Darea de mita

DAREA DE MITA

1. Continutul legal

Darea de mita, spre deosebire de luarea de mita, nu constituie infractiune de serviciu, ci o infractiune in legatura cu serviciul, ea se caracterizeaza printr-o actiune de corupere exercitata de un particular asupra unui functionar sau a "altui salariat" .

Infractiunea de dare de mita este prevazuta in art. 255 C.pen. si consta in promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase unui functionar public (sau functionar) direct sau indirect, in scopul determinarii acestuia sa indeplineasca, sa nu indeplineasca un act privitor la indatoriri 444i83e le sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri, sau de a intarzia indeplinirea unui act privitor la "indatoririle de serviciu." [2]

Subiectii infractiunii

a) Subiect activ In cazul infractiunii de dare de mita poate fi orice persoana care indeplineste conditiile generale de varsta si responsabilitate cerute de lege subiectului unei infractiuni.

Darea de mita poate fi comisa chiar si de un functionar, cand se incearca oferirea de bani unui alt functionar public (sau functionar) in scopurile aratate in art, 254 C.pen. in acest caz primul functionar comportandu-se ca un simplu particular in raport cu cel de-al doilea.

Avand in vedere ca luarea si darea de mita sunt infractiuni corelative, intodeauna mituitorul va fi subiect activ la darea de mita (si nu instigator sau complice la luarea de mita) iar cel care a luat mita (adica mituitul) va fi subiect activ la luare de mita (si nu instigator sau complice la dare de mita) . Darea de mita poate fi comisa atat direct de catre mituitor, cat si indirect prin intermediar, in acest caz fiind necesar ca promisiunea, oferta sau folosul sa ajunga la functionar, sa nu ramana la intermediar" .

Fapta persoanei interpuse - care comite, ofera sau da bani ori alte foloase pentru si in numele altei persoane - este socotita, prin vointa legiuitorului, a fi insasi fapta acesteia din urma, careia, ca atare, nu i se poate refuza calitatea de autor.

Daca actiunea se opreste la intermediar nu se poate retine nici calitatea de autor al darii de mita, in sarcina primei persoane, nici calitatea de complice la darea de mita in persoana intermediarului.

Atunci cand, chiar intermediarul l-a determinat pe mituitor sa savarseasca fapta prin intermediul sau, el va fi socotit instigator la fapta de dare de mita in care se absoarbe, daca este cazul, complicitatea, deoarece instigarea, ca forma de participatie principala, absoarbe complicitatea, forma de "participatie secundara."

b) Subiect pasiv al infractiunii de dare de mita este orice unitate din cele prevazute la art. 145 C.pen. sau orice persoana juridica privata, in al carui serviciu isi desfasura activitatea functionarul caruia i se promite, i se ofera sau i se da mita.

Subiect pasiv poate fi si functionarul, in situatia in care el respinge promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase, prin fapta mituitorului, fiind atins si prestigiul functionarului, creandu-se suspiciunea ca "acesta, in anumite cazuri, ar putea fi mituit." [5]

Sanctiuni

"Tentativa infractiunii"[6]

are loc in momentul in care se promite, se ofera ori se da functionarului bani sau foloasele, in scopul si in conditiile aratate in art.254 C.p., moment in care se produce si urmarea periculoasa a faptei.

Pedeapsa prevazuta pentru aceasta infractiune este inchisoarea de la 6 luni la 5 ani, iar daca pedeapsa efectiv aplicata de instanta este mai mare de 2 ani, se poate dispune si pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi "(art. 64 C.pen.)" [7]

Conform art 255 alin. (4) C.pen. se poate dispune si confiscarea speciala a banilor, valorilor sau oricaror alte bunuri care au facut obiectul darii de mita chiar si atunci cand oferta nu a fost urmata de acceptare. Daca aceste valori nu se mai gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani.

In situatia in care mituitorul a fost constrans sau a denuntat fapta autoritatilor mai inainte ca aceasta sa fie descoperita, banii, valorile sau orice alte foloase care au format obiectul darii de mita nu se confisca, ci se restituie persoanelor care le-a dat conform art. 255 alin. (5) C.pen.

Fapta se considera denuntata, de pilda, si in cazul in care mituitorul fiind urmarit pentru o alta infractiune, face o declaratie, prin care aduce la cunostinta organului de urmarire penala fapta sa de dare de mita, precum si fapta functionarului care a primit mita si, in urma acestui denunt, se porneste cercetarile. Nu constituie insa o denuntare, in sensul dispozitiilor art.255 alin.3 C.pen. Recunoasterea facuta de faptuitor in fata organului de urmarire penala care a constatat savarsirea infractiunii de dare de mita.

O alta conditie este ca denuntarea sa fie facuta unei autoritati. In lipsa unei precizari a legii, denuntarea poate fi facuta si unei autoritati necompetente a efectua urmarirea penala in aceasta materie, intrucat in acest caz autoritatea care a primit denuntul va sesiza de indata organul de urmarire competent. In practica judiciara s-a apreciat ca este valabil, in sensul art.255 alin.3 C.pen., denuntul faptuitorului facut in fata unui revizor contabil, deoarece acesta are atributii de control si era obligat sa sesizeze pe procuror.

De asemenea, nu se va putea dispune confiscarea speciala daca infractiunea de dare de mita a fost savarsita in modalitatea promisiunii de bani, bunuri sau alte foloase.