Proceduri speciale

PROCEDURI SPECIALE

Sectiunea I

Aspecte preliminare

1. Notiune

Normele juridice cuprinse atat in Partea generala, cat si in Partea spe­ciala a Codului de procedura penala constituie categoria procedurii obisnuite sau de drept comun, care disciplineaza procesul penal in vederea realizarii scopului sau¹.

Procedurile speciale sunt modalitati de desfasurare a procesului penal, diferite de procedura obisnuita, constituite dintr-un complex de norme cu caracter complementar si derogatoriu, ceea ce presupune ca, in cazul aplicarii lor, procesul penal se desfasoara dupa normele comune numai in masura in care nu exista dispozitii speciale care au prioritate².

2. Clasificarea procedurilor speciale

a) Dupa obiectul cauzelor ce trebuie rezolvate si care cad sub inci-denta procedurilor speciale, acestea se impart in proceduri speciale propriu-zise si alte proceduri speciale (auxiliare)³.

- Sunt considerate proceduri speciale propriu-zise cele in care sunt rezolvate aspecte privind tragerea la raspundere penala a celor care savarsesc infractiuni. In cadrul acestor proceduri, obiectul cauzei penale il constituie lamurirea problemelor legate de existenta raportului juridic procesual principal⁴. Din aceasta categorie fac parte: procedura de urmarire si judecare a unor infractiuni flagrante, procedura privind tragerea la raspundere penala a persoanei juridice, procedura in cauzele cu infractori minori si procedurile speciale cu reglementari in forme procesuale simplificate prevazute in legi speciale.

Normele procedurilor speciale propriu-zise au o sfera de aplicare limitata la anumita categorie de infractiuni. De aceea, sub aspectul normelor

pe care le contin, in doctrina, procedurile speciale propriu-zise au fost impartite in doua categorii¹, si anume: proceduri in care se aplica, in principal, norme derogatorii de la procedura obisnuita (procedura de urmarire si judecare a unor infractiuni flagrante, procedura privind tragerea la raspundere penala a persoanei juridice etc.) si proceduri in care se aplica, in principal, normele procedurii obisnuite completate cu normele derogatorii din procedura speciala (procedura cu infractori minori).

- Procedurile speciale auxiliare au ca scop rezolvarea unor aspecte adiacente raportului juridic procesual principal in curs de desfasurare sau deja incheiat² si, potrivit actualei reglementari, sunt urmatoarele: procedura darii in urmarire, procedura reabilitarii judecatoresti, procedura repararii pagubei in cazul condamnarii sau a luarii unei masuri preventive pe nedrept, procedura in caz de disparitie a inscrisurilor judiciare, asistenta judiciara internationala.

b) Dupa izvorul de consacrare, procedurile speciale pot fi clasificate in proceduri reglementate de Codul de procedura penala si proceduri reglementate de unele legi speciale³ (exterioare Codului de procedura penala). Cele reglementate de Codul de procedura penala sunt procedurile speciale propriu-zise privind infractiunile flagrante, tragerea la raspundere penala a persoanei juridice si cele pentru cauze cu infractori minori, precum si procedurile auxiliare, mai putin procedura extradarii. In schimb, cele exterioare Codului de procedura penala sunt prevazute in legi speciale cu reglementari in forme procesuale simplificate, cum ar fi, de exemplu: procedura de urgenta de urmarire si judecare pentru unele infractiuni de coruptie, procedura extradarii si altele.

Sectiunea a II-a

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrante

Necesitatea unei proceduri speciale de urmarire si judecare a unor infractiuni flagrante se explica prin conditiile in care se savarsesc aceste infractiuni, ceea ce permite descoperirea rapida a faptei si faptuitorului, stabilirea vinovatiei acestuia pe baza de probe certe si tragerea sa la raspundere intr-un timp mai scurt. Pe baza acestor elemente de fapt, se poate inlatura aproape complet posibilitatea unor erori judiciare, ceea ce permite o activitate procesuala penala rapida si simplificata⁴.

Potrivit art. 465 alin. (1), infractiunea flagranta este infractiunea des­coperita in momentul savarsirii sau imediat dupa savarsire¹. Este, de asemenea, considerata flagranta si infractiunea al carei faptuitor, imediat dupa savarsire, este urmarit de persoana vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public ori este surprins aproape de locul comiterii infractiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura a-l presupune participant la infractiune [art. 465 alin. (2)].

Starea de flagranta presupune, intotdeauna, si prezenta faptuitorului, in lipsa acestuia neputandu-se constata existenta infractiunii flagrante².

1. Cazurile de aplicare a procedurii speciale de urmarire si judecare a unor infractiuni flagrante

Potrivit art. 465 alin. (1), este flagranta infractiunea descoperita in momentul savarsirii sau imediat dupa savarsire.

Din continutul art. 466, rezulta ca aceasta procedura speciala privind urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrante se aplica numai atunci cand sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: a) infractiunea sa fie flagranta; b) infractiunea sa fie pedepsita prin lege cu inchisoare mai mare de un an si cel mult 12 ani, precum si formele agravate ale acestor infractiuni; c) infractiunea sa fie savarsita in municipii sau orase, in mijloace de transport in comun, balciuri, targuri, porturi, aeroporturi sau gari, chiar daca nu apartin unitatilor teritoriale aratate mai sus, precum si in orice loc aglomerat.

Conditia privind pedeapsa ce se cere a fi prevazuta de lege pentru aplicarea procedurii de urmarire si judecare a unor infractiuni flagrante a dus la limitarea numarului de infractiuni carora li se poate aplica aceasta procedura. Astfel, legea interzice aplicarea procedurii speciale in cazul infractiunilor cu un pericol social scazut si pentru care legea prevede o pedeapsa mai mica de un an. De asemenea, se interzice aplicarea acestei proceduri si unor infractiuni complexe si cu un pericol social foarte ridicat pentru care legea prevede o pedeapsa mai mare de 12 ani, deoarece in cazul lor se impune o cercetare mai ampla in scopul evitarii unor eventuale erori judiciare   (uneori,   datorita   complexitatii   situatiei   sau   existentei   unei

conexitati cu alte infractiuni, procedura urgenta ar putea dauna bunei rezol­vari a cauzei).

Ultima conditie care trebuie indeplinita pentru a se putea aplica aceasta procedura speciala priveste anumite locuri unde infractiunea urmeaza sa se comita. Astfel, aceste locuri pot fi: municipii sau orase, mij­loace de transport in comun, balciuri, targuri, porturi, aeroporturi sau gari, precum si orice loc aglomerat. Ele nu au nevoie de explicatii suplimentare, iar in ceea ce priveste balciurile, targurile, porturile, aeroporturile si garile, nu este necesar sa apartina municipiilor sau oraselor. In cazul mijloacelor de transport in comun, se considera¹ indeplinita conditia si atunci cand se afla in deplasare intre doua localitati sau chiar intr-o comuna ori sat si a fost constatata infractiunea flagranta.

2. Urmarirea penala in cazul unor infractiuni flagrante

Odata indeplinite conditiile prevazute de art. 466, se poate aplica pro­cedura de urmarire speciala reglementata de art. 467-470, care se comple-teaza, cand este cazul, cu dispozitii de drept comun. Aceasta procedura spe­ciala cuprinde, in ceea ce priveste urmarirea penala, cateva momente mai importante in constatarea infractiunii flagrante, luarea masurilor preventive si trimiterea in judecata².

a) Constatarea infractiunii. Fiind sesizat despre savarsirea unei infractiuni flagrante, organul de urmarire penala intocmeste un proces-ver-bal, in care consemneaza: cele constatate cu privire la fapta savarsita; declaratiile invinuitului; declaratiile celorlalte persoane ascultate [art. 467 alin. (1)]. Procesul-verbal se citeste invinuitului, precum si persoanelor care au fost ascultate, carora li se atrage atentia ca pot completa declaratiile sau ca pot face obiectii cu privire la acestea [art. 467 alin. (3)]. Acesta se semneaza de organul de urmarire penala, de invinuit si de persoanele ascultate [art. 467 alin. (4)].

Daca din cuprinsul procesului-verbal nu rezulta suficiente date pentru justa solutionare a cauzei, organul de urmarire penala poate strange si alte probe [art. 467 alin. (2)].

Procesul-verbal de constatare cuprinde toate elementele de fapt cu privire la infractiunea savarsita si are o importanta deosebita, deoarece constatarile sale pot inlocui declaratiile invinuitului, ale celorlalte parti sau ale martorilor, nemaifiind astfel necesar ca dosarul sa cuprinda si aceste acte

din moment ce continutul acestuia este certificat prin semnaturile persoanelor ascultate¹.

Daca, ulterior, in cursul urmaririi penale, este necesara audierea si a altor persoane sau audierea din nou a vreunei persoane a carei declaratie a fost consemnata in procesul-verbal de constatare, noile activitati vor fi con­semnate in acte separate, conform dispozitiilor din procedura comuna².

Competenta de a efectua urmarirea penala in cazul acestei proceduri speciale o au organele de urmarire penala.

Organele de constatare prevazute in art. 214 si comandantii de nave si aeronave, precum si ofiterii politiei de frontiera pot constata infractiunile flagrante, insa nu pot efectua urmarirea penala. In cazul infractiunilor fla­grante, aceste organe vor inainta de indata procurorului sau, dupa caz, orga­nului de cercetare penala, pe faptuitor, impreuna cu lucrarile efectuate si cu mijloacele materiale de proba. Cunoscand ca procesele-verbale incheiate de aceste organe pot constitui mijloace de proba, procurorul sau organul de cercetare penala care a primit procesul-verbal de constatare de la aceste organe, daca apreciaza ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 466, poate aplica procedura speciala.

b)  Luarea masurilor de preventie. Organul de urmarire penala care a constatat savarsirea unei infractiuni flagrante pentru care se aplica procedura speciala este obligat sa-l retina pe invinuit pe o perioada ce nu poate depasi 24 de ore [art. 468 alin. (1)]. La sesizarea organului de cercetare sau din oficiu, procurorul poate solicita judecatorului arestarea invinuitului, care nu poate depasi 10 zile, acestea calculandu-se de la data expirarii ordonantei de retinere. Spre deosebire de dreptul comun, perioada de preventie pentru invinuitul surprins in flagrant este de cel mult 11 zile (retinerea si arestarea preventiva).

Daca procurorul apreciaza ca sunt suficiente dovezi pentru punerea in miscare a actiunii penale, da rechizitoriu prin care pune in miscare actiunea penala si dispune trimiterea in judecata, inaintand dosarul instantei competente inainte de expirarea mandatului de arestare [art. 468 alin. (2)].

In cazul in care procurorul nu a dispus trimiterea in judecata in termen de 3 zile de la data emiterii ordonantei de retinere, arestarea invinuitului are loc cu respectarea procedurii de drept comun, prevazuta de art. 146 si urmatoarele [art. 468 alin. (3)].

c)  Trimiterea in judecata. Dupa cum s-a aratat, daca sunt suficiente
dovezi, procurorul va dispune, prin rechizitoriu, punerea in miscare a
actiunii penale si trimiterea in judecata.

Daca nu exista suficiente dovezi pentru punerea in miscare a actiunii penale si judecatorul a emis mandat de arestare preventiva a invinuitului, procurorul restituind cauza, organul de cercetare este obligat sa continue cercetarea si sa inainteze dosarul, procurorului odata cu invinuitul, cel mai tarziu in 3 zile de la arestarea acestuia [art. 469 alin. (1)].

In ipoteza in care nu s-a putut efectua complet cercetarea in termenul aratat in alineatul precedent, continuarea urmaririi penale se face potrivit procedurii obisnuite.

In cazul in care a efectuat completarea cercetarii in cursul celor 3 zile, organul de cercetare inainteaza dosarul procurorului. Potrivit art. 470 alin. (1), primind dosarul, acesta procedeaza la verificarea lucrarilor urmaririi penale si se pronunta in cel mult doua zile, putand dispune: trimiterea in judecata, scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi penale, potrivit art. 262, ori restituirea cauzei in vederea completarii sau refacerii urmaririi potrivit art. 265.

Cand procurorul dispune trimiterea in judecata, el intocmeste rechizi­toriul, prin care pune in miscare actiunea penala si inainteaza de indata instantei de judecata dosarul cauzei [art. 470 alin. (2)].

Din prevederile art. 470 alin. (3) rezulta ca, in situatia restituirii cauzei pentru completarea sau refacerea urmaririi penale, urmarirea se efectueaza potrivit procedurii obisnuite, iar dispozitiile art. 267 si 268 se aplica in mod corespunzator.

Cand constata ca urmarirea penala s-a facut de un alt organ decat cel competent, procurorul ia masuri ca urmarirea sa fie facuta de organul competent.

3. Judecata in pocedura de urgenta

Articolele 471-477 reglementeaza procedura speciala de judecare a unor infractiuni flagrante care se completeaza cu dispozitiile procedurii obisnuite, parcurgand cateva momente mai importante, si anume: stabilirea instantei competente, masurile pregatitoare sedintei de judecata, judecata in prima instanta, pronuntarea si redactarea hotararii, apelul si recursul.

a) Instanta competenta. Asa cum rezulta din dispozitiile art. 471 alin. (1), competenta de judecata este cea obisnuita. Sunt deci aplicabile dis-pozitiile referitoare la competenta dupa materie si dupa calitatea persoanei, precum si cele privind competenta teritoriala¹. Articolul 471 alin. (2) pre­vede ca, pentru municipiile impartite in sectoare, ministrul Justitiei poate desemna una sau mai multe judecatorii care sa judece aceste cauze.

b) Masuri pregatitoare sedintei de judecata. In mare masura, acestea sunt cele specifice procedurii obisnuite. In completarea lor, legiuitorul, prin dispozitiile art. 472, a reglementat si unele masuri pregatitoare specifice acestei proceduri speciale, astfel:

- se fixeaza termenul de judecata, care nu poate depasi 5 zile de la data primirii dosarului, conform programului I.T. In cazul procedurii obisnuite, nu se prevede un asemenea interval de timp limitat, fixarea termenului de judecata realizandu-se in functie de ordinea inregistrarii dosa­relor la instanta, acordandu-se prioritate dosarelor cu arestati in cauza;

- odata cu fixarea termenului de judecata, judecatorul dispune aduce­rea cu mandat a martorilor si a partii vatamate (in procedura obisnuita, martorii sunt adusi cu mandat numai daca, fiind citati anterior, nu s-au prezentat si ascultarea lor este necesara);

- spre deosebire de procedura comuna, in care partile sunt citate pentru a se prezenta la sedinta de judecata, in cadrul acestei proceduri speciale, partile nu se citeaza; inculpatul insa, fiind arestat, este adus la judecata (conform procedurii obisnuite, participarea procurorului la sedinta de judecata in prima instanta este obligatorie numai in anumite situatii prevazute expres de lege). La judecarea infractiunilor flagrante, participarea procurorului este intotdeauna obligatorie;

- instanta verifica daca in cauza sunt intrunite conditiile prevazute in art. 466 (pentru aplicarea procedurii speciale) si, daca se constata ca nu sunt indeplinite aceste conditii, judecata se va face potrivit procedurii obisnuite.

c)  Judecata in prima instanta. Desfasurarea judecatii in prima instanta cuprinde aceleasi etape ca si in procedura obisnuita, insa prezinta unele trasaturi specifice determinate de caracterul urgent al procedurii speciale aplicabile unor infractiuni flagrante.

Potrivit art. 473 alin. (1), instanta procedeaza la judecarea cauzei, ascul­tand pe inculpat, martorii prezenti, precum si persoana vatamata, daca este de fata (daca persoana vatamata nu este de fata, cauza nu se amana).

Judecata se face pe baza acestor declaratii (declaratiile inculpatului, ale martorilor si persoanei vatamate, daca este de fata) si a lucrarilor din do­sar. In cadrul procedurii speciale, instanta are o mai mare posibilitate de a aprecia utilitatea readministrarii probelor stranse in momentul constatarii infractiunii flagrante, intrucat acestea, fiind probe directe, pot servi la solutionarea cauzei, fara a fi necesara administrarea unor probe noi¹.

Potrivit art. 473 alin. (2), daca este necesar, instanta poate dispune, din oficiu sau la cerere, administrarea de probe noi, in care scop ia masurile corespunzatoare, pe care le aduce la indeplinire in mod direct sau prin orga­nele de politie.

Pentru administrarea probelor, instanta poate acorda termene care, in total, nu trebuie sa depaseasca 10 zile [art. 473 alin. (3)].

Cand instanta se desesizeaza ca nefiind competenta sau retine cauza pentru a fi judecata potrivit procedurii obisnuite ori amana judecarea cauzei pentru administrarea de probe, ea trebuie sa dispuna - potrivit art. 474 - asupra starii de libertate a inculpatului (poate mentine sau poate revoca masura arestarii preventive).

In sedinta de judecata desfasurata dupa procedura urgenta, instanta examineaza si actiunea civila numai daca persoana vatamata este prezenta si se constituie parte civila, iar pretentiile acesteia pot fi solutionate fara amanarea judecatii [art. 476 alin. (1)].

Daca actiunea civila se exercita din oficiu (cand persoana vatamata este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa) - potrivit alin. (2) al art. 476 - instanta examineaza actiunea civila chiar in lipsa persoanei vatamate si chiar daca aceasta nu s-a constituit parte civila, cu conditia ca solutionarea actiunii civile sa nu duca la amanarea cauzei.

Daca rezolvarea actiunii civile in cadrul procesului penal ar intarzia solutionarea cauzei, instanta rezerva exercitarea actiunii civile pe calea unei actiuni separate care este scutita de taxe de timbru [art. 476 alin. (3)].

Potrivit art. 475, instanta este obligata sa se pronunte asupra cauzei 919i85j in aceeasi zi in care s-au incheiat dezbaterile sau cel mai tarziu in urmatoarele 2 zile.

La pronuntare este adus inculpatul aflat in stare de detinere.

Hotararea trebuie redactata in cel mult 24 de ore. Intrucat nu exista o dispozitie speciala, continutul hotararii va fi acelasi ca si cel al hotararilor pronuntate in urma judecarii cauzelor dupa procedura obisnuita.

Daca pronunta pedeapsa inchisorii si inculpatul a fost pus anterior in libertate, instanta poate dispune arestarea acestuia. In schimb, daca pronunta achitarea sau incetarea procesului penal ori o pedeapsa cu inchisoare cel mult egala cu durata retinerii si arestarii preventive, o pedeapsa cu inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu executare la locul de munca, sau aplica pedeapsa amenzii ori o masura educativa, instanta este obligata sa dispuna punerea in libertate a inculpatului arestat.

4. Apelul si recursul

Referitor la exercitarea cailor de atac ordinare, se aplica dispozitiile din cadrul procedurii obisnuite, cu unele derogari prevazute expres in art. 477 (asa cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993). Astfel, termenele de apel si de recurs sunt de 3 zile de la pronuntare. Spre deosebire de procedura comuna, aceste termene sunt mai scurte (3 zile in loc de 10) si se calculeaza numai de la pronuntarea hotararii.

Dosarul cauzei se inainteaza instantei de apel sau, dupa caz, instantei de recurs in urmatoarele 24 de ore de la declararea caii de atac. Judecarea in apel si in recurs se face de urgenta.

5. Alte aspecte privind aplicarea procedurii speciale

5.1.   Infractiunile concurente, indivizibile sau conexe

Apare un conflict intre procedura urgenta si procedura obisnuita atunci cand se afla in concurs ori in stare de indivizibilitate sau conexitate doua sau mai multe infractiuni, dintre care unele sunt flagrante si trebuie urmarite si judecate conform procedurii speciale, iar altele atrag procedura obisnuita.

Articolul 478 prevede ca, in caz de concurs de infractiuni, cand procedura speciala se aplica numai unora dintre infractiunile concurente, se procedeaza la disjungere, urmarirea si judecarea infractiunilor facandu-se separat. In caz de indivizibilitate sau conexitate, daca procedura speciala se aplica numai unora dintre fapte ori fata de unii dintre infractori, iar disjungerea nu este posibila, urmarirea si judecata se fac potrivit procedurii obisnuite.

5.2. Cazuri cand nu se aplica procedura speciala

Apar situatii cand, cu toate ca infractiunea este flagranta si sunt inde­plinite conditiile pentru aplicarea procedurii urgente, legea interzice solu-tionarea cauzei respective dupa procedura speciala.

Potrivit art. 479 (asa cum a fost modificat prin Legea nr. 104/1992 si Legea nr. 356/2006), reiese ca aceasta procedura speciala nu se aplica:

a)   Infractiunilor savarsite de minori; in cazul infractiunilor savarsite de minori, chiar daca sunt flagrante, in scopul ocrotirii intereselor acestora, se va aplica procedura speciala specifica lor.

b)   Infractiunilor pentru care este necesara plangerea prealabila a persoanei vatamate pentru punerea in miscare a actiunii penale; desi aceasta interdictie nu este prevazuta expres, ea rezulta din interpretarea alin. (2), art. 479. Astfel, in cazul infractiunilor pentru care punerea in

miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, daca acestea sunt flagrante si savarsite in conditiile prevazute in art. 466, constatarea savarsirii lor este obligatorie si se face potrivit art. 467. Procedura speciala de urmarire si judecare se aplica numai daca persoana vatamata a introdus in termen de 24 de ore de la savarsirea infractiunii flagrante plangerea prealabila la organul de urmarire penala. In acest scop, persoana vatamata este chemata la organul de urmarire penala si intrebata daca intelege sa faca plangere in termenul mai sus aratat.

c) La cazurile mai sus aratate se adauga si cel prevazut in art. 10 din Decretul nr. 203/1974, conform caruia dispozitiile din Codul de procedura penala privind urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrante nu se aplica infractiunilor de competenta sectiilor maritime si fluviale ale judecatoriilor si tribunalelor din Constanta si Galati.

Sectiunea a III-a

Procedura privind tragerea la raspundere penala a persoanei juridice

Dispozitiile Codului de procedura penala se aplica si in cazul infrac-tiunilor savarsite de persoanele juridice, cu completarile si derogarile preva-zute in prezentul capitol. Reglementarea a dorit punerea de acord a dispozitiilor procedurale cu modificarile aduse Codului penal in ceea ce priveste raspunderea penala a persoanei juridice.

1. Obiectul si exercitarea actiunii penale

Potrivit art. 479² alin. (1), actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor juridice care au savarsit infractiuni. Persoana juridica este reprezentata in indeplinirea actelor procesuale si procedurale de reprezentatul sau legal.

Daca, pentru aceeasi fapta sau pentru fapte conexe, s-a inceput urmarirea penala si impotriva reprezentantului legal al persoanei juridice, aceasta isi numeste un mandatar pentru a o reprezenta.

In cazul prevazut la alin. (3), daca persoana juridica nu isi numeste un mandatar, acesta este numit de organul de urmarire penala sau instanta de judecata din randul practicienilor in insolventa, autorizati potrivit legii.

Practicienilor in insolventa desemnati potrivit alin. (4) li se aplica, in mod corespunzator, dispozitiile art. 190 alin. (1), (2) si (4)-(6) referitoare la remunerarea lor.

2. Competenta teritoriala si citarea persoanei juridice

Articolul 479³ reglementeaza competenta teritoriala. Aceasta este determinata de: a) locul unde a fost savarsita infractiunea; b) locul unde se afla sediul persoanei juridice; c) locul une locuieste persoana vatamata sau unde aceasta isi are sediul.

Asa cum reiese din continutul art. 479⁴, persoana juridica se citeaza la sediul acesteia. Cand sediul este fictiv ori persoana juridica nu mai functioneaza la sediul declarat, iar noul sediu nu este cunoscut, citatia se afiseaza la sediul consiliului local in a carui raza teritoriala s-a savarsit infractiunea. Daca persoana juridica este reprezentata prin mandatar, numit in conditiile prevazute in art. 479² alin. (3) si (4), citarea se face la locuinta mandatarului ori la sediul practicianului in insolventa desemnat in calitate de mandatar.

3. Masurile preventive ce pot fi luate fata de persoana juridica

Conform art. 4795, judecatorul, in cursul urmaririi penale, la propu­nerea procurorului, sau instanta, in cursul judecatii, poate dispune, daca exista motive temeinice care justifica presupunerea rezonabila ca persoana juridica a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si numai pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal, una sau mai multe dintre urmatoarele masuri preventive: a) suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice; b) suspendarea fuziunii, a divizarii sau a reducerii capitalului social; c) interzicerea unor operatiuni patrimoniale specifice, susceptibile de a antrena diminuarea semnificativa a activului patrimonial sau insolventa persoanei juridice; d) interzicerea de a incheia anumite acte juridice, stabilite de organul judiciar; e) interzicerea de a desfasura activitati de natura celor in exercitiul sau cu ocazia carora a fost comisa infractiunea.

Se desprinde concluzia ca numai cu titlu de exceptie pot fi dispuse masuri preventive fata de persoana juridica si numai daca sunt indeplinite cumulativ conditiile: sa existe motive temeinice care justifica presupunerea rezonabila ca persoana juridica a savarsit o fapta prevazuta de legea penala; masurile preventive sunt absolut necesare pentru asigurarea bunei desfasurari a procesului penal.

In vederea asigurarii respectarii masurilor prevazute la alin. (1) lit. a)-e), instanta de judecata poate obliga persoana juridica la depunerea unei cautiuni constand intr-o suma de bani sau alte valori fixate de organul judiciar. Cuantumul cautiunii nu poate fi mai mic de 5.000 lei. Cautiunea nu

se restituie in cazul nerespectarii masurilor preventive, facandu-se venit la bugetul statului, la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.

Cautiunea se restituie la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare pronuntate in cauza, daca persoana juridica a respectat masurile preventive, precum si in cazul in care, prin hotarare definitiva, s-a dispus achitarea persoanei juridice sau incetarea procesului penal fata de aceasta. In cazul in care s-a dispus o solutie de netrimitere in judecata, restituirea cautiunii se dispune de catre procuror.

Masurile preventive prevazute in alin. (1) pot fi dispuse pe o perioada de cel mult 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii din 60 in 60 de zile, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea acestora.

In cursul urmaririi penale, masurile procesuale se dispun de judecator, prin incheiere motivata, data in camera de consiliu, cu citarea persoanei juridice.

Participarea procurorului este obligatorie.

Incheierea poate fi atacata cu recurs, in 3 zile de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa.

Masurile preventive se revoca, din oficiu sau la cerere, cand nu mai exista temeiuri care sa justifice mentinerea acestora. Dispozitiile alin. (4)-(6) se aplica in mod corespunzator.

Impotriva reprezentatului persoanei juridice sau a mandatarului acesteia pot fi luate masurile prevazute in art. 183 referitoare la aducerea silita si in art. 198 alin. (2) privind aplicarea amenzii judiciare, iar fata de practicianul in insolventa, masura prevazuta in art. 198 alin. (2).

Fata de persoana juridica se pot lua masuri asiguratorii, in vederea asigurarii confiscarii speciale, a repararii pagubei produse prin infractiune, precum si pentru garantarea executarii pedepsei amenzii (art. 479⁶).

4. Procedura de informare

Asa cum se arata in art. 479⁷, se prevede o procedura speciala de informare, in sensul ca organul judiciar comunica organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica inceperea urmaririi penale, punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a persoanei juridice, la data dispunerii acestor masuri procesuale, in vederea efectuarii mentiunilor corespunzatoare.

Organele respective sunt obligate, la randul lor, sa comunice organului judiciar, in termen de 24 de ore de la data inregistrarii, in copie certificata, orice mentiune inregistrata de acestea cu privire la persoana juridica [art. 479⁷ alin. (2)].

Chiar si persoana juridica - odata inceputa urmarirea penala, pentru ca din acest moment este declansat in mod legal cadrul procesual al unui proces penal - este obligata sa comunice organului judiciar, in termen de 24 de ore, intentia de fuziune, divizare, dizolvare, reorganizare, lichidare sau reducere a capitalului social [art. 479⁷ alin. (3)].

Neindeplinirea sau indeplinirea cu intarziere a obligatiilor prevazute in alin. (2) si (3) constituie abatere judiciara si se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 500 lei la 5.000 lei [art. 479⁷ alin. (4)].

Dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la pedeapsa amenzii, instanta de executare comunica o copie de pe dispozitivul hotararii organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica, in vederea efectuarii mentiunilor corespun-zatoare [art. 479⁷ alin. (5)].

In intervalul de timp cuprins intre data ramanerii definitive a hotararii de condamnare si executarea pedepselor aplicate persoanei juridice nu se poate initia fuziunea, divizarea, dizolvarea sau lichidarea acesteia, conform dispozitiilor art. 479⁸.

5. Executarea pedepselor aplicate persoanei juridice

Singura pedeapsa principala ce poate fi aplicata persoanei juridice este amenda de la 2.500 lei la 2.000.000 lei [art. 53¹ alin. (2) C.pen.].

In schimb, fata de aceasta pot fi dispuse una sau mai multe pedepse complementare, care sunt:

a)  dizolvarea persoanei juridice;

b)  suspendarea activitatii pe o durata de la 3 luni la un an sau suspen­darea uneia dintre activitatile sale in legatura cu care s-a savarsit infractiunea, pe o durata de la 3 luni la 3 ani;

c)  inchiderea unor puncte de lucru pe o durata de la 3 luni la 3 ani;

d)    interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice pe o durata de la 1 an la 3 ani;

e)    afisarea sau difuzarea hotararii de condamnare [art. 53¹ alin. (3) C.pen.].

5.1. Punerea in executare a pedepsei amenzii

Conform art. 479⁹ alin. (1), persoana juridica condamnata la pedeapsa amenzii este obligata sa depuna recipisa de plata integrala a amenzii la instanta de executare, in termen de 3 luni de la ramanerea definitiva a hotararii.

Cand persoana juridica condamnata se gaseste in imposibilitatea de a achita integral amenda in termenul prevazut in alineatul precedent, instanta de executare, la cererea acesteia, poate dispune esalonarea platii amenzii pe cel mult 2 ani, in rate lunare.

In caz de neindeplinire a obligatiei de plata a amenzii in termenul aratat in alin. (1) sau de neplata a unei rate, instanta de executare comunica organelor competente un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveste aplicarea amenzii, in vederea executarii acesteia, potrivit dispozitiilor legale privind executarea silita a creantelor fiscale si cu procedura prevazuta de acele dispozitii.

5.2. Punerea in executare a pedepsei complementare a dizolvarii
persoanei juridice

Punerea in executare a pedepsei complementare a dizolvarii persoanei juridice este reglementata in art. 479¹⁰, potrivit caruia:

"(1) O copie dupa dispozitivul hotararii de condamnare prin care s-a aplicat pedeapsa dizolvarii persoanei juridice se comunica, la data ramanerii definitive, instantei civile competente, care deschide procedura de lichidare si desemneaza lichidatorul din randul practicienilor in insolventa autorizati potrivit legii. Remunerarea lichidatorului se face din averea persoanei juridice sau, in cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit potrivit legii.

(2) O copie dupa dispozitivul hotararii de condamnare se comunica, la data ramanerii definitive, organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica, pentru a lua masurile necesare."

5.3. Punerea in executare a pedepsei complementare a suspendarii
activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice

In conformitate cu dispozitiile art. 479¹¹, o copie dupa dispozitivul hotararii de condamnare, prin care s-a aplicat pedeapsa suspendarii activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice, se comunica, la data ramanerii definitive, organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica, pentru a lua masurile necesare.

5.4. Punerea in executare a pedepsei complementare a interzicerii de
a participa la procedurile de achizitii publice

O copie dupa dispozitivul hotararii definitive de condamnare prin care s-a aplicat pedeapsa interzicerii de a participa la procedurile de achizitii

publice se comunica, la data ramanerii definitive: a) Oficiului registrului comertului, in vederea efectuarii formalitatilor de publicitate in registrul comertului; b) Ministerului Justitiei, in vederea efectuarii formalitatilor de publicitate in registrul national al persoanelor juridice fara scop patrimonial; c) altor autoritati care tin evidenta persoanelor juridice, in vederea efectuarii formalitatilor de publicitate.

O copie dupa dispozitivul hotararii definitive de condamnare prin care s-a aplicat pedeapsa interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice se comunica, la data ramanerii definitive, organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica, pentru a lua masurile necesare (art. 479¹²).

5.5. Punerea in executare a pedepsei complementare a inchiderii unor
puncte de lucru

O copie dupa dispozitivul hotararii definitive de condamnare prin care s-a aplicat pedeapsa inchiderii unor puncte de lucru se comunica, la data ramanerii definitive, organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica, pentru a lua masurile necesare (art. 479¹³).

5.6.  Punerea in executare a pedepsei complementare a afisarii
hotararii de condamnare sau a difuzarii acesteia

Punerea in executare a pedepsei complementare este reglementata de art. 479¹⁴, potrivit caruia:

"(1) Un extras al hotararii de condamnare se comunica, la data rama­nerii definitive, persoanei juridice condamnate, pentru a-l afisa in forma, locul si pentru perioada stabilite de instanta de judecata.

(2)   Un extras al hotararii de condamnare se comunica, la data rama­nerii definitive, persoanei juridice condamnate, pentru a asigura difuzarea hotararii in forma stabilita de instanta, prin intermediul presei scrise sau audiovizuale ori prin alte mijloace de comunicare audiovizuala, desemnate de instanta.

(3)   Persoana condamnata inainteaza instantei de executare dovada inceperii executarii afisarii sau, dupa caz, dovada executarii publicarii hotararii de condamnare, in termen de 30 de zile de la comunicarea hotararii, dar nu mai tarziu de 10 zile de la inceperea executarii ori, dupa caz, de la executare.

(4) O copie dupa hotararea de condamnare, in intregime, sau un extras al acesteia se comunica, la data ramanerii definitive, organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica, pentru a lua masurile necesare."

6. Sanctiunea neexecutarii pedepselor complementare

Potrivit art. 479¹⁵ alin. (1), in caz de neexecutare cu rea-credinta a pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice, instanta de exe­cutare aplica dispozitiile art. 71² alin. (2) sau, dupa caz, art. 71³ alin. (2) ori (3) din Codul penal.

Se va dispune dizolvarea persoanei juridice in cazul neexecutarii pedepselor complementare prevazute la art. 53¹ alin. (3) lit. b)-d).

In cazul pedepsei prevazute la art. 53¹ alin. (3) lit. e), instanta dispune suspendarea activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice pana la punerea in executare a pedepsei complementare, dar nu mai mult de 3 luni. Daca nici in acest interval de timp pedeapsa complementara nu a fost pusa in executare, instanta dispune dizolvarea persoanei juridice.

Cea care supravegheaza modul de aducere la indeplinire a pedepselor complementare este instanta de judecata. Sesizarea acesteia se face: din oficiu, de catre judecatorul delegat al instantei de executare; de catre organele carora li s-a comunicat hotararea definitiva de condamnare a persoanei juridice, potrivit art. 479¹¹-479¹⁴.

Persoana juridica este totdeauna citata la judecarea cauzei.

Sectiunea a IV-a

Procedura in cauzele cu infractori minori

Institutia minoritatii cunoaste in dreptul penal o reglementare proprie, deoarece prin tragerea la raspundere penala a minorilor - avand in vedere capacitatea psihica a acestora - se urmareste, mai mult decat in cazul celorlalte categorii de infractori, reeducarea lor si prevenirea savarsirii de fapte antisociale.

Potrivit art. 99 C.pen., minorii sub 14 ani nu raspund penal, cei care au varsta intre 14 si 16 ani raspund penal numai daca se dovedeste ca au savarsit fapta cu discernamant, iar minorii care au implinit varsta de 16 ani raspund penal.

In urma abrogarii Decretului nr. 218/1977 (prin Legea nr. 104/1992), s-a revenit la aplicarea normelor din Codul penal, conform carora, fata de minorii infractori se poate lua o masura educativa sau se poate aplica o pedeapsa.

Reglementarii penale privind institutia minoritatii ii corespunde si o reglementare pe plan procesual penal, prin instituirea unei proceduri speciale de urmarire si judecare a infractorilor minori. Aceste dispozitii speciale se justifica prin faptul ca minorul nu are maturitatea psihica, dezvoltarea intelectuala si experienta necesara pentru folosirea eficienta a drepturilor procesuale acordate de lege.

Prin instituirea acestei proceduri, s-a urmarit sa se asigure minorilor un plus de garantii procesuale care sa-si dovedeasca eficienta in imbinarea laturii represive cu latura educativa a procesului penal¹.

Potrivit art. 480, urmarirea si judecarea infractiunilor savarsite de mi­nori, precum si punerea in executare a hotararilor privitoare la acestia se efectueaza potrivit procedurii obisnuite, cu completarile si derogarile prevazute in art. 481-493 si din Sectiunea IV¹ a Capitolului I din Titlul IV al Partii generale.

1. Urmarirea penala in cauzele cu infractori minori

Urmarirea penala in cauzele cu infractori minori se desfasoara dupa procedura obisnuita completata cu doua dispozitii speciale, prevazute in art. 481 si art. 482, referitoare la: chemarea unor persoane la ascultarea minorilor; obligativitatea referatului de evaluare.

1.1. Persoanele chemate la ascultarea minorilor

Potrivit art. 481 alin. (1), cand invinuitul sau inculpatul este un minor care nu a implinit 16 ani, la orice ascultare sau confruntare a minorului, daca organul de urmarire penala considera necesar, acesta citeaza Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de la domiciliul minorului, precum si pe parinti, iar cand este cazul, pe tutore, curator sau persoana in ingrijirea ori supravegherea careia se afla minorul. Reiese ca citarea persoanelor respective nu este obligatorie, ci se face numai daca organul de urmarire penala considera necesar.

Citarea persoanelor enumerate anterior este insa obligatorie la efec­tuarea prezentarii materialului de urmarire penala [art. 481 alin. (2)]. Ra-tiunea acestei reglementari consta in aceea ca, la prezentarea materialului de urmarire penala, minorul, avand dreptul sa formuleze cereri noi si sa faca declaratii suplimentare, poate fi ajutat de persoanele citate sa-si valorifice aceste drepturi procesuale.

Neprezentarea persoanelor legal citate la ascultarea sau confruntarea minorului ori la prezentarea materialului de urmarire penala nu impiedica efectuarea acestor acte de urmarire penala [art. 481 alin. (3)].

1.2. Referatul de evaluare

In cauzele cu infractori minori, organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa dispuna efectuarea referatului de evaluare de catre Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de la domiciliul minorului, potrivit legii [art. 482 alin. (1)].

Pentru organul de urmarire penala, obligatia de a dispune efectuarea referatului de evaluare exista intotdeauna cand in procesul penal se efectueaza urmarirea penala. Din acest considerent, daca instanta constata ca urmarirea a fost incheiata fara efectuarea referatului de evaluare, va trebui sa restituie cauza organului de urmarire penala pentru a indeplini aceasta activitate obligatorie.

Si in cauzele in care s-a efectuat urmarirea penala, daca datele culese in referatul de evaluare sunt incomplete, instanta poate dispune efectuarea unui supliment de referat de evaluare¹.

Referatul de evaluare consta in strangerea de date cu privire la: purtarea pe care minorul o are in mod obisnuit; starea fizica si profilul psihologic ale minorului; dezvoltarea intelectuala si morala a minorului; mediul familial si social in care a trait si s-a dezvoltat minorul; factorii care influenteaza conduita minorului si care au favorizat comportamentul infractional al acestuia; antecedentele sale; comportamentul minorului inainte si dupa comiterea faptei.

In general, se evalueaza orice elemente care pot servi la luarea unei masuri sau la aplicarea unei sanctiuni fata de minor. Aceasta urmareste stabilirea cauzelor si conditiilor care au favorizat comportamentul antisocial al minorului, cunoasterea mediului in care el traieste, in scopul aplicarii celei mai potrivite masuri sau sanctiuni.

La intocmirea referatului de evaluare, Serviciul de protectie a victi­melor si reintegrare sociala a infractorilor poate consulta medicul de familie al minorului, profesorii acestuia, precum si orice alte persoane care pot furniza date despre persoana minorului [art. 482 alin. (4)].

In practica judiciara, s-a apreciat ca obligatia efectuarii referatului de evaluare se mentine si in cauzele in care, pana la sesizarea instantei, inculpatul a devenit major, deoarece cunoasterea datelor respective este

necesara in vederea unei corecte individualizari a sanctiunii ce se va aplica pentru o infractiune savarsita in timpul minoritatii¹.

2. Judecata in cauzele cu infractori minori

Judecata in cauzele cu infractori minori se desfasoara conform proce­durii obisnuite, care se completeaza cu dispozitiile speciale.

Derogarile in cazul judecarii minorilor de instanta se refera la: compu­nerea instantei, persoanele chemate la judecarea minorului, desfasurarea judecatii si apararea exercitata in cazul inculpatului minor, cuprinse in art. 483-486.

2.1. Compunerea instantei

O prima derogare in cadrul procedurii de judecata in cauzele cu infractori minori vizeaza compunerea completului de judecata. Potrivit art. 483 alin. (1), cauzele in care inculpatul este minor se judeca, potrivit regulilor de competenta obisnuita, de catre judecatori anume desemnati potrivit legii.

Instanta astfel compusa va ramane competenta sa judece si sa aplice procedura speciala pentru cauzele cu infractori minori, chiar daca, in timpul judecatii, inculpatul devine major [art. 483 alin. (2)].

Daca inculpatul a savarsit fapta cand era minor, iar la data sesizarii instantei implinise varsta de 18 ani, judecata se va desfasura conform procedurii speciale privitoare la minori [art. 483 alin. (3)].

Doctrina face distinctie intre compunerea instantei, care semnifica alcatuirea completului de judecata din judecatori, si constituirea instantei, care presupune participarea la sedinta de judecata, alaturi de completul format din judecatori, si a procurorului si a grefierului.

In privinta procurorului, legea prevede [art. 315 alin. (1)] ca partici­parea acestuia la judecarea cauzelor cu infractori minori este obligatorie. Nerespectarea acestei dispozitii atrage sanctiunea nulitatii absolute [art. 197 alin. (2)].

2.2. Persoanele chemate la judecarea minorului

Potrivit art. 484 alin. (1), judecarea cauzei privind o infractiune sa-varsita de un minor se face in prezenta acestuia, cu exceptia cazului cand minorul s-a sustras de la judecata.

Astfel, minorul va putea fi judecat in lipsa numai daca s-a sustras de la judecata, fapt ce trebuie dovedit prin demersurile facute pentru ca acesta sa fie prezent in fata instantei. In practica, s-a stabilit ca simpla absenta a minorului nu constituie o sustragere a acestuia de la judecata.

La judecarea cauzei se citeaza, in afara de parti, Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de la domiciliul minorului, parintii acestuia sau, dupa caz, tutorele, curatorul, persoana in ingrijirea ori supravegherea careia se afla minorul, precum si alte persoane a caror pre-zenta este considerata necesara de catre instanta [art. 484 alin. (2)].

Din aceste dispozitii reiese ca citarea partilor, a Serviciului de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor, a parintilor sau, dupa caz, a tutorelui, curatorului, persoanei in ingrijirea ori supravegherea careia se afla minorul este obligatorie, iar daca este cazul si prezenta lor este considerata necesara de instanta, vor putea fi citate si alte persoane.

Persoanele chemate la judecata au dreptul si indatorirea sa dea lamuriri, sa formuleze cereri si sa prezinte propuneri in privinta masurilor ce ar urma sa fie luate fata de minor [art. 484 alin. (3)]. Neprezentarea persoanelor legal citate nu impiedica judecarea cauzei [art. 484 alin. (4)].

Spre deosebire de faza urmaririi penale, in care citarea anumitor per­soane este conditionata de varsta minorului (sub 16 ani), in faza de judecata, dispozitiile referitoare la citarea anumitor persoane sunt aceleasi, indi­ferent de varsta minorului.

2.3. Desfasurarea judecatii

Prin derogare de la procedura obisnuita, sedinta in care are loc jude­carea infractorului minor se desfasoara separat de celelalte sedinte si nu este publica [art. 485 alin. (1) si (2)].

Caracterul nepublic al sedintei in cauzele cu infractori minori presupune, totusi, asistarea la judecata a persoanelor legal citate (cele prevazute in art. 484), a aparatorilor partilor, precum si a altor persoane, cu incuviintarea instantei.

In raport cu art. 485 alin. final, cand inculpatul este minor sub 16 ani, instanta, dupa ce il asculta, poate dispune indepartarea lui din sedinta daca apreciaza ca cercetarea judecatoreasa si dezbaterile ar putea avea o influenta negativa asupra acestuia.

Sunt situatii in care, in aceeasi cauza, sunt actionati mai multi incul­pati, dintre care unii minori si altii majori. Cand nu este posibila disjungerea cauzei, instanta judeca in compunerea prevazuta de art. 483 si dupa proce-

dura obisnuita, aplicand insa cu privire la inculpatii minori dispozitiile pro­cedurii speciale (art. 486).

Inculpatul fiind minor, asistenta juridica este obligatorie atat in cursul urmaririi penale, cat si al judecatii.

Aceeasi procedura speciala se aplica si la judecata in apel si recurs a cauzelor cu infractori minori (art. 493).

3. Punerea in executare a masurilor aplicabile minorilor

Daca se stabileste ca infractorul minor poate sa raspunda penal, fata de el se poate lua o masura educativa sau i se poate aplica o pedeapsa.

Masurile educative care pot fi luate fata de minor sunt: mustrarea, libertatea supravegheata, internarea intr-un centru de reeducare si internarea intr-un institut medical-educativ.

Cand apreciaza ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pen­tru indreptarea minorului, instanta ii va aplica acestuia o pedeapsa.

In doctrina¹, s-a subliniat ca pedepsele si masurile de siguranta aplicate minorilor sunt puse in executare potrivit procedurii obisnuite, ca in cazul condamnatilor majori; in schimb, punerea in executare a masurilor educative fata de minori este reglementata de norme speciale.

Mustrarea consta in dojenirea minorului, in aratarea pericolului social al faptei savarsite, in sfatuirea minorului sa se poarte in asa fel incat sa dea dovada de indreptare, atragandu-i-se totodata atentia ca, daca va savarsi din nou o infractiune, se va lua fata de el o masura mai severa sau i se va aplica o pedeapsa (art. 102 C.pen.).

Potrivit art. 487 alin. (1), in cazul in care fata de minor s-a luat masura educativa a mustrarii, aceasta se executa de indata, in sedinta in care s-a pronuntat hotararea.

In ipoteza in care, din orice imprejurari, masura mustrarii nu poate fi executata indata dupa pronuntare, se fixeaza un termen pentru cand se dis­pune aducerea minorului, citandu-se totodata parintii ori, daca este cazul, tutorele sau curatorul ori persoana in ingrijirea sau supravegherea careia se afla minorul.

Masura libertatii supravegheate consta in lasarea minorului in libertate pe timp de un an, sub supraveghere deosebita [art. 103 alin. (1) C.pen.]. Aceasta supraveghere poate fi incredintata, dupa caz, parintilor minorului, celui care l-a infiat sau tutorelui; daca acestia nu pot asigura supravegherea in conditii satisfacatoare, instanta dispune incredintarea supravegherii minorului unei persoane de incredere, de preferinta unei rude

mai apropiate, la cererea acesteia, ori unei institutii legal insarcinate cu supravegherea minorilor.

Conform art. 488, punerea in executare a masurii libertatii supra­vegheate se efectueaza chiar in sedinta in care este pronuntata, daca minorul si persoana sau reprezentantul institutiei sau organizatiei speciale careia i s-a incredintat supravegherea sunt de fata. Daca punerea in exe­cutare nu se poate face in aceeasi sedinta, se fixeaza un termen pentru cand se dispune aducerea minorului si chemarea persoanei careia i s-a incredintat supravegherea acestuia.

Daca inauntrul termenului de un an minorul se sustrage de la suprave­gherea ce se exercita asupra lui sau are purtari rele ori savarseste o fapta prevazuta de legea penala, instanta revoca libertatea supravegheata si ia fata de minor masura internarii intr-un centru de reeducare. Daca fapta prevazuta de legea penala constituie infractiune, instanta ia masura internarii sau aplica o pedeapsa [art. 103 alin. (6) C.pen.].

Revocarea masurii libertatii supravegheate pentru vreuna din cauzele prevazute in art. 108 din Codul penal, cu exceptia cazului cand minorul a savarsit din nou o infractiune, precum si inlocuirea libertatii supravegheate, se dispun de instanta care a pronuntat aceasta masura (art. 489).

Atunci cand instanta constata ca celelalte masuri educative sunt nein­destulatoare, va lua fata de minor masura internarii intr-un centru de reeducare (art. 104 C.pen.). Aceasta masura se ia in scopul reeducarii minorului, caruia i se asigura posibilitatea de a dobandi invatatura necesara si o pregatire profesionala potrivit cu aptitudinile sale. Instanta poate dispune, prin aceeasi hotarare prin care a dispus luarea masurii internarii intr-un centru de reeducare, si punerea in executare de indata a masurii luate.

Punerea in executare se face prin trimiterea unei copii de pe hotarare organului de politie de la locul unde se afla minorul, care va lua masuri pentru internarea acestuia. In acest scop, organul de politie va preda copia de pe hotarare centrului de reeducare in care este internat minorul. Centrul de reeducare va comunica instantei efectuarea internarii [art. 490 alin. (4)].

In vederea punerii in executare a masurii educative a internarii intr-un centru de reeducare, organul de politie poate patrunde in domiciliul sau resedinta unei persoane fara invoirea acesteia, precum si in sediul unei persoane juridice fara invoirea reprezentantului legal al acesteia.

Daca persoana fata de care s-a luat masura educativa nu este gasita, organul de politie constata aceasta printr-un proces-verbal si ia masuri pentru darea in urmarire, precum si pentru darea in consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar al procesului-verbal se trimite centrului de reeducare in care se va face internarea.

Liberarea minorului dintr-un centru de reeducare inainte de a deveni major, revocarea liberarii inainte de a deveni major, precum si ridicarea sau prelungirea masurii internarii intr-un centru de reeducare se dispun, din oficiu sau la sesizare, de judecatoria sau tribunalul care a judecat in prima instanta pe minor [art. 491 alin. (1)].

Potrivit art. 491¹ (introdus prin Legea nr. 45/1993), in cazurile si in condi-tiile prevazute in art. 453 si 455 (cazurile de amanare, respectiv, intrerupere a executarii pedepsei inchisorii), se poate dispune si amanarea sau intreruperea executarii masurii educative a internarii intr-un centru de reeducare.

Fata de minorul care, din cauza starii fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical si de un regim special de educatie, se ia masura internarii intr-un institut medical-educativ (art. 105 C.pen.).

Deoarece in Codul de procedura penala nu se prevad dispozitii speciale privind punerea in executare a acestei masuri educative, in literatura de specialitate¹ s-a apreciat ca se vor aplica dispozitiile art. 432, care regle-menteaza punerea in executare a masurii de siguranta a internarii medicale.

Ridicarea, prelungirea sau inlocuirea masurii internarii intr-un institut medical-educativ se dispun de judecatoria sau tribunalul care l-a judecat in prima instanta pe minor [art. 491 alin. (2)].

Revocarea sau mentinerea masurilor educative, precum si a masurii li­berarii minorului dintr-un centru de reeducare, inainte de a deveni major, sau dintr-un institut medical-educativ, cand minorul a savarsit din nou o infractiune, se dispune de instanta competenta sa judece acea infractiune (art. 492).

Sectiunea a V-a

Procedura de urmarire si judecare a unor infractiuni de coruptie

Pericolul social ridicat, frecventa savarsirii infractiunilor de coruptie, cat si extinderea sferei infractiunilor de coruptie sunt considerente pentru care legiuitorul a adoptat Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie².

In intelesul Legii nr. 78/2000, sunt infractiuni de coruptie cele pre-vazute la art. 254-257 C.pen., la art. 6¹ si art. 8² din lege, precum si cele din legi speciale, ca modalitati specifice ale infractiunilor prevazute la art. 254-257 C.pen. si la art. 6¹ si 8² din lege.

In interesul legii, sunt infractiuni asimilate infractiunilor de coruptie cele prevazute la art. 10-13 din Legea nr. 78/2000.

Prevederile speciale se aplica si infractiunilor mentionate la art. 17 din actul normativ, care sunt in legatura directa cu infractiunile de coruptie sau cu cele asimilate acestora.

Nu in ultimul rand, dispozitiile legii speciale sunt aplicabile si infrac-tiunilor impotriva intereselor financiare ale Comunitatilor Europene preva-zute la art. 18¹-18⁵, prin sanctionarea carora se asigura protectia fondurilor si a resurselor Comunitatilor Europene.

Procedura de urgenta de urmarire si judecata a infractiunilor enuntate se realizeaza potrivit dispozitiilor art. 465 si art. 467-479, daca sunt flagrante. In situatia in care nu sunt flagrante, urmarirea penala si judecata se efectueaza potrivit procedurii de drept comun.

Urmarirea penala a infractiunilor de coruptie

Dupa cum aratam, pentru a fi incidenta procedura de urgenta, nu mai este necesara indeplinirea cumulativa a tuturor conditiilor impuse de dispozitiile art. 466, ci numai ca infractiunea de coruptie sa fie flagranta.

Urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de catre procuror in cazul infractiunilor prevazute de Legea nr. 78/2000.

In astfel de situatii, persoanele cu atributii de control sunt obligate sa incunostinteze organul de urmarire penala sau, dupa caz, organul de constatare a savarsirii infractiunilor, abilitat de lege, cu privire la orice date din care rezulta indicii ca s-a efectuat o operatiune sau un act ilicit ce poate atrage raspunderea penala, potrivit acestei legi. Totodata, in cursul efectuarii actului de control, aceste persoane trebuie sa procedeze la asigurarea si conservarea urmelor infractiunii, a corpurilor delicte si a oricaror mijloace de proba ce pot servi organelor de urmarire penala (art. 23 din Legea nr. 78/2000).

Persoanele care, indiferent de calitatea lor, realizeaza, controleaza sau acorda asistenta specializata, in masura in care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta, cu privire la: operatiuni care antreneaza circulatia de capital, operatiuni de banca, de schimb valutar sau de credit, operatiuni de plasament, in burse, in asigurari, in plasament mutual ori privitor la conturile bancare si cele asimilate acestora, tranzactii comerciale interne si internationale, in cazurile in care au cunostinta despre operatiuni ce antreneaza sume de bani, bunuri sau alte valori ce se presupune ca provin din infractiuni de coruptie sau asimilate acestora ori infractiuni ce au legatura cu acestea, au obligatia sa sesizeze categoriile de organe mai sus precizate.

In cazul in care exista indicii temeinice si concrete ca s-a savarsit sau ca se pregateste savarsirea de catre un functionar a unei infractiuni de luare de mita, prevazuta de art. 254 C.pen., de primire de foloase necuvenite, prevazuta de art. 256 C.pen., sau de trafic de influenta, prevazuta de art. 257 C.pen., procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor sub acoperire sau a investigatorilor cu identitate reala, in scopul descoperirii faptelor, identificarii faptuitorilor si obtinerii mijloacelor de proba.

Autorizarea folosirii acestora este data prin ordonanta motivata de catre procurorul competent sa efectueze urmarirea penala, pentru o perioada de cel mult 30 de zile, care poate fi prelungita motivat numai daca temeiurile care au determinat autorizarea se mentin. Fiecare prelungire nu poate depasi 30 de zile, iar durata totala a autorizarii, in aceeasi cauza si cu privire la aceeasi persoana, nu poate depasi 4 luni. Pe langa mentiunile prevazute   la   art. 203,   ordonanta   procurorului   trebuie   sa   cuprinda:

a)  indiciile temeinice si concrete cu privire la savarsirea sau la pregatirea savarsirii   infractiunilor   prevazute   la   art. 254,   256   sau   257   C.pen.;

b)  functionarul fata de care exista presupunerea ca a savarsit sau pregateste savarsirea unei infractiuni din cele trei mentionate, atunci cand identitatea acestuia este cunoscuta; c) activitatile pe care investigatorul este autorizat sa le efectueze; d) identitatea sub care investigatorul sub acoperire urmeaza a efectua activitatile autorizate; e) perioada pentru care se da autorizarea.

Investigatorii pot fi autorizati sa promita, sa ofere sau, dupa caz, sa dea bani ori alte foloase unui functionar, in conditiile prevazute la art. 254, 256 sau 257 C.pen. Procesele-verbale incheiate de acestia cu privire la activitatile desfasurate in conditiile legii pot constitui mijloace de proba si pot fi folosite numai in cauza penala in care a fost data autorizarea.

Atunci cand sunt indicii temeinice cu privire la savarsirea uneia dintre infractiunile prevazute de Legea nr. 78/2000, in scopul strangerii de probe sau al identificarii faptuitorului, pot fi dispuse urmatoarele masuri: a) punerea sub supraveghere a conturilor bancare si a conturilor asimilate acestora; b) punerea sub supraveghere sau interceptarea comunicatiilor¹;

c) accesul la sisteme informationale; d) comunicarea de inscrisuri, documente
bancare, financiare ori contabile.

Masurile prevazute la alin. (1) lit. a), c) si d) pot fi dispuse de procu­rorii Directiei Nationale Anticoruptie pe o perioada de cel mult 30 de zile. Pentru motive temeinice, autorizarea poate fi prelungita, in aceleasi conditii,

fiecare prelungire neputand depasi 30 zile. Durata maxima a masurilor dispuse este de 4 luni.

Masura prevazuta la alin. (1) lit. b) poate fi dispusa de judecator, potrivit dispozitiilor art. 91¹-91⁶ din Codul de procedura penala care se aplica in mod corespunzator.

Dupa inceperea urmaririi penale, secretul bancar si cel profesional - cu exceptia secretului profesional al avocatului exercitat in conditiile legii - nu sunt opozabile procurorului si nici instantei de judecata. Datele si informatiile solicitate de procuror sau de instanta de judecata se comunica la cererea scrisa a acestuia, in cursul urmaririi penale, sau a instantei, in cursul judecatii.

Serviciile si organele specializate in culegerea si prelucrarea infor­matiilor au obligatia de a pune la dispozitiile D.N.A., de indata, datele si informatiile detinute in legatura cu savarsirea infractiunilor privitoare la coruptie, neprelucrate.

Directia Nationala Anticoruptie efectueaza urmarirea penala pentru infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000 in conditiile Codului de proce-dura penala, ale Legii nr. 78/2000 si Ordonantei de urgenta nr. 43/2002. De asemenea, D.N.A. conduce, supravegheaza si controleaza actele de cercetare penala efectuate din dispozitia procurorului de catre ofiterii de politie judiciara aflati sub autoritatea exclusiva a procurorului sef al D.N.A. Mai asigura conducerea, supravegherea si controlul activitatilor de ordin tehnic al urmaririi penale efectuate de specialisti in domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum si in alte domenii din cadrul D.N.A.

Prin art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgenta nr. 43/2002, se recu-noaste calitatea de mijloc de proba actelor intocmite de specialistii cu inalta calificare din domenile bancar, economic, financiar, informatic, precum si din alte sectoare, care-si desfasoara activitatea in cadrul D.N.A. sub directa conducere, supraveghere si controlul nemijlocit al procurorilor din aceasta structura.

Prin art. 13 alin. (1) din Ordonanta de urgenta nr. 43/2002 se consacra atat o competenta materiala, cat si una personala, D.N.A.-ului. Astfel, D.N.A. are competenta materiala in cazul infractiunilor prevazute de Legea nr. 78/2000, cand paguba materiala este mai mare decat echivalentul in lei a 500.000 euro sau s-a produs o perturbare deosebit de grava activitatii unei autoritati publice, institutii publice sau oricarei alte persoane juridice ori valoarea sumei sau a bunului care formeaza obiectul infractiunii de coruptie este mai mare decat echivalentul in lei a 10.000 de euro. De asemenea, D.N.A.  efectueaza  urmarirea  penala  in  cazul  infractiunilor  impotriva

intereselor financiare ale Comunitatilor Europene, precum si in ipoteza infractiunilor prevazute de art. 215 alin. (1), (2), (3), si (5), art. 246, art. 248 si 248¹ C.pen., a infractiunilor prevazute la art. 175, 177 si 178-181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al Romaniei, cu modificarile si completarile ulterioare, si in Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si com­baterea evaziunii fiscale, conditia fiind ca paguba materiala sa depaseasca echivalentul in lei a 1.000.000 euro pentru infractiunile din Codul penal, Codul vamal, Legea nr. 241/2005.

Directia Nationala Anticoruptie are competenta personala in cazul savarsirii infractiunilor prevazute de Legea nr. 78/2000 de catre: deputati; senatori; membrii Guvernului; secretari de stat ori subsecretari de stat si asimilatii acestora; consilieri ai ministrilor; judecatorii ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie si ai Curtii Constitutionale; ceilalti judecatori si procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; presedintele Consiliului Legislativ si loctiitorul acestuia; Avocatul Poporului si adjunctii sai; consilierii prezidentiali si consilierii de stat din cadrul Administratiei Prezidentiale; consilierii de stat ai primului-ministru; membrii si controlorii financiari ai Curtii de Conturi si ai camerelor judetene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul si vicegu­vernatorul Bancii Nationale a Romaniei; presedintele si vicepresedintele Consiliului Concurentei; ofiteri, amirali, generali, maresali; ofiteri de politie; presedintii si vicepresedintii consiliilor judetene; primarul general si viceprimarii municipiului Bucuresti; primarii si viceprimarii sectoarelor municipiului Bucuresti; primarii si viceprimarii municipiilor; consilierii judeteni; prefectii si subprefectii; conducatorii autoritatilor si institutiilor publice centrale si locale si persoanele cu functii de control din cadrul acestora, cu exceptia conducatorilor autoritatilor si institutiilor publice de la nivelul oraselor si comunelor si a persoanelor cu functii de control din cadrul acestora; avocatii; comisarii Garzii Financiare, personalul vamal; persoanele care detin functii de conducere, de la director inclusiv, in cadrul regiilor autonome de interes national, al companiilor si societatilor nationale, al bancilor si societatilor comerciale la care statul este actionar majoritar, al institutiilor publice care au atributii in procesul de pri­vatizare si al unitatilor centrale financiar-bancare; persoanele prevazute la art. 81 din Legea nr. 78/2000, cu modificarile si completarile ulterioare; lichidatorii judiciari; executorii Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului.

Atat in cazul competentei materiale, cat si in cel al competentei personale mai sus aratate, daca infractiunile sunt savarsite de militari in activitate, urmarirea penala se efectueaza de procurori militari din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie, indiferent de gradul militar pe care il au persoanele cercetate.

Sectiunea a VI-a

Procedura darii in urmarire¹. Situatiile de aplicare a procedurii si organele competente

Procedura speciala este incidenta pentru situatiile de identificare, cautare, localizare si prindere a unei persoane in scopul aducerii acesteia in fata organelor judiciare ori punerii in executare a anumitor hotarari judecatoresti [art. 493¹ alin. (1)].

Cazurile in care se solicita si se dispune darea in urmarire sunt: a) nu s-a putut executa un mandat de arestare preventiva, un mandat de executare a unei pedepse privative de libertate, masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare, masura internarii medicale sau masura expulzarii, intrucat persoana fata de care s-a luat una dintre aceste masuri nu a fost gasita;

b)  persoana a evadat din starea legala de retinere sau detinere ori a fugit
dintr-un centru de reeducare sau din unitatea in care executa masura internarii
medicale; c) in vederea depistarii unei persoane urmarite international despre
care exista date ca se afla in Romania [art. 493¹ alin. (2)].

Organele judiciare competente a solicita darea in urmarire sunt: a) organul de politie care a constatat imposibilitatea executarii masurilor expuse in alineatul precedent la lit. a); b) administratia locului de detinere, centrul de reeducare sau unitatea medicala prevazuta in alin. (2) lit. b); c) procurorul competent potrivit legii, in cazul prevazut la alin. (2) lit. c) [art. 493¹ alin. (3)].

Actul procesual prin care se dispune darea in urmarire este reprezentat de ordinul Inspectorului General al Politiei Romane.

Acesta se comunica in cel mai scurt timp: organelor competente sa elibereze pasaportul, care au obligatia sa refuze eliberarea pasaportului sau, dupa caz, sa ridice provizoriu pasaportul pe durata masurii; organelor de frontiera pentru darea in consemn; celui in fata caruia urmeaza sa fie adusa persoana urmarita in momentul prinderii; parchetului competent care supravegheaza activitatea de urmarire a persoanei date in urmarire [art. 493¹ alin. (5) si (6)].

1. Executarea darii in urmarire

Ordinul de dare in urmarire se pune in executare de indata de struc­turile competente ale ministerului Administratiei si Internelor, catre care vor desfasura, la nivel national, activitati de identificare, cautare, localizare si prindere a persoanei urmarite [art. 493² alin. (1)].

Institutiile publice sunt obligate sa sprijine, in conditiile legii si conform competentelor legale, organele de politie care efectueaza urmarirea unei persoane date in urmarire [art. 493² alin. (2)].

Activitatea de urmarire a unei persoane arestate preventiv, desfasurata de organele politiei, este supravegheata de procurori anume desemnati din cadrul parchetului de pe langa curtea de apel in a carei circumscriptie se afla sediul instantei competente care a solutionat in fond propunerea de arestare preventiva. Cand mandatul de arestare preventiva a fost emis intr-o cauza de competenta Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, supravegherea activitatii de urmarire este efectuata de procurori anume desemnati din cadrul structurii competente care efectueaza sau a efectuat urmarirea penala in cauza [art. 493² alin. (3)].

In celelalte cazuri, activitatea de urmarire a persoanelor date in urmarire este supravegheata de procurori anume desemnati din cadrul parchetului de pe langa curtea de apel in a carei circumscriptie se afla sediul instantei de executare ori al altei instante competente potrivit legii speciale [art. 493² alin. (4)].

Se pot intreprinde urmatoarele activitati in vederea identificarii, cautarii, localizarii si prinderii persoanelor date in urmarire: a) interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, precum si alte inregistrari;

b)   retinerea si predarea corespondentei si a obiectelor; c) perchezitia;
d) ridicarea de obiecte si inscrisuri; e) punerea sub supraveghere a conturilor bancare si a conturilor asimilate acestora [art. 493³ alin. (1)].

In ceea ce priveste organele abilitate sa autorizeze activitatile specificate mai sus, se precizeaza ca sunt competente: a) instanta de executare, pentru interceptari, retinerea si predarea corespondentei; b) un judecator al instantei competente potrivit legii speciale, in cazul perchezitiei; c)            procurorul care supravegheaza activitatea organelor de politie care efec- tueaza urmarirea, pentru activitatile de ridicarea de obiecte si inscrisuri si pentru punerea sub supraveghere a conturilor bancare; d) procurorul, direct, poate solicita transmiterea de inscrisuri, documente bancare, financiare sau contabile [art. 493³ alin. (2) si (3)].

2. Interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare in procedura urmaririi

Interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare in procedura

urmaririi se dispun, la propunerea procurorului care supravegheaza activitatea organelor de politie ce efectueaza urmarirea, daca instanta apreciaza ca identificarea, cautarea, localizarea si prinderea persoanelor date in urmarire nu pot fi facute prin alte mijloace ori ar fi mult intarziate [art. 493⁴ alin. (1)].

Autorizatia se da pentru durata necesara interceptarii si inregistrarii, dar nu pentru mai mult de 30 de zile, in camera de consiliu, de presedintele instantei competente, iar in lipsa acestuia, de catre judecatorul desemnat de acesta si poate fi reinnoita, inainte sau dupa expirarea celei anterioare, in aceleasi conditii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile. Durata totala a interceptarilor si inregistrarilor autorizate, cu privire la aceeasi persoana, pentru prinderea unei persoane urmarite, nu poate depasi 120 de zile in aceeasi cauza [art. 493⁴ alin. (2)].

Procurorul dispune incetarea imediata a interceptarilor si inregistrarilor inainte de expirarea duratei autorizatiei, daca nu mai exista motivele care le-au justificat, informand despre aceasta instanta care a emis autorizatia.

Incheierea de sedinta prin care se autoriza interceptarile si inregistra-rile convorbirilor sau comunicarilor cuprinde: motivele care justifica masura; persoana ale carei convorbiri sunt interceptate sau inregistrate; mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea si inregistrarea [art. 493⁴ alin. (4)].

Procurorul are latitudinea de a proceda personal la efectuarea intercep-tarilor si inregistrarilor sau poate dispune ca acestea sa fie efectuate de organul de cercetare penala. In aceasta ultima ipoteza, persoanele chemate sa dea concurs tehnic la interceptari si inregistrari sunt obligate sa pastreze secretul operatiunii efectuate, incalcarea acestei obligatii fiind pedepsita potrivit Codului penal [art. 493⁴ alin. (5)].

In caz de urgenta, cand intarzierea obtinerii autorizarii ar aduce grave prejudicii activitatii de urmarire a persoanei date in urmarire, procurorul poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanta motivata, inscrisa in registrul special prevazut in art. 228 alin. (1¹), interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor, pe o durata de cel mult 48 de ore [art. 493⁴ alin. (6)].

In termen de 48 de ore de la expirarea termenului prevazut in alin. (6), procurorul prezinta ordonanta, impreuna cu suportul pe care sunt fixate interceptarile si inregistrarile efectuate si un proces-verbal de redare rezumativa a convorbirilor, judecatorului, in vederea confirmarii. Judecatorul se pronunta asupra legalitatii si temeiniciei ordonantei in cel mult 24 de ore, prin incheiere motivata data in camera de consiliu. In cazul in care ordonanta este confirmata, iar procurorul a solicitat prelungirea

autorizarii, judecatorul va dispune autorizarea pe mai departe a interceptarii si inregistrarii, in conditiile alin. (4). Daca judecatorul nu confirma ordonanta procurorului, va dispune incetarea de indata a interceptarilor si inregistrarilor, iar cele efectuate vor fi sterse sau, dupa caz, distruse de catre procuror, incheindu-se in acest sens un proces-verbal care se comunica in copie judecatorului [art. 493⁴ alin. (7)].

Convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate, care nu contribuie la identificarea, localizarea sau prinderea persoanei date in urmarire, se arhiveaza la sediul parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii, si pot fi transmise pentru consultare procu­rorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala ori judecatorului sau completului investit cu solutionarea cauzei, la solicitarea acestora. Dupa prinderea persoanei urmarite, acestea vor fi sterse sau, dupa caz, distruse de catre procuror, incheindu-se in acest sens un proces-verbal [art. 493⁴ alin. (8)].

Convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate care contribuie la identificarea, localizarea sau prinderea persoanei date in urmarire sunt certificate, conform art. 91³ alin. (1) si (2), de procurorul care supravegheaza activitatea organelor de politie ce efectueaza urmarirea per­soanei date in urmarire. Dupa prinderea persoanei urmarite, proce-sele-verbale de redare, impreuna cu suportul pe care acestea sunt fixate, se transmit judecatorului care a emis autorizatia si se arhiveaza la sediul instantei, in locuri special amenajate, in plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii. Dupa arhivare, suportul pe care sunt imprimate convor­birile inregistrate poate fi consultat numai cu incuviintarea prealabila a presedintelui instantei [art. 493⁴ alin. (9)].

Convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate, din cuprinsul carora rezulta date sau informatii concludente si utile privitoare la pregatirea sau savarsirea unei infractiuni, certificate in conditiile alineatului precedent, sunt transmise, impreuna cu suportul original, de indata, parchetului competent si pot fi folosite ca probe [art. 493⁴ alin. (10)].

Dispozitiile art. 493⁴ se aplica in mod corespunzator si in cazul inre-gistrarilor in mediul ambiental, localizarii sau urmaririi prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere (art. 493⁵).

3. Punerea sub supraveghere a conturilor bancare si a conturilor asimilate acestora in procedura urmaririi

In vederea identificarii, cautarii, localizarii si prinderii persoanelor date in urmarire, procurorul care supravegheaza activitatea organelor de politie ce efectueaza urmarirea poate dispune punerea sub supraveghere a conturilor bancare si a conturilor asimilate acestora pe o durata care nu poate depasi 30 de zile [art. 493⁶ alin. (1)].

Masura poate fi reinnoita, inaintea sau dupa expirarea celei anterioare, in aceleasi conditii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile. Durata totala a supravegherii conturilor bancare si a conturilor asimilate acestora, cu privire la aceeasi persoana, pentru prinderea unei persoane urmarite, nu poate depasi 120 de zile in aceeasi cauza [art. 493⁶ alin. (2)].

Procurorul dispune incetarea imediata a activitatii de supraveghere a conturilor bancare si a conturilor asimilate acestora, daca nu mai exista motivele care au justificat-o [art. 493⁶ alin. (3)].

4. Revocarea urmaririi

Urmarirea se revoca in momentul prinderii persoanei urmarite sau atunci cand au disparut temeiurile care au justificat darea in urmarire [art. 493⁷ alin. (1)].

Ca si la darea in urmarire, revocarea se dispune tot prin ordin al Inspectorului General al Politiei Romane, care se transmite in copie, de indata: parchetului competent care supravegheaza activitatea de urmarire a persoanei; organelor competente sa elibereze pasaportul; organelor de frontiera.

Procurorul care supravegheaza activitatea de urmarire a persoanei dispune, de indata, incetarea imediata a activitatilor de supraveghere luate conform art. 493⁴-493⁶.

Sectiunea a VII-a

Procedura reabilitarii judecatoresti

Potrivit art. 133-139 C.pen., reabilitarea este acea institutie de drept penal care face sa inceteze decaderile, interdictiile si incapacitatile rezultate din condamnare.

In doctrina, reabilitarea a fost definita ca fiind mijlocul legal prin care fostii condamnati se reintegreaza pe plan juridic in societate.

Reglementarile din Codul penal prevad doua forme de reabilitare: de drept si judecatoreasca. Deosebirea intre cele doua forme rezida in condi-tiile ce se cer a fi indeplinite si in modul in care opereaza aceasta institutie. In acest sens, reabilitarea de drept are loc in cazul condamnarii la amenda sau la pedeapsa inchisorii care nu depaseste un an, daca in decurs de 3 ani condamnatul nu a savarsit nicio alta infractiune, precum si in cazul in care condamnatului i-a fost aplicata pedeapsa inchisorii cu suspendare conditionata sau cu suspendarea executarii sub supraveghere.

Reabilitarea judecatoreasca poate fi acordata, indiferent de natura sau marimea pedepsei aplicate, insa termenele de reabilitare sunt diferentiate in functie de gravitatea infractiunii savarsite si de periculozitatea faptuitorului.

Spre deosebire de reabilitarea de drept, care produce efecte ope legis, reabilitarea judecatoreasca nu intervine prin simpla indeplinire a condi-tiilor prevazute de lege, ea fiind acordata de instanta de judecata dupa consta­tarea indeplinirii acestor conditii. De aceea, in Codul de procedura penala a fost reglementata o procedura a reabilitarii judecatoresti (art. 494-503).

1. Cererea de reabilitare

Titularii cererii de reabilitare judecatoreasca sunt: condamnatul, cand acesta traieste; dupa moartea lui, sotul sau rudele apropiate.

De asemenea, sotul sau rudele apropiate pot continua procedura de reabilitare pornita anterior decesului [art. 495 alin. (1)].

Continutul cererii de reabilitare este urmatorul: a) adresa condam­natului, iar cand cererea este facuta de alta persoana, adresa acesteia; b) con­damnarea pentru care se cere reabilitarea si fapta pentru care a fost pronun­tata acea condamnare; c) localitatile unde condamnatul a locuit si locurile de munca pe tot intervalul de timp de la executarea pedepsei si pana la introducerea cererii, iar in cazul in care executarea pedepsei a fost prescrisa, de la data ramanerii definitive a hotararii si pana la introducerea cererii; d) temeiurile cererii; e) indicatiile utile pentru identificarea dosarului si orice alte date pentru solutionarea cererii [art. 495 alin. (2)].

La cererea de reabilitare trebuie anexate actele din care reiese ca sunt indeplinite conditiile reabilitarii. Din dispozitiile art. 137 C.pen., in care sunt prevazute conditiile reabilitarii judecatoresti, reiese ca actele din care decurg ca sunt indeplinite aceste cerinte sunt urmatoarele¹:

- copia de pe hotararea de condamnare;

- adeverinta din care sa rezulte ca cel condamnat presteaza o munca sau detine alte mijloace oneste prin care isi are asigurata existenta;

- adeverinta (in cazul condamnatului pensionat) din care sa reiasa faptul ca primeste o pensie;

- adeverinta din care sa rezulte conduita condamnatului la locul de munca, in societate si familie, pe toata perioada, de la executarea pedepsei si pana la rezolvarea cererii de reabilitare;

- dovada din care sa rezulte ca cel condamnat a achitat in intregime cheltuielile de judecata si despagubirile civile la plata carora a fost obligat; daca cel condamnat nu a achitat in intregime aceste cheltuieli sau despagubiri, este necesar sa prezinte dovezi din care sa rezulte ca neplata nu s-a datorat relei sale vointe.

2. Judecarea cererii de reabilitare

Conform art. 494, instanta competenta sa se pronunte asupra re-abilitarii judecatoresti este cea care a judecat in prim grad jurisdictional cauza in care s-a pronuntat condamnarea pentru care se cere reabilitarea sau instanta corespunzatoare in a carei raza teritoriala domiciliaza condamnatul.

Persoana care solicita reabilitarea are posibilitatea sa aleaga intre cele doua categorii de instante. In cazul in care cererea este solutionata de instanta care a judecat in prima instanta cauza, activitatea procesuala este inlesnita de faptul ca dosarul se gaseste in arhiva acesteia, iar punerea in executare a hotararii de condamnare s-a facut de ea. In schimb, introducerea cererii de reabilitare la instanta corespunzatoare de la locul de domiciliu al condamnatului ofera acestuia o cale mai comoda si scutirea de cheltuieli de deplasare la instanta care a pronuntat condamnarea¹.

Instanta corespunzatoare - in sensul art. 494 - are in vedere instanta egala in grad cu cea care a solutionat cauza in prim grad jurisdictional, indiferent de caracterul militar sau civil al acesteia. Astfel, cand condam­narea a fost pronuntata de un tribunal militar, cererea de reabilitare va fi judecata - in situatia in care petitionarul a optat pentru instanta civila - de judecatoria in raza careia isi are domiciliul condamnatul. In ipoteza in care se cere reabilitarea pentru mai multe pedepse aplicate de instante de grad dife­rite, competenta in solutionarea cererii este instanta superioara in grad.

Si in cadrul procedurii speciale a reabilitarii judecatoresti, ca si in procedura de drept comun, se iau masurile pregatitoare in vederea inceperii judecatii (art. 496). Astfel, se va stabili termenul de judecata pentru solutionarea cererii de reabilitare prin procedura specifica de repartizare aleatorie a cauzelor, conform programului I.T. Totodata, se va dispune citarea petitionarului (condamnatul sau, dupa moartea acestuia, sotul sau rudele apropiate) ori a persoanelor a caror ascultare se considera ca ar fi necesara. In cadrul masurilor pregatitoare, se va mai dispune aducerea dosarului in care se gaseste hotararea de condamnare si se va cere o copie de pe fisa cu antecedentele penale ale condamnatului.

Inainte de a trece la solutionarea in fond a cererii de reabilitare, instanta verifica indeplinirea conditiilor de forma prevazute in art. 495. Daca nu sunt indeplinite aceste conditii, cererea se respinge pentru situatiile prevazute in art. 497, si anume:

a) cand a fost introdusa inainte de termenul legal. Termenele privind reabilitarea judecatoreasca sunt prevazute in art. 135 C.pen. si se calculeaza - potrivit art. 136 C.pen. - de la data cand a luat sfarsit executarea pedepsei principale sau de la data cand aceasta s-a prescris. Pentru cei condamnati la pedeapsa amenzii, termenul curge din momentul in care amenda a fost achitata sau executarea ei s-a stins in alt mod.

In caz de gratiere totala sau de gratiere a restului de pedeapsa, ter­menul curge de la data actului de gratiere. In practica judiciara s-a statuat ca, pentru cauzele in curs de judecata la data actului de gratiere, termenul de reabilitare curge de la data ramanerii definitive a hotararii.

In situatia liberarii conditionate, termenul de reabilitare nu curge de la data acestei, ci de la data cand urma sa expire executarea integrala a pedep­sei, deoarece, potrivit art. 61 C.pen., pedeapsa se considera executata daca in intervalul de timp de la liberare si pana la implinirea duratei pedepsei, cel in cauza nu a savarsit o noua infractiune.

Daca inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa privativa de libertate egala cu durata detinerii preventive - sanctiune ce a luat sfarsit anterior ramanerii definitive a hotararii judecatoresti -, termenul de reabilitare curge de la data la care hotararea de condamnare a ramas definitiva, si nu de la data la care a luat sfarsit arestarea preventiva¹.

In cazul in care condamnatul a decedat, in practica judiciara² s-a apreciat ca cererea de reabilitare introdusa pentru el de sot sau de rudele apropiate nu poate fi admisa daca pana la deces nu era implinit termenul de reabilitare;

b)   cand lipseste mentiunea prevazuta in art. 495 alin. (2) lit. a)

(adresa condamnatului sau, cand cererea este facuta de alta persoana, adresa acesteia) si petitionarul nu s-a prezentat la termenul de infatisare;

c)  cand lipseste vreuna din mentiunile prevazute in art. 495 alin. (2) lit. b)-e) (toate celelalte mentiuni pe care trebuie sa le cuprinda cererea de reabilitare) si petitionarul nu a completat cererea la prima infatisare si nici la termenul ce i s-a acordat in vederea completarii.

Daca cererea de reabilitare a fost respinsa pentru ca termenul legal nu a fost indeplinit, poate fi introdusa o noua cerere dupa implinirea acelui

termen, iar daca cererea a fost respinsa pentru neimplinirea celorlalte conditii, ea poate fi repetata oricand.

Cand sunt indeplinite conditiile de forma ale reabilitarii, se poate trece la solutionarea in fond a cererii de reabilitare. In acest sens, la termenul fixat, instanta asculta persoanele citate, concluziile procurorului si verifica daca sunt indeplinite conditiile cerute de lege pentru admiterea reabilitarii (conditii prevazute in art. 137 C.pen.). Daca din materialul aflat la dosar nu rezulta date suficiente cu privire la indeplinirea conditiilor de reabilitare, instanta dispune completarea materialului de catre persoana interesata, iar in cazul in care considera necesar, cere de la organele competente relatii cu privire la comportarea condamnatului (art. 498).

Una dintre conditiile reabilitarii este si achitarea integrala a despagu-birilor civile si a cheltuielilor judiciare. Potrivit art. 499, in situatia in care condamnatul sau persoana care a facut cererea de reabilitare dovedeste ca nu i-a fost cu putinta sa achite despagubirile civile si cheltuielile judiciare, instanta - apreciind imprejurarile - poate dispune reabilitarea sau poate sa acorde, in vederea solutionarii cererii, un termen pentru a achita in intregime sau in parte suma datorata. Acest termen nu poate depasi 6 luni.

In caz de obligatie solidara, instanta fixeaza suma ce trebuie achitata - in vederea admiterii cererii de reabilitare - de condamnat sau de urmasii sai.

Drepturile acordate partii civile prin hotararea de condamnare nu se modifica prin hotararea data asupra reabilitarii.

Este posibil ca, inainte de solutionarea cererii de reabilitare, sa fie pusa in miscare actiunea penala pentru o alta infractiune savarsita de condamnat; intr-o asemenea situatie, examinarea cererii se suspenda pana la solutionarea definitiva a cauzei privitoare la noua invinuire (art. 500).

Potrivit art. 501, hotararea prin care instanta rezolva cererea de rea­bilitare este supusa apelului, iar hotararea pronuntata de instanta de apel este supusa recursului. Pentru considerentele expuse la Capitolul IV, Sectiunea a II-a, pct. 1.3.2., ne mentinem opinia privind inadvertenta legislativa in reglementarea posibilitatii exercitarii caii ordinare de atac a apelului.

Dupa ramanerea definitiva a hotararii de reabilitare, instanta dispune sa se faca mentiune despre aceasta pe hotararea prin care s-a pronuntat condamnarea, pentru care s-a admis reabilitarea (art. 502).

Potrivit art. 139 C.pen., reabilitarea judecatoreasca va fi anulata cand, dupa acordarea ei, s-a descoperit ca cel reabilitat mai suferise o alta condam­nare, care, daca ar fi fost cunoscuta, ar fi dus la respingerea cererii. Anularea reabilitarii se hotaraste - la cererea procurorului - de catre instanta com­petenta sa solutioneze cererea de reabilitare. Solutionarea acesteia se face dupa procedura prevazuta pentru solutionarea cererii de reabilitare (art. 503).

Sectiunea a VIII-a

Repararea pagubei materiale sau a daunei morale in cazul condamnarii pe nedrept sau al privarii ori restrangerii de libertate in mod nelegal

Prin art. 504-507, a fost reglementata o procedura speciala prin care cel condamnat pe nedrept sau cel impotriva caruia a fost luata o masura preventiva in mod nelegal au posibilitatea obtinerii reparatiilor cores-punzatoare¹.

Aceasta procedura priveste situatiile in care exista posibilitati obiec­tive de reparare (redarea timpului in care persoana a fost pe nedrept privata de libertate este obiectiv imposibila); de altfel, din modul de formulare a textului de lege, rezulta ca este vorba de repararea pagubelor materiale, cat si a prejudiciilor morale.

1. Cazurile care dau dreptul la repararea pagubei

Potrivit art. 504, situatiile² care dau dreptul la repararea de stat a pagubei suferite sunt:

a)   persoana condamnata definitiv, care in urma rejudecarii cauzei a fost achitata printr-o prin hotarare definitiva. Este ipoteza pronuntarii unei hotarari de achitare, ca urmare a rejudecarii cauzei intr-o cale extraor­dinara de atac;

b)   persoana impotriva careia s-a luat o masura preventiva in mod nelegal. Privarea sau restrangerea de libertate in mod nelegal trebuie stabi­lita, dupa caz, prin: ordonanta a procurorului de revocare a masurii preventive sau restrictive de libertate; ordonanta de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. (1) lit. j) ori pentru ca fapta a fost dezincriminata; hotarare a instantei de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate; hotarare definitiva de achitare sau de incetare a procesului penal pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. (1) lit. j).

Mai este indreptatita la repararea pagubei suferite si persoana privata de libertate dupa interventia: amnistiei; prescriptiei raspunderii penale; dezincriminarii faptei.

La stabilirea intinderii reparatiei se tine seama de durata privarii sau restrangerii de libertate suportate, precum si de consecintele produse asupra

persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a carui libertate a fost restransa [art. 505 alin. (1)].

Reparatia consta in plata unei sume de bani sau, tinandu-se seama de conditiile celui indreptatit la repararea pagubei si de natura daunei produse, in constituirea unei rente viagere ori in obligatia ca, pe cheltuiala statului, cel privat de libertate sau a carui libertate a fost restransa sa fie incredintat unui institut de asistenta sociala si medicala [art. 505 alin. (2)].

Persoanelor indreptatite la repararea pagubei, care inainte de arestare erau incadrate in munca, li se calculeaza, la vechimea in munca stabilita potrivit legii si timpul cat au fost private de libertate [art. 505 alin. (3)].

Reparatia este, in toate cazurile, suportata de stat, prin Ministerul Finantelor Publice.

2. Actiunea pentru repararea pagubei

Titularii actiunii pentru repararea pagubei in cazul condamnarii pe nedrept sau al privarii ori restrangerii de libertate in mod nelegal pot fi: persoana indreptatita (cea fata de care s-a comis eroarea judiciara); dupa moartea acesteia, poate fi continuata sau pornita de catre persoanele care se aflau in intretinerea sa [art. 506 alin. (1)].

Prin urmare, desi este o actiune civila, dreptul la actiune revine, dupa moartea titularului, numai persoanelor care se aflau in intretinerea sa, si nu mostenitorilor, in general.

Termenul in care poate fi introdusa actiunea in repararea pagubei este de 18 luni de la data ramanerii definitive, dupa caz, a hotararilor instantei de judecata sau a ordonantelor procurorului [art. 506 alin. (2)].

Instanta competenta sa solutioneze actiunea este tribunalul in a carui circumscriptie domiciliaza persoana care cere repararea pagubei [art. 506 alin. (3)].

Potrivit art. 2 pct. 1 lit. i) C.proc.civ., cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare in procesele penale sunt de compe-tenta instantelor civile; de aceea, in practica judiciara, s-a subliniat ca aceste cereri vor fi rezolvate, in prima instanta, de catre sectiile civile ale tribunalelor, iar nu de catre sectiile penale.

Persoana indreptatita cheama in judecata statul, care este citat prin Ministerul Economiei si Finantelor.

Conform art. 507, in cazul in care repararea pagubei a fost acordata, cat si in situatia in care statul roman a fost condamnat de catre o instanta internationala, actiunea in regres impotriva aceluia care, cu rea-credinta

sau din grava neglijenta, a provocat situatia generatoare de daune, este obligatorie.

Intrucat situatia generatoare de daune, in cazul de fata, o constituie condamnarea pe nedrept sau luarea unei masuri preventive in mod nelegal, actiunea in regres poate fi indreptata numai impotriva organului de urmarire penala sau judecatorului, vinovati de savarsirea infractiunii de represiune nedreapta, neglijenta in serviciu sau arestare nelegala si cercetare abuziva¹.

In urma modificarilor aduse prin art. I pct. 228 din Legea nr. 356/2006, actiunea in regres este obligatorie, nemaifiind lasata la latitudinea statului, tocmai pentru a descuraja abuzul de drept si grava neglijenta in administrarea actului de justitie.

Sectiunea a IX-a

Procedura in caz de disparitie a inscrisurilor judiciare

Exista posibilitatea ca pe parcursul procesului penal sau dupa termi­narea acestuia sa dispara anumite inscrisuri judiciare sau chiar dosare penale. Pentru asemenea situatii, in art. 508-512 este prevazuta o procedura speciala de inlocuire sau reconstituire a inscrisului sau dosarului respectiv.

Prin disparitie se intelege atat pierderea inscrisurilor, cat si distru­gerea, degradarea sau sustragerea lor².

1. Obiectul procedurii speciale

Atunci cand dosarul sau inscrisul disparut este reclamat de un interes justificat si nu poate fi refacut potrivit procedurii obisnuite, procurorul, prin ordonanta, sau instanta de judecata, prin incheiere, dispune, dupa caz, inlocuirea sau reconstituirea dosarului ori inscrisului disparut [art. 509 alin. (1)].

Prin inscris judiciar se intelege orice inscris ca act procedural consta­tator, precum si orice alt inscris ce serveste ca instrument de dovada in cadrul procesului penal³.

Dosarul judiciar cuprinde totalitatea inscrisurilor judiciare dintr-o cauza penala.

Procedura speciala se aplica numai daca sunt indeplinite cele doua conditii: a) inscrisul judiciar disparut sa fie reclamat de un interes justificat; b) inscrisul judiciar disparut sa nu poata fi refacut potrivit procedurii obisnuite (declaratia unui martor poate fi refacuta prin reaudierea acestuia in cadrul procedurii obisnuite sau un inscris rupt poate fi refacut prin procedee criminalistice).

2. Efectuarea procedurii speciale

In cazul disparitiei unui dosar judiciar sau a unui inscris care apartine unui astfel de dosar, organul de urmarire penala sau presedintele instantei, la care se gasea dosarul sau inscrisul, intocmeste un proces-verbal prin care constata disparitia si arata masurile care s-au luat pentru gasirea lui. Pe baza acestui proces-verbal, se va proceda, dupa caz, la inlocuirea sau recon­stituirea inscrisului (art. 508).

Competenta efectuarii acestei proceduri speciale apartine organului de urmarire penala sau instantei de judecata inaintea careia cauza se gaseste pendinte, iar in cauzele definitiv solutionate, instantei la care dosarul se gaseste in conservare [art. 510 alin. (1)].

Atunci cand constatarea disparitiei s-a facut de un organ de urmarire penala sau de o instanta de judecata - altele decat cele mentionate anterior - acestea vor trimite organului de urmarire penala sau instantei de judecata competente toate materialele necesare efectuarii inlocuirii ori reconstituirii inscrisului disparut [art. 510 alin. (2)].

Dispozitia de inlocuire sau reconstituire este data, in faza de urmarire penala, de procuror, prin ordonanta, iar in faza de judecata, de instanta, prin incheiere.

Incheierea instantei se da fara citarea partilor, afara de cazul cand instanta considera necesara chemarea acestora; aceasta incheiere nu este supusa niciunei cai de atac [art. 509 alin. (2)].

Legea prevede doua modalitati pentru obtinerea inscrisurilor judiciare disparute, si anume: inlocuirea si reconstituirea.

a) Inlocuirea inscrisului (art. 511)

In situatia in care exista copii oficiale de pe inscrisul disparut, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate proceda la inlocuirea lui, luand masuri pentru obtinerea copiei. Copia obtinuta tine locul inscrisului original pana la gasirea acestuia. Persoanei care a predat copia oficiala i se elibereaza o copie certificata de pe aceasta.

b) Reconstituirea inscrisului (art. 512)

In ipoteza in care nu exista o copie oficiala de pe inscrisul disparut, organul de urmarire penala sau instanta de judecata procedeaza la reconstituirea inscrisului sau dosarului respectiv. Reconstituirea dosarului se face prin reconstituirea inscrisurilor pe care le continea. Pentru reconstituire, se pot folosi orice mijloace de proba.

Rezultatul reconstituirii se constata, dupa caz, prin ordonanta orga­nului de urmarire penala, confirmata de procuror, sau prin hotararea instan-tei, data cu citarea partilor.

Spre deosebire de incheierea prin care se dispune reconstituirea inscri­sului, care nu este supusa niciunei cai de atac, hotararea prin care se constata reconstituirea este supusa apelului, iar hotararea pronuntata de instanta de apel este supusa recursului [potrivit art. 512 alin. (4)].

Sectiunea a X-a

Cooperarea judiciara internationala in materie penala

Cooperarea internationala a statelor in materie juridica, in sensul cola-borarii si asistentei in diversele domenii ale activitatii juridice, se impune in scopul combaterii fenomenului infractional.

Conceptul de asistenta juridica internationala¹ in materie penala are, in literatura juridica, doua acceptiuni. In sens larg, prin asistenta juridica inter­nationala se intelege asistenta oferita in general, in cadrul luptei impotriva infractionalitatii.² Putem include aici: cooperarea organelor de politie judiciara, comisiile rogatorii internationale in materie penala, recunoasterea hotararilor judecatoresti penale, extradarea etc.

In sens restrans, asistenta juridica internationala se refera la asistenta juridica cu caracter judiciar (sau procesual), prin care se intelege asistenta pe care organele judiciare dintr-un stat o acorda in cursul procesului penal organelor judiciare din statul in care are loc activitatea judiciara si care consta in efectuarea, predarea sau comunicarea unor acte procedurale necesare solutionarii acelei cauze³.

In Codul de procedura penala, nu mai sunt reglementate procedurile speciale prin care se acorda asistenta judiciara internationala, facandu-se trimitere la legea speciala.

Legea nr. 302/2004¹ constituie dreptul comun ce reglementeaza cooperarea judiciara internationala in materie penala. Ea se aplica urma-toarelor forme de cooperare judiciara internationala in materie penala: a) extradarea; b) predarea in baza unui mandat european de arestare; c) transferul de proceduri in materie penala; d) recunoasterea si executarea hotararilor; e) transferarea persoanelor condamnate; f) asistenta judiciara in materie penala; g) alte forme de cooperare internationala in materie penala (art. 1).

Prin art. 2 din acest act normativ, sunt definiti unii termeni si unele expresii specifice cooperarii judiciare internationale. Astfel:

- stat solicitant este statul care formuleaza o cerere in domeniul reglementat de legea speciala;

- stat solicitat este statul caruia ii este adresata o cerere in domeniul reglementat de legea speciala;

- autoritatea centrala este acea autoritate desemnata de statul solicitant sau de statul solicitat, in aplicarea dispozitiilor unor conventii internationale;

- autoritatea judiciara semnifica instantele judecatoresti si parchetele de pe langa acestea, stabilite potrivit legii romane, precum si autoritatile care au aceasta calitate in statul solicitant, conform declaratiilor acestuia din urma la instrumentele internationale aplicabile;

- persoana urmarita este aceea care formeaza obiectul unui mandat de urmarire internationala;

- persoana extradabila este aceea care formeaza obiectul unei proce­duri de extradare;

-   extradat sau persoana extradata este persoana a carei extradare a
fost aprobata;

-  extradare activa reprezinta procedura de extradare in care Romania are
calitate de stat solicitant;

-      extradare pasiva reprezinta procedura de extradare in care Romania are calitate de stat solicitat;

-      persoana solicitata este persoana care face obiectul unui mandat european de arestare;

- condamnare reprezinta orice pedeapsa sau masura de siguranta, aplicata ca urmare a savarsirii unei infractiuni;

- masura de siguranta este reprezentata de orice masura privativa sau restrictiva de libertate care a fost dispusa pentru completarea sau inlocuirea unei pedepse printr-o hotarare penala;

- hotararea rezida in orice hotarare judecatoreasca prin care se pro-nunta o condamnare;

- stat de condamnare este cel in care a fost condamnata persoana care poate fi transferata sau care deja a fost transferata;

- stat de executare este statul catre care condamnatul poate fi trans­ferat sau a fost deja transferat in vederea executarii pedepsei sau a masurii de siguranta aplicate;

- resortisant al unui stat de condamnare sau de executare, in cazul Romaniei, este cetateanul roman;

- autoritate judiciara emitenta este cea a unui stat membru al U.E. competenta sa emita un mandat european de arestare potrivit legii acelui stat;

-   autoritate judiciara de executare este cea a unui stat membru al U.E.
competenta sa execute un mandat european de arestare, potrivit legii acelui
stat;

-  stat membru emitent este statul membru al U.E. in care s-a emis un
mandat european de arestare;

-   stat membru de executare este statul membru al U.E. caruia ii este
adresat un mandat european de arestare.

Aplicarea legii speciale este subordonata protectiei intereselor de suveranitate, securitate, ordine publica si a altor interese ale Romaniei, definite prin Constitutie (art. 3 din Legea 302/2004).

Legea speciala se aplica in baza si pentru executarea normelor inte­resand cooperarea judiciara in materie penala, cuprinse in instrumentele juridice internationale la care Romania este parte, pe care le completeaza in situatiile nereglementate [art. 4 alin. (1) din Legea 302/2004].

Cooperarea cu un tribunal penal international sau o organizatie internationala publica, in conformitate cu dispozitiile in materie ale unor instrumente internationale speciale - cum sunt statutele tribunalelor penale internationale -, se examineaza printr-o procedura legala distincta, prevederile acestei legi putand fi aplicate in mod corespunzator, in completare, daca este necesar [art. 4 alin. (2) din Legea 302/2004].

In lipsa unei conventii internationale, cooperarea judiciara se poate efectua in virtutea curtoaziei internationale, la cererea transmisa pe cale diplomatica de catre statul solicitant si cu asigurarea scrisa a reciprocitatii

data de autoritatea competenta a acelui stat [art. 5 alin. (1) din Legea nr. 302/2004].

In astfel de situatii, aceasta lege constituie dreptul comun in materie pentru autoritatile judiciare romane [art. 5 alin. (2) din Legea 302/2004].

Lipsa reciprocitatii nu impiedica sa se dea curs unei cereri de asistenta judiciara internationala in materie penala, daca aceasta: a) se dovedeste necesara datorita naturii faptei sau nevoii de a lupta impotriva anumitor forme grave ale criminalitatii; b) poate contribui la imbunatatirea situatiei inculpatului ori condamnatului sau la reintegrarea sa sociala; c) poate servi la clarificarea situatiei judiciare a unui cetatean roman [art. 5 alin. (3) din Legea 302/2004].

In cazul in care statul roman formuleaza o cerere in conditiile legii speciale, in baza curtoaziei internationale, asigurarea reciprocitatii va fi data de catre ministrul Justitiei pentru fiecare caz - ori de cate ori va fi necesar - la cererea motivata a autoritatii judiciare romane competente (art. 6 din Legea nr. 302/2004).

Cererile adresate autoritatilor romane, in domeniile reglementate de legea speciala, se indeplinesc potrivit dreptului procesual intern roman, daca prin legea speciala nu se prevede altfel (art. 7 din Legea 302/2004).

Articolul 10 din Legea 302/2004 da expresie principiului non bis in idem, cooperarea judiciara internationala nefiind admisibila daca in Romania sau in orice alt stat s-a desfasurat un proces penal pentru aceeasi fapta si daca:

a)   printr-o hotarare definitiva s-a dispus achitarea sau incetarea proce­sului penal;

b)   pedeapsa aplicata in cauza printr-o hotarare definitiva de condam­nare a fost executata sau a format obiectul unei gratieri sau amnistii, in totalitatea ei ori asupra partii neexecutate. Aceste dispozitii nu sunt inci­dente daca:

-     asistenta este solicitata in scopul revizuirii hotararii definitive, pentru unul din motivele care justifica promovarea uneia din caile extraor­dinare de atac prevazute de Codul de procedura penala al Romaniei;

-     un tratat international la care Romania este parte contine dispozitii mai favorabile sub aspectul principiului non bis in idem.

Statul roman are obligatia de a asigura - pe cat posibil -, la cererea statului solicitant, confidentialitatea cererilor care ii sunt adresate in domeniile reglementate de legea speciala si a actelor anexate acestora. In cazul in care conditia pastrarii confidentialitatii nu ar putea fi asigurata, statul roman va instiinta statul strain, care va decide (art. 12 din Legea 302/2004).

Cererile de asistenta judiciara internationala in materie penala vor fi transmise prin intermediul urmatoarelor autoritati centrale:

a)   Ministerul Justitiei, daca au ca obiect extradarea si transferarea persoanelor condamnate sau daca se refera la activitatea de judecata ori la faza executarii hotararilor penale;

b)   Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, daca se refera la activitati din faza de cercetare si urmarire penala;

c)   Ministerul Internelor si Reformei Administrative, daca se refera la cazierul judiciar (art. 13 din Legea 302/2004).

Cererile de asistenta judiciara internationala pot fi transmise direct de autoritatile judiciare solicitante autoritatilor judiciare solicitate, in cazurile:

-       in care instrumentul juridic international aplicabil in relatia intre statul solicitant si statul solicitat reglementeaza acest mod de transmitere [art. 14 alin. (1) din Legea 302/2004]. Pot fi folosite si mijloacele electronice adecvate, in special faxul, atunci cand sunt disponibile, daca autenticitatea si confidentialitatea cererii, precum si credibilitatea datelor transmise sunt garantate (art. 15 din Legea nr. 302/2004);

-       de urgenta, insa o copie a acestora va fi transmisa simultan la Ministerul Justitiei sau la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, dupa caz [art. 14 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

Aceleasi proceduri vor fi urmate si pentru transmiterea raspunsului la cererile urgente de asistenta judiciara in materie penala.

Transmiterile directe se vor putea efectua si prin intermediul Organizatiei Internationale a Politiei Criminale (Interpol) [art. 14 alin. (4) din Legea nr. 302/2004].

Competenta interna a autoritatilor romane pentru a formula o cerere de asistenta judiciara internationala in materie penala sau de a executa o asemenea cerere adresata Romaniei este stabilita de dispozitiile Legii nr. 302/2004, precum si prin alte acte normative pertinente (art. 16).

Cererile de asistenta judiciara internationala in materie penala adresate Romaniei si actele anexe trebuie insotite de o traducere in limba romana sau intr-una din limbile engleza ori franceza. In cazul in care documentele mentionate sunt traduse intr-o alta limba decat cea romana, autoritatea centrala competenta, potrivit dispozitiilor art. 13, sau autoritatea judiciara competenta, in cazul transmiterii directe, ia masuri pentru traducerea acestora in regim de urgenta [art. 17 alin. (1) din Legea nr. 302/2004].

Cererile de asistenta judiciara internationala in materie penala formulate de autoritatile romane si actele anexe vor fi insotite de traduceri intr-una din limbile prevazute in instrumentul juridic aplicabil in relatia cu

statul solicitat. Cererile formulate in temeiul curtoaziei internationale si actele anexe se vor traduce in limba oficiala a statului solicitat. Traducerea cererilor si a actelor anexe se realizeaza de autoritatea judiciara solicitanta [art. 17 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

Raspunsul la cererile de asistenta judiciara internationala in materie penala adresate Romaniei va fi redactat in limba romana, traducerea aces­tuia in limba oficiala a statului solicitant sau in una din limbile engleza ori franceza fiind facultativa, cu exceptia cazului in care prin instrumentul juridic international se dispune altfel [art. 17 alin. (3) din Legea nr. 302/2004].

In cazul in care raspunsul la cererile formulate de autoritatile romane nu este redactat in limba romana sau insotit de o traducere in limba romana, autoritatea centrala competenta, potrivit dispozitiilor art. 13, sau autoritatea judiciara competenta, in cazul transmiterii directe, ia masuri pentru traducerea acestuia [art. 17 alin. (4) din Legea nr. 302/2004].

Durata arestului efectuat in strainatate in indeplinirea unei cereri de asistenta judiciara internationala in materie penala formulate de autoritatile romane in temeiul acestei legi este luata in calcul in cadrul procedurii penale romane si se computa din durata pedepsei aplicate de instantele romane [art. 18 alin. (1) din Legea nr. 302/2004].

Autoritatile romane solicitate sunt obligate sa comunice autoritatilor competente ale statului solicitant informatiile necesare computarii duratei arestului executat in Romania, in baza unei cereri de asistenta judiciara internationala adresata autoritatilor judiciare romane [art. 18 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

Cheltuielile ocazionate de indeplinirea unei cereri de asistenta judiciara in materie penala sunt suportate, de regula, de statul solicitat [art. 20 alin. (1) din Legea nr. 302/2004]. Ele sunt suportate totusi de statul sau autoritatea judiciara solicitanta atunci cand reprezinta: a) indem-nizatiile si remuneratiile martorilor si expertilor, precum si cheltuielile de calatorie si de sedere; b) cheltuielile ocazionate de remiterea obiectelor; c) cheltuielile ocazionate de transferul persoanelor pe teritoriul statului solicitant sau la sediul unei autoritati judiciare; d) cheltuielile ocazionate de tranzitul unei persoane de pe teritoriul unui stat strain sau de la sediul unei autoritati judiciare catre un stat tert; e) cheltuielile ocazionate de recurgerea la o videoconferinta pentru indeplinirea unei cereri de asistenta judiciara; f) alte cheltuieli considerate drept extraordinare de statul solicitat in functie de mijloacele umane si tehnologice utilizate pentru indeplinirea cererii [art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

Ca urmare a unui acord intre autoritatile romane solicitate si autori-tatile straine solicitante, se poate deroga - in cazuri exceptionale - de la dispozitiile alin. (2) [art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004].

Cheltuielile care revin statului roman se suporta de la bugetul de stat si sunt cuprinse, dupa caz, in bugetul Ministerului Justitiei, Ministerului Public si Ministerului Internelor si Reformei Administrative [art. 20 alin. (4) din Legea nr. 302/2004].

In cazul in care cererea de asistenta are ca obiect sau implica remiterea de obiecte sau de alte bunuri, acestea pot fi predate atunci cand nu sunt indispensabile dovedirii unei fapte penale a carei urmarire si judecata tine de competenta autoritatilor judiciare romane [art. 21 alin. (1) din Legea nr. 302/2004].

Remiterea obiectelor si a altor bunuri poate fi amanata sau efectuata sub conditia restituirii [art. 21 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

In niciun caz nu se aduce atingere drepturilor tertilor de buna-credinta si drepturilor statului roman atunci cand aceste obiecte si bunuri pot reveni acestuia [art. 21 alin. (3) din Legea nr. 302/2004].

Obiectele si bunurile nu vor fi predate decat in temeiul unei hotarari definitive pronuntate in acest sens de autoritatea judiciara competenta [art. 21 alin. (4) din Legea nr. 302/2004].

In cazul cererilor de extradare, predarea obiectelor si bunurilor preva-zute la alin. (1) se poate efectua chiar daca nu se acorda extradarea, in special din cauza fugii sau decesului persoanei extradabile [art. 21 alin. (5) din Legea nr. 302/2004].

1. Asistenta judiciara internationala

Asistenta judiciara internationala cuprinde indeosebi urmatoarele activitati: comisiile rogatorii internationale; audierile prin videoconferinta; infatisarea in statul solicitant a martorilor, expertilor si a persoanelor urmarite; notificarea actelor de procedura care se intocmesc ori se depun intr-un proces penal; cazierul judiciar; alte forme de asistenta judiciara.

Cererea de asistenta judiciara trebuie sa indice: a) denumirea autoritatii judiciare solicitante si denumirea autoritatii judiciare solicitate; b) obiectul si motivele cererii; c) calificarea juridica a faptelor; d) datele de identificare a invinuitului, inculpatului sau condamntului ori martorului sau expertului, dupa caz; e) incadrarea juridica si prezentarea sumara a faptelor.

La cerere se anexeaza acte in sprijinul acesteia, dupa caz, in functie de natura si obiectul cererii, care trebuie certificate de autoritatea judiciara solicitanta, fiind scutite de orice alte formalitati de supralegalizare.

1.1. Comisia rogatorie internationala

Prin procedura comisiei rogatorii internationale, un organ de urmarire penala sau o instanta judecatoreasca dintr-un stat se poate adresa unui organ de urmarire penala sau unei instante judecatoresti din alt stat in vederea efectuarii unui anumit act procedural.

Potrivit art. 160 din Legea nr. 302/2004, comisia rogatorie internatio-nala in materie penala este acea forma de asistenta judiciara internationala care consta in imputernicirea pe care o autoritate judiciara dintr-un stat o acorda unei autoritati de acelasi fel din alt stat, mandatata sa inde-plineasca, in locul si in numele sau, unele activitati judiciare privitoare la un anumit proces penal.

1.1.1. Obiectul comisiei rogatorii

Obiectul cererii de comisie rogatorie il constituie cu precadere:

a)   localizarea si identificarea persoanelor si obiectelor; audierea incul­patului, a partii vatamate, a celorlalte parti, a martorilor si expertilor, precum si confruntarea; perchezitia, ridicarea de obiecte si inscrisuri, sechestrul si confiscarea speciala; cercetarea la fata locului si reconstituirea; expertizele, constatarea tehnico-stiintifica si constatarea medico-legala; transmiterea de informatii necesare intr-un anumit proces, interceptarile si inregistrarile audio si video, examinarea documentelor de arhiva si a fisierelor specializate si alte asemenea acte de procedura;

b)   transmiterea mijloacelor materiale de proba;

c)   comunicarea de documente sau dosare [art. 161 alin. (1) din Legea nr. 302/2004].

Din analiza continutului art. 158 si al art. 160-161 din Legea nr. 302/2004 reiese fara dubiu confuzia in care se afla legiuitorul in ceea ce priveste activitatile ce pot face obiectul comisiei rogatorii si cele privind asistenta judiciara internationala, intreg capitolul facand confuzie intre cele doua notiuni. Vom incerca, pe cat posibil, o sistematizare a institutiilor, in functie de specificul fiecareia, ele trebuind incadrate la una sau alta dintre formele de asistenta judiciara internationala.

In conditiile in care statul solicitant doreste ca martorii sau expertii sa depuna juramant, el va cere aceasta in mod expres, iar statul roman va da curs solicitarii in situatiile in care legea interna romana nu interzice [art. 161 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

Statul roman va transmite numai copii sau fotocopii certificate de pe documentele sau dosarele cerute. Numai in situatia in care statul solicitant

cere in mod expres transmiterea documentelor originale, se va da curs, in masura posibilului, acestei cereri [art. 161 alin. (3) din Legea nr. 302/2004]. In ceea ce priveste data si locul comisiei rogatorii, numai in situatia unei cereri exprese din partea statului solicitant, statul roman il va informa despre acestea. Autoritatile si persoanele mentionate de statul solicitant vor putea sa asiste si sa colaboreze la efectuarea comisiei rogatorii, dar numai in limitele permise de legea romana (art. 162 din Legea nr. 302/2004).

1.1.2.   Perchezitiile, ridicarea de obiecte si inscrisuri, sechestrul,
remiterea obiectelor si dosarelor

Conditiile ce se cer a fi indeplinite in cazul comisiilor rogatorii avand ca obiect perchezitii, ridicarea de obiecte si inscrisuri si aplicarea seches­trului sunt:

a)   infractiunea care motiveaza comisia rogatorie sa fie susceptibila de a da loc la extradare in Romania, ca stat solicitat;

b)   indeplinirea comisiei rogatorii sa fie compatibila cu legea statului roman [art. 163 alin. (1)].

Aceste conditii pot insa atrage si regula reciprocitatii [art. 163 alin. (2)].

Daca s-a cerut remiterea obiectelor, a dosarelor sau a documentelor in cadrul unei comisii rogatorii internationale, statul roman va putea sa amane predarea lor in cazul in care acestea ii sunt necesare pentru o procedura penala in curs de desfasurare [art. 164 alin. (1) din Legea nr. 302/2004].

Obiectele si originalele dosarelor, precum si ale documentelor, comunicate in indeplinirea unei comisii rogatorii, vor fi restituite cat mai curand posibil statului roman de catre statul solicitant, in afara de cazul in care statul roman renunta la ele [art. 164 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

1.1.3.    Audierile prin videoconferinta

Desi sunt trecute ca activitati ce fac parte din asistenta judiciara internationala, in fapt, audierea - ca activitate procedurala - se incadreaza in comisia rogatorie internationala, iar procedeul ales pentru punerea in practica - videoconferinta - nu-i poate schimba natura juridica. Tocmai de aceea o incadram la comisie rogatorie internationala.

In cazul in care o persoana care se afla pe teritoriul Romaniei trebuie sa fie audiata ca martor sau expert de catre autoritatile judiciare ale unui stat strain si este inoportun sau imposibil pentru acea persoana sa compara personal pe teritoriul acelui stat, statul strain poate solicita ca audierea sa aiba loc prin videoconferinta [art. 164 alin. (1) din Legea nr. 302/2004].

Cererea poate fi acceptata de statul roman daca nu contravine principiilor sale fundamentale de drept si cu conditia sa dispuna de mijloacele tehnice care sa permita efectuarea audierii prin videoconferinta [art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004].

Cererea de audiere prin videoconferinta trebuie sa contina: a) denu­mirea autoritatii judiciare solicitante si cea a autoritatii judiciare solicitate; b) obiectul si motivele cererii; c) calificarea juridica a faptelor; d) datele de identificare a martorului sau expertului; e) motivul pentru care nu este oportun sau este imposibil ca martorul sau expertul sa fie prezent personal la audiere; f) denumirea autoritatii judiciare si numele persoanelor care vor proceda la audiere [art. 165 alin. (3)].

Martorul sau expertul vor fi citati, in vederea audierii, potrivit legii romane [art. 165 alin. (4)].

Regulile cu respectarea carora are loc audierea prin videoconferinta sunt:

a) activitatea se desfasoara in prezenta magistratului roman competent, asistat, dupa caz, de un interpret; magistratul roman verifica identitatea persoanei audiate si asigura respectarea principiilor fundamentale ale legii romane. In cazul in care constata ca sunt incalcate principiile fundamentale ale dreptului roman, judecatorul sau procurorul ia de indata masurile necesare pentru asigurarea desfasurarii in conformitate cu legea romana;

b)  autoritatile judiciare romane competente si cele ale statului soli­citant convin, dupa caz, asupra masurilor de protectie a martorului sau expertului;

c)   activitatea se efectueaza direct de catre autoritatea judiciara com­petenta a statului solicitant sau sub coordonarea acesteia, potrivit legii sale interne;

d)  martorul sau expertul va fi asistat, dupa caz, de un interpret, potrivit legii romane;

e)  martorul sau expertul poate invoca dreptul de a nu depune marturie, care ii este conferit fie de legea romana, fie de legea statului solicitat [art. 165 alin. (6) din Legea nr. 302/2004].

Fara a se aduce atingere masurilor convenite pentru protectia marto­rilor, autoritatea judiciara romana intocmeste un proces-verbal in care se consemneaza data si locul audierii, identitatea persoanei audiate, informatii privind depunerea juramantului si conditiile tehnice in care s-a desfasurat activitatea. Acesta se transmite autoritatii judiciare competente a statului solicitant [art. 165 alin. (7) din Legea nr. 302/2004].

Aceleasi reguli sunt aplicabile in cazul audierii invinuitilor sau incul­patilor, cu conditia ca acestia sa consimta, in prealabil, la desfasurarea acti-

vitatii si daca exista un acord in acest sens intre autoritatile judiciare romane si cele ale statului solicitant [art. 165 alin. (9) din Legea 302/2004].

Cheltuielile legate de stabilirea legaturii video, cele legate de punerea la dispozitie a acestei legaturi in statul solicitant, remunerarea interpretilor si indemnizatiile platite martorilor si expertilor, precum si cheltuielile de deplasare in statul solicitat vor fi rambursate de statul strain solicitant statului roman, daca acesta din urma nu a renuntat expres la rambursarea acestor cheltuieli in totalitate sau partial [art. 165 alin. (10) din Legea nr. 302/2004]. Pe cale de consecinta, dispozitiile sunt aplicabile si in cazul in care asistenta este solicitata de autoritatile judiciare romane.

Autoritatile judiciare competente sunt curtile de apel, in cursul judecatii, respectiv Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in cursul urmaririi penale [art. 165 alin. (5) din Legea nr. 302/2004].

Dispozitiile Codului de procedura penala se aplica in mod corespun-zator [art. 165 alin. (8) din Legea nr. 302/2004].

1.1.4. Transmiterea spontana de informatii si efectuarea de livrari
supravegheate

Transmiterea de informatii face parte integranta din obiectul comisiei rogatorii, asa cum insusi legiuitorul l-a definit in art. 161.

Autoritatile judiciare romane pot, fara cerere prealabila, sa transmita autoritatilor competente ale unui stat strain informatiile obtinute in cadrul unei anchete, atunci cand considera necesar ca acestea ar putea ajuta statul destinatar sa initieze o procedura penala sau cand informatiile ar putea conduce la formularea unei cereri de asistenta judiciara [art. 166 alin. (1) din Legea nr. 302/2004]. Intr-o asemenea ipoteza, statul roman poate impune anumite conditii privitoare la modul de utilizare a informatiilor transmise, statul destinatar fiind obligat sa le respecte [art. 166 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

In ceea ce priveste livrarile supravegheate, la cerere, autoritatile judi­ciare romane competente pot autoriza livrari supravegheate in conditiile legii romane, in cadrul unor proceduri penale privind infractiuni care pot da loc la extradare [art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004]. Livrarile supravegheate se deruleaza potrivit legii romane [art. 167 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

1.1.5.    Anchete sub acoperire si echipe mixte de ancheta

Analizand in ansamblu continutul obiectului comisiei rogatorii inter­nationale, se constata ca toate activitatile nominalizate fac parte dintr-o

ancheta ce se desfasoara in legatura cu descoperirea unor infractiuni, identificarea faptuitorilor si tragerea lor la raspundere penala. Pe cale de consecinta, si ancheta face parte din obiectul comisiei rogatorii internationale.

Statul roman poate conveni cu un stat strain sa-si acorde asistenta reciproca pentru desfasurarea unor anchete de catre agenti sub acoperire [art. 168 alin. (1) din Legea nr. 302/2004]. Pentru facilitarea solutionarii unei cereri de comisie rogatorie, se pot constitui echipe comune de ancheta, cu un obiectiv precis si cu o durata limitata, care poate fi prelungita prin acordul statelor implicate. Componenta acesteia este decisa de comun acord [art. 169 alin. (1) din Legea 302/2004].

O echipa comuna de ancheta poate fi creata in special cand: a) in cadrul unei proceduri in curs in statul solicitant se impune efectuarea unei anchete dificile care implica importante mijloace umane si de alta natura si care privesc ambele state; b) mai multe state efectueaza anchete care necesita o actiune coordonata si concertata in statele in cauza [art. 169 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

Cererea de formare a unei echipe comune de ancheta poate fi formu­lata de orice stat implicat si cuprinde propuneri referitoare la componenta acesteia [art. 169 alin. (3) si (4 din Legea nr. 302/2004]. Componentii echipei comune desemnati de autoritatile romane au calitatea de membri, in timp ce aceia desemnati de un stat strain au calitatea de membri detasati [art. 169 alin. (5) din Legea nr. 302/2004]. Echipa este formata intr-unul din statele in care ancheta trebuie efectuata.

Activitatea echipei comune de ancheta pe teritoriul statului roman se desfasoara potrivit urmatoarelor reguli generale: a) conducatorul acesteia este un reprezentant al autoritatii judiciare romane competente. Atat membrii echipei, cat si membrii detasati isi executa sarcinile sub responsabilitatea conducatorului; b) actiunile echipei se desfasoara conform legii romane [art. 169 alin. (6) din Legea nr. 302/2004].

Membrii detasati din cadrul echipei comune de ancheta sunt abilitati sa fie prezenti la efectuarea oricaror acte procedurale, cu exceptia situatiilor in care conducatorul echipei decide contrariul [art. 169 alin. (7) din Legea nr. 302/2004]. In ipoteza in care echipa comuna de ancheta efectueaza acte de procedura pe teritoriul statului solicitant, membrii detasati ai acesteia pot solicita autoritatilor lor competente sa efectueze ei actele respective [art. 169 alin. (8) din Legea nr. 302/2004].

Un membru detasat poate furniza echipei din care face parte infor­matiile care sunt la dispozitia statului ce l-a detasat, cu respectarea insa a dreptului sau national si in limitele competentelor sale [art. 169 alin. (9) din Legea 302/2004].

Informatiile obtinute de componentii echipei de ancheta pot fi utilizate in urmatoarele scopuri: a) cel pentru care a fost creata echipa mixta; b) pentru a descoperi, cerceta sau urmari alte infractiuni, cu consimtamantul statului pe teritoriul caruia acestea au fost obtinute; c) pentru a preveni un pericol iminent si serios pentru securitatea publica, cu acordul statului pe teritoriul caruia au fost obtinute; d) in alte scopuri, cu conditia ca acest lucru sa fie convenit de statele care au format echipa [art. 169 alin. (10) din Legea nr. 302/2004].

1.1.6. Supravegherea transfrontaliera

Asa cum s-a aratat la transmiterea spontana de informatii si la audierile prin videoconferinta, procedeul de efectuare a unei anchete penale nu este de natura a schimba caracteristicile acesteia de activitate ce se incadreaza in obiectul comisiei rogatorii internationale.

In cazul in care agentii unui stat strain, care - in cadrul unei anchete judiciare - supravegheaza pe teritoriul acelui stat o persoana care se presupune ca a participat la savarsirea unei infractiuni ce da loc la extradare sau o persoana fata de care sunt motive serioase sa se creada ca poate duce la identificarea sau localizarea acesteia, sunt autorizati sa continue supravegherea pe teritoriul statului roman in baza unei cereri prealabile de asistenta judiciara. Nu este exclusa posibilitatea continuarii supravegherii exercitate de catre autoritatile romane competente, la cererea statului strain [art. 170 alin. (1) din Legea nr. 302/2004].

In ambele ipoteze, cererea de asistenta judiciara va fi adresata Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie [art. 170 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

In situatii urgente, cand autorizarea prealabila a statului roman nu poate fi solicitata, agentii straini care actioneaza in cadrul anchetei judiciare sunt autorizati sa continue pe teritoriul Romaniei supravegherea unei persoane banuite ca a comis una din faptele enumerate la alin. (5) al art. 170 din Legea nr. 302/2004 cu respectarea urmatoarelor conditii: a) sa comunice imediat trecerea frontierei de stat Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, precum si structurii politiei de frontiera constituite in cadrul punctului de trecere a frontierei; b) sa transmita fara intarziere o cerere de asistenta judiciara conform celor expuse, prin care sa precizeze motivele ce justifica trecerea frontierei fara autorizatie prealabila [art. 170 alin. (3) din Legea nr. 302/2004].

Supravegherea transfrontaliera se desfasoara dupa urmatoarele reguli:

a) agentii de supraveghere sa respecte dispozitiile legii romane;

b)  pe timpul supravegherii, agentii sa aiba asupra lor un document care sa ateste ca le-a fost acordata permisiunea;

c)   agentii de supraveghere sa fie permanent in masura sa justifice calitatea lor oficiala;

d)  desi agentii de supraveghere pot purta arma de serviciu in timpul supravegherii, utilizarea ei este interzisa cu exceptia cazului de legitima aparare;

e)  agentilor de supraveghere le este interzisa patrunderea in domiciliul unei persoane si in alte locuri inaccesibile publicului;

f)   agentii de supraveghere nu pot retine sau aresta persoana
supravegheata;

g) orice activitate desfasurata va face obiectul unui raport catre autori-
tatile romane competente, care va cere inclusiv prezentarea in persoana a
agentilor care au efectuat supravegherea;

h) autoritatea statului caruia ii apartin agentii care au efectuat supravegherea, la cererea autoritatii romane, poate asista la ancheta ce urmeaza operatiunii la care au participat, inclusiv la procedurile judiciare;

i) autoritatea statului caruia ii apartin agentii care au efectuat supravegherea, la cererea autoritatilor romane, poate contribui la ancheta ce urmeaza operatiunii la care au participat, inclusiv la procedurile judiciare [art. 170 alin. (4) din Legea nr. 302/2004].

Faptele ce pot face obiectul supravegherii sunt:

-  omorul; omorul calificat si omorul deosebit de grav;

-   violul, abuzul sexual asupra minorilor si infractiunile grave de
natura sexuala;

-    distrugerea si distrugerea calificata, savarsita prin incendiere, explozie sau orice asemenea mijloc;

-    contrafacerea si falsificarea mijloacelor de plata;

-    furt si talharie in forma calificata, precum si primirea de bunuri furate;

-    delapidare;

-    lipsire de libertate in mod ilegal;

-    infractiuni privind traficul de persoane si infractiuni in legatura cu acestea;

-    infractiuni privind traficul de droguri sau precursori;

-    infractiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor si munitiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare si a altor materii radioactive;

-    transport ilegal de deseuri toxice si daunatoare;

-    trafic de migranti;

-    santaj [art. 170 alin. (5) din Legea nr. 302/2004].

Supravegherea prevazuta la alin. (3) va inceta daca autorizatia nu a fost obtinuta in termen de 5 ore de la trecerea frontierei de stat, precum si la cererea Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie [art. 170 alin. (6) din Legea nr. 302/2004].

1.1.7. Alte dispozitii privind comisia rogatorie internationala

Pentru solutionarea unei cauze penale, autoritatile judiciare ale statului solicitant sau autoritatile competente astfel desemnate de catre statul solicitant pot adresa autoritatilor romane o cerere de asistenta judiciara, avand ca obiect interceptarea telecomunicatiilor si transmiterea lor imediata catre statul solicitat sau interceptarea inregistrarii si a transmiterii ulterioare a inregistrarii telecomunicatiilor catre statul solicitant in cazul in care persoana urmarita: a) se afla pe teritoriul statului solicitant, insa acesta are nevoie de asistenta tehnica pentru a putea intercepta comunicatiile de la tinta; b) se afla pe teritoriul statului roman si comunicatiile dinspre tinta pot fi interceptate in statul roman; c) se afla pe teritoriul unui stat tert - care a fost informat - si daca statul solicitant are nevoie de asistenta tehnica pentru interceptarea comunicarilor de la tinta.

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca cererile privind intercep­tarea telecomunicatiilor si a inregistrarilor sunt: a) sa indice si sa confirme emiterea unui ordin sau a unui mandat de interceptare si inregistrare, in cadrul unui proces penal; b) sa contina informatii care sa permita identificarea tintei interceptarii; c) sa indice faptele penale care fac obiectul anchetei penale; d) sa mentioneze durata interceptarii; e) daca este posibil, sa contina suficiente date tehnice, in special numarul de conectare la retea, pentru a permite prelucrarea cererii.

Cand interceptarea se face pe teritoriul statului roman, cererea va trebui sa contina si o descriere a faptelor, autoritatile judiciare competente romane avand latitudinea de a solicita si alte informatii similare care sunt necesare pentru a le permite sa aprecieze daca masura solicitata ar fi luata si intr-o cauza nationala similara.

Bunurile provenite din savarsirea infractiunii care face obiectul cererii de comisie rogatorie vor fi confiscate potrivit legislatiei in vigoare (art. 172 din Legea 302/2004).

Statul roman - cand are calitatea de solicitant - nu va folosi documentele si informatiile primite de la statul solicitat decat in scopul indepliniri obiectului comisiei rogatorii (art. 173 din Legea 302/2004).

La cererea statului solicitant, se pot lua masurile provizorii prevazute de legea romana in vederea protejarii mijloacelor de proba, mentinerii unei

situatii existente sau protejarii intereselor amenintate (art. 174 din Legea 302/2004).

1.1.8. Infatisarea in statul solicitant a martorilor, expertilor si a persoanelor urmarite

Daca statul roman solicitant apreciaza ca infatisarea in persoana a unui martor sau expert in fata autoritatilor sale judiciare este in mod deosebit necesara, el va trebui sa faca mentiune expresa in cererea de inmanare a citatiei, precizand totodata cuantumul aproximativ al indemnizatiilor, precum si al cheltuielilor de calatorie si de sedere rambursabile. In ipoteza in care statul roman ii solicita, statul solicitat poate acorda un avans martorului sau expertului, ce-i va fi rambursat de solicitant [art. 175 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

Indemnizatiile cuvenite si cheltuielile de transport si de sedere, rambursabile martorului sau expertului de catre statul roman solicitant, vor fi calculate de la locul de resedinta al acestuia si vor fi acordate la niveluri cel putin egale cu cele prevazute de tarifele si reglementarile in vigoare in statul in care audierea trebuie sa aiba loc (art. 176 din Legea nr. 302/2004).

Martorul sau expertul care nu s-a prezentat in urma primirii citatiei de infatisare a carei comunicare a fost ceruta nu va putea fi supus - chiar daca citatia va cuprinde un ordin categoric - niciunei sanctiuni sau masuri de constrangere, in afara de cazul in care el va reveni din proprie initiativa pe teritoriul statului roman solicitant si daca va fi din nou citat aici, in mod legal (art. 177 din Legea nr. 302/2004).

De asemenea, martorului sau expertului ii este recunoscut dreptul la refuzul de a depune marturie, in sensul ca, daca acestia dau curs invitatiei si se prezinta in fata autoritatii judiciare a statului roman solicitant si refuza sa depuna marturie in totalitate sau in parte, el nu poate fi supus vreunei masuri de restrangere a libertatii sau impiedicat in alt mod sa paraseasca Romania, chiar daca, potrivit legii romane, un asemenea refuz ar constitui o infractiune sau ar putea atrage masuri coercitive (art. 178 din Legea nr. 302/2004).

Daca infatisarea in persoana a unui martor sau expert este solicitata autoritatilor romane de un stat strain, in cazul in care martorul sau expertul declara ca se va infatisa personal, acesta poate solicita acordarea unui avans din cuantumul cheltuielilor de calatorie si de sedere. Instanta va indica prin incheiere suma de bani solicitata de martor sau expert, unitatea bancara unde urmeaza sa se consemneze suma de bani, consemnarea fiind facuta pe numele martorului sau expertului, la dispozitia autoritatii romane judiciare

competente. Incheierea instantei, precum si declaratia scrisa a martorului sau expertului se vor comunica statului solicitant, pe una din caile prevazute la art. 14 sau 15.

1.1.9. Imunitati

Niciun martor sau expert - oricare ar fi cetatenia sa - care, in urma primiri unei citatii, va consimti sa se infatiseze in fata autoritatilor judiciare ale statului roman solicitant, nu va putea fi nici urmarit, nici detinut, nici supus vreunei alte restrictii a libertatii sale individuale pe teritoriul Romaniei pentru fapte sau condamnari anterioare plecarii sale de pe teritoriul statului strain solicitat [art. 179 alin. (1) din Legea nr. 302/2004].

Daca in timpul procesului ar putea fi dispusa arestarea unui martor care este banuit ca a savarsit o infractiune in legatura cu marturia sa in fata auto-ritatilor judiciare ale statului roman solicitant - alta decat refuzul de a depune marturie (eventual marturia mincinoasa prevazuta de art. 260 C.pen.) -, se va lua in considerare faptul daca interesele justitiei nu ar fi mai bine protejate prin incredintarea urmaririi - daca este posibil - catre statul strain solicitat [art. 179 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

Nicio persoana - oricare ar fi cetatenia ei - citata in fata autoritatilor judiciare ale statului roman solicitant, in vederea efectuarii urmaririi penale pentru anumite infractiuni, nu va putea fi nici urmarita, nici detinuta, nici supusa vreunei alte masuri de restrangere a libertatii in Romania pentru fapte sau condamnari anterioare plecarii sale de pe teritoriul statului strain solicitat si care nu sunt mentionate in citatie [art. 179 alin. (3) din Legea nr. 302/2004].

Totusi, aceasta imunitate inceteaza daca martorul, expertul sau persoana urmarita - avand posibilitatea sa paraseasca teritoriul statului roman solicitant in termen de 15 zile consecutive dupa ce prezenta sa nu mai este ceruta de autoritatile judiciare romane - va ramane totusi pe teritoriul Romaniei sau se va reintoarce aici dupa ce il va fi parasit [art. 179 alin. (4) din Legea nr. 302/2004].

1.1.10. Transferul temporar al persoanelor detinute

Persoana detinuta, a carei prezenta in vederea audierii ca martor sau a confruntarii este ceruta de autoritatile judiciare solicitante, va fi transferata temporar pe teritoriul acelui stat, cu conditia reintoarcerii sale in termenul indicat de catre autoritatea judiciara solicitata si sub rezerva imunitatilor mai sus aratate, in masura in care acestea pot fi aplicate in mod corespunzator.

In cazul cererilor adresate autoritatilor judiciare romane, competenta de solutionare a cererii apartine instantei in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere. In acest sens, instanta va dispune ascultarea persoanei detinute, in prezenta unui avocat ales sau numit din oficiu, precum si a unui interpret, daca este cazul, in camera de consiliu, cu participarea procurorului. Persoanei detinute i se face cunoscut obiectul cererii, cerandu-i-se sa declare daca este de acord sa fie transferata temporar pe teritoriul statului solicitant in vederea audierii ca martor. Declaratia sa este consemnata intr-un proces-verbal semnat de presedintele completului de judecata, grefier, interpret si inculpat [art. 180 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

In cazul in care persoana detinuta nu consimte, instanta va dispune prin incheiere respingerea cererii. Incheierea este definitiva si se comunica in termen de 48 de ore de la pronuntare Ministerului Justitiei [art. 180 alin. (3) din Legea nr. 302/2004].

Dimpotriva, daca persoana detinuta consimte la transferarea sa temporara, instanta va verifica daca nu cumva subzista vreuna din cauzele de refuz al transferului, urmand a dispune, prin incheiere, admiterea sau respingerea cererii, dupa caz. Incheierea poate fi atacata cu recurs, in termen de 24 de ore de la pronuntare, de catre procurorul competent. Recursul se solutioneaza in termen de 3 zile. Incheierea definitiva se comunica, in termen de 24 de ore, Ministerului Justitiei care va informa autoritatea centrala a statului solicitant cu privire la decizia autoritatii judiciare romane.

Incheierea prin care s-a dispus transferarea temporara a persoanei detinute se comunica si Ministerului Internelor si Reformei Administrative, care asigura predarea sub escorta a persoanei detinute, la un punct de frontiera al statului roman.

Transferarea poate fi refuzata daca: a) prezenta persoanei detinute este necesara intr-un proces penal in curs pe teritoriul Romaniei; b) trans­ferarea persoanei detinute este susceptibila sa ii prelungeasca detentia; c) exista alte motive care se opun transferarii sale pe teritoriul statului solicitant [art. 180 alin. (6) din Legea nr. 302/2004].

Persoana transferata ramane in detentie pe teritoriul statului solicitant si - daca este cazul - pe teritoriul statului solicitat pentru tranzit, in afara de ipoteza in care autoritatea judiciara romana competenta nu cere punerea acesteia in libertate, in conditiile Codului de procedura penala [art. 180 alin. (7) din Legea nr. 302/2004].

Detinutul este predat si preluat sub escorta, Ministerul Internelor si Reformei Administrative asigurand predarea si preluarea si informand totodata Ministerul Justitiei [art. 180 alin. (8)].

Aceleasi reguli sunt valabile si in cazul in care statul roman este stat solicitant.

In cazul in care obiectul cererii de asistenta judiciara adresate statului solicitat presupune efectuarea unor acte de procedura pentru indeplinirea carora este necesara prezenta unei persoane detinute in Romania, autoritatea judiciara romana solicitanta poate transfera temporar aceasta persoana pe teritoriul statului unde ancheta trebuie sa aiba loc, daca intre cele doua state exista un acord in acest sens. Modalitatile de transfer temporar al persoanei si termenul pana la care trebuie sa fie trimisa pe teritoriul Romaniei vor fi stabilite prin acordul respectiv. Persoana transferata va ramane in detentie, pe teritoriul statului solicitat si, eventual, pe teritoriul statului de tranzit, cu exceptia cazului in care autoritatile judiciare romane au cerut punerea sa in libertate.

Perioada de detentie pe teritoriul statului solicitat se deduce din durata detentiei pe care trebuie sau va trebui sa o efectueze persoana respectiva pe teritoriul Romaniei (art. 181 din Legea nr. 302/2004).

Dispozitiile mai sus enuntate se aplica in mod corespunzator si persoanelor detinute pe teritoriul Romaniei in urma transferarii lor, in vederea executarii unei pedepse pronuntate pe teritoriul statului de condam­nare, atunci cand infatisarea personala in scopul revizuirii judecatii este ceruta de statul de condamnare.

Martorii audiati conform regulilor expuse beneficiaza, dupa caz, de protectie, potrivit legislatiei in vigoare (art. 183 din Legea nr. 302/2004).

1.1.11. Comunicarea actelor de procedura

Statul roman va proceda la comunicarea catre destinatarul aflat in Romania a actelor de procedura transmise in acest scop de statul solicitant. Prin acte de procedura se inteleg, in principal, citatiile pentru parti sau martori, actul de inculpare, alte acte de urmarire penala, hotararile judecatoresti, cererile pentru exercitarea cailor de control judiciar sau actele privind executarea unei pedepse, plata unei amenzi ori plata cheltuielilor de procedura (art. 184 din Legea nr. 302/2004).

1.1.12. Comunicarea si dovada comunicarii

Comunicarea actelor de procedura va putea fi efectuata prin simpla lor transmitere catre destinatar. Daca statul solicitant o cere in mod expres, statul roman va efectua comunicarea intr-una dintre formele prevazute de legislatia romana pentru inmanari analoage sau intr-o forma speciala compa­tibila cu aceasta legislatie [art. 185 alin. (1) din Legea nr. 302/2004].

Dovada comunicarii se face printr-un document datat si semnat de destinatar sau printr-o declaratie a autoritatii judiciare romane solicitate, constatand faptul comunicarii, forma si data efectuarii acesteia. Actul sau declaratia se transmite de indata statului solicitant. La cererea acestuia din urma, statul roman va preciza daca notificarea a fost facuta in conformitate cu legea romana.

In cazul in care comunicarea nu s-a putut face, statul roman instiin-teaza de indata statul solicitant despre motivul necomunicarii [art. 185 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

1.1.13.      Termenul necesar comunicarii si modul de comunicare a
actelor de procedura

Citatia pentru infatisare, destinata unei persoane urmarite care se afla pe teritoriul Romaniei, se transmite autoritatilor romane competente cel mai tarziu cu 40 de zile inainte de data fixata pentru infatisare. De acest termen se tine seama la fixarea datei infatisarii si la transmiterea citatiei.

Autoritatile judiciare romane pot transmite direct, prin posta, actele de procedura si hotararile judecatoresti persoanelor care se afla pe teritoriul unui stat strain, daca prin instrumentul juridic international aplicabil in relatia cu acel stat se prevede astfel. In asemenea situatii, actele de procedura si hotararile judecatoresti sunt insotite de o nota care indica faptul ca destinatarul poate obtine de la autoritatea judiciara emitenta informatii asupra drepturilor si obligatiilor sale [art. 187 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

1.1.14. Cazierul judiciar

Statul roman comunica - in masura in care autoritatile judiciare romane pot ele insele sa le obtina intr-un asemenea caz - extrasele de pe cazierul judiciar si orice date referitoare la acesta, care ii vor fi cerute, pentru o cauza penala, de autoritatile judiciare ale statului strain solicitant. In celelalte situatii care nu privesc o cauza penala, se va da curs unei asemenea cereri in conditiile stipulate de legislatia romana [art. 187¹ alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

1.1.15.     Transmiterea altor informatii privind condamnari ori masuri
de siguranta

Statul roman va transmite statului strain interesat informatii despre hotararile penale si despre masurile ulterioare, care se refera la cetateni ai statului strain si care au facut obiectul unei mentiuni in cazierul judiciar, cel putin anual.

Daca persoana in cauza este cetatean al mai multor state, informatiile se comunica fiecarui stat interesat, in afara cazului in care aceasta persoana are cetatenia statului roman [art. 187² alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

Statul roman transmite statului strain interesat, la cererea acestuia - in cazuri speciale - , cate o copie de pe hotararile si masurile aratate mai sus, precum si orice alta informatie referitoare la acestea, pentru a-i permite sa examineze daca ele necesita masuri pe plan intern [art. 187² alin. (3) din Legea nr. 302/2004].

1.1.16. Autoritatea judiciara romana competenta

Informatiile se transmit prin intermediul Ministerului Justitiei. Infor­matiile de acelasi fel, primite de la autoritatile competente ale statelor straine in cadrul schimbului de informatii, se primesc de catre Ministerul Justitiei, care le transmite Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Ministerului Internelor si Reformei Administrative, spre a se proceda in raport cu atributiile privitoare la recunoasterea si, respectiv, inregistrarea hotararilor penale straine [art. 187³ alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

1.2. Recunoasterea si executarea hotararilor penale si a actelor judiciare

1.2.1.  Recunoasterea si executarea hotararilor penale si a actelor judiciare

Hotararile penale sau actele judiciare pronuntate ori efectuate in strai­natate pot fi folosite in cadrul activitatilor procesuale penale sau extrapro-cesuale din tara noastra, numai in masura in care sunt recunoscute. Procedura speciala de recunoastere a hotararilor penale sau a altor acte judiciare straine este reglementata in art. 115-125 din Legea nr. 302/2004.

In vederea executarii pe teritoriul Romaniei a unei hotarari penale straine, autoritatile competente ale statului de condamnare formuleaza o cerere de recunoastere si executare.

Prin hotarare straina se intelege o hotarare pronuntata de instanta competenta a unui alt stat.

Actul judiciar strain este reprezentat de acel act judiciar care emana de la autoritatea judiciara straina competenta.

Ministerul Justitiei verifica competenta instantei sau a autoritatii judiciare straine.

1.2.2. Conditii pentru recunoastere

Conditiile generale de recunoastere pe teritoriul Romaniei a unei hotarari penale definitive straine sau a unui act judiciar strain sunt:

a)   Romania si-a asumat o asemenea obligatie printr-un tratat interna-tional la care este parte;

b)       a fost respectat dreptul la un proces echitabil, in sensul art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale;

c)   nu a fost pronuntata pentru o infractiune politica sau pentru o infractiune militara care nu este o infractiune de drept comun;

d)   respecta ordinea publica a statului roman;

e)   hotararea sau actul judiciar poate produce efecte juridice in
Romania, potrivit legii penale romane;

f)     nu s-a pronuntat o condamnare pentru aceleasi fapte impotriva aceleiasi persoane in Romania;

g)   nu s-a pronuntat o condamnare pentru aceleasi fapte impotriva aceleiasi persoane intr-un alt stat, care a fost recunoscuta de Romania;

In caz de reciprocitate, hotararile penale straine pot fi recunoscute chiar si in conditiile in care Romania nu si-ar fi asumat o asemenea obligatie printr-un tratat international, aspect insa ce va fi verificat - la solicitarea curtii de apel - de Ministerul Justitiei.

Executarea hotararii straine este posibila in cazul cetatenilor romani a caror extradare a fost - in prealabil - acordata de Romania statului strain in care aceasta a fost pronuntata, indiferent de indeplinirea conditiilor sus-expuse.

1.2.3. Procedura de recunoastere la cererea unui stat strain

Cererea de recunoastere a unei hotarari penale straine este transmisa de Ministerul Justitiei procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel in circumscriptia careia domiciliaza sau isi are resedinta condamnatul.

Acesta este citat si i se comunica si hotararea straina impreuna cu actele ce o insotesc, intr-o limba pe care o intelege, avand dreptul la un avocat ales sau desemnat din oficiu si, in caz de nevoie, si la interpret.

Instanta, in camera de consiliu, il audiaza si, dupa ce asculta si concluziile procurorului, recunoaste hotararea penala straina sau actele judiciare straine - daca sunt intrunite conditiile legale - substituind o pedeapsa corespunzatoare potrivit legii romane, pedepsei neexecutate sau restului neexecutat.

Hotararea este atacabila cu recurs in termenul general de 10 zile. La ramanerea definitiva a acesteia, se comunica parchetului si Ministerului Justitiei.

Cand hotararea straina se refera la un bun imobil, Ministerul Justitiei transmite cererea procurorului general de pe langa curtea de apel in circumscriptia careia se afla imobilul.

Procedura de recunoastere poate avea loc atat pe cale principala, cat si pe cale incidentala.

In cazul folosirii caii principale, judecatoria in a carei circumscriptie teritoriala locuieste condamnatul va fi sesizata de acesta sau de procuror, aplicandu-se intocmai procedura din etapa judecatii mai sus descrisa.

Pentru folosirea caii incidentale, este necesar sa existe un proces penal in curs de desfasurare.

In nici un caz nu poate fi primita si acceptata reglementarea din art. 119 din Legea nr. 302/2004, potrivit careia procurorul ar avea abilitarea legala de a recunoaste hotararile penale straine sau actele judiciare straine, atunci cand procesul penal s-ar afla in faza de urmarire penala. Concluzia rezulta din economia tuturor dispozitiilor legale privitoare la procedura de recunoastere a hotararilor penale straine si a altor acte judiciare, care consacra garantii suficiente pentru asigurarea respectarii drepturilor persoanelor la care se refera. Mai degraba, credem ca legiuitorul a avut in vedere faptul ca procedura incidentala de recunoastere nu este independenta, ci tine de un proces penal in curs de desfasurare. Pe de alta parte, este unanim consacrat si recunoscut ca organele de urmarire penala - din care face parte si procurorul - nu pot avea atributii jurisdictionale.

Inainte de a hotari cu privire la recunoasterea unei hotarari penale straine, instanta competenta poate - la cererea statului strain transmisa prin Ministerul Justitiei sau din oficiu - sa dispuna arestarea preventiva a persoanei care face obiectul hotararii a carei recunoastere se solicita sau o alta masura preventiva pentru a evita fuga acesteia de pe teritoriul Romaniei. Textul normativ intareste si mai mult interpretarea noastra privind imposibilitatea de recunoastere a hotararilor straine pe cale incidentala de catre procuror, referirile privind intotdeauna instanta de judecata.

1.2.4. Executarea hotararilor penale straine ce au fost recunoscute in Romania

Asa cum aratam, legiuitorul da dovada de lipsa de sistematizare in abordarea institutiilor specifice legii speciale. Astfel, la Capitolul II, din Legea nr. 302/2003 sub titlul de "Executarea hotararilor penale si a actelor judiciare romane in strainatate", sunt reglementate modul de executare si efectele hotararilor penale straine recunoscute in Romania.

Hotararile straine recunoscute si executate in Romania produc aceleasi efecte ca si hotararile pronuntate de instantele romane [art. 122 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

Statul strain care solicita executarea este singurul competent sa decida asupra unei cai extraordinare de atac impotriva hotararii de executat [art. 122 alin. (3) din Legea nr. 302/2004].

Amnistia si gratierea pot fi acordate atat de statul strain, cat si de statul roman [art. 122 alin. (4) din Legea nr. 302/2004].

Statul strain trebuie sa informeze statul roman asupra intervenirii oricareia dintre cauzele care determina incetarea executarii, cum ar fi amnistia sau gratierea [art. 122 alin. (5) din Legea nr. 302/2004].

Inceperea executarii pedepsei in Romania are ca efect renuntarea statului strain la executarea pe teritoriul acestuia, exceptand ipoteza in care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, caz in care acest stat redobandeste dreptul la executare. In cazul pedepsei amenzii, statul strain redobandeste dreptul la executare incepand din momentul in care este informat asupra neexecutarii, totale sau partiale, a acestei pedepse.

1.2.5. Executarea hotararilor penale si a actelor judiciare romane in strainatate

Conditiile pentru formularea cererii de recunoastere si executare a hotararilor penale romane in strainatate

Instantele romane pot solicita recunoasterea si executarea de catre un stat strain a unei hotarari judecatoresti romane intr-unul din urmatoarele cazuri: a) condamnatul este cetatean al statului solicitat sau al unui stat tert sau este apatrid si are domiciliul pe teritoriul acelui stat; b) condamnatul este cetatean roman cu domiciliul pe teritoriul statului solicitat sau are si cetatenia acelui stat, iar acesta refuza sa acorde extradarea; c) extradarea condamnatului in Romania in vederea executarii pedepsei nu este admisibila potrivit legii statului solicitat sau acesta refuza sa acorde extradarea; d) durata pedepsei aplicate este mai mare de un an [art. 123 alin. (3) din Legea nr. 302/2004];

Cererea este admisibila si in cazul in care: condamnatul se afla in executarea unei pedepse privative de libertate in statul strain pentru o alta fapta decat cea care a motivat condamnarea in Romania [art. 123 alin. (2) din Legea nr. 302/2004]; exista un acord cu statul respectiv, iar dupa executare se aplica masura de siguranta a expulzarii [art. 123 alin. (4) din Legea nr. 302/2004].

Recunoasterea se solicita sub conditia neagravarii, in statul strain, a pedepsei aplicate prin hotararea pronuntata in Romania [art. 123 alin. (5) din Legea nr. 302/2004].

In ceea ce priveste actele judiciare emise de autoritatile romane competente, se aplica tratatul international aplicabil la care statele sunt parti semnatare.

1.2.6. Efectele recunoasterii hotararilor penale si a actelor judiciare
romane in strainatate

Acceptarea de catre statul strain a recunoasterii executarii are ca efect renuntarea de catre statul roman la executarea hotararii pe teritoriul Romaniei.

Totusi, in situatia in care condamnatul se sustrage de la executare ori nu a inteles sa execute pedeapsa pecuniara, statul roman redobandeste dreptul la executarea hotararii din momentul in care a fost informat de neexecutarea totala sau partiala a acestei pedepse [art. 124 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

1.2.7. Procedura de formulare a cererii de recunoastere

Titularul cererii de recunoastere si executare a unei hotarari penale intr-un stat strain este instanta de executare, care poate fi sesizata: din oficiu; de procurorul competent; de condamnat, ori de cate ori sunt indeplinite conditiile mai sus aratate [art. 125 alin. (1) din Legea nr. 302/2004].

La cerere se anexeaza actele prevazute de tratatul international aplicabil, iar in lipsa, cel putin hotararea definitiva si mandatul de executare a pedepsei.

Cand este necesar consimtamantul condamnatului, acesta va fi dat in camera de consiliu a instantei de executare, exceptand cazul in care condamnatul se afla in strainatate, ipoteza in care un functionar consular roman sau autoritatile judiciare straine competente ii vor lua consimtamantul.

In cazul in care condamnatul se afla in Romania, si nu el a formulat cererea, va fi notificat de procurorul competent, care-l va informa si cu privire la consecintele lipsei raspunsului, ce echivaleaza cu consimtamantul sau [art. 125 alin. (4) si (5) din Legea nr. 302/2004].

1.3. Transferul de proceduri in materie penala

Efectuarea unei proceduri penale sau continuarea unei proceduri initiate de autoritatile judiciare romane competente, pentru o fapta care constituie infractiune conform legii romane, pot fi transferate unui stat strain, in conditiile ce vor fi aratate in continuare (art. 109 din Legea nr. 302/2004).

1.3.1.    Cererea de transfer al procedurii penale

Autoritatile judiciare romane pot solicita transferul exercitarii urma-ririi penale sau al judecatii sau continuarea acestora intr-un stat strain daca, in afara conditiilor generale, sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii speciale: a) statul solicitat sa aiba competenta de jurisdictie in cauza; b) nu poate fi solicitata extradarea ori, desi aceasta a fost solicitata, cererea a fost respinsa (art. 110 din Legea nr. 302/2004).

1.3.2. Procedura de transfer

Transferul procedurii penale se solicita de organul de urmarire penala competent, daca procedura se refera la activitatea de urmarire penala, sau de catre instanta romana competenta sa solutioneze cauza in prima instanta ori instanta pe rolul careia se afla cauza in prima instanta.

Cererea de transfer al procedurii penale este formulata in baza unei incheieri prin care instanta dispune, motivat, transferul [art. 111 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

Instanta poate dispune transferul procedurii la cererea motivata a: Ministerului Public, cand procedura se refera la urmarirea penala; din oficiu, cand procedura are in vedere activitatea de judecata.

Incheierea instantei prin care se dispune transferul poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare, pentru cei prezenti, sau de la comunicare, pentru cei lipsa [art. 111 alin. (3) din Legea nr. 302/2004].

Dupa ramanerea ei definitiva, termenul de prescriptie a raspunderii penale se suspenda, precum si continuarea procedurii penale incepute, sub rezerva actelor si demersurilor cu caracter urgent [art. 111 alin. (4) din Legea nr. 302/2004].

Aceeasi lipsa de rigurozitate a legiuitorului se manifesta si in reglementarea acestei institutii, in sensul ca se limiteaza numai la procedura din fata instantei, fara a stipula actele procesuale si modalitatea de solicitare a procedurii de transfer al urmaririi penale.

Cererea este transmisa Ministerului Justitiei sau Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, insotita de copii autentice ale tuturor actelor de procedura intocmite in cauza [art. 111 alin. (5) din Legea nr. 302/2004].

Ministerul Justitiei sau Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie asigura transmiterea cererii de transfer al procedurii penale pe una din caile prevazute de lege.

1.3.4. Efectele transferului

Dupa aprobarea de catre statul solicitat a transferului procedurii penale, nicio alta procedura pentru aceeasi fapta nu mai poate fi inceputa de autoritatile judiciare romane [art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004].

Suspendarea cursului prescriptiei raspunderii penale se mentine pana la solutionarea cazului de autoritatile competente ale statului solicitat.

Statul roman redobandeste dreptul de a incepe sau, dupa caz, de a relua urmarirea penala pentru acea fapta daca: a) statul solicitat il informeaza ca nu poate finaliza urmarirea penala ce i-a fost transferata; b) ulterior, ia cunostinta de existenta unui motiv care, potrivit dispozitiilor Legii nr. 302/2004, ar impiedica cererea de transfer al procedurii penale [art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004].

In caz de condamnare, hotararea definitiva pronuntata in procedura initiata sau continuata in statul solicitat, se inscrie in cazierul judiciar si produce aceleasi efecte ca si cand ar fi fost pronuntata de o instanta romana [art. 113 alin. (4) din Legea nr. 302/2004].

1.2.5. Preluarea urmaririi sau a procedurii penale

Orice cerere de preluare a procedurii penale adresata de un stat strain parchetelor sau instantelor romane se inainteaza, dupa caz, Ministerului Justitiei sau Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Cererea de preluare a urmaririi penale se solutioneaza de parchetul de pe langa curtea de apel in circumscriptia careia domiciliaza sau a fost iden­tificata persoana urmarita. Cererea de preluare a judecatii se solutioneaza de sectia penala a curtii de apel in circumscriptia careia domiciliaza sau a fost identificata persoana urmarita [art. 114 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta dispune asupra preluarii urmaririi in conformitate cu dispozitiile Codului de procedura penala.

Cererea de preluare a judecatii se transmite de Ministerul Justitiei parchetului de pe langa curtea de apel competenta sa o solutioneze. Procurorul general competent sesizeaza curtea de apel cu propunerea de admitere sau respingere a cererii [art. 114 alin. (4) din Legea nr. 302/2004].

Judecata cunoaste doua etape: cea a admisibilitatii si a judecatii pe fondul cauzei.

Curtea de apel competenta dispune prin incheiere motivata asupra admisibilitatii acesteia. Termenul de recurs este de 5 zile de la pronuntare.

Daca cererea a fost admisa, judecata continua cu aplicarea cores-punzatoare a dispozitiilor Codului de procedura penala [art. 114 alin. (6) din Legea nr. 302/2004].

Statul roman va face cunoscut statului solicitant, prin intermediul Ministerului Justitiei sau al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, dupa caz, modul de solutionare a cererii de transfer al procedurii penale si va transmite autoritatii straine competente o copie a hotararii definitive pronuntate in cauza [art. 114 alin. (7) din Legea nr. 302/2004].

1.4. Extradarea

1.4.1. Extradarea din Romania

Conditii pentru extradare care tin de persoane

Pot fi extradate din Romania, la cererea unui stat strain, persoanele aflate pe teritoriul sau care sunt urmarite penal sau sunt trimise in judecata pentru savarsirea unei infractiuni ori sunt cautate in vederea executarii unei pedepse sau a unei masuri de siguranta in statul solicitant (art. 22 din Legea nr. 302/2004).

Cetatenii romani pot fi extradati din Romania in baza conventiilor internationale multilaterale si a tratatelor bilaterale la care aceasta este parte, precum si pe baza de reciprocitate, numai daca este indeplinita cel putin una din urmatoarele conditii: a) in vederea efectuarii urmaririi penale si a judecatii, statul solicitant da asigurari considerate ca suficiente ca, in cazul condamnarii la o pedeapsa privativa de libertate printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, persoana extradata va fi transferata in Romania in vederea executarii pedepsei; b) la data formularii cererii de extradare, persoana extradabila domiciliaza pe teritoriul statului solicitant; c) persoana extradabila are si cetatenia statului solicitant; d) persoana extradabila a comis fapta pe teritoriul sau impotriva unui cetatean al unui stat membru al U.E., daca statul solicitant este membru al U.E. (art. 24 din Legea nr. 302/2004).

Pentru verificarea conditiilor enumerate, Ministerul Justitiei are latitudinea de a solicita acte doveditoare de la autoritatea competenta a statului solicitant.

Sunt exclusi de la extradarea din Romania: a) cetatenii romani, daca nu sunt intrunite conditiile mai sus expuse; b) persoanele carora li s-a acordat dreptul de azil in Romania; c) persoanele straine care se bucura in Romania de imunitate de jurisdictie, in conditiile si in limitele conferite prin conventii sau intelegeri internationale; d) persoanele straine citate din strainatate in vederea audierii ca parti, martori sau experti in fata unei autoritati judiciare romane solicitante, in limitele imunitatilor conferite prin conventie internationala [art. 23 alin. (1) din Legea nr. 302/2004].

Calitatea de cetatean roman sau de refugiat politic in Romania se apreciaza la data ramanerii definitive a hotararii asupra extradarii. Daca aceasta calitate este recunoscuta intre data ramanerii definitive a hotararii de extradare si data convenita pentru predare, se va pronunta o noua hotarare in cauza, infrangandu-se astfel principiul autoritatii de lucru judecat si al stabilitatii hotararilor judecatoresti [art. 23 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

Conditii, care nu tin de persoane, de refuz al extradarii

Potrivit art. 24¹, extradarea va fi refuzata daca:

a)    nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil in sensul Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, incheiata la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricarui instrument international pertinent in domeniu, ratificat de Romania. Consideram ca dovada trebuie facuta numai printr-o hotarare de condamnare definitiva a Curtii Europene si nicidecum nu este indrituita autoritatea judiciara a statului solicitat sa faca o astfel de judecata de valoare;

b)    exista motive serioase sa se creada ca extradarea este solicitata in scopul urmaririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasa, religie, sex, nationalitate, limba, opinii politice sau ideologice ori de apartenenta la un anumit grup social;

c)      situatia persoanei risca sa se agraveze dintr-unul dintre motivele mai sus enuntate. In ambele situatii, credem ca aprecierea o face autoritatea judiciara competenta din statul solicitat;

d)      cererea este formulata intr-o cauza aflata pe rolul unor tribunale extraordinare, altele decat cele constituite prin instrumentele internationale pertinente, sau in vederea executarii unei pedepse aplicate de un asemenea tribunal;

e) se refera la o infractiune de natura politica sau la o infractiune conexa unei infractiuni politice;

f)   se refera la o infractiune militara care nu constituie infractiune de drept comun.

Nu sunt considerate infractiuni de natura politica: a) atentatul la viata unui sef de stat sau a unui membru al familiei sale;

b)   crimele impotriva umanitatii prevazute de Conventia pentru
prevenirea si reprimarea crimei de genocid, adoptata la 9 decembrie 1948 de
Adunarea Generala a Natiunilor Unite;

c)   infractiunile prevazute la art. 50 din Conventia de la Geneva din 1949 pentru imbunatatirea sortii ranitilor si bolnavilor din fortele armate in campanie, la art. 51 din Conventia de la Geneva din 1949 pentru imbunatatirea sortii ranitilor, bolnavilor si naufragiatilor fortelor armate maritime, la art. 129 din Conventia de la Geneva din 1949 cu privire la tratamentul prizonierilor de razboi si la art. 147 din Conventia de la Geneva din 1949 cu privire la protectia persoanelor civile in timp de razboi;

d)   orice violari similare ale legilor razboiului, care nu sunt prevazute de dispozitiile din conventiile de la Geneva mai sus enumerate;

e)   infractiunile prevazute la art. 1 din Conventia europeana pentru reprimarea terorismului, adoptata la Strasbourg la 27 ianuarie 1997, si in alte instrumente internationale pertinente;

f)    infractiunile prevazute in Conventia impotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, adoptata la 17 decembrie 1984 de Adunarea Generala a Natiunilor Unite;

g)   orice infractiune al carei caracter politic a fost eliminat de tratatele, conventiile sau acordurile internationale la care Romania este parte.

Motivele optionale de refuz, care sunt lasate la latitudinea autoritatii judiciare competente din statul solicitat, sunt: a) fapta care motiveaza cererea face obiectul unui proces penal in curs sau atunci cand aceasta fapta poate face obiectul unui proces penal in Romania; b) predarea persoanei solicitate este susceptibila sa aiba consecinte de o gravitate deosebita pentru ea, in special din cauza varstei sau a starii sale de sanatate [art. 24¹ alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

1.4.2. Transferul procedurii penale in cazurile de refuz al extradarii

Refuzul extradarii propriului cetatean ori a refugiatului politic obliga statul roman, la cererea statului solicitant, sa supuna cauza autoritatilor sale judiciare competente, astfel incat sa se poata exercita urmarirea penala si judecata, daca este cazul. In acest scop, statul solicitant va transmite gratuit Ministerului Justitiei din Romania dosarele, informatiile si obiectele privind infractiunea. Statul solicitant va fi informat despre rezultatul cererii sale [art. 25 alin. (1)].

In cazul in care Romania opteaza pentru solutia refuzului extradarii unui cetatean strain, invinuit sau condamnat in alt stat pentru una din infractiunile prevazute la art. 85 alin. (1) (care este sanctionata in statul de

apartenenta cu inchisoarea sau cu o masura de siguranta privativa de liber­tate pe o perioada de minimum 3 ani: apartenenta la un grup infractional organizat; terorismul; infractiunile privind traficul de persoane si in legatura cu traficul de persoane; traficul de migranti; exploatarea sexuala a copiilor si pornografia infantila; infractiunile privind traficul de droguri sau precursori; infractiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor si munitiilor, materialelor explozive, materialelor nucleare si altor materii radioactive; infractiunile de coruptie, infractiunile asimilate celor de coruptie, infractiunile in legatura directa cu cele de coruptie si infractiunile impotriva intereselor financiare ale Comunitatilor Europene; spalarea banilor; falsificarea de moneda si alte valori, falsificarea de valori straine, inclusiv falsificarea monedei euro; infractiunile savarsite prin intermediul retelelor si sistemelor informatice sau de comunicatii; infractiunile impotriva mediului inconjurator, inclusiv traficul ilegal al speciilor animale protejate si al speciilor si varietatilor vegetale protejate; ajutorul la intrarea si sederea in situatii ilegale; omuciderea voluntara, vatamarea corporala grava; traficul de tesuturi sau organe umane; lipsirea de libertate in mod ilegal, arestarea nelegala si cercetarea abuziva; rasismul si xenofobia; talharia si pirateria; traficul ilegal de bunuri culturale, inclusiv antichitatile si operele de arta; inselaciunea; deturnarea de fonduri; infractiunile contra proprietatii intelectuale; inselaciunea cu privire la calitatea marfurilor; falsul material in inscrisuri oficiale, falsul intelectual si uzul de fals; traficul ilegal de substante hormonale si alti factori de crestere; traficul de vehicule furate; violul; sclavia; distrugerea si distrugerea calificata, savarsita prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc si daca rezulta pericol public; infractiunile pentru care competenta de judecata apartine Curtii Penale Internationale; sechestrarea de aeronave si vapoare; sabotajul) sau orice alta infractiune pentru care legea statului solicitant prevede pedeapsa inchisorii, al carei minim special este de cel putin 5 ani, examinarea propriei competente si exercitarea - daca este cazul - a actiunii penale se face din oficiu, fara exceptie si fara intarziere. Autoritatile romane solicitate hotarasc in aceleasi conditii ca si pentru orice infractiune cu caracter grav prevazuta si pedepsita de legea romana [art. 25 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

1.4.3. Alte conditii necesare extradarii

a) Dubla incriminare

Extradarea poate fi admisa numai daca fapta pentru care este invinuita sau a fost condamnata persoana a carei extradare se solicita este prevazuta

ca infractiune atat de legea statului solicitant, cat si de legea romana. Prin derogare, extradarea poate fi acordata si daca fapta respectiva nu este prevazuta de legea romana, daca pentru aceasta fapta este exclusa cerinta dublei incriminari printr-o conventie internationala la care Romania este parte. Diferentele existente intre calificarea juridica si denumirea data aceleiasi infractiuni de legile celor doua state nu prezinta relevanta, daca prin conventie internationala sau - in lipsa acesteia - prin declaratie de reciprocitate nu se prevede altfel [art. 26 alin. (3) din Legea nr. 302/2004].

b)           Infractiuni fiscale incriminate in ambele state

In materie de taxe si impozite, de vama si de schimb valutar, extra-darea va fi acordata potrivit dispozitiilor intelegerii internationale aplicabile, pentru fapte carora le corespund - conform legii statului roman - infractiuni de aceeasi natura. Extradarea nu poate fi refuzata pentru motivul ca legea romana nu impune acelasi tip de reglementare in materie de taxe si impozite, de vama sau de schimb valutar ca legislatia statului solicitant [art. 27 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

c) Pedeapsa sa fie de o anumita gravitate

Extradarea este acordata de Romania, in vederea urmaririi penale sau a judecatii, numai pentru fapte a caror savarsire atrage - potrivit legislatiei statului solicitant si legislatiei romane - o pedeapsa privativa de libertate de cel putin un an, iar in vederea executarii unei sanctiuni penale, numai daca aceasta este de cel putin 4 luni (art. 28 din Legea nr. 302/2004).

d)           Sa nu fie prevazuta de lege pedeapsa capitala

Daca fapta pentru care se cere extradarea este pedepsita cu moartea de catre legea statului solicitant, extradarea nu va putea fi acordata decat cu conditia ca statul respectiv sa dea asigurari, considerate ca indestulatoare de statul roman, ca pedeapsa capitala nu se va executa, urmand sa fie comutata (art. 29 din Legea nr. 302/2004).

e)           Necesitatea unui anumit cuantum al pedepsei cu suspendarea
executarii

Persoana condamnata la o pedeapsa privativa de libertate cu sus­pendarea conditionata a executarii poate fi extradata in caz de suspendare partiala, daca fractiunea de pedeapsa ramasa de executat raspunde exigentelor de gravitate mai sus mentionate (inchisoare prevazuta de lege de cel putin un an sau executarea unei sanctiuni penale de 4 luni sau mai mare) si nu exista alte impedimente legale la extradare (art. 30 din Legea nr. 302/2004).

f) Infractiunile comise intr-un stat tert

In cazul infractiunilor comise pe teritoriul unui alt stat decat statul solicitant, extradarea poate fi acordata atunci cand legea romana confera

competenta de urmarire si judecata autoritatilor judiciare romane pentru infractiuni de acelasi fel, savarsite in afara teritoriului statului roman, sau atunci cand statul solicitant face dovada ca statul tert pe teritoriul caruia s-a savarsit infractiunea nu va cere extradarea pentru fapta respectiva (art. 31 din Legea nr. 302/2004).

g) Existenta plangerii prealabile si acordul la extradare al persoanei vatamate

Daca infractiunea pentru care se solicita extradarea se urmareste si se judeca la plangerea prealabila a persoanei vatamate - potrivit legislatiei romane si a statului solicitant -, sunt necesare atat plangerea acesteia, cat si acordul la extradare (art. 32 din Legea nr. 302/2004).

h) Garantarea dreptului la aparare si judecarea cauzei de o instanta ordinara

Persoana trebuie sa fie judecata in statul solicitant de un tribunal care asigura garantiile fundamentale de procedura si de protectie a drepturilor la aparare, iar nu de un tribunal national instituit anume pentru cazul respectiv, ori daca extradarea este ceruta in vederea executarii unei pedepse pronuntate de acel tribunal (art. 33 din Legea nr. 302/2004).

In cazul in care se solicita extradarea unei persoane in vederea execu­tarii unei pedepse pronuntate printr-o hotarare data in lipsa impotriva sa, statul roman va acorda extradarea daca statul solicitant da asigurari apreciate ca suficiente pentru a garanta persoanei condamnate dreptul la o noua procedura de judecata care sa ii salvgardeze drepturile la aparare. Hotararea de extradare indreptateste statul solicitant fie sa treaca la o noua judecata in cauza, in prezenta condamnatului - daca acesta nu se impotriveste -, fie sa-l urmareasca pe extradat, in caz contrar [art. 34 alin. (1) din Legea nr. 302/2004].

Cand statul roman comunica persoanei a carei extradare este ceruta hotararea data in lipsa impotriva sa, statul solicitant nu va considera aceasta comunicare ca o notificare care atrage efecte fata de procedura penala in acest stat [art. 34 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

i) Sa nu fi intervenit prescriptia

Extradarea nu se acorda in cazul in care prescriptia raspunderii penale sau prescriptia executarii pedepsei este implinita fie potrivit legislatiei romane, fie potrivit legislatiei statului solicitant [art. 35 alin. (1) din Legea nr. 302/2004].

Depunerea cererii de extradare intrerupe prescriptia neimplinita anterior.

j) Sa nu se fi amnistiat infractiunile

Extradarea nu se admite pentru o infractiune cu privire la care a intervenit amnistia in Romania, daca statul roman avea competenta sa urma-reasca aceasta infractiune, potrivit propriei sale legi penale (art. 36 din Legea nr. 302/2004).

k) Sa nu se fi acordat gratierea

Actul de gratiere adoptat de statul solicitant face inoperanta cererea de extradare, chiar daca celelalte conditii ale extradarii sunt indeplinite (art. 37 din Legea nr. 302/2004).

1.4.4. Cererea de extradare si actele anexe

Cererea de extradare, formulata in scris de autoritatea competenta a statului solicitant, se adreseaza Ministerului Justitiei. Daca ea este inaintata pe cale diplomatica, se va transmite neintarziat Ministerului Justitiei. O alta cale va putea fi convenita prin intelegere directa intre statul solicitant si statul roman solicitat [art. 38 alin. (1) din Legea nr. 302/2004].

In sprijinul cererii se vor prezenta:

a)  in functie de faza procesului penal, originalele sau copiile autentice ale hotararii de condamnare definitive, deciziilor pronuntate ca urmare a exercitarii cailor legale de atac, mandatului de executare a pedepsei inchisorii, respectiv ale mandatului de arestare preventiva, rechizitoriului sau ale altor acte avand putere egala. Autentificarea copiilor acestor acte se face gratuit de instanta sau parchetul competent, dupa caz;

b)  o expunere a faptelor pentru care se cere extradarea. Data si locul savarsirii lor, calificarea lor juridica si referirile la dispozitiile legale care le sunt aplicabile se vor indica in modul cel mai exact posibil;

c)   o copie a dispozitiilor legale aplicabile sau - daca aceasta nu este cu putinta - o declaratie asupra dreptului aplicabil, precum si semnalmentele cele mai precise ale persoanei extradabile si orice alte informatii de natura sa determine identitatea si nationalitatea acesteia;

d)   date privind durata pedepsei neexecutate, in cazul cererii de
extradare a unei persoane condamnate care a executat numai o parte din
pedeapsa [art. 38 alin. (2)].

1.4.5. Examenul de regularitate internationala

Examenul   de   regularitate   internationala  are   ca   scop  verificarea conformitatii   cererii   de   extradare   si   a   actelor   anexate   acesteia   cu dispozitiile  tratatelor  internationale  aplicabile,  inclusiv  cu  declaratiile formulate de Romania in baza dispozitiilor unor conventii multilaterale.

Directia de specialitate a Ministerului Justitiei va face, in termen de 3 zile lucratoare de la data primirii cererii, un examen de regularitate internationala al cererii de extradare, spre a constata indeosebi daca:

a)   intre Romania si statul solicitant exista norme conventionale ori o intelegere privind declaratia de reciprocitate pentru extradare;

b)   exista vreun alt impediment dirimant in angajarea procedurii, cum ar fi existenta unuia din cazurile de refuz al asistentei judiciare pe motiv ca nu se asigura protectia intereselor de suveranitate, securitate, ordine publica si a altor interese ale Romaniei, definite prin Constitutie sau neidentificarea pe teritoriul Romaniei ori decesul persoanei extradabile;

c)    cererea si actele privitoare la extradare in vederea judecatii sau pentru executarea pedepsei sunt insotite de traduceri in limba romana, engleza ori franceza sau in una din limbile prevazute in instrumentul juridic aplicabil in relatia cu statul solicitant;

d)   la cererea de extradare sunt anexate actele prevazute de tratatul international aplicabil [art. 40 alin. (2)];

e)   verifica existenta reciprocitatii in privinta extradarii propriilor cetateni, in cazul in care se solicita extradarea unui cetatean roman [art. 40 alin. (3)].

In cazul neindeplinirii conditiei existentei intelegerii ori a normelor conventionale intre cele doua state sau a existentei vreunui alt impediment, Ministerul Justitiei restituie cererea si actele anexe, explicand motivele.

In situatia in care cererea de extradare si documentele anexe nu sunt insotite de traduceri in limba romana, urmeaza ca parchetul competent sa ia masuri pentru efectuarea unei traduceri cat mai urgente [art. 40 alin. (4)].

In cazul cererilor de arestare provizorie in vederea extradarii, examenul de regularitate internationala se efectueaza in termen de 24 ore de la primirea ei.

Daca extradarea este ceruta de mai multe state fie pentru aceeasi fapta, fie pentru fapte diferite, statul roman hotaraste, tinand seama de toate imprejurarile si, in mod deosebit, de gravitatea si de locul infractiunilor, de datele depunerii cererilor respective, de cetatenia persoanei extradabile, de existenta reciprocitatii de extradare in raport cu statul roman si de posibilitatea unei extradari ulterioare catre alt stat solicitant [art. 41 alin. (1)].

Despre existenta concursului de cereri, Ministerul Justitiei va instiinta de urgenta autoritatile competente ale statelor solicitante [art. 41 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

1.4.6. Procedura de extradare din Romania

Extradarea din Romania se hotaraste de justitie [art. 39 alin. (1)].

Procedura de extradare pasiva are un caracter urgent si se desfasoara si in timpul vacantei judecatoresti. Ea cuprinde doua etape, una administrativa si alta judiciara.

Etapa administrativa se refera, in esenta, la indeplinirea, cu precadere, de catre Ministerul Justitiei, prin directia de specialitate, a urma-toarelor activitati: a) primirea cererii de extradare; b) examinarea cererii de extradare si a actelor anexate acesteia din punctul de vedere al regularitatii internationale, in conditiile examinate in materia respectiva; c) transmiterea cererii de extradare si a actelor anexate acesteia procurorului general competent; d) restituirea motivata a cererii de extradare si a actelor anexate acestora in cazul neindeplinirii examenului de regularitate internationala; e) in colaborare cu Ministerul Internelor si Reformei Administrative, pune in executare hotararea definitiva prin care s-a dispus extradarea; f) comunicarea catre autoritatea centrala a statului solicitant a solutiei de respingere a cererii de extradare sau a cererii de arestare provizorie in vederea extradarii, pronuntata de autoritatea judiciara competenta [art. 39 alin. (4) din Legea nr. 302/2004].

Etapa judiciara este cuprinsa intre momentul primirii cererii de extradare sau a cererii de arestare provizorie in vederea extradarii de catre procurorul general competent si momentul ramanerii definitive a hotararii judecatoresti asupra cererii de extradare.

Cererea de extradare si actele anexe se transmit in cel mult 48 de ore de catre Ministerul Justitiei procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel in a carei circumscriptie domiciliaza ori a fost semnalata prezenta persoanei extradabile sau - in cazul cand nu se cunoaste locul unde se afla persoana - procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti (art. 42 din Legea nr. 302/2004).

In procedura de extradare pasiva, statul solicitant este reprezentat de autoritatea centrala si de Ministerul Public din Romania.

Autoritatilor judiciare ale statului solicitant li se poate permite, la cerere, cu aprobarea instantei competente, sa asiste la etapa judiciara a procedurii de extradare din Romania, prin intermediul unui reprezentant desemnat in acest scop. Daca o asemenea cerere nu este anexata la cererea de extradare, ea va fi adresata curtii de apel competente prin intermediul autoritatii centrale [art. 43 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

Procedura judiciara de extradare este de competenta curtii de apel in a carei raza teritoriala domiciliaza sau a fost identificata persoana extradabila si a parchetului de pe langa aceasta [art. 44 alin. (1)].

Sectia penala a curtii de apel competente solutioneaza cererea de extradare in complet format dintr-un singur judecator.

Hotararea prin care aceasta cerere este solutionata este supusa caii de atac a recursului in termen de 5 zile de la pronuntare. Normele de procedura penala privind urmarirea, judecata si punerea in executare sunt aplicabile si in procedura de extradare, in masura in care nu se dispune altfel [art. 44 alin. (2), (3) si (4) din Legea nr. 302/2004].

1.4.7. Arestarea provizorie si sesizarea instantei

Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta procedeaza, in termen de cel mult 48 de ore de la primirea cererii de extradare si a actelor anexe, la identificarea persoanei extradabile, careia ii inmaneaza mandatul de arestare, precum si celelalte acte transmise de autoritatile statului solicitant [art. 45 alin. (1) din Legea nr. 302/2004].

Dupa identificare, procurorul general competent sesizeaza de indata curtea de apel competenta, pentru a aprecia asupra luarii masurii arestarii provizorii in vederea extradarii persoanei extradabile si continuarii procedurii judiciare de solutionare a cererii de extradare [art. 45 alin. (2)].

Arestarea provizorie in vederea extradarii se dispune si este prelungita de acelasi complet investit cu solutionarea cererii de extradare, printr-o incheiere data in camera de consiliu, care poate fi atacata separat cu recurs, in termen de 24 de ore de la pronuntare. Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore, iar recursul se judeca in urmatoarele 24 ore.

Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare [art. 45 alin. (3)].

Persoana extradabila cu privire la care s-a luat masura arestarii provizorii va fi depusa in arestul politiei.

In cursul solutionarii cauzei, instanta, din oficiu, va reexamina la fiecare 30 de zile necesitatea mentinerii masurii arestarii provizorii, putand dispune, dupa caz, prelungirea acesteia ori inlocuirea cu masura obligarii de a nu parasi tara sau localitatea. Fiecare prelungire acordata nu va putea depasi 30 de zile. Durata totala a masurii arestarii provizorii nu va putea depasi 180 de zile [art. 45 alin. (5) si (6) din Legea nr. 302/2004].

In caz de admitere a cererii de extradare, arestarea provizorie in vederea extradarii se prelungeste, la fiecare 30 de zile, pana la predarea extradatului, sub rezerva respectarii termenelor mentionate.

Arestarea provizorie inceteaza de drept daca persoana extradata nu este preluata de autoritatile competente ale statului solicitant, in termen de 30 de zile de la data convenita pentru predare [art. 45 alin. (7)]. Cu exceptia

cazului in care datorita fortei majore a fost impiedicata predarea sau primirea persoanei supuse extradarii, instanta, din oficiu, la sesizarea procurorului competent sau la cererea persoanei extradabile, poate dispune incetarea starii de arest in vederea extradarii daca persoana extradata nu va fi preluata de autoritatile competente ale statului solicitant, in termen de 15 zile de la data convenita pentru predare [art. 45 alin. (8) din Legea nr. 302/2004].

In cazul in care impotriva persoanei extradabile autoritatile judiciare romane competente au emis un mandat de arestare preventiva sau un mandat de executare a pedepsei inchisorii, pentru fapte savarsite pe teritoriul Romaniei, mandatul de arestare provizorie in vederea extradarii devine efectiv de la data la care persoana in cauza nu se mai afla sub puterea mandatului de arestare preventiva sau de executare a pedepsei inchisorii [art. 45 alin. (9) din Legea 302/2004].

In caz de urgenta, autoritatile competente ale statului solicitant pot cere arestarea provizorie a persoanei urmarite, chiar inainte de formularea si transmiterea cererii formale de extradare [art. 46 alin. (1) din Legea nr. 302/2004].

Cererea de arestare provizorie in vederea extradarii trebuie sa indice existenta unui mandat de arestare preventiva sau a unui mandat de executare a unei pedepse aplicate printr-o hotarare judecatoreasca definitiva impotriva persoanei urmarite, o expunere sumara a faptelor, care trebuie sa precizeze data si locul unde au fost comise si sa mentioneze dispozitiile legale aplicabile, precum si datele disponibile asupra identitatii, cetateniei si localizarii acestei persoane [art. 46 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

Cererea de arestare provizorie in vederea extradarii se transmite Ministerului Justitiei, pentru efectuarea examenului de regularitate, putandu-se transmite direct sau prin orice mijloc care lasa o urma scrisa si a carei autenticitate poate fi verificata [art. 46 alin. (3) din Legea nr. 302/2004].

Nu se poate da curs unei cereri de arestare provizorie in vederea extradarii decat atunci cand nu exista nicio indoiala asupra competentei autoritatii solicitante si cererea contine elementele prevazute la alin. (2). Dispozitiile referitoare la arestarea provizorie si sesizarea instantei se aplica in mod corespunzator [art. 46 alin. (5) din Legea nr. 302/2004].

Instanta, din oficiu, la sesizarea procurorului competent sau la cererea persoanei extradabile, poate dispune incetarea starii de arest provizoriu daca, in termen de 18 zile de la luarea masurii, statul roman nu a fost sesizat prin cererea de extradare, insotita de documentele mentionate. Arestarea provizorie inceteaza de drept dupa trecerea unui termen de 40 de zile, daca

in acest interval de timp nu se primesc cererea de extradare si inscrisurile necesare, cu exceptia cazului in care printr-un tratat bilateral este prevazut un alt termen, durata maxima a perioadei de arestare provizorie [art. 46 alin. (6) din Legea nr. 302/2004].

Punerea in libertate provizorie nu exclude o noua arestare provizorie in vederea extradarii si nici extradarea, daca cererea de extradare este primita ulterior [art. 46 alin. (7) din Legea nr. 302/2004].

Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta poate dispune, prin ordonanta motivata, retinerea pentru cel mult 24 de ore, in conditiile prevazute de Codul de procedura penala, a unei persoane urmarite prin Organizatia Internationala a Politiei Criminale (Interpol), a carei arestare provizorie in vederea extradarii este ceruta de autoritatile com­petente ale statului solicitant (art. 47 din Legea nr. 302/2004).

1.4.8. Procedura la Curtea de apel

La primul termen, instanta procedeaza la luarea unei declaratii persoanei extradabile, care va fi asistata gratuit de un interpret si de un aparator din oficiu, daca nu exista un avocat ales. Prezenta procurorului este obligatorie. Procedura este publica, daca persoana extradabila sau procurorul nu se opune, orala si contradictorie [art. 48 alin. (1) din Legea nr. 302/2004].

Persoana extradabila sau procurorul de sedinta poate cere instantei un termen suplimentar de inca 8 zile, pentru motive suficient justificate. Parchetul este obligat sa contribuie la procurarea datelor si actelor necesare pentru a se stabili daca sunt indeplinite conditiile extradarii si sa dispuna ridicarea si depunerea la instanta a obiectelor la care se refera art. 21.

Dupa interogatoriu, persoana extradabila poate sa opteze fie pentru extradarea voluntara, fie pentru continuarea procedurii, in caz de opunere la extradare [art. 48 alin. (3) din Legea nr. 302/2004].

a) Extradarea voluntara

Persoana extradabila are dreptul sa declare in fata instantei ca renunta la beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se apara impotriva cererii de extradare si ca isi da consimtamantul sa fie extradata si predata autoritatilor competente ale statului solicitant. Declaratia sa este consemnata intr-un proces-verbal, semnat de presedintele completului de judecata, grefier, persoana extradabila, avocatul ei si de interpret. Dupa ce constata ca persoana extradabila este pe deplin constienta de consecintele optiunii sale, luand si concluziile procurorului, instanta examineaza daca nu exista vreun impediment care exclude extradarea.

Daca se constata ca extradarea voluntara este admisibila, instanta ia act despre aceasta prin sentinta si dispune totodata asupra masurii preventive necesare a fi luata pana la predarea persoanei extradabile. Sentinta este definitiva, se redacteaza in 24 de ore si se transmite de indata, in copie legalizata, Ministerului Justitiei, pentru a proceda conform legii [art. 49 alin. (1) din Legea nr. 302/2004].

In conditiile expuse, persoana extradabila poarte declara ca renunta la aplicarea regulii specialitatii prevazuta la art. 11 [art. 49 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

b) Extradarea simplificata

In situatia extradarii simplificate, prezentarea unei cereri formale de extradare si a actelor anexe nu mai este necesara daca se prevede astfel prin conventia internationala aplicabila in relatia cu statul solicitant sau in cazul in care legislatia acelui stat permite o asemenea procedura simplificata de extradare si aceasta a fost aplicabila unor cereri de extradare formulate de Romania (art. 50 din Legea nr. 302/2004).

c) Opozitia la extradare a persoanei extradabile

Daca persoana extradabila se opune la cererea de extradare, ea isi va putea formula toate apararile oral si in scris; totodata, va putea propune probe. Dupa audierea persoanei extradabile, dosarul cauzei este pus la dispozitia aparatorului acesteia pentru a putea prezenta, in scris si in termen de 8 zile, opozitia motivata la cererea de extradare si a indica mijloacele de proba admise de legea romana, numarul martorilor fiind limitat la doi [art. 51 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

Opozitia nu poate fi intemeiata decat pe faptul ca persoana arestata nu este persoana urmarita sau ca nu sunt indeplinite conditiile pentru extra-dare [art. 51 alin. (3) din Legea nr. 302/2004].

Odata prezentata opozitia sau expirat termenul de prezentare a acesteia, procurorul poate solicita un termen de 8 zile pentru a raspunde opozitiei sau a administra probe, in conditiile stipulate.

d) Administrarea probelor

Mijloacele de proba incuviintate de instanta vor fi administrate in termen de maximum 15 zile, in prezenta persoanei extradabile, asistata de aparator si, daca este nevoie, de interpret, precum si a procurorului (art. 52 din Legea nr. 302/2004).

e) Informatii suplimentare

Daca informatiile comunicate de statul solicitant se dovedesc insufi­ciente pentru a permite statului roman sa pronunte o hotarare in aplicarea prezentei legi, instanta competenta va solicita complinirea informatiilor necesare. In acest scop, ea va fixa un termen de 2 luni. Transmiterea

solicitarii privind informatiile suplimentare, precum si a raspunsului se realizeaza pe una din caile prevazute la art. 38 [art. 53 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

f) Solutionarea cauzei

Dupa examinarea cererii de extradare, a materialului probator si a conclu­ziilor prezentate de partea extradabila si de procuror, Curtea de apel poate: a) sa dispuna, in cazul concursului de cereri prevazut la art. 40, conexarea dosarelor, chiar daca se refera la fapte diferite sau sunt inregistrate la curti de apel diferite, competenta teritoriala apartinand curtii de apel mai intai sesizata; b) sa dispuna, in cazul necesitatii de a primi informatii suplimentare de la statul solicitant, amanarea solutionarii cererii de extradare pentru un termen de 2 luni, cu posibilitatea reiterarii cererii si acordarea unui ultim termen de inca 2 luni; c) sa constate, prin sentinta, daca sunt sau nu sunt intrunite conditiile extradarii [art. 54 alin. (1) din Legea nr. 302/2004].

Curtea de apel nu este competenta sa se pronunte asupra temeiniciei urmaririi sau condamnarii pentru care autoritatea straina cere extradarea, nici asupra oportunitatii extradarii [art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

In cazul in care curtea de apel constata ca sunt indeplinite conditiile de extradare, hotaraste admiterea cererii de extradare, dispunand totodata mentinerea starii de arest provizoriu in vederea extradarii, pana la predarea persoanei extradate [art. 54 alin. (3) din Legea nr. 302/2004].

Hotararea prin care s-a dispus extradarea se motiveaza in termen de 5 zile de la data pronuntarii [art. 54 alin. (4)].

In cazul extradarilor temporare sau sub conditie, instanta va mentiona in dispozitivul sentintei conditiile prevazute in acele texte de lege.

Daca se admite cererea de extradare si se remit si obiecte conform art. 21, se va face mentiune despre acestea in cuprinsul sentintei, anexan-du-se eventual un inventar [ art. 54 alin. (6) din Legea 302/2004].

Daca instanta constata ca nu sunt indeplinite conditiile pentru extra-dare, ea respinge cererea si dispune punerea in libertate a persoanei extrada­bile. Hotararea se motiveaza in 24 de ore si este transmisa procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel, care o remite, de indata, compartimentului de specialitate al Ministerului Justitiei [art. 54 alin. (7) din Legea nr. 302/2004].

Hotararea asupra extradarii poate fi atacata cu recurs de procurorul general competent (din oficiu sau la cererea ministrului Justitiei) si de persoana extradabila, in termen de 5 zile de la pronuntare, la Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Recursul declarat impotriva hotararii prin care s-a respins cererea de extradare, precum si in cazul celei prin care s-a dispus extradarea este suspensiv de executare, cu exceptia dispozitiilor

referitoare la starea de arest provizoriu in vederea predarii [art. 54 alin. (9) din Legea nr. 302/2004].

Dupa motivarea sentintei curtii de apel, dosarul cauzei se inainteaza, de indata, Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Presedintele Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, primind dosarul, fixeaza termen de judecata independent de inscrierea pe rol a altor cauze, cu prioritate [art. 55 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

Judecarea recursului se face intr-un termen de cel mult 10 zile, de un complet format din 3 judecatori [art. 55 alin. (3) din Legea nr. 302/2004]. In scopul solutionarii recursului, presedintele completului poate desemna pe unul din judecatori sau pe un magistrat-asistent sa faca un raport scris [art. 55 alin. (4)]. Dosarul cauzei se restituie curtii de apel in cel mult 3 zile de la solutionarea recursului [art. 55 alin. (5)]. Hotararea definitiva asupra extradarii se comunica procurorului general de pe langa curtea de apel care a judecat cauza in prima instanta, care o remite, de indata, directiei de specialitate din Ministerul Justitiei [art. 55 alin. (6)].

Dispozitiile art. 54 alin. (8) si art. 55 se aplica in mod corespunzator si in cazurile in care instanta se pronunta cu privire la: amanarea extradarii; admiterea sub conditie a extradarii; consimtamantul extinderii obiectului extradarii: reextradarea catre un stat tert (art. 56 din Legea nr. 302/2004).

Extradatul care, dupa ce a fost predat statului solicitant, fuge inainte de solutionarea cauzei sau de executarea pedepsei pentru care a fost acordata extradarea si care se intoarce sau este identificat pe teritoriul Romaniei va fi din nou arestat si predat, in baza unui mandat emis de autoritatea judiciara competenta a statului solicitant, cu exceptia cazului in care acesta a incalcat conditiile in care extradarea a fost acordata (art. 57 din Legea nr. 302/2004).

1.4.9. Efectele extradarii din Romania

Extrasul hotararii judecatoresti ramase definitive prin care se dispune extradarea este considerat baza legala necesara si suficienta pentru predarea extradatului.

Ministerul Justitiei informeaza de indata Ministerul Internelor si Reformei Administrative, care stabileste locul si data predarii si asigura predarea sub escorta la persoane extradate. Data predarii este fixata intr-un interval de timp de 15 zile incepand de la data la care hotararea de extradare a devenit definitiva [art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004].

Ministerul Justitiei va face cunoscuta de urgenta solutia adoptata asupra extradarii autoritatii competente a statului solicitant, comunicandu-i totodata un extras de pe hotararea definitiva.

Orice solutie de respingere totala sau partiala va fi motivata [art. 59 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

In caz de acordare a extradarii, statul solicitant va fi informat despre locul si data predarii, precum si asupra duratei arestului in vederea extradarii, executat de persoana extradabila. De regula, locul predarii va fi un punct de frontiera al statului roman. Ministerul Internelor si Reformei Administrative al Romaniei va asigura predarea, comunicand apoi despre aceasta Ministerului Justitiei. Persoana extradata este predata si preluata sub escorta [art. 59 alin. (4) din Legea 302/2004].

Cu exceptia cazului de forta majora, daca persoana extradabila nu va fi preluata la data stabilita, ea va putea fi pusa in libertate la expirarea unui termen de 15 zile socotit de la aceasta data, care nu va putea fi prelungit decat cel mult cu inca 15 zile [art. 59 alin. (5) din Legea nr. 302/2004]. In caz de forta majora care impiedica predarea sau primirea persoanei supuse extradarii, statul interesat va informa despre aceasta celalalt stat. Ambele state se vor pune de acord asupra unei noi date de predare [art. 59 alin. (6) din Legea nr. 302/2004].

Ipotezele in care predarea extradatului poate fi amanata sunt: existenta unui proces penal in fata autoritatilor judiciare romane impotriva persoanei extradabile; persoana extradabila se afla in executarea unei pedepse privative de libertate; se constata - pe baza unei expertize medicale - ca acesta sufera de o boala care i-ar putea pune viata in pericol.

In cazurile de mai sus, predarea devine efectiva numai dupa ce procesul penal a luat sfarsit, iar in caz de condamnare la o pedeapsa privativa de libertate, numai dupa ce aceasta a fost executata sau considerata ca executata [art. 60 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

In cazul amanarii predarii persoanei a carei extradare a fost aprobata, instanta emite un mandat de extradare provizorie in vederea extradarii. Daca persoana extradata se afla - la momentul admiterii cererii de extradare - sub puterea unui mandat de arestare preventiva sau de executare a pedepsei inchisorii emis de autoritatile judiciare romane, mandatul de arestare provizorie in vederea extradarii intra in vigoare de la data incetarii motivelor care au justificat amanarea [art. 60 alin (4) din Legea nr. 302/2004].

Cu toate acestea, in ipoteza existentei unui proces penal in Romania sau a executarii unei pedepse privative de libertate, persoana extradata poate fi predata temporar.

Conditiile pentru predarea temporara sunt: aceasta sa nu dauneze desfasurarii procesului penal in curs in Romania; statul solicitant sa dea asigurari ca, odata indeplinite actele procesuale pentru care a fost acordata

extradarea, va retrimite extradatul; statul solicitant face dovada ca amanarea predarii i-ar provoca un prejudiciu grav, cum ar fi implinirea prescriptiei.

La cererea statului solicitant, transmisa pe una din caile prevazute de legea mentionata, predarea temporara se aproba prin incheiere data in camera de consiliu, de catre presedintele sectiei penale a curtii de apel care a judecat in prima instanta cererea de extradare [ art. 61 alin. (2) din Legea 302/2004]. In vederea solutionarii cererii, instanta va analiza indeplinirea conditiilor mai sus mentionate, solicitand si avizul autoritatii judiciare pe rolul careia se afla cauza ori, dupa caz, al instantei de executare [art. 61 alin. (3) din Legea nr. 302/2004].

Daca persoana predata temporar se afla in executarea unei pedepse sau a unei masuri de siguranta, executarea acesteia se considera suspendata de la data cand persoana a fost predata autoritatilor competente ale statului solicitant si pana la data cand este retrimisa autoritatilor romane [art. 61 alin. (4) din Legea nr. 302/2004].

Tranzitul pe teritoriul Romaniei al unui extradat care nu este cetatean roman poate fi acordat cu respectarea urmatoarelor conditii: motive de ordine publica sa nu se opuna; sa fie vorba despre o infractiune care permite extradarea, conform legii romane [art. 62 alin. (1) din Legea nr. 302/2004].

Daca persoana extradata are cetatenia romana, tranzitul nu este acordat decat in situatiile in care se poate aproba extradarea cetatenilor romani.

Tranzitul este acordat la cererea statului interesat formulata si transmisa pe calea prevazuta la art. 38 alin. (1), la care se anexeaza cel putin mandatul de arestare preventiva sau mandatul de executare a pedepsei inchisorii care a justificat acordarea extradarii [art. 62 alin. (3) din Legea nr. 302/2004].

Hotararea asupra tranzitului este luata de Ministerul Justitiei, care o comunica de indata autoritatii competente a statului solicitant si Ministerul Inter­nelor si Reformei Administrative [art. 62 alin. (5) din Legea nr. 302/2004].

In cazul tranzitului aerian, atunci cand nu este prevazuta o aterizare pe teritoriul statului roman, este suficienta o notificare transmisa de autoritatea competenta a statului solicitant Ministerului Justitiei al Romaniei. In caz de aterizare fortata, aceasta notificare va produce efectele cererii de arestare provizorie in vederea extradarii, iar statul solicitant va adresa de indata o cerere formala de tranzit cu respectarea dispozitiilor enuntate [art. 62 alin. (6) din Legea nr. 302/2004].

Extradatul in tranzit ramane in stare de arestare provizorie pe perioada sederii sale pe teritoriul roman [art. 62 alin. (7) din Legea 302/2004].

In situatia reextradarii catre un stat tert, consimtamantul statului roman este necesar pentru a ingadui statului solicitant sa predea unui alt stat

persoana care i-a fost predata si care ar fi cautata de catre statul tert pentru infractiuni anterioare predarii. Statul roman va putea cere prezentarea actelor prevazute la art. 38 alin. (2), dispozitiile referitoare la procedura de solutionare si comunicare a hotararii adoptate aplicandu-se in mod corespunzator.

Din nou, semnalam aceeasi inconsecventa legislativa cu privire la continutul art. 63 alin. (1) care face trimitere la dispozitiile art. 11 alin. (1) lit. b), ce a fost abrogat prin Legea nr. 224/2006. Acest aspect ne conduce la concluzia ca, in caz de reextradare, este necesar intotdeauna consimtamantul statului roman.

1.4.10. Solicitarea extradarii de catre Romania (extradarea activa)

Extradarea unei persoane impotriva careia autoritatile judiciare romane competente au emis un mandat de arestare preventiva sau un mandat de executare a pedepsei inchisorii ori careia i s-a aplicat o masura de siguranta va fi solicitata statului strain pe teritoriul caruia aceasta a fost localizata in toate cazurile in care sunt intrunite conditiile prevazute de lege (art. 64 din Legea nr. 302/2004).

Dispozitiile referitoare la persoanele supuse extradarii si conditiile de acordare a extradarii se aplica in mod corespunzator in cazul in care Romania are calitatea de stat solicitant [art. 65 alin. (1) din Legea nr. 302/2004]. In afara conditiei privind gravitatea pedepsei, care trebuie sa fie privativa de libertate de cel putin 1 an cand priveste o fapta pentru care se efectueaza urmarirea penala sau judecata sau de cel putin 4 luni cand are in vedere executarea unei sanctiuni penale, o conditie suplimentara pentru ca Romania sa poata solicita extradarea unei persoane, in vederea efectuarii urmaririi penale, este ca impotriva acelei persoane sa fie pusa in miscare actiunea penala, in conditiile prevazute in Codul de procedura penala [art. 65 alin. (2)].

1.4.11. Urmarirea internationala in vederea extradarii

Competenta de a intocmi si transmite cererile de extradare formulate in numele statului roman revine Ministerului Justitiei (art. 66).

In cazul in care un mandat de arestare preventiva sau de executare a pedepsei nu poate fi dus la indeplinire, intrucat inculpatul ori condamnatul nu se mai afla pe teritoriul Romaniei, instanta care a emis mandatul de arestare preventiva sau instanta de executare, dupa caz, la propunerea procurorului sesizat in acest scop de organele de politie, emite un mandat de urmarire internationala in vederea extradarii, care se transmite Centrului de

Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative, in vederea difuzarii prin canalele specifice.

Mandatul de urmarire internationala in vederea extradarii contine toate elementele necesare identificarii persoanei urmarite, o expunere sumara a situatiei de fapt si date privind incadrarea juridica a faptelor. De asemenea, mai poate contine si cererea de arestare provizorie in vederea extradarii in conditiile mai sus aratate.

Semnalarea introdusa in Sistemul Informatic Schengen echivaleaza cu un mandat de urmarire internationala in vederea extradarii.

1.4.12. Procedura de extradare

Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala, prin Biroul National Interpol, are obligatia de a informa - prin orice mijloc care lasa o urma scrisa si a carei autenticitate poate fi verificata - instanta de executare sau instanta emitenta a mandatului de arestare preventiva, de indata ce Biroul Central National Interpol corespondent ii notifica faptul ca persoana care face obiectul mandatului a fost localizata. Informarea va fi transmisa direct, cu o copie, la Ministerul Justitiei [art. 67 alin. (2) din Legea nr. 302/2004].

De indata ce este informata despre localizarea pe teritoriul unui stat strain a unei persoane date in urmarire internationala sau cautate de autoritatile judiciare romane pentru ducerea la indeplinire a unui mandat de executare a pedepsei inchisorii sau a unui mandat de arestare preventiva, instanta de executare sau cea care a emis mandatul de arestare preventiva apreciaza - printr-o incheiere, in camera de consiliu, data de un singur judecator, cu participarea procurorului si fara citarea partilor, pronuntarea avand loc in sedinta nepublica si consemnandu-se intr-un registru special - asupra indeplinirii conditiilor prevazute in lege pentru a se solicita extradarea [art. 67 alin. (3) din Legea nr. 302/2004].

Incheierea cuprinzand propunerea de extradare poate fi atacata cu recurs numai de catre procuror, in termen de 24 de ore de la pronuntare. Dosarul cauzei este inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore. Recursul se judeca in termen de cel mult 3 zile de instanta superioara in grad. Instanta de recurs va restitui dosarul primei instante in termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.

Incheierea definitiva prin care s-a constatat ca sunt indeplinite conditiile pentru solicitarea extradarii se comunica de indata, insotita de actele prevazute la art. 38 alin. (2), Ministerului Justitiei.

Incheierea definitiva prin care s-a constatat ca nu sunt intrunite conditiile pentru extradare se comunica la Ministerul Justitiei in cel mult 3 zile de la pronuntare.

In termen de cel mult 48 de ore de la primirea incheierii prin care s-a constatat ca sunt intrunite conditiile pentru solicitarea extradarii si a actelor anexe, Ministerul Justitiei, prin directia de specialitate, efectueaza un examen de regularitate internationala, dispozitiile mentionate in precedent aplicandu-se intocmai.

In functie de concluziile examenului de regularitate internationala, directia de specialitate a Ministerului Justitiei fie intocmeste cererea de extradare si o transmite, insotita de actele anexe, autoritatii competente a statului solicitat, fie intocmeste un act prin care propune ministrului Justitiei, motivat, sa sesizeze procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in vederea initierii procedurii de revizuire a incheierii definitive prin care s-a dispus solicitarea extradarii, informand in ambele situatii Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul M.A.I.

In cazul in care constata ca actele sunt incomplete, inainte de a intocmi si a transmite cererea de extradare, directia de specialitate a Ministerului Justitiei poate solicita instantei competente sa ii transmita, in cel mult 72 de ore, actele suplimentare necesare potrivit tratatului international aplicat.

In cazul in care considera ca nu sunt intrunite conditiile de regularitate internationala pentru a se solicita extradarea, ministrul Justitiei sesizeaza, motivat, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in vederea initierii procedurii de revizuire a incheierii definitive prin care s-a dispus solicitarea extradarii. Ministrul Justitiei nu poate solicita initierea procedurii revizuirii pentru alte motive decat cele legate de concluziile examenului de regularitate internationala.

Cererea de revizuire se face in termen de cel mult 5 zile de la comunicarea incheierii definitive Ministerului Justitiei si se solutioneaza in termen de 24 de ore.

Instanta, daca constata ca cererea de revizuire este intemeiata, anuleaza incheierea atacata. Cand cererea de revizuire este neintemeiata, o respinge, mentinand incheierea atacata. Hotararea instantei de revizuire este definitiva si se comunica, in termen de 24 de ore de la pronuntare, ministrului Justitiei si procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Cererea de extradare insotita de actele prevazute la art. 38 alin. (2) si de traduceri certificate in limba statului solicitat sau in limbile engleza ori

franceza, se transmit autoritatii competente a statului solicitat, pe una din caile prevazute la art. 38 alin. (1).

In cazul in care persoana urmarita nu este arestata provizoriu in vederea extradarii, procedura are un caracter confidential pana in momentul in care statul solicitat este investit cu cererea de extradare.

In cazul in care persoana extradabila nu se mai afla sub puterea mandatului de arestare preventiva sau a mandatului de executare, instanta competenta, din oficiu sau la cererea procurorului, stabileste, prin incheiere motivata, ca nu mai subzista conditiile prevazute de lege pentru a se solicita extradarea si dispune de indata retragerea cererii de extradare. Hotararea se transmite Ministerului Justitiei in termen de 24 ore de la pronuntare. Ministerul Justitiei retrage neintarziat cererea de extradare, informand despre aceasta Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative.

Apreciem ca dispozitia legala prin care se face trimitere la art. 67 din legea speciala nu-si are aplicabilitatea practica, deoarece nu mai sunt incidente normele privind procedura extradarii active din moment ce ne gasim in situatia retragerii cererii de extradare (nu mai avem de-a face cu un examen de regularitate internationala, o sesizare a instantei competente, o cerere de revizuire etc.).

Atunci cand autoritatile statului strain solicita transmiterea unor informatii suplimentare, ele vor fi comunicate in termenul stabilit de acestea, prin Ministerul Justitiei sau direct de catre instanta competenta. Traducerea documentelor se efectueaza fie de Ministerul Justitiei, fie de instanta competenta.

1.4.13. Cererea de arestare provizorie in vederea extradarii

In caz de urgenta, cum ar fi iminenta parasirii teritoriului statului solicitat de catre persoanele care fac obiectul unui mandat de urmarire internationala in vederea extradarii si daca sunt indeplinite conditiile prevazute in prezenta lege pentru a se solicita extradarea, instanta competenta poate solicita - inainte de formularea unei cereri formale de extradare - arestarea provizorie in vederea extradarii acestor persoane [art. 68 alin. (1) din Legea nr. 302/2004].

Cererea de arestare provizorie formulata ulterior transmiterii manda­tului de urmarire internationala se va inainta Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative si Ministerului Justitiei.

Procedura are caracter confidential pana la arestarea provizorie in vederea extradarii a persoanei urmarite. Solicitarea arestarii provizorii in vederea extradarii se consemneaza intr-un registru special.

Autoritatile romane au obligatia de a retrage cererea de arestare provizorie in vederea extradarii, in cazul in care persoana extradabila nu se mai afla sub puterea mandatului de arestare preventiva sau de executare a pedepsei [art. 68 alin. (3) din Legea nr. 302/2004].

Prin cererea de extradare, statul roman va da asigurari, in conditiile art. 34 alin. (1), privind rejudecarea cauzei in prezenta persoanei extradate. Prevederile referitoare la reextradarea catre un stat tert sunt aplicabile in mod corespunzator in cazul in care Romania solicita unui stat strain reextradarea unei persoane a carei extradare fusese anterior acordata acestuia de catre un stat tert (art. 70 din Legea nr. 302/2004).

1.4.14. Efectele extradarii in Romania

Dispozitiile referitoare la predarea-preluarea persoanei extradate se aplica in mod corespunzator in cazul persoanelor extradate din strainatate in Romania (art. 71 din Legea nr. 302/2004).

Persoana extradata, adusa in Romania, de urgenta, va fi predata administratiei penitenciare sau autoritatii judiciare competente, dupa caz [art. 72 alin. (1) din Legea nr. 302/2004]. Daca extradatul a fost condamnat in lipsa, el va fi rejudecat, la cerere.

Aceasta prevedere legala nu face decat confirme continutul art. 522¹ C.proc.pen., potrivit cu care, in ceea ce ii priveste pe cei judecati in lipsa, in cazul extradarii, se va relua ciclul procesual de la judecata in prima instanta si cu posibilitatea exercitarii cailor de atac, la cererea condamnatului.

Ministerul Justitiei informeaza autoritatea judiciara romana compe­tenta despre modul de solutionare a cererii de extradare de catre statul solicitat si, dupa caz, despre durata arestarii provizorii in vederea extradarii, pentru a fi computata (art. 73).

Conform regulii specialitatii, persoana care va fi predata ca efect al extradarii nu va putea fi nici urmarita, nici judecata, nici detinuta in vederea executarii unei pedepse, nici supusa oricarei alte restrictii a libertatii sale individuale, pentru orice fapt anterior predarii, altul decat cel care a motivat extradarea.

Regula nu se aplica in cazurile in care:

- statul roman care a predat persoana respectiva consimte; in acest scop, statul solicitant va prezenta o cerere insotita de actele anexe necesare si   de   un   proces-verbal   judiciar   in   care  se  consemneaza  declaratiile

extradatului; consimtamantul va putea fi dat atunci cand infractiunea pentru care s-a cerut extradarea atrage ea insasi obligatia de extradare. Cererea adresata statului strain este formulata de Ministerul Justitiei, in baza incheierii instantei competente sa solutioneze cauza in prima instanta, fie la propunerea motivata a Ministerului Public, fie in baza incheierii instantei pe rolul careia se afla cauza, daca extradarea a fost acordata dupa trimiterea in judecata a persoanei extradate;

-     persoana extradata nu a parasit, in termen de 45 de zile de la liberarea sa definitiva, teritoriul statului caruia i-a fost predata - desi a avut posibilitatea efectiva si reala sa o faca - ori s-a inapoiat acolo dupa ce l-a parasit;

-     in urma recalificarii faptei, in cadrul procedurii de urmarire penala sau de judecata, elementele constitutive ale noii infractiuni ar ingadui extradarea [art. 73¹ din Legea nr. 302/2004].

Daca extradarea a fost acordata sub conditie, instanta care a solicitat extradarea ia masurile necesare pentru respectarea conditiei impuse de statul solicitat si da garantii in acest sens.

Cand conditia impusa consta in retrimiterea persoanei extradate pe teritoriul statului solicitat, instanta dispune insotirea acesteia pana la frontiera, in vederea preluarii ei de autoritatile competente ale statului solicitat. Intalnim aceeasi incoerenta legislativa, neputand fi de acceptat ca in cuprinsul art. 73² ar fi in discutie stat solicitant, pentru ca acesta este Romania, din moment ce este Sectiunea a 3-a "Efectele extradarii in Romania".

1.4.15. Dispozitii comune

Cheltuielile privind procedura de extradare efectuate pe teritoriul Romaniei se suporta de statul roman, prin bugetele autoritatilor si institu-tiilor implicate, in functie de atributiile conferite fiecareia dintre acestea prin lege [art. 74 alin. (1)].

Cheltuielile de tranzit se suporta de statul solicitant [art. 74 alin. (2)]. Predarea unei persoane prin expulzare, readmisie, reconducere la frontiera sau alta masura de acelasi fel este interzisa ori de cate ori ascunde vointa de a se eluda regulile de extradare (art. 75 din Legea nr. 302/2004).

In procedura de extradare pasiva, statul solicitant este reprezentat de autoritatea centrala si de Ministerul Public din Romania. La cererea expresa a statului solicitant, reprezentanti ai acestuia pot participa, cu aprobarea instantei competente, la solutionarea cererii de extradare.

Aceleasi dispozitii sunt aplicabile si in cazul procedurii de extradare activa.

1.4.16. Instrumente juridice in materie de extradare adoptate la nivelul Uniunii Europene

In aplicarea Conventiei privind extradarea intre statele membre ale Uniunii Europene, adoptata la 27 septembrie 1996, nicio infractiune nu poate fi considerata ca infractiune politica.

In ceea ce priveste prescriptia raspunderii penale si a executarii pedepsei, sunt aplicabile numai dispozitiile din legislatia statului solicitant.

Amnistia acordata de Romania nu impiedica extradarea, cu exceptia cazului in care fapta prevazuta de legea penala este de competenta instantelor romane. Este fireasca aceasta dispozitie, din moment ce legea penala se aplica numai pe teritoriul Romaniei.

Absenta unei plangeri prealabile sau a unei alte conditii necesare pentru punerea in miscare a actiunii penale, potrivit legii romane, nu aduce atingere obligatiei de extradare.

Statul roman acorda extradarea pentru fapte prevazute de legea penala in materia accizelor, a taxei pe valoarea adaugata si in materie vamala, in conditiile legii speciale.

Semnalarea introdusa in Sistemul Informatic Schengen are acelasi efect ca si o cerere de arestare provizorie in vederea extradarii, in sensul art. 16 din Conventia europeana de extradare, incheiata la Paris la 13 decembrie 1957.

Extradarea simplificata se aplica in relatia cu statele membre ale Uniunii Europene, fara verificarea conditiilor speciale prevazute la art. 50, ori de cate ori sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 49 din Conventie.

1.5. Mandatul european de arestare

Mandatul european de arestare reprezinta o decizie judiciara ce emana de la autoritatea judiciara competenta a unui stat membru al Uniunii Europene prin care se dispun arestarea si predarea catre un alt stat membru a unei persoane solicitate in vederea efectuarii urmaririi penale, a judecatii ori in scopul executarii unei pedepse sau a unei masuri privative de libertate.

Executarea mandatului european de arestare are loc in baza principiului recunoasterii si increderii reciproce, potrivit dispozitiilor Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicata in "Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene" nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

1.5.1. Continutul mandatului european de arestare si autoritatile emitente

Mandatul european de arestare va contine, in mod obligatoriu, urmatoarele  informatii:  a)  identitatea  si  cetatenia  persoanei  solicitate;

b) denumirea, adresa, numerele de telefon si fax, precum si adresa de e-mail al autoritatii judiciare emitente; c) indicarea existentei unei hotarari judecatoresti definitive, a unui mandat de arestare preventiva sau a oricarei alte hotarari judecatoresti executorii, avand acelasi efect, care respecta dispozitiile Legii nr. 302/2004; d) natura si incadrarea juridica a infractiunii, tinandu-se seama mai ales de faptele care dau loc la predare; e) o descriere a circumstantelor in care a fost comisa infractiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate; f) pedeapsa pronuntata, daca hotararea a ramas definitiva, sau pedeapsa prevazuta de legea statului emitent pentru infractiunea savarsita; g) daca este posibil, alte consecinte ale infractiunii.

In Romania, mandatul european de arestare este emis de instantele judecatoresti. Autoritatile judiciare romane desemnate prin lege cu executarea mandatelor europene de arestare sunt curtile de apel. Autoritatea centrala romana este Ministerul Justitiei.

Mandatul european de arestare transmis autoritatii competente a unui stat membru al U.E. trebuie tradus in limba oficiala sau in limbile oficiale ale statului de executare ori in una sau mai multe alte limbi oficiale ale institutiilor Comunitatilor Europene, pe care acest stat le accepta, conform declaratiei depuse la Secretariatul general al Consiliului Uniunii Europene.

In situatia transmiterii spre executare catre autoritatile romane a unui mandat european de arestare, acesta trebuie sa fie tradus in limba romana sau intr-una din limbile engleza ori franceza.

Ca si la extradare, cheltuielile ocazionate pe teritoriul statului roman de executarea unui mandat european de arestare revin Romaniei. Celelalte cheltuieli, care nu au loc pe teritoriul romanesc, raman in sarcina statului emitent.

1.5.2. Conditiile necesare emiterii mandatului european de arestare

Conditiile in care poate fi emis un mandat european de arestare de catre instanta care a emis mandatul de arestare preventiva in cursul urmaririi penale ori al judecatii sau de catre instanta de executare sunt: a) pentru efectuarea urmaririi penale sau a judecatii, dar numai daca pedeapsa prevazuta de legea penala pentru fapta savarsita este sanctionata cu cel putin un an inchisoare; b) in cazul executarii pedepsei, aceasta este de 4 luni sau mai mare.

Emiterea mandatului european de arestare se face din oficiu sau la cererea procurorului.

Instanta care emite mandatul european de arestare poate solicita autoritatilor judiciare de executare sa remita bunurile ce constituie mijloace materiale de proba.

In ipoteza in care persoana solicitata a fost data in urmarire interna-tionala in vederea extradarii, instanta care emite mandatul european de arestare este obligata sa informeze neintarziat Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative despre aceasta imprejurare.

1.5.3. Transmiterea mandatului european de arestare

In cazul in care se cunoaste locul unde se afla persoana solicitata, autoritatea judiciara romana emitenta poate transmite mandatul european de arestare direct autoritatii judiciare de executare.

Autoritatea judiciara emitenta poate sa solicite introducerea semnal­mentelor persoanei in cauza in Sistemul de Informatii Schengen (SIS), prin intermediul Sistemului Informatic National de Semnalari. In acest scop, se aplica dispozitiile art. 95 al Conventiei din 19 iunie 1990 de punere in aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptata a controalelor la frontierele comune Schengen.

Semnalarea introdusa in SIS echivaleaza cu un mandat european de arestare, daca este insotita de informatiile prevazute in anexa. Cu titlu tranzitoriu, pana la data in care SIS-ul va avea capacitatea de a transmite toate informatiile mentionate in anexa, semnalmentul echivaleaza cu un mandat de arestare european in asteptarea trimiterii originalului.

Asa cum se arata in art. 83 al Conventiei mentionate, autoritatile judiciare romane pot transmite mandatul european de arestare prin orice mijloc de transmitere sigur, care lasa o urma scrisa, cu conditia ca autoritatea judiciara de executare sa poata verifica autenticitatea acestuia.

In cazul in care locul unde se afla persoana urmarita nu este cunoscut, transmiterea unui mandat european de arestare se poate efectua prin SIS, prin intermediul sistemului de telecomunicatii securizat al Retelei Judiciare Europene cand acesta va fi disponibil, prin Ministerul Justitiei, pe calea Organizatiei Internationale a Politiei Criminale (Interpol) sau prin orice alt mijloc care lasa o urma scrisa in conditii care permit ca autoritatea judiciara de executare sa poata verifica autenticitatea.

Daca autoritatea judiciara emitenta nu cunoaste autoritatea judiciara de executare, se va efectua cercetarea necesara, inclusiv prin punctele de contact ale Retelei Judiciare Europene sau prin directia de specialitate a

Ministerului Justitiei, pentru a obtine informatiile necesare de la statul membru de executare.

Orice dificultate care ar interveni in legatura cu transmiterea sau verificarea autenticitatii unui mandat european de arestare se va solutiona prin contact direct intre autoritatea judiciara emitenta si autoritatea judiciara de executare sau cu sprijinul Ministerului Justitiei.

Ulterior transmiterii mandatului european de arestare, autoritatea judiciara romana emitenta poate transmite orice informatii suplimentare necesare pentru executarea mandatului. Autoritatile judiciare emitente romane transmit o copie a mandatului european de arestare si Ministerului Justitiei.

1.5.4. Transferul temporar si audierea persoanei solicitate

In cazul emiterii unui mandat european de arestare pentru efectuarea urmaririi penale sau a judecatii in Romania, se va putea solicita autoritatii judiciare de executare, inainte ca aceasta sa se fi pronuntat asupra predarii definitive: fie predarea temporara in Romania a persoanei urmarite, in vederea audierii sale; fie autorizarea luarii declaratiei de la aceasta pe teritoriul statului de executare a mandatului, de catre organul judiciar roman competent.

De asemenea, autoritatea judiciara emitenta va mai putea solicita predarea temporara a persoanei urmarite in vederea ascultarii sale sau a judecatii, in cazul in care, dupa ce s-a aprobat predarea acesteia, autoritatea judiciara de executare din statul strain a dispus suspendarea predarii pana la terminarea unui proces in curs sau pana la executarea pedepsei aplicate in statul de executare pentru o fapta diferita de cea care face obiectul mandatului european.

1.5.5. Executarea mandatului european de arestare

In cazul in care mandatul european de arestare a fost emis pentru una din faptele ce vor fi in continuare expuse - indiferent de denumirea infractiunii din statul emitent - si care este sanctionata in statul respectiv cu inchisoarea sau o masura de siguranta privativa de libertate pe o perioada de minimum 3 ani, predarea se va acorda chiar daca nu este indeplinita conditia dublei incriminari: participarea la un grup criminal organizat; terorism: trafic de persoane; exploatare sexuala a copiilor si pornografie infantila; trafic ilicit de droguri si substante psihotrope; trafic ilicit de arme, munitii si substante explozive; coruptie; frauda, incluzand cea impotriva intereselor financiare ale comunitatilor europene in intelesul Conventiei din 26 iulie 1995 privind protectia intereselor financiare ale Comunitatilor

Europene; spalarea produselor infractiunii; contrafacere de moneda, inclusiv a monedei euro; fapte legate de criminalitatea informatica; fapte privind mediul inconjurator, inclusiv traficul cu specii de animale si vegetale pe cale de disparitie; facilitarea intrarii si sederii ilegale; omor si vatamare corporala grava; trafic ilicit de organe si tesuturi umane; lipsire de libertate in mod ilegal, rapire si luare de ostateci; rasism si xenofobie; furt organizat sau armat; trafic ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichitati si opere de arta; inselaciune; deturnare de fonduri; contrafacere si piraterie de bunuri; falsificare de acte oficiale si uz de acte oficiale falsificate; falsificare de mijloace de plata; trafic ilicit de substante hormonale si alti factori de crestere; trafic ilicit de materiale nucleare sau radioactive; trafic de vehicule furate; viol; incendiere cu intentie; crime aflate in jurisdictia Curtii Penale Internationale; sechestrare ilegala de nave si aeronave; sabotaj.

Pentru alte fapte decat cele enumerate se cere conditia dublei incriminari, in sensul ca fapta trebuie sa constituie infractiune si potrivit legii romane, independent de elementele constitutive sau de incadrarea juridica a acesteia.

1.5.6. Procedura prealabila

Autoritatea judiciara romana care primeste un mandat european de arestare pe care nu este competenta sa-l solutioneze il transmite autoritatii judiciare competente si informeaza despre aceasta autoritatea judiciara emitenta straina.

Se verifica, in prealabil, de catre autoritatea judiciara de executare romana daca mandatul este insotit de traduceri conform legii, iar in caz negativ, fie comunica acest lucru autoritatii emitente pentru a transmite in cel mai scurt timp traducerea, fie dispune traducerea acestuia, atunci cand este posibil. Procedura de executare a mandatului in acest caz va fi suspendata pana la primirea traducerii sau efectuarea acesteia.

Instantele judecatoresti romane vor comunica Ministerului Justitiei, in cel mai scurt timp, faptul receptarii mandatelor europene de arestare care le sunt trimise spre executare.

1.5.7. Conditii speciale

Executarea mandatului european de arestare de catre instantele judecatoresti romane poate fi supusa urmatoarelor conditii:

a) cand acesta a fost emis in vederea executarii unei pedepse aplicate in lipsa sau daca persoana in cauza nu a fost legal citata la data sedintei de judecata in care a fost pronuntata hotararea, autoritatea judiciara straina

emitenta va da o asigurare considerata suficienta care sa garanteze persoanei vizate ca va avea posibilitatea sa obtina rejudecarea cauzei in statul respectiv, in prezenta sa;

b)   in cazul in care acesta a fost emis pentru o infractiune in curs de urmarire penala sau judecata, sanctionata cu pedeapsa detentiunii pe viata sau cu o masura de siguranta privativa de libertate pe viata, dispozitiile legale ale statului emitent strain trebuie sa prevada posibilitatea revizuirii acestora, iar dupa executarea a 20 de ani din pedeapsa ori din masura de siguranta, posibilitatea liberarii conditionate sau aplicarea unor masuri de clementa (gratiere, amnistie etc.);

c)   pentru cetatenii romani care fac obiectul unui mandat european de arestare emis in vederea urmaririi penale sau a judecatii, se cere conditia ca, in cazul in care va fi pronuntata o pedeapsa privativa de libertate, acestia sa fie transferati in Romania pentru executarea ei.

1.5.8. Motive de refuz al executarii mandatului european

Mandatul european de arestare este refuzat de la executare de autoritatea judiciara romana in urmatoarele cazuri:

a)  cand persoana urmarita a fost judecata definitiv, pentru aceleasi fapte, de catre un stat membru - altul decat statul emitent - cu conditia ca, in cazul condamnarii, sanctiunea sa fi fost executata ori sa fie in curs de executare sau executarea sa se fi prescris, pedeapsa sa fi fost gratiata, infractiunea amnistiata ori sa fi intervenit o alta cauza care impiedica executarea conform legii statului de condamnare;

b)  atunci cand competenta de a urmari acea infractiune revine si autoritatilor romane, iar infractiunea pentru care s-a emis mandatul european a fost amnistiata in Romania;

c)   persoana urmarita nu raspunde penal datorita varstei sale - potrivit legii romane - pentru faptele ce au fost avute in vedere la emiterea mandatului de arestare.

Cazurile in care poate fi refuzata executarea mandatului european de arestare sunt:

a)    inexistenta dublei incriminari; in mod exceptional, in materie de taxe si impozite, de vama si de schimb valutar, executarea nu va putea fi refuzata pentru motivul ca legislatia romana nu ar impune acelasi tip de taxe sau impozite ori nu ar contine acelasi tip de reglementari in aceasta materie, ca cea a statului emitent;

b)    persoana urmarita este supusa unei proceduri penale in Romania pentru aceeasi fapta, care face obiectul mandatului european de arestare;

c)  impotriva persoanei urmarite s-a pronuntat in alt stat membru al
U.E. o hotarare definitiva pentru aceleasi fapte;

c¹) cand mandatul european are ca scop executarea unei pedepse, daca persoana solicitata este cetatean roman si instanta romana a dispus executarea pedepsei in Romania, potrivit legii romane;

d)   persoana solicitata a fost definitiv judecata pentru aceleasi fapte intr-un alt stat tert, care nu este membru al U.E., sanctiunea fiind executata sau aflandu-se in curs de executare sau executarea fiind prescrisa ori infractiunea fiind amnistiata sau pedeapsa gratiata potrivit legii acelui stat;

e)   mandatul european se refera la infractiuni care, potrivit legii romane, sunt comise pe teritoriul Romaniei;

f)    infractiunile pentru care s-a emis mandatul european au fost savarsite in afara teritoriului statului emitent, iar legea romana nu permite urmarirea acestora cand nu sunt pe teritoriul roman;

g)   daca faptele ar fi fost de competenta autoritatilor judiciare romane, atunci cand raspunderea pentru infractiunea respectiva ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris;

h) autoritatea judiciara romana competenta a decis sa nu urmareasca sau sa inceteze urmarirea persoanei solicitate pentru infractiunea ce face obiectul mandatului european.

1.5.9. Procedura in fata instantei

a) Procedura prealabila

Inregistrandu-se pe rolul curtii de apel un mandat european de arestare sau o semnalare in sistemul SIS, cauza este repartizata conform programului I.T. si in conditiile Regulamentului de organizare judiciara si a Codului de procedura penala pe completul de judecata.

Completul de judecata este format din 2 judecatori.

Completul verifica daca mandatul european contine mentiunile mai sus enumerate. In cazul in care informatiile sunt incomplete si sunt considerate insuficiente pentru luarea unei hotarari in ceea ce priveste predarea persoanei solicitate, completul de judecata solicita de urgenta autoritatii judiciare emitente informatiile necesare, fixand si termenul limita pentru primirea acestora, cu respectarea insa a termenului obligatoriu de maxim 90 zile.

In situatia in care continutul mandatului este complet, este tradus si contine toate actele anexe necesare, se solicita procurorului general de pe langa curtea de apel sa ia masurile necesare pentru identificarea persoanei solicitate, retinerea si prezentarea acesteia in fata instantei.

b) Arestarea si audierea persoanei solicitate

In cel mult 24 de ore de la retinere, persoana solicitata este prezentata curtii de apel. Instanta informeaza persoana solicitata despre existenta unui mandat european de arestare emis impotriva ei, ii aduce la cunostinta continutul acestuia, precum si posibilitatea de a consimti la predarea sa catre statul emitent, dar, in acelasi timp, si drepturile procesuale pe care le are.

Instanta dispune arestarea solicitata printr-o incheiere de sedinta. In baza acesteia, persoana arestata este depusa in arest, instanta comunicand autoritatii judiciare emitente faptul arestarii acesteia.

In cel mult 48 de ore de la arestarea persoanei solicitate, instanta procedeaza la audierea ei. Aceasta va fi intrebata mai intai asupra consimta-mantului la predare. Instanta se asigura ca persoana arestata a consimtit voluntar la predare si in deplina cunostinta de cauza, cunoscand consecintele juridice ale consimtamantului si caracterul irevocabil al acestuia. La fel procedeaza si in cazul renuntarii la efectele regulii specialitatii.

In ipoteza in care persoana arestata consimte la predare, se intocmeste un proces-verbal care se semneaza de catre aceasta, membrii completului de judecata, procurorul de sedinta si grefier. In acelasi act procedural se consemneaza - daca este cazul - si renuntarea la drepturile conferite de regula specialitatii.

In cazul in care persoana arestata nu consimte la predare, instanta procedeaza la audierea acesteia. Este de subliniat faptul ca, spre deosebire de dreptul intern, in aceasta procedura speciala, privarea de libertate a persoanei poate fi dispusa fara audierea acesteia, stabilindu-se insa acel interval maxim obligatoriu de 48 de ore in care este totusi necesara audierea ei, dar pe aspecte care nu privesc fondul mandatului de arestare european, ci numai consimtamantul predarii de bunavoie si fara opozitie, fara verificarea indeplinirii dispozitiilor conferite de regula specialitatii de catre statul emitent al mandatului.

Opozitia persoanei solicitate la predare se poate baza numai pe existenta unei erori cu privire la identitatea sa sau a unui motiv de refuz al executarii mandatului european de arestare.

Cu respectarea termenelor maximale care au fost expuse anterior, instanta poate fixa un termen in vederea administrarii probelor propuse de persoana arestata sau de catre procuror ori pentru transmiterea unor informatii suplimentare de catre autoritatea judiciara emitenta, cu privire la cauzele de refuz sau de conditionare a predarii. In toate situatiile, procurorul este obligat sa puna concluzii in sedinta de judecata.

Pe parcursul acestei proceduri, instanta se pronunta, la fiecare 30 de zile, prin incheiere, asupra mentinerii masurii arestarii sau punerii in

libertate a persoanei solicitate, in acest din urma caz luand toate masurile necesare pentru a impiedica fuga acesteia, inclusiv asupra luarii unor alte masuri preventive prevazute de legea romana.

Constituirea completului de judecata presupune si participarea procurorului.

Bineinteles, persoana arestata trebuie sa fie asistata de un aparator ales sau unul numit din oficiu, avand in vedere ca ea este lipsita de libertate. Cand nu intelege sau nu vorbeste limba romana, persoana respectiva are dreptul si la un interpret asigurat gratuit de catre instanta.

In cazul in care este vorba despre un mandat european de arestare a unei persoane in vederea desfasurarii urmaririi penale sau a judecarii sale intr-un stat strain, daca autoritatea judiciara emitenta o solicita, se poate aproba predarea temporara a acesteia sau se procedeaza la luarea unei declaratii persoanei solicitate.

Daca s-a acordat predarea temporara, se vor respecta conditiile si durata stabilite de comun acord intre cele doua autoritati. Obligatoriu, persoana urmarita va trebui sa se intoarca in Romania pentru a participa la desfasurarea procedurii de predare in baza mandatului european de arestare. In cea de-a doua ipoteza, cand nu se acorda predarea temporara sau aceasta nu este solicitata, curtea de apel procedeaza la luarea unei declaratii persoanei solicitate, cu participarea persoanei desemnate de autoritatea judiciara emitenta, daca este cazul.

Audierea se face potrivit normelor Codului de procedura penala roman si in conditiile stabilite prin intelegerea dintre autoritatile judiciare implicate, respectandu-se intocmai drepturile procesuale ale persoanei urmarite.

In situatia in care persoana solicitata consimte la predare, hotararea instantei prin care se ia act de consimtamantul acesteia are aceleasi efecte juridice ca hotararea de predare in executarea mandatului european, aceasta fiind definitiva, fara posibilitatea exercitarii niciunei cai de atac.

In restul situatiilor, instanta se pronunta prin hotarare cu privire la executarea mandatului european de arestare in cel mult 5 zile de la data la care a avut audierea persoanei solicitate. Hotararea poate fi atacata cu recurs in termen de cel mult 5 zile de la pronuntare.

Cand sunt necesare informatii noi sau cele transmise au fost insuficiente pentru adoptarea unei hotarari privind predarea, se vor solicita informatii suplimentare si se va fixa termenul pentru transmiterea acestora, tinandu-se cont de intervalele de timp specificate mai sus.

Impotriva incheierilor privind arestarea persoanei solicitate si menti-nerea masurii arestarii in vederea predarii, se poate declara recurs in termen de 24 de ore de la pronuntare.

Recursul se formuleaza in scris si trebuie motivat. Atunci cand a fost declarat oral, acesta se motiveaza in cel mult 24 de ore de la declarare, pentru cazul cand priveste starea de arest, si in termen de cel mult 5 zile, pentru celelalte situatii.

Atat cererea de recurs, cat si motivele acesteia se comunica si per­soanei solicitate. Cauza se trimite, de indata dupa motivare sau la expirarea termenului pentru motivare, la sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care o solutioneaza cu precadere, in termen de cel mult 3 zile de la primirea dosarului.

In cazul in care persoana solicitata este libera si consimte la predare, hotararea se pronunta in termen de 10 zile de la termenul de judecata in care aceasta si-a dat consimtamantul, fiind definitiva si executorie [art. 95 alin. (2)].

Daca persoana urmarita nu consimte la predare, hotararea se pronunta in termen de 60 de zile de la arestare.

Daca nu pot fi respectate aceste termene din motive justificate, instanta poate amana pronuntarea pentru cel mult 30 de zile, informand autoritatea judiciara emitenta despre acest fapt, motivele care au condus la amanare si mentinand masurile luate in vederea predarii.

Exceptional, cand nu pot fi respectate termenele mai sus prevazute, autoritatea judiciara de executare romana va informa Eurojust, precizand motivele intarzierii.

1.5.10. Predarea persoanei urmarite

Predarea se realizeaza de catre politie, dupa o informare prealabila a autoritatii desemnate in acest scop de catre autoritatea judiciara emitenta asupra locului si datei fixate, in termen de cel mult 10 zile de la pronuntarea hotararii judecatoresti de predare.

Daca, din motive independente, obiective, predarea nu se poate efectua in acest termen, autoritatile judiciare implicate vor stabili, de comun acord, o noua data de predare, de la care va mai putea curge inca un termen de cel mult 10 zile pentru punerea in executare a mandatului european.

Exceptional, predarea poate fi amanata temporar, pana la incetarea cauzelor, pentru motive umanitare serioase, cum ar fi existenta unor temeiuri suficiente pentru a se crede ca predarea ar periclita in mod evident viata sau sanatatea persoanei solicitate. Dupa incetarea motivelor, predarea

se va face in cel mult 10 zile de la data convenita de comun acord de cele doua autoritati.

In ipoteza in care au fost depasite termenele maximale pentru predare, fara ca persoana in cauza sa fie primita de statul emitent, se va dispune punerea in libertate a acesteia, fara ca faptul respectiv sa fie considerat un motiv de refuz al executarii unui viitor mandat european de arestare bazat pe aceleasi fapte.

In toate situatiile, in momentul predarii, autoritatea judiciara de executare romana va aduce la cunostinta autoritatii judiciare emitente durata privarii de libertate pe care a suferit-o persoana in cauza, pentru ca aceasta sa fie dedusa din pedeapsa sau masura de siguranta ce i se va aplica in statul strain.

Atunci cand persoana solicitata este urmarita penal sau judecata de autoritatile romane, pentru o fapta diferita de cea care motiveaza mandatul european de arestare, curtea de apel va putea amana predarea pana la terminarea judecatii sau pana la executarea pedepsei, chiar si in situatia in care s-a dispus executarea mandatului. Totusi, si in acest caz, la cererea expresa a autoritatii emitente, se poate dispune predarea temporara a persoanei urmarite, in conditiile stabilite printr-un acord scris cu autoritatea judiciara emitenta.

1.5.11. Remiterea de obiecte

La cererea autoritatilor judiciare emitente sau din oficiu, autoritatea judiciara de executare romana va dispune remiterea - conform legii romane - a obiectelor care constituie mijloace materiale de proba sau care au fost dobandite de persoana solicitata ca urmare a savarsirii infractiunii ce sta la baza emiterii mandatului european de arestare, fara insa a atinge drepturile pe care statul roman sau tertii le pot avea asupra acestora.

Totdeauna, obiectele vor fi restituite la terminarea procesului penal din statul emitent. Acelasi lucru va avea loc chiar si atunci cand mandatul european de arestare nu se poate executa din cauza decesului sau a evadarii persoanei urmarite.

Se va putea refuza remiterea acestor obiecte sau se va putea efectua o remitere temporara in cazul in care - potrivit legii romane - obiectele respective sunt supuse confiscarii si sunt necesare bunei desfasurari a procesului penal aflat pe rolul autoritatilor judiciare romane.

1.5.12. Concursul de cereri

In caz de concurs de cereri, cand doua sau mai multe state membre ale U.E. au emis mandate europene de arestare in legatura cu aceeasi persoana, curtea de apel va decide asupra prioritatii de executare, tinand seama de toate circumstantele, si mai ales de: locul savarsirii si gravitatea infractiunii; data emiterii mandatelor; imprejurarile pentru care mandatele au fost emise, adica in vederea urmaririi penale, a judecatii, a executarii unei pedepse ori a unei masuri de siguranta.

Daca este cazul, autoritatea judiciara de executare romana va putea solicita si avizul Eurojust cu privire la hotararea pe care o va adopta.

In cazul concurentei intre un mandat european de arestare si o cerere de extradare prezentata de catre un stat tert, autoritatea romana va decide luand in considerare aceleasi circumstante enumerate mai sus, la care se adauga si cele prevazute in conventia de extradare aplicabila in relatia cu statul tert.

Daca se decide sa se acorde intaietate cererii de extradare, autoritatea emitenta a mandatului european de arestare va fi informata.

1.5.13. Regula specialitatii

Consimtamantul pentru urmarirea, judecarea, condamnarea sau deti-nerea unor persoane pentru alte fapte comise anterior predarii acesteia in baza unui mandat european de arestare se prezuma daca statul membru de executare a notificat Secretariatul general al Consiliului Uniunii Europene in acest sens, cu exceptia cazului in care autoritatea judiciara de executare dispune altfel prin hotararea de predare.

Persoana predata autoritatilor romane nu poate fi urmarita, judecata sau privata de libertate pentru alta fapta anterioara predarii decat daca statul membru de executare o consimte. In acest scop, autoritatea judiciara romana emitenta va prezenta autoritatii judiciare de executare o cerere de autorizare, insotita de informatiile pe care le contine mandatul european de arestare.

Cand Romania este statul membru de executare, statul membru emitent va trebui sa solicite autorizarea mai sus mentionata, iar autoritatea judiciara romana de executare va decide, in termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, daca infractiunea pentru care se cere autorizarea a fost sau nu cauza predarii in conformitate cu dispozitiile legii speciale si fara a se aduce atingere garantiilor ce reprezinta conditii pentru executarea mandatului european.

Nu se aplica aceste dispozitii in cazul incidentei uneia din urmatoarele circumstante:

a)  cand persoana urmarita a renuntat in mod expres in fata autoritatii judiciare de executare la regula specialitatii, inaintea predarii;

b)  cand persoana urmarita a renuntat, dupa predare, sa recurga la regula specialitatii in legatura cu anumite infractiuni anterioare predarii sale. Declaratia de renuntare la regula specialitatii se da in fata autoritatii judiciare competente a statului emitent, intocmindu-se un proces-verbal conform dreptului intern al acestuia. Persoana urmarita are dreptul sa fie asistata de un avocat. Renuntarea la regula specialitatii trebuie sa fie voluntara si in deplina cunostinta de cauza asupra consecintelor acesteia;

c)   cand, avand posibilitatea sa paraseasca teritoriul statului caruia i-a fost predata, persoana in cauza nu a facut acest lucru in termen de 45 de zile de la punerea sa definitiva in libertate sau s-a intors pe acest teritoriu dupa ce l-a parasit;

d)    cand infractiunea nu este sanctionata cu o pedeapsa privativa de libertate;

e)    cand, la terminarea procesului penal, nu se aplica o pedeapsa privativa de libertate sau o masura de siguranta.

1.5.14. Tranzitul

Tranzitul pe teritoriul Romaniei al unei persoane, in vederea executarii unui mandat european de arestare, se acorda la cererea statului emitent, care trebuie sa prezinte urmatoarele informatii: a) existenta unui mandat european de arestare; b) identitatea si cetatenia persoanei care face obiectul mandatului european; c) incadrarea juridica a faptei; d) descrierea imprejurarilor in care infractiunea a fost savarsita, inclusiv data si locul.

Toate acestea nu se solicita in cazul tranzitului aerian, fara escala, cu exceptia situatiei in care s-ar produce o aterizare fortata.

Cererea si informatiile privind tranzitul se transmit Ministerului Justitiei, care le inainteaza de indata Curtii de Apel Bucuresti. Un complet format din doi judecatori ai sectiei penale se pronunta cu privire la cererea de tranzit, in chiar ziua primirii acesteia, prin incheiere data in camera de consiliu. Incheierea este definitiva si se comunica imediat Ministerului Justitiei, care informeaza de indata statul emitent.

Cand persoana care face obiectul mandatului european are cetatenia romana, tranzitul nu este acordat decat daca este indeplinita conditia garantarii executarii pedepsei sau a masurii de siguranta ce va fi aplicata in Romania.

1.5.15. Predarea ulterioara

Consimtamantul la predarea de catre statul roman a unei persoane catre un alt stat membru al U.E., in baza unui mandat european de arestare emis pentru o infractiune comisa inaintea predarii sale, se presupune ca a fost dat catre toate acele state membre care au transmis o notificare in acelasi sens Secretariatului general al Consiliului Uniunii Europene, daca autoritatea judiciara romana de executare nu dispune altfel prin hotararea de predare.

Consimtamantul autoritatii judiciare romane de executare nu este necesar daca persoana solicitata:

a)   avand posibilitatea sa paraseasca teritoriul statului membru caruia i-a fost predata, persoana in cauza nu a facut acest lucru in termen de 45 de zile de la punerea sa definitiva in libertate sau s-a intors pe acest teritoriu dupa ce l-a parasit;

b)   a consimtit sa fie predata unui stat membru, altul decat statul de executare, in baza unui mandat european de arestare. Consimtamantul se exprima in fata autoritatii judiciare competente a statului membru emitent si se consemneaza intr-un proces-verbal conform dreptului intern al acestuia. Persoana urmarita are dreptul sa fie asistata de un avocat. Consimtamantul trebuie sa fie exprimat in mod liber si in deplina cunostinta de cauza asupra consecintelor acestuia;

c) renunta la regula specialitatii, conform celor expuse anterior.
Cand Romania nu a transmis notificarea catre Secretariatul general al

Consiliului Uniunii Europene, consimtamantul la predarea unei persoane in baza mandatului european de arestare se exprima in temeiul cererii de autorizare formulate de catre statul emitent. Cererea se aproba de autoritatea romana de executare in termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia, daca infractiunea constituie motiv de predare conform legii.

In cazul in care persoana urmarita a fost extradata in Romania dintr-un stat tert - in care aceasta a fost protejata prin dispozitiile acordului in baza caruia a fost extradata, referitoare la regula specialitatii -, autoritatea judiciara romana va solicita autorizarea statului care a extradat-o pentru a putea fi predata statului emitent. Termenele vor incepe sa curga de la data la care regula specialitatii inceteaza sa se aplice.

Extradarea unei persoane care a fost predata in Romania in baza unui mandat european de arestare, solicitata ulterior de catre un stat care nu este membru al U.E., nu se poate acorda fara consimtamantul autoritatii judiciare de executare care a aprobat predarea.