NOTIUNEA DE VICTIMA (SUBIECT PASIV)

1. Aspecte generale ale subiectului pasiv

In ultimele doua decenii s-a evidentiat un aspect teoretic nou, de real interes pentru obiectul criminologiei, anume victima infractiunii.

Cauzalitatea victimala este intotdeauna concreta si formeaza impreuna cu mediul ambiental o totalitate, oferind modele explicative ale agresiunii, ale efectelor victimale si al integrarii victimei in mediul social, istoric existent. Victimizarea devine un "fenomen psihologic, juridic, politic, economic, religios" .

Este de necontestat faptul ca, plecand de la relatia de interdependenta dintre infractiune si victima, apar ca necesare adoptarea unor masuri eficiente de prevenire si pedepsire a infractorilor si acordarea unei "atentii sporite victimei."[2]

2. Notiunea de subiect pasiv al infractiunii

Victima infractiunii reprezinta subiectul pasiv al infractiunii; persoana care sufera consecintele comiterii unei infractiuni.

In doctrina penala, subiectul pasiv este definit ca fiind persoana fizica sau persoana juridica, titulara a "valorii sociale ocrotite si care este vatamata ori periclitata prin infractiune" . Persoana vatamata- orice persoana fizica sau juridica ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective au interese legitime private vatamate prin acte administrative; in sensul prezentei legi sunt asimilate persoanei vatamate si organismele sociale care invoca vatamarea unui interes public prin actul administrativ atacat.

Cauzalitatea victimala reprezinta o structura comportamentala complexa, determinata de interdependenta unor factori obiectivi (economici, politici, ideologici, religiosi) si a unor factori subiectivi (interese individuale, sentimente de inferioritate, de superioritate, atitudinile si relatiile interindividuale).

Lucrarile despre "criminologie de data recenta"[4] au demonstrat existenta unei relatii complexe intre faptuitor si victima, constatandu-se ca , in producerea actului infractional, contributia victimei nu poate fi exclusa din sfera unui model cauzal complex.

S-a considerat ca victimele sunt elemente valoroase pentru identificare cauzelor si conditiilor care genereaza infractiunea, deoarece ele apar ca jumatate a faptei penale comise.

3. Factorii de risc conjuctural, relational si natural

Geneza si explicarea acestor factori caracterizeaza victimele din punct de vedere psihologic, avand sursa in determinari corporale, psihice, intelectuale, in imposibilitatea victimelor de a se adapta psihic actiunii stimulilor externi. Raportul dintre victima si factorii conjucturali - relationali este exprimat in functie de personalitatea victimei, care se va adapta sau nu determinarilor impuse de acestia, explicand gandirea si conduita victimei, conditia socio-psihica acceptata de aceasta.

a) Factorii de risc conjuctural

Factorii de risc conjuctural (economici, politici, culturali), atat la nivel individual cat si la nivelul grupului au ca motivari profunde discordantele existente intre situatia economico-sociala a individului si tendinta modificarii imediate a acesteia. Natura factorilor de risc conjuctural (culturala, socio-economica) poate rezulta si din nevoile obiective care preocupa victima (libertinajul comportamental, viata de familie, evidentierea unei tendinte de perfectionare individuala sau a relatiilor cu mediul de munca), asigurand pluralitatea, coexistenta si similitudinea modurilor comportamentale victimale. Raporturile conflictuale intre victima si agresor pun in evidenta raporturile sociale dominante, opozitia dintre nevoile individuale care nu ajung sa se integreze in "interesele generale"[5].

b) Factorii de risc relational

Caracterul subiectiv al relatiilor individuale, in cadrul existentei umane determina, intr-un mod special, concordanta dintre  actul agresional si efectul victimal. In acest sens, relatia victimei, cu agresorul este perceputa diferit de fiecare dintre acestia, depinzand de conditiile sau momentele variabile ale existentei. Efectul victimal este mijlocit de relatia anterioara, simultana sau posterioara dintre victima si agresor, reactiile victimei fiind rezultatul acceptarii sau refuzului scopului relatiei, a reflectarii acestui in psihicul victimei. In mod receptiv, atitudinea victimei si a agresorului devine esentiala in comportamentele individuale si in stimuli, imprejurarile sau starile care comanda aceste comportamente. Observatia este importanta in ceea ce priveste diferentierea atitudinilor (care uneori, se identifica in multe puncte de vedere).

c) Factorii de risc natural

In stabilirea cauzalitatii victimale, alaturi de factorii de risc conjunctural si relational exista factorii de risc natural.

Comportamentul victimei este justificat, in mod obiectiv de modul de intelegere a existentei sociale, modul de determinare in raporturile interindividuale, de calitatile individuale de natura psihica, morala si intelectuala. Un comportament victimal autentic tradeaza influentele coexistentei sociale si atitudinea psihica si morala a victimei.

Existenta sociala determina o anumita modalitate de comportament precum si un anumit grad de intelegere a existentei.

Inzestrarea biologica, gradul de sanatate psihico-fizica a individului precum si aparitia unor necesitati de natura materiala creeaza capacitatea sau incapacitatea de adaptare a victimei la mediul social existent. O anumita atitudine nerealista fata de stimulii externi, determinata de incapacitatea aprecierii exigentei sociale, a raportarii necesitatilor individuale la cerintele sociale, a insubordonarii fata de regula sociala, amplifica gradul de victimizare. Imprejurarea ca victima nu adopta o atitudine coerenta fata de mediul social, de orice conflict interindividual genereaza cu necesitate, interventia mediului social, in sensul asigurarii conditiilor de recuperare victimala.

Factorii de risc natural isi au sorgintea in existenta sociala precum si in viata psiho-morala a victimei, fiind calificati si gradati in functie de modalitatea recuperarii victimei sau de posibilitatea restrangerii "efectului victimal" .

Hans von Hentig este acela care introduce notiunea de victima activanta, prin care se intelege rolul jucat de victima in declansarea unor "comportamente infractionale (criminale)".[7]

Prin victima(umana) se intelege orice fiinta umana vie care suporta in mod real consecintele neplacute ale unor traume auto- sau heteroprovocate ori determinate de evenimente.

Clasificarea factorilor de risc victimal este determinata de mediile socio-structurale de provenienta a victimelor, de tipologia valorilor lezate (fizice, morale, politice, religioase), de conditiile socio-economice in care traiesc victimele (analfabetismul, conditiile de viata, regimul politic), de regulile de conduita acceptate de victime.

4. Conditiile favorizante

Conditiile favorizante ale producerii efectului victimal trebuie analizate sub mai multe aspecte: psihologic, fiziologic, social, psihiatric si demografic. Cunoasterea conditiilor favorizante aparitiei victimizarii nu se poate reduce doar la analiza cauzelor obiective sau subiective care impun victimizarea, ci vor trebui stabilite intentiile individuale constiente ale victimei de manifestare a acestora.

Conditiile favorizante amplifica tensiunile, conflictele si antagonismele dintre victima si agresor, fara a declansa actul agresional, acest atribut revenind intotdeauna cauzelor agresiunii.

Continuitatea sau discontinuitatea conditiilor favorizante demonstreaza relativitatea aparitiei actului agresional, a particularitatilor fenomenului agresional.

Subiectul pasiv al infractiunii(victima) trebuie sa indeplineasca si el anumite conditii generale si speciale.

(a) Conditii generale

Orice infractiune, are ca subiect pasiv statul, de oarece infractiune aduce atingere ordinii de drept penal statornicita de catre stat prin normele de drept penal.

Pentru a fi subiect pasiv al infractiunii persoana fizica sau persoana juridica trebuie sa fie titulara valorii sociale ocrotite penal.

In majoritatea cazurilor subiectul pasiv al infractiunii este si persoana pagubita prin infractiune(ex.: in cazul delapidarii). Insa, este posibil si ca persoana pagubita sa fie alta decat subiectul pasiv al infractiunii "(de exemplu: in cazul infractiunii de omor - subiectul pasiv este victima omorului, iar subiectul pagubit este persoana care se afla in intretinerea victimei)"

(b) Conditii speciale

Subiectul pasiv special si imediat este persoana fizica sau juridica, titulara valori sociale vatamate sau puse in pericol prin "savarsirea infractiunii"[9].

Conditiile speciale privind subiectul pasiv sunt prevazute in continutul unor infractiuni. Astfel, de ex. pentru infractiunea de ultraj (art. 239 C.p.), este necesar ca subiectul pasiv sa fie un functionar ce indeplineste o functie care implica exercitiul autoritatii de stat; pentru infractiunea de pruncucidere (art. 177 C.p.) "subiectul pasiv trebuie sa fie noul nascut al mamei ucigase"[10].

Subiect pasiv principal si subiect pasiv secundar sau adiacent.

Subiectul pasiv principal si subiectul pasiv secundar ii intalnim in special in cazul infractiunilor complexe, deoarece in cazul savarsirii unei astfel de infractiuni, prin actiunea infractionala sunt lezate sau puse in pericol doua valori sociale, ambele ocrotite de legea penala, din care o valoare constituie obiectul juridic principal iar cealalta constituie obiectul juridic secundar sau adiacent.

Prin savarsirea infractiunii complexe titularul valorii ce constituie obiectul juridic principal devine subiect pasiv principal iar titularul valorii ce constituie obiectul juridic secundar devine subiect pasiv secundar sau adiacent. Cel mai clasic exemplu este cel al infractiunii complexe care este talharia.

Subiectul pasiv simplu (necircumstantiat) si subiect pasiv calificat (circumstantiat).

Subiect pasiv este simplu atunci cand el nu are o anume calitate.

Subiect pasiv este calificat sau circumstantial atunci cand cere ca el sa aiba o "anumita calitate" .