Competenta organelor de urmarire penala

Competenta organelor de urmarire penala

Potrivit art. 201[1], urmarirea penala se efectueaza de catre procuror si de catre organele de cercetare penala.

Organele de cercetare penala sunt:

a)     organele de cercetare ale politiei judiciare;

b)    organele de cercetare speciale.

In principal procurorul este organ de supraveghere a urmaririi penale si numai in anumite conditii, strict delimitate de lege, are calitatea de organ de urmarire penala. Procurorul competent sa exercite supravegherea asupra activitatilor de cercetare penala este procurorul de la parchetul corespunzator instantei care, potrivit legii, judeca in prima instanta.

Ca organe de cercetare ale politiei judiciare functioneaza lucratori specializati din Ministerul Administratiei si Internelor desemnati nominal de ministrul administratiei si internelor, cu avizul conform a 323e41d l procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si lucratori specializati din Ministerul Administratiei si Internelor desemnati potrivit unor legi speciale. Organele de cercetare ale politiei judiciare isi desfasoara activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Competenta organelor de cercetare penala a politiei

Intre organele de cercetare penala, organele de cercetare ale politiei judiciare ocupa un loc deosebit, deoarece ele au o competenta foarte larga, putand sa efectueze cercetarea pentru orice infractiune care nu este data in mod obligatoriu in competenta altor organe de cercetare. Astfel, potrivit art. 14 alin. 1 lit. b din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/2003, Ministerul Administratiei si Internelor organizeaza si desfasoara, prin structuri specializate, potrivit competentei, activitati pentru prevenirea si combaterea terorismului, a criminalitatii organizate, a traficului si consumului ilicit de droguri, a traficului de persoane, a migratiei ilegale, a criminalitatii informatice, precum si a altor fenomene infractionale si fapte antisociale. De asemenea, conform art. 26 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, aceasta institutie desfasoara activitati pentru constatarea faptelor penale si cercetarea acestora.

In cadrul competentei generale a organelor de cercetare ale politiei judiciare intra si infractiunile care vor fi prevazute de legi viitoare, pentru care nu se face vreo precizare cu privire la competenta obligatorie a procurorului sau a altor organe de cercetare penala.

Cand anumite acte de cercetare penala trebuie sa fie efectuate in afara razei teritoriale in care se face cercetarea, organele de cercetare penala ale politiei judiciare pot sa le efectueze dupa ce, in prealabil, au instiintat despre aceasta organul corespunzator din raza teritoriala in care se vor efectua aceste acte.

In cazul in care organul de cercetare penala nu efectueaza personal - in afara razei teritoriale in care se face cercetarea - anumite acte necesare rezolvarii cauzei, poate sa dispuna efectuarea lor prin comisie rogatorie ori delegare.

In cuprinsul aceleiasi localitati, organul de cercetare al politiei judiciare efectueaza toate actele de cercetare, chiar daca unele dintre acestea trebuie indeplinite in afara razei sale teritoriale, cu obligatia de a instiinta in prealabil organul corespunzator din raza teritoriala in care va efectua aceste acte.

In cazuri urgente, organul de cercetare penala al politiei judiciare este obligat sa efectueze actele de cercetare ce nu sufera amanare, chiar daca acestea privesc o cauza care nu este de competenta sa. Lucrarile efectuate in astfel de cazuri se trimit, de indata, prin procurorul care exercita supravegherea activitatii organului ce le-a efectuat, procurorului competent.

Competenta acestor organe nu este conditionata de competenta unei anumite instante de a judeca o cauza penala, motiv pentru care organele de cercetare penala ale politiei au in competenta atat fapte ce revin spre solutionare judecatoriei, cat si fapte care intra in competenta Tribunalului sau a Curtii de Apel.

In privinta competentei teritoriale, organele de cercetare ale politiei judiciare instrumenteaza cauzele penale care le revin potrivit regulilor stabilite de lege.

Competenta organelor de cercetare penala speciala

In anumite cazuri, data fiind natura infractiunii savarsite sau avand in vedere calitatea faptuitorului, legiuitorul a prevazut expres ca urmarirea penala sa se efectueze de catre organul de cercetare speciala, dupa urmatoarele distinctii:

a)           Comandantii unitatilor militare corp aparte si similare, precum si ofiterii desemnati de acestia, pentru infractiunile savarsite de militarii in subordine in legatura cu indatoririle de serviciu. Competenta opereaza si in cazul unitatilor militarizate din unele ministere sau servicii.

b)          Sefii comenduirilor de garnizoana, precum si ofiterii anume desemnati de catre acestia, pentru infractiunile savarsite de militari in afara unitatilor militare, daca sunt in legatura cu indatoririle de serviciu.

c)           Comandantii centrelor militare si ofiterii anume desemnati de catre acestia pentru infractiunile de competenta instantelor militare savarsite de persoanele civile in legatura cu obligatiile lor militare. La cererea comandantilor centrelor militare, organul de politie efectueaza unele acte de cercetare penala dupa care inainteaza lucrarile comandantului centrului militar.

In cazurile prevazute la lit. a)-c), cercetarea penala se efectueaza in mod obligatoriu de organele acolo prevazute, ceea ce inseamna excluderea organelor de cercetare ale politiei judiciare.

d)          Ofiterii politiei de frontiera anume desemnati, pentru infractiunile de frontiera.

e)           Capitanii porturilor, pentru infractiunile contra sigurantei navigatiei pe apa si contra disciplinei la bord, precum si pentru infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul prevazute in Codul penal, savarsite de personalul navigant al marinei civile, daca fapta a pus sau ar fi putut pune in pericol siguranta navei sau navigatiei.

Pentru cazurile prevazute la lit. d)-e), cercetarea penala se poate efectua cercetarea si de catre organul de cercetare al politiei judiciare, care are competenta generala.

Supravegherea cercetarii penale efectuate de capitanii porturilor este de competenta procurorilor din sectiile maritime si fluviale ale parchetelor corespunzatoare instantelor competente sa judece cauza in prima instanta[2].

Competenta procurorului

Urmarirea penala efectuata de procuror se realizeaza in principiu in aceleasi forme procesuale ca si urmarirea realizata de organele de cercetare.

Dreptul pe care il are procurorul de a efectua urmarirea penala ii confera pozitia procesuala de principal organ de urmarire penala. Ca orice drept, exercitarea lui este lasata la aprecierea lui astfel incat competenta procurorului de a efectua urmarirea penala in orice cauza este facultativa si in practica se aplica cu titlu de exceptie. Legea stabileste insa cauzele in care efectuarea urmaririi penale de catre procuror este obligatorie, in aceste cauze urmarirea penala putand fi efectuata in locul procurorului de catre organul de cercetare penala; de asemenea legea fiind imperativa si referindu-se la efectuarea urmaririi penale, procurorul trebuie sa efectueze personal intreaga urmarire penala si nu numai cele mai importante acte de urmarire penala.

Cauzele date in mod obligatoriu in competenta de urmarire penala si a procurorului sunt stabilite, atat dupa criteriul naturii si a gravitatii infractiunii ( competenta materiala ), cat si al calitatii persoanei ( competenta personala ).

Astfel, potrivit art. 209 alin. 3 Cod procedura penala, urmarirea penala se efectueaza obligatoriu de catre procuror in cazul:

a)           infractiunilor prevazute in Codul penal la art. 155-173 ( infractiunile contra statului ), art. 174-177 ( omorul, omorul calificat, omor deosebit de grav, pruncuciderea ), art. 179 ( determinarea sau inlesnirea sinuciderii ), art. 189-191 ( lipsirea ilegala de libertate, sclavia, supunerea la munca fortata ), art. 212 ( pirateria ), art. 215 alin. 2 ( delapidarea ), art. 211 alin. 3 ( talharia ), art. 239 alin. 3,4       ( ultraj ), art. 252 ( neglijenta in pastrarea secretului de stat ), art. 254-255 ( luarea si darea de mita ), art. 257 ( trafic de influenta ), art. 265-267 ( omisiunea incunostiintarii organului judiciar, arestarea nelegala si cercetarea abuziva ), art. 267 ( tortura ), art. 268 ( represiunea nedreapta ), art. 273-276 ( infractiunile contra sigurantei circulatiei pe caile ferate ), art. 282-285 ( falsificare de monede, timbre sau alte valori ), art. 299-302 ( infractiunile la regimul stabilit pentru anumite activitati economice ), art. 317 ( propaganda national-sovina ), art. 356-361 ( infractiunile contra pacii si omenirii ), art. 302² ( nerespectarea dispozitiei privind importul de deseuri si reziduuri );

b)          Infractiunile aratate in art. 26 pct. 2 lit. a Cod procedura penala, adica infractiunile contra bunurilor aflate in administratia sau folosinta Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Ministerului de Justitie - Directiei Generala a Penitenciarelor, Serviciului Roman de Informatii Externe, Serviciului de Protectie si Paza savarsite de civili si judecate de Tribunalul Militar;

c)           Infractiuni savarsite cu intentie care au avut ca urmare moartea unei persoane, judecate potrivit art. 27 lit. b Cod procedura penala de Tribunalul Judetean;

d)          Infractiunile savarsite de judecatorii de la Judecatorii si Tribunale, de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante, de notari, controlorii financiari ai camerelor de conturi judecatoresti;

e)           Infractiunile savarsite de persoane judecate in prima instanta de Inalta Curte de Casatie si Justitie potrivit art. 29 pct. 1 ( parlamentarii, membrii guvernelor, judecatorii de la Curtea Constitutionala sau Curtea de Conturi, generalii );

f)            Infractiuni impotriva protectiei muncii.

Art. 209 alin. 4[3] precizeaza ca este competent sa efectueze urmarirea penala si sa exercite supravegherea asupra actelor de cercetare penala procurorul de la parchetul corespunzator instantei la care se judeca in prima instanta.

In conformitate cu dispozitia legala sus-mentionata procurorul din cadrul parchetului de pe langa judecatorie este competent sa efectueze urmarirea penala in cauzele ce se judeca in prima instanta la judecatorie; procurorul din cadrul Parchetului de pe langa tribunal e competent sa efectueze urmarirea penala in cauzele ce sunt de competenta tribunalului, iar procurorul din Parchetul General efectueaza in mod obligatoriu urmarirea penala in cauzele penale ce se judeca in prima instanta de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.

In baza art. 76 din Legea privind organizarea judiciara, potrivit caruia procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie emite ordine cu caracter intern, acesta poate dispune, printr-un astfel de ordin, ca urmarirea penala sa fie facuta in mod obligatoriu de catre procuror si in alte cauze.

In cazurile cand este obligatorie efectuarea urmaririi penale de catre procuror, acesta trebuie sa efectueze toate actele de urmarire penala, cu exceptia celor care, fiind urgente, au fost efectuate de organele de cercetare penala.

In cazurile urgente, chiar daca e vorba de cauze care sunt de competenta exclusiva a procurorului, colaborarea acestuia cu organele de cercetare este nu numai posibila dar si necesara, actele intocmite de organul de cercetare necompetent fiind pe deplin valabile si ramanand castigate cauzei.

Potrivit art. 209 alin. 5[4], atunci cand urmarirea este efectuata de catre procuror, ordonanta prin care s-a dispus arestarea preventiva si rechizitoriul sunt supuse confirmarii prim-procurorului parchetului. Atunci cand urmarirea penala este facuta de acesta si a indeplinit unele acte de urmarire penala, rechizitoriul de trimitere in judecata nu trebuie confirmat de prim-procurorul parchetului in conformitate cu art. 209 alin. 5 Cod procedura penala deoarece potrivit art. 217 alin. 2 procurorul poate sa asiste la efecuarea oricarui act de cercetare sau poate sa-l efectueze personal. Nerespectarea art. 209 alin. 5 Cod procedura penala atrage sanctiunea nulitatii absolute prevazute de art. 197 alin. 2 Cod procedura penala deoarece vizeaza nelegala sesizare a instantei. Aceleasi sunt consecintele cand nu s-au respectat dispozitiile cu privire la urmarirea penala obligatorie a cauzei de catre procuror.

Unele dispozitii privind competenta in efectuarea urmaririi penale

In vederea respectarii prevederilor legale referitoare la competenta, organul de urmarire penala, sesizat potrivit art. 221[6], este dator sa-si verifice competenta.

Daca organul de cercetare penala constata ca nu este competent a efectua cercetarea, trimite de indata cauza procurorului care exercita supravegherea, in vederea sesizarii organului competent.

In art. 211 si art. 213 Cod procedura penala se prevad dispozitii care produc o extindere limitata a competentei organelor de cercetare penala. Astfel, in ce priveste competenta dupa materie si calitatea persoanei, precum si dupa teritoriu, se prevede ca organul de cercetare penala este obligat sa efectueze actele de cercetare ce nu sufera amanare, chiar daca acestea privesc o cauza care nu este de competenta sa; se face aplicarea dispozitiilor potrivit carora politistul trebuie sa intervina oricand s-a savarsit o infractiune, pentru a lua masurile necesare de prindere a faptuitorului, de pastrare a urmelor infractiunii, de descoperire a persoanelor care au perceput ceea ce s-a intamplat. Lucrarile efectuate in astfel de cazuri se trimit, de indata, prin procurorul care exercita supravegherea organului competent sa urmareasca acea cauza.

In ce priveste extinderea competentei teritoriale, se prevede ca, atunci cand anumite acte de cercetare trebuie efectuate in afara razei teritoriale in care se face cercetarea, organul de cercetare poate sa le efectueze el insusi sau sa dispuna efectuarea lor prin comisie rogatorie sau delegare. Daca intelege sa efectueze personal acte de cercetare, instiinteaza in prealabil despre aceasta organul corespunzator din raza teritoriala in care va efectua aceste acte. In cuprinsul aceleiasi localitati, pentru a spori operativitatea urmaririi penale, organul de cercetare efectueaza toate actele de cercetare, chiar daca unele dintre acestea trebuie indeplinite in afara razei sale teritoriale, cu instiintarea organului de cercetare corespunzator.

5. Acte incheiate de catre unele organe din afara structurilor judiciare

Cand se constata anumite fapte penale, pentru combaterea eficienta a acestora, legea a dat dreptul efectuarii unor acte procesuale si altor organe decat cele de urmarire penala.

Art. 214 si 215 Cod procedura penala prevad ca asemenea organe sunt:

a)           organele inspectiilor de stat precum si alte organe de stat care exercita un control intr-un anumit domeniu de activitate;

b)          organele de control si cele de conducere ale administratiei de stat, ale intreprinderilor si organizatiilor economice de stat;

c)           comandantii de nave si aeronave;

d)          subofiterii din trupele de graniceri.

Competenta materiala a acestor organe este diferita in functie de specificul activitatii lor. Astfel, competenta inspectiilor de stat si a celorlalte organe cuprinse in aceiasi categorie se limiteaza la infractiunile ce constituie incalcari ale dispozitiilor si obligatiilor a caror respectare este controlata de aceste organe ( de ex. inspectia sanitara in domeniul sanitar, inspectia comerciala in domeniul activitatii de comert etc. ).  Organele de control si conducere la art. 214 lit. b sunt competente in legatura cu orice infractiune si in orice domeniu, cu conditia ca faptele penale sa fie savarsite in legatura cu serviciul, de cei aflati in subordinea sau controlul organului respectiv.

Subofiterii din trupele de graniceri sunt competenti pentru infractiunile de frontiera. Competenta comandantilor de nave si aeronave cuprinde orice cauza cu o dubla conditionare: infractiunea sa se fi savarsit la bordul navei sau aeronavei comandate si acestea sa se afle in afara porturilor sau aeroporturilor.

Organele de constatare sunt obligate sa procedeze la luarea de declaratii de la faptuitor si de la martorii care au fost de fata la savarsirea infractiunii si sa intocmeasca proces-verbal despre imprejurarile concrete ale savarsirii acesteia. De asemenea, organele aratate mai sus au dreptul sa retina corpurile delicte, sa procedeze la evaluarea pagubelor, precum si sa efectueze orice alte acte, cand legea prevede aceasta.

Actele incheiate se inainteaza procurorului in cel mult 3 zile de la descoperirea faptei ce constutuie infractiune, afara de cazul cand legea dispune altfel.

In vederea sporirii operativitatii in procesul penal sau in vederea aplicarii procedurii urgente, art. 214 alin. 4[8] prevede ca, in caz de infractiune flagrante, organele de constatare au obligatia sa inainteze de indata pe faptuitor impreuna cu lucrarile efectuate si cu mijloacele materiale de proba.Procesele-verbale incheiate de organele de constatare sunt mijloace de proba.

Comandantii de nave si aeronave si subofiterii de graniceri au suplimentar dreptul de a efectua perchezitii corporale asupra faptuitorului si de a verifica lucrurile pe care acesta le are cu sine. De asemenea, ei pot prinde pe faptuitor, cu obligatia de a-l preda procurorului sau organului de cercetare.

Activitatea organelor prevazute in art. 214-215 este limitata in timp, prin obligatia ce le revine de a inainta lucrarile efectuate si mijloacele materiale de proba procurorului sau organului de cercetare. Limitarea este diferentiata in functie de organe sau situatii dupa cum urmeaza:

in caz de infractiuni flagrante, intreg materialul cauzei se inainteaza de indata procurorului, impreuna cu faptuitorul;

cand organele prevazute in art. 215 Cod procedura penala au prins pe faptuitor, inaintarea lucrarilor se face de indata  procurorului sau organelor de cercetare, impreuna cu toate lucrarile cauzei;

in celelalte cazuri, inaintarea catre procuror a actelor incheiate are loc in cel mult 3 zile de la descoperirea faptei ce constituie infractiune;

comandantii de nave si aeronave si subofiterii de graniceri inainteaza lucrarile efectuate organelor de cercetare penala competente, in cel mult 5 zile de la prima constatare; daca infractiunea a fost savarsita pe o nava sau aeronava termenul curge de la ancorarea sau aterizarea pe teritoriul roman.