Asadar, termenul de introducere a contestatiei in anulare este diferit, in functie de cazul invocat si de persoana care foloseste calea de atac.

4. Judecarea contestatiei in anulare

4.1. Instanta competenta

Competenta pentru judecarea contestatiei in anulare, in cazurile prevazute de art. 386, lit. a-c si e, ii revine instantei de recurs care a pronuntat hotararea a carei anulare se cere.

Pentru cazul prevazut de art. 386, lit. d, competenta pentru judecarea contestatiei in anulare revine instantei la care a ramas definitiva ultima hotarare.

Legea procesual penala nu face referire la compunerea completului de judecata in cazul solutionarii contestatiei in anulare. Cu toate acestea, literatura de specialitate a apreciat ca retractarea hotararii atacate prin contestatie in anulare revine unui complet de judecata constituit la fel ca si cel care a pronuntat hotararea supusa anularii¹.

4.2. Suspendarea executarii

Potrivit art. 390, instanta sesizata poate suspenda executarea hotararii a carei anulare se cere, pana la solutionarea contestatiei in anulare. Inainte de a dispune aceasta masura, instanta sesizata solicita concluziile procurorului.

4.3. Admiterea in principiu

Admiterea in principiu este o faza preliminara a judecarii contestatiei in anulare existente in cazurile prevazute de art. 386, lit. a-c si e, in care instanta examineaza numai admisibilitatea in principiu a cererii. Examinarea se face fara citarea partilor.

Daca cererea de contestatie in anulare este facuta in termenul prevazut de lege, daca motivul pe care ea se sprijina este cel prevazut de art. 386 si daca in sprijinul contestatiei se depun ori se invoca dovezi care sunt la dosar, instanta admite in principiu contestatia in anulare si dispune citarea partilor interesate.

Sedinta in care se judeca admiterea in principiu nu este publica. Admiterea in principiu a contestatiei in anulare se face prin incheiere, in timp ce respingerea ei se face prin decizie.

4.4. Procedura de judecare

La termenul fixat de instanta pentru judecarea contestatiei in anulare sunt prezente atat partile, cat si procurorul. Instanta judeca dupa ce asculta partile si dupa ce procurorul pune concluzii. Daca se constata temeinicia contestatiei, instanta desfiinteaza prin decizie hotararea a carei anulare se cere si procedeaza fie de indata, fie acordand un termen, dupa caz, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei dupa casare. Atunci cand condamnatul se afla in stare de detinere, judecata contestatiei in anulare se face cu citarea partilor si obligatoriu in prezenta condamnatului.

Judecarea contestatiei in anulare, cand impotriva unei persoane s-au pronuntat doua hotarari definitive pentru aceeasi fapta (art. 386, lit. d), se face cu citarea partilor interesate in cauza in care s-a pronuntat ultima hotarare. Dupa ce asculta partile si concluziile procurorului, instanta, daca gaseste contestatia intemeiata, desfiinteaza prin decizie sau, dupa caz, prin sentinta, ultima hotarare sau acea parte din ultima hotarare cu privire la care exista autoritate de lucru judecat.

Sentinta data in contestatie este supusa apelului, iar decizia data in apel este supusa recursului.

Sectiunea a III-a

Revizuirea

1 . Consideratii generale

Exista situatii in care unele hotarari judecatoresti definitive nu corespund adevarului datorita necunoasterii situatiei de fapt la data solutionarii cauzei, folosirii unor probe denaturate sau constiintei organelor judiciare care au solutionat cauza.

Astfel, daca contestatiile in anulare pot fi indreptate impotriva hotararilor definitive ce contin vicii de procedura, revizuirea este acea cale

extraordinara de atac care poate fi exercitata impotriva hotararilor judecatoresti definitive care contin erori de fapt.

Revizuirea urmareste indreptarea erorii judiciare legate de fondul cauzei, de corecta solutionare a acestuia(errores in judicanto); ca atare, prin revizuire pot fi atacate numai hotararile judecatoresti definitive prin care se rezolva fondul cauzei si care contin erori descoperite ulterior momentului la care respectivele hotarari au ramas definitive.

Revizuirea se deosebeste de celelalte cai extraordinare de atac prin

aceea ca temeiurile de inlaturare a hotararii nu rezulta din dosarul cauzei, ci

din aspecte exterioare acestuia, pe care instanta nu le-a vrut in vedere la

judecata anterioara¹. Finalitatea revizuirii consta in inlaturarea erorii anterioare².

Potrivit art. 393, hotararile judecatoresti definitive pot fi supuse revizuirii, atat cu privire la latura penala, cat si cu privire la latura civila. Cand o hotarare priveste mai multe infractiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare din fapte sau din faptuitori.

Practic, revizuirea presupune o noua judecata cu caracter autonom.

2. Cazurile de revizuire

Cazurile in care poate fi exercitata revizuirea sunt limitativ prevazute de lege. Astfel, potrivit art. 394, revizuirea poate fi ceruta cand:

a)      S-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei. Aceste fapte sau imprejurari pot fi invocate pe calea revizuirii numai in masura in care, pe baza lor, se poate dovedi netemeinicia hotararii penale atacate.

b)      Un notar, un expert sau un interpret a savarsit infractiunea de marturie mincinoasa in cauza a carei revizuire se cere.

Dovada marturiei mincinoase poate fi facuta prin trei modalitati: prin hotarare judecatoreasca; prin ordonanta procurorului; chiar prin procedura revizuirii cand situatiile respective nu au fost examinate si contestate de instanta de judecata sau de procuror.

c)   Un inscris care a servit ca temei al hotararii a carei revizuire se
cere a fost declarat fals.

Dovada ca inscrisul este fals poate fi facuta: prin hotarare judecatoreasca; prin ordonanta procurorului; prin procedura revizuirii, cand falsul invocat nu a fost examinat de organele judiciare.

d)      Un membru al completului de judecata, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infractiune in legatura cu cauza a carei revizuire se cere.

e)      Cand doua sau mai multe hotarari judecatoresti definitive nu se pot concilia. Hotararile judecatoresti sunt inconciliabile cand, prin continutul si solutia lor, se exclud reciproc (exemplu: pentru aceeasi fapta, printr-o hotarare, un autor este condamnat, iar printr-o alta hotarare un alt autor este achitat).

3. Persoanele care pot cere revizuirea

Potrivit prevederilor art. 396, pot cere revizuirea:

a)  Oricare parte din proces, in limitele calitatii sale procesuale.

b)  Sotul sau rudele apropiate ale condamnatului, chiar si dupa moartea acestuia. In aceasta situatie, sotul si rudele apropiate ale condamnatului pot cere revizuirea in calitate de substituiti procesuali. Prin rude apropiate, in acceptiunea Codului penal, intelegem ascendenti, descendenti, fratii si surorile, copii acestora, precum si cei deveniti astfel de rude prin infiere.

c)   Procurorul, care poate initia procedura revizuirii din oficiu sau la sesizarea unor organe competente. In acest sens, organele de conducere ale unitatilor la care se refera art. 145 din Codul Penal care au cunostinta despre vreo fapta sau imprejurare ce ar motiva revizuirea sunt obligate sa sesizeze pe procuror.

4. Cererea de revizuire

Cererea de revizuire se face in scris si ea trebuie sa cuprinda cazul de revizuire pe care se intemeiaza si mijloacele de proba care dovedesc acest lucru. Ea se adreseaza procurorului de la parchetul de pe langa instanta care a judecat cauza in prima instanta.

Daca cererea de revizuire nu indeplineste conditiile legale, procurorul cheama persoana care a facut cererea in vederea completarii sau precizarii acesteia.

5. Termenul de introducere a cererii

Termenul de introducere a cererii de revizuire este diferit, dupa cum cererea este facuta in favoarea condamnatului sau in defavoarea sa. Potrivit art. 398, cererea de revizuire in favoarea condamnatului poate fi facuta oricand, chiar dupa executarea pedepsei sau chiar dupa moartea acestuia, de catre sot, o ruda apropiata sau procuror.

Termenul pentru revizuirea ceruta in defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui fata de care a incetat procesul penal este de un an. Aceste termene sunt aceleasi si atunci cand procurorul se sesizeaza din oficiu.

6. Efectuarea actelor de cercetare

Dupa introducerea cererii de revizuire, procurorul asculta, daca este cazul, persoana care solicita revizuirea. In cazul cand este necesara efectuarea de cercetari pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire, procurorul dispune aceasta prin ordonanta. De asemenea, daca este necesar, procurorul cere dosarul cauzei.

Pentru efectuarea actelor de cercetare, procurorul poate delega organul de cercetare penala. Termenul de efectuare a actelor de cercetare este de doua luni si curge de la data introducerii cererii de revizuire.

Dupa efectuarea cercetarilor, procurorul va inainta materialul probator instantei de judecata impreuna cu concluziile sale, care pot fi de admitere sau de respingere a cererii de revizuire. In concluzie, procurorul va sesiza instanta de judecata indiferent de concluziile pe care le desprinde ca urmare a cercetarilor efectuate.

7. Judecarea cererii de revizuire

7.1. Instanta competenta

Potrivit art. 401, instanta competenta sa judece cererea de revizuire este instanta care a judecat cauza in prima instanta. Cand temeiul cererii de revizuire consta in existenta unor hotarari ce nu se pot concilia, competenta se determina potrivit dispozitiilor art. 35, care prevede competenta in caz de indivizibilitate si conexitate(instanta mai intai sesizata sau instanta superioara ori instanta civila).

7.2. Masuri premergatoare

Fiind sesizata de procuror cu privire la cererea de revizuire, instanta va dispune toate masurile necesare pentru pregatirea sedintei de judecata. In acest scop, presedintele instantei va fixa termenul de judecata pentru examinarea cererii, dispunand citarea partilor interesate.

Cand persoana in favoarea sau defavoarea careia s-a cerut revizuirea se afla in stare de detentie, chiar intr-o alta cauza, presedintele dispune

incunostintarea acesteia despre termen si ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu.

Persoana arestata este adusa la judecata.

7.3. Admiterea in principiu

Potrivit art. 403, instanta, ascultand concluziile procurorului si ale partilor, examineaza daca cererea de revizuire este facuta in conditiile prevazute de lege si daca din probele stranse in cursul cercetarii efectuate de procuror rezulta date suficiente pentru admiterea in principiu. Instanta poate verifica oricare dintre probele pe care se intemeiaza cererea sau poate, cand este necesar, sa administreze probe noi.

Persoanele prevazute de art. 394 lit. b si d (martorul, expertul sau interpretul care a savarsit infractiunea de marturie mincinoasa, respectiv membrul completului de judecata, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare si a comis o infractiune de coruptie in legatura cu cauza supusa revizuirii) nu pot fi ascultate ca martori in cauza respectiva.

Instanta de judecata poate dispune, in baza celor constatate, prin incheiere, admiterea in principiu a cererii de revizuire sau, prin sentinta, respingerea acesteia.

Cand cererea de revizuire a fost facuta pentru un condamnat decedat sau cand condamnatul care a facut cererea ori in favoarea caruia s-a facut revizuirea a decedat dupa introducerea cererii, prin derogare de la dispozitiile art. 10 alin. 1, procedura de revizuire isi va urma cursul , iar in cazul admiterii in principiu, dupa rejudecarea cauzei, instanta va hotari potrivit dispozitiilor din art. 13 alin. 2 si 3, referitoare la dispunerea achitarii sau incetarii procesului penal.

O data cu admiterea in principiu a cererii de revizuire, instanta poate suspenda motivat, in tot sau in parte, executarea hotararii supuse revizuirii. De asemenea, instanta poate lua oricare dintre masurile preventive, daca sunt intrunite conditiile legale.

In situatia in care este admisa in principiu cererea de revizuire pentru existenta unor hotarari ce nu se pot concilia, cauzele in care aceste hotarari au fost pronuntate se reunesc in vederea rejudecarii.

7.4. Rejudecarea

Dupa admiterea in principiu si dupa dispunerea masurilor necesare instanta va proceda la rejudecarea cauzei potrivit regulilor de procedura privind judecata in prima instanta. Atunci cand considera necesar, instanta

va administra din nou probele care au fost efectuate in cursul primei judecati sau cu ocazia admiterii in principiu a cererii de revizuire.

Daca va constata ca cererea de revizuire este intemeiata, instanta va anula hotararea atacata, in masura in care va admite revizuirea. De asemenea, instanta va anula hotararile judecatoresti care nu se pot concilia. Dupa anularea hotararilor, instanta de judecata va pronunta o noua hotarare.

Cu ocazia reexaminarii, instanta va verifica, prin extindere, cauza si cu privire la partile care nu au facut cerere de revizuire, putand hotari si in privinta lor, fara insa a le crea o situatie mai grea. In acelasi timp, instanta va dispune, daca este cazu, restituirea amenzii platite si a averii confiscate, precum si a cheltuielilor judiciare pe care cel in favoarea caruia s-a admis revizuirea nu era tinut sa le suporte, iar pentru cei condamnati la pedeapsa inchisorii cu executarea la locul de munca, restituirea cotei facute venit la bugetul de stat si calcularea ca vechime si continuitate in munca a duratei pedepsei executate.

Daca instanta constata ca cererea de revizuire nu este intemeiata, ea o respinge.

Potrivit art. 407, sentintele instantei de revizuire, atat cele prin care cererea a fost respinsa, cat si cele prin care cauza a fost solutionata dupa rejudecare, sunt supuse apelului. De asemenea, deciziile pronuntate in apel sunt supuse recursului.

Toate regulile privitoare la procedura revizuirii se aplica in mod corespunzator si cu privire la latura civila a cauzei(art. 408).

7.5. Revizuirea in cazul hotararilor pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Hotararile definitive pronuntate in cauzele in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a unui drept prevazut de Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale pot fi supuse revizuirii, daca consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate.

Ca atare, potrivit art. 408¹, pot cere revizuirea: a) Persoana al carui drept a fost incalcat; b) Sotul si rudele apropiate ale condamnatului, chiar si dupa moartea acestuia; c) Procurorul.

Cererea de revizuire se introduce la Inalta Curte de Casatie si Justitie, care o judeca in complet de 9 judecatori.

Termenul in care se poate face cererea de revizuire este de 1 an de la data ramanerii definitive a hotararii Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Participarea procurorului la judecarea cererii de revizuire este obligatorie. De asemenea, la judecarea cererii de revizuire, partile se citeaza, iar partea arestata este adusa la judecata.

Cand partile sunt prezente la judecarea cererii de revizuire, se asculta si concluziile acestora.

Instanta examineaza cererea in baza actului dosarului si se pronunta prin decizie. Daca instanta constata ca cererea este tardiva, inadmisibila sau nefondata, ea o respinge.

Cand instanta constata ca cererea este judecata, pronunta una din urmatoarele solutii: a) desfiinteaza, in parte, hotararea atacata sub aspectul dreptului incalcat si, rejudecand cauza, inlatura consecintele incalcarii dreptului; b) desfiinteaza hotararea si, cand este necesara administrarea de probe, dispune rejudecarea de catre instanta in fata careia s-a produs incalcarea dreptului.

Decizia pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie nu este supusa niciunei cai de atac.

Sectiunea a IV-a

Recursul in interesul legii

Potrivit art. 414², procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, direct, sau ministrul Justitiei, prin intermediul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, precum si colegiile de conducere ale curtilor de apel si ale parchetelor de pe langa acestea au obligatia, pentru a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legilor penale si de procedura penala pe intreg teritoriul tarii, sa se pronunte asupra chestiunilor de drept care au primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti.

Cererile de recurs in interesul legii se solutioneaza de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care se pronunta prin decizie. Deciziile se publica in "Monitorul Oficial al Romaniei", Partea I, precum si pe pagina de Internet a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Acestea se aduc la cunostinta instantelor si de Ministerul Justitiei.

Solutiile se pronunta numai in interesul legii, nu au efect asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese. Dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante.