Individualizarea judiciara a raspunderii penale

INDIVIDUALIZAREA JUDICIARA A RASPUNDERII PENALE

a) Notiuni generale

Individualizarea judiciara este atributul instantei de judecata, care alaturi de contributia celorlalte organe judiciare, a aparatorului si, in general, a tuturor celor implicati in desfasurarea procesului penal este extrem de importanta.

Individualizarea judiciara este o etapa ce reprezinta o adaptare a raspunderii penale la infractor privit ca o entitate reala, vie si nu ca o abstractie. Individualizarea judiciara este, in primul rand, necesara pentru ca, asa cum s-a spus, o fapta se comi 545d39f te totdeauna in anumite imprejurari sau circumstante. Acestea sunt atat de diferite, incat, din punct de vedere al matematicii morale si sociale, nu se pot concepe doua infractiuni, chiar de acelasi gen, de aceeasi gravitate.

Individualitatea judiciara a raspunderii penale trebuie facuta nu numai in raport cu gravitatea infractiunii, ci si in raport cu periculozitatea infractorului si trasaturile personalitatii sale. Pentru infractorii inraiti, pentru infractorii violenti si persistenti in criminalitate, sanctiunea, in general, trebuie sa fie mai aspra, in vreme ce pentru infractorii accidentali, mai putin periculosi, sanctiunea trebuie sa fie mai usoara.

Pentru a facilita si a garanta realizarea individualizarii judiciare a raspunderii penale, legea fixeaza aprioric anumite criterii de individualizare obligatorii pentru judecator. Aceste criterii sunt obligatorii dar, in acelasi timp, generale. Tinand cont de acestea, judecatorul trebuie sa aprofundeze individualizarea, apeland si la alte criterii in completarea si in spiritul cadrului normativ instituit de lege.

b) Criteriile generale de individualizare a raspunderii penale

Criteriile generale de individualizare a raspunderii penale pot fi definite ca fiind acele elemente consacrate ca atare prin lege, de care judecatorul trebuie sa tina seama in procesul de aplicare a unei sanctiuni concrete persoanei care se face vinovata de savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. Desi sunt prevazute in contextul reglementarilor ce structureaza  institutia pedepselor, ele au un caracter de generalitate in ce priveste aria de incidenta, in sensul ca de aceste criterii trebuie sa se tina seama nu numai in toate cazurile de stabilire si aplicare a pedepsei, dar si in toate cazurile de luare si determinare concreta a masurilor educative si de siguranta.

Criteriile generale de individualizare a raspunderii penale au un caracter obligatoriu si trebuie avute in vedere impreuna, in sensul ca in activitatea de individualizare trebuie sa se tina cont de toate si nu doar de unele dintre ele.

Din imprejurarea ca aceste criterii de individualizare prevazute expres in art.87 C.P., sunt denumite generale, rezulta ca pot exista si alte criterii speciale care vor trebui respectate si sunt prevazute de lege pentru anumite situatii speciale sau care, eventual, pot fi avute in vedere de judecator in dezvoltarea si completarea celor generale, in procesul concret de individualizare.

Potrivit art. 87 C. P., la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de: dispozitiile generale ale Codului Penal, limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.

c) Dispozitiile partii generale a Codului Penal

Desigur ca pentru individualizarea judiciara a raspunderii penale trebuie avute in vedere foarte multe dispozitii din partea generala a Codului Penal, unele care privesc infractiunea, altele care privesc infractorul sau care stabilesc sistemul sanctiunilor si limitele generale ale acestora. Iata acele dispozitii din partea generala prin care se instituie un regim derogator de sanctionare pentru unele situatii atipice.

1. Stabilirea pedepsei pentru infractiunea ramasa in forma tentativei

In cazul persoanei fizice, tentativa se sanctioneaza cu o pedeapsa imediat inferioara categoriei de pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata, daca legea nu prevede altfel.

In cazul persoanei juridice, tentativa se sanctioneaza cu o amenda cuprinsa intre minimul special si maximul special al amenzii prevazute de lege pentru infractiunea consumata, reduse la jumatate, daca legea nu prevede altfel. La aceasta pedeapsa se poate adauga una sau mai multe din pedepsele complementare, cu exceptia dizolvarii persoanei juridice.

2. Stabilirea pedepsei in caz de participatie

Instigatorul si complicele la o fapta prevazuta de legea penala, savarsita cu intentie, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contributia fiecaruia la savarsirea infractiunii, precum si de dispozitiile art. 87, C.P.

Participatia improprie

Determinarea, inlesnirea sau ajutarea, in orice mod, cu intentie, la savarsirea din culpa de catre o alta persoana, a unei fapte prevazute de legea penala, se sanctioneaza cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisa cu intentie.

Determinarea, inlesnirea sau ajutarea, in orice mod, cu intentie, la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, de catre o persoana care comite acea fapta fara vinovatie, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru aceea infractiune.

3. Stabilirea pedepselor in caz de concurs de infractiuni

- stabilirea pedepselor principale

In cazul concursului formal (ideal) de infractiuni, fapta se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava.

In caz de concurs real de infractiuni se stabileste pedeapsa pentru fiecare infractiune in parte, iar din acestea se aplica pedeapsa, in una din urmatoarele modalitati:

a) cand s-au stabilit numai pedepse privative de libertate:

1. se aplica pedeapsa cea mai grea stabilita pentru una din infractiunile concurente, care poate fi sporita pana la maximul ei special, iar cand acest maxim special nu este indestulator se poate aplica un spor, fara ca pedeapsa rezultanta sa depaseasca totalul duratei pedepselor stabilite pentru infractiunile concurente si maximul general al pedepsei imediat superioare;

2. se aplica o pedeapsa care reprezinta totalul pedepselor stabilite pentru infractiunile concurente, fara ca pedeapsa rezultanta sa poata depasi maximul general al pedepsei imediat superioare;

b) cand s-au stabilit numai pedepse cu amenda:

1. se aplica amenda cea mai mare stabilita pentru una din infractiunile concurente, care poate fi sporita pana la maximul ei special, iar cand acest maxim special nu este indestulator se poate aplica un spor, fara ca pedeapsa rezultanta sa depaseasca totalul pedepselor cu amenda stabilite de instanta pentru infractiunile concurente si maximul general al amenzii;

2. se aplica o amenda care reprezinta totalul amenzilor stabilite pentru infractiunile concurente, fara ca amenda rezultanta aplicata sa poata depasi maximul general al amenzii;

c) cand s-au stabilit pedepse privative de libertate si pedepse cu amenda, se aplica pedeapsa privativa de libertate, potrivit dispozitiilor lit. a pct. 1, la care se poate adauga amenda, in total sau in parte. Daca vreuna din pedepsele stabilite pentru infractiunile concurente este detentiunea pe viata, se aplica aceasta pedeapsa.

- stabilirea pedepselor complementare si a masurilor de siguranta

Daca pentru una din infractiunile concurente s-a stabilit si o pedeapsa complementara, aceasta se aplica alaturi de pedeapsa privativa de libertate.

Pedepsele complementare de natura diferita sau chiar de aceeasi natura, dar cu un continut diferit, se aplica alaturi de pedeapsa privativa de libertate.

Daca s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeasi natura si cu acelasi continut, se aplica cea mai grea dintre acestea.

Masurile de siguranta de aceeasi natura in cazul infractiunilor concurente se iau o singura data, iar daca sunt de natura diferita, se cumuleaza.

4. Stabilirea pedepsei in caz de recidiva

In cazul recidivei dupa condamnare, prevazute in art. 50 alin. (1) lit. a), C.P. se aplica regulile concursului de infractiuni. Daca cel condamnat a executat o parte din pedeapsa, regulile concursului de infractiuni se aplica tinand seama de pedeapsa care a mai ramas de executat.

In cazul recidivei dupa condamnare, prevazute in art. 50 alin. (1) lit. b), C.P. pedeapsa stabilita pentru infractiunea savarsita ulterior si pedeapsa aplicata pentru infractiunea anterioara se cumuleaza, fara a se putea depasi maximul general al pedepsei imediat superioare. Daca cel condamnat a executat o parte din pedeapsa, cumulul se face intre pedeapsa ce a mai ramas de executat si pedeapsa aplicata pentru infractiunea savarsita ulterior.

In cazul recidivei dupa executare, prevazute in art. 50 alin. (1) lit. c) si d), C.P. se aplica o pedeapsa care poate fi sporita cu 10 ani, in cadrul limitelor pedepsei imediat superioare.

5. Stabilirea pedepsei in cazul pluralitatii intermediare de infractiuni si a infractiunii continuate

Cand dupa condamnarea definitiva cel condamnat savarseste o noua infractiune, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii acesteia sau in stare de evadare, si nu sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru starea de recidiva, pedeapsa se aplica potrivit regulilor concursului de infractiuni.

Daca cel condamnat definitiv pentru o infractiune continuata sau complexa este judecat ulterior si pentru alte actiuni sau inactiuni care intra in continutul aceleiasi infractiuni, tinandu-se seama de infractiunea savarsita in intregul ei, se stabileste o pedeapsa corespunzatoare, care nu poate fi mai mica decat cea pronuntata anterior.

d) Limitele de pedeapsa fixate in partea speciala a Codului Penal

Dupa cum se cunoaste, in norma de incriminare pentru fiecare infractiune se stabilesc una sau mai multe pedepse cuprinse in anumite limite.

Natura acestor pedepse si limitele lor fixeaza gradul de pericol social abstract al fiecarei infractiuni din cele prevazute in Partea speciala a Codului Penal sau in anumite legi penale speciale. In principiu, judecatorul trebuie sa fixeze o pedeapsa concreta cuprinsa intre aceste limite. Aceste limite nu pot fi depasite decat in cazurile expres prevazute de lege pe care, in parte, le-am prezentat anterior.

e) Gradul de pericol social al faptei savarsite

Criteriul are in vedere pericolul social concret al faptei si nu cel abstract care este deja evaluat de legiuitor.

f) Persoana infractorului

Avand in vedere ca sanctiunea penala ce se aplica infractorului, ca insesi functiile si scopurile sanctiunilor se realizeaza in raport cu el, este evident ca a tine cont de persoana infractorului in procesul individualizarii raspunderii e o chestiune care, asa cum s-a spus, tine de insasi esenta acestei operatiuni.

Individualizarea raspunderii penale in raport cu persoana infractorului presupune luarea in consideratie a unui complex de elemente care contribuie la structurarea personalitatii raportate la fiecare caz in parte aflat in solutionare. Din ansamblul datelor ce privesc persoana infractorului si care trebuie luate in seama la individualizarea raspunderii, mentionam: varsta si implicit experienta de viata, aptitudinile lui in plan intelectual si moral, volitiv apreciate in general, dar si in contextul faptei concret savarsite, gradul de instruire, mediul social din care provine, modul de viata anterior savarsirii infractiunii, daca eventual are antecedente penale sau daca a avut manifestari in plan social negative sau pozitive.

Luarea in considerare a tuturor elementelor ce caracterizeaza persoana infractorului este de multe ori ingreunata de insuficienta datelor cuprinse in dosarele de urmarire penala. Este motivul pentru care se considera util ca dosarul de ancheta propriu-zis sa cuprinda si un "dosar de personalitate" a infractorului, care sa includa fisa personala, ancheta sociala, certificate, referinte etc.