Supravegherea exercitata de procuror in activitatea de urmarire penala

Supravegherea exercitata de procuror in activitatea de urmarire penala

Principala sarcina a procurorului in timpul urmaririi penale este supravegherea desfasurarii acestei activitati. Normele referitoare la supravegherea urmaririi penale sunt inscrise in art. 216-220 C. proc. pen. la care se adauga si dizpozitiile cuprinse in Legea nr. 304/2004 pentru organizarea judiciara. Supravegherea exercitata de procuror urm 929j93j areste realizarea scopului general al procesului penal, prevazut de art. 1 C. proc. pen. precum si respectarea cu strictete a legalitatii procesuale.

Obiectul supravegherii

Supravegherea exercitata de catre procuror vizeaza realizarea scopului procesual penal in conditiile respectarii tuturor dispozitiilor care disciplineaza infaptuirea actului de justitie penala. Perimetrul in care se inscriu activitatile ce fac obiectul supravegherii urmaririi penale este marcat prin dispozitiile art. 216[1].

In lumina dispozitiilor legale mentionate mai sus, procurorul, in exercitarea supravegherii respectarii legii in activitatea de urmarire penala, vegheaza ca orice infractiune sa fie descoperita, orice infractor sa fie tras la raspundere penala si ca nici o persoana sa nu fie urmarita penal fara sa existe indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala. De asemenea, procurorul vegheaza la respectarea libertatii individuale a cetatenilor, astfel ca nici o persoana sa nu fie retinuta sau arestata decat in cazurile si conditiile prevazute de lege.

In exercitarea activitatii de supraveghere, procurorul ia masurile necesare sau da dispozitii organelor de cercetare penala sa ia asemenea masuri.

Obiectul supravegherii de catre procuror a activitatii de urmarire penala, precum si principiile specifice ale acestei activitati determina anumite caractere ale supravegherii urmaririi penale, care o deosebeste de supravegherea de catre procuror a activitatii altor organe, cum sunt cele de punere in executare a sanctiunilor aplicate. Astfel, procurorul exercita supravegherea de pe pozitia de conducator al urmaririi, cu drept de interventie si de decizie asupra oricaror acte de urmarire penala efectuate de organele aflate sub supravegherea sa; supravegherea este permanenta si completa, in sensul ca se exercita din momentul inceperii urmaririi penale si pana la finalizarea ei, cuprinzand toate aspectele legalitatii si temeiniciei. Supravegherea se exercita, ca si urmarirea penala, nepublic, necontradictoriu si in forma scrisa, luandu-se masuri fara publicitate, atunci cand este necesar si in locul potrivit. Pozitia procurorului de conducator al urmaririi penale rezulta in mod expres din dispozitiile art. 63 lit. b) din legea nr. 304/2004 privind organizarea judecatoreasca, dar si din drepturile acrodate procurorului prin prevederile Codului de procedura penala fata de organele de cercetare penala supravegheate.

Caile de exercitare a supravegherii

In vederea realizarii sarcinilor de supraveghere a urmaririi penale, procurorul poate dispune cu privire la modul de infaptuire a activitatilor ce sunt impuse de buna solutionare a cauzei prin:

a.               Trecerea cauzei de la un organ la altul   

Pentru a se asigura obiectivitatea si operativitatea rezolvarii cauzelor penale in faza de urmarire penala, procurorul poate dispune, potrivit art. 217 alin. 1[2], trecerea cauzei de la un organ la altul. O asemenea masura poate fi determinata de imprejurarea ca in cauza penala s-a facut o cerere de abtinere sau recuzare, ori adunarea probelor s-ar putea face in conditii mult mai bune de catre organul caruia i se trimite cauza penala in vederea efectuarii urmaririi.

In cauzele penale in care urmarirea penala se efectueaza de catre procuror, acesta dispune ca anumite acte de cercetare penala sa fie efectuate in alte localitati decat cea in care se afla sediul parchetului, de catre organele politiei din acele localitati.

Ca urmare a abrogarii art. 217 alin. 3 prin art. 1 pct. 118 din Legea nr. 356/2006, in prezent, in ipoteza preluarii unei cauze penale de catre un organ de cercetare penala central supravegherea va fi exercitata conform procedurii comune, de catre un procuror de la parchetul de pe langa instanta care, potrivit legii, judeca in prima instanta cauza.

b.     Participarea directa a procurorului la efectuarea urmaririi penale

In dispozitiile art. 209 alin. 2 si art. 208 alin. 3 C. proc. pen. se arata ca procurorul poate sa efectueze orice acte de urmarire penala in cauzele pe care le supravegheaza. De asemenea, procurorul poate sa asiste la efectuarea oricarui act de cercetare penala.

Interventia procurorului in cadrul desfasurarii urmaririi penale prin indeplinirea unor activitati nu trebuie sa conduca la aprecierea ca urmarirea penala a fost efectuata de catre acesta. In conditiile in care art. 209 alin. 5 era in vigoare, cu ocazia trimiterii in judecata, rechizitoriul intocmit de procurorul care a exercitat supravegherea urmaririi penale nu era supus confirmarii de catre prim-procurorul Parchetului. Chiar daca art. 209 alin. 5 a fost abrogat prin Legea nr. 356/2006, in considerarea art. 264 alin. 3 si 4, confirmarea rechizitoriului se impune indiferent daca urmarirea penala a fost efectuata de catre procuror sau de catre organele de cercetare penala. Aceasta concluzie se desprinde din modul de redactare a textelor de lege cuprinse in art. 264 alin. 2 si alin. 3. In acest sens, se poate observa ca in alin. 3 din textul mentionat se prevede obligatia verificarii rechizitoriului sub aspectul legalitatii si temeiniciei iar in alin. 4 se prevede ca in ipoteza in care rechizitoriul nu a fost infirmat ( deci a fost confirmat ), procurorul care a facut verificarea inainteaza dosarul instantei de judecata.

c.     Verificarea dosarului de cercetare de catre procuror

In cadrul exercitarii supravegherii urmaririi penale, procurorul poate sa ceara spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penala, care este obligat sa-l trimita cu toate actele, materialele si datele privitoare la fapta care formeaza obiectul cercetarii ( art. 218 alin. 3 C. proc. pen. teza finala ).

Verificarea dosarului in cadrul supravegherii urmaririi penale poate fi facuta ori de cate ori procurorul considera necesar, ocazie cu care acesta poate lua cele mai corespunzatoare masuri ce se impun pentru buna rezolvare a cauzei penale.

d.           Autorizarea, confirmarea, incuviintarea si infirmarea actelor si masurilor procesuale de catre procuror

In vederea desfasurarii operative a urmaririi penale, organele de cercetare penala pot efectua anumite acte de cercetare penala din proprie initiativa. Si in asemenea cazuri, insa, procurorul are posibilitatea, potrivit legii, sa intervina in cazul in care constata ca un anumit act sau o anumita masura procesuala nu se justifica sau nu este in concordanta cu dispozitiile care reglementeaza efectuarea urmaririi penale.

Supravegherea anumitor activitati de urmarire penala impune, ca, inainte de efectuarea unui act de urmarire penala, procurorul sa autorizeze actul respectiv. De asemenea, autorizatia procurorului este necesara, uneori, in vederea inceperii urmaririi penale ( art. 221 alin. 2 C. proc. pen. ). Autorizarea efectuarii unui act de urmarire penala este anterioara realizarii actului, asadar actul efectuat fara autorizatia ceruta de lege este lovit de nulitate.

Confirmarea actului de urmarire penala este o ratificare a acestuia, fara aceasta confirmare ceruta expres de lege actul neputand produce efecte juridice, fiind declarat nul. Astfel, potrivit dispozitiilor art.264 alin. 3 si 4, rechizitoriul este apt sa produca sesizarea instantei de judecata doar daca, in urma verificarii legalitatii si a temeiniciei sale, este confirmat de procurorul ierarhic superior. Neconfirmarea rechizitoriului atrage sanctiunea nulitatii absolute daca neregularitatea actului de sesizare nu poate fi inlaturata de indata si nici prin acordarea unui termen in acest scop ( art. 197 raportat la art. 300 alin. 2[3] ). De asemenea, potrivit art. 228 alin. 3 , rezolutia de incepere a urmaririi penale emisa de organul de cercetare penala se supune confirmarii motivate a procurorului care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala, in termen de cel mult 48 de ore de la data inceperii urmaririi penale.

Incuviintarea unor acte de urmarire penala se refera la acte a caror efectuare intra in atributia organului de cercetare, dar valabilitatea actului este subordonata aprobarii procurorului. Astfel, potrivit art. 228 alin. 4 C. proc. pen., procurorul, la propunerea organului de cercetare penala, poate incuviinta neinceperea urmaririi penale.

In privinta infirmarii actelor de urmarire penala, procurorul, ori de cate ori apreciaza ca un act de urmarire efectuat de catre organul de cercetare este nelegal, il infirma, lipsindu-l astfel de efecte juridice. In acest sens, conform art. 220 C. proc. pen., cand procurorul constata ca un act sau o masura procesuala a organului de cercetare penala nu este data cu respectarea dispozitiilor legale, dispune solutia infirmarii prin ordonanta.