Analiza mijloacelor economice din patrimoniul firmei

ANALIZA MIJLOACELOR ECONOMICE  DIN PATRIMONIUL FIRMEI

Definitia analizei financiare

In scopul cunoasterii fenomenelor, a desprinderii legaturilor cauzale, apare necesara analiza ca metoda de cercetare bazata pe descompunerea unui intreg, unui fenomen in partile sale componente precum si stabilirea factorilor care-i determina.

Analiza este un instrument indispensabil al cunoasterii deoarece cu ajutorul ei se cerceteaza lucrurile si fenomenele, legaturile de cauzalitate, factorii care ii cauzeaza, se descopera legile formarii si desfasurarii lor si pe baza lor se stabilesc decizii privind activitatea viitoare.

Analiza economica cerceteaza activitatile sau fenomenele din punct de vedere economic, esentialul constituind sesizarea relatiilor structurale si functionale, precum si a relatiilor cauza-efect.

In activitatea curenta se foloseste frecvent termenul de 'situatie financiara', cu referiri la un anumit subiect care realizeaza operatiuni economice. Nu sunt rare cazurile cand se utilizeaza formulari de genul 'are o situatie financiara buna, extraordinara' sau dimpotriva 'este intr-o criza financiara' sau alte aprecieri asemanatoare.

Situatia financiar-patrimoniala reprezinta o anumita stare a capitalului din punct de vedere al existentei, a componentei materiale si a rezultatelor obtinute. Reprezinta o premisa si in acelasi timp o consecinta a desfasurarii proceselor care formeaza obiectul de activitate al firmei, constituie cadrul financiar al acesteia, respectiv fluxurile de numerar pe care le implica si le degaja.

Analiza financiara da informatii referitoare la performantele trecute si estimeaza viitorul probabil al intreprinderii. Ea da diagnosticul 'starii de sanatate' economica si financiara a intreprinderii, plasand-o intr-o perspectiva de viitor.

Obiectivele analizei financiare

Diagnosticul financiar este legat, in contextul in care el se gaseste inscris, circumstantelor in cadrul carora este solicitat. Orientarea sa va fi diferita urmand pozitia analistului - interna sau externa intreprinderii - avand in vedere obiectivele cercetarii:

- luarea deciziei de gestiune;

- obiectivul de informare.

Daca diagnosticul este orientat spre decizia de gestiune, analiza se va orienta intr-un cadru intern, avand doua obiective:

previziuni pentru un plan de finantare si pentru decizii bugetare.

diagnosticul intern ca diferenta intre realizare si previziune.

Pentru primul obiectiv se utilizeaza ca instrumente planul de investitii, tabloul de finantare, previziunile bugetare, iar pentru al doilea obiectiv se utilizeaza tabloul de bord, previziuni. Intr-un cadru extern, decizia va reflecta partenerii externi ai intreprinderii (bancile pentru cererile de credit, puterea politica pentru solicitarile de subventii, decizii de fuziune sau absorbtie.

Analiza financiara poate fi efectuata si in scop informativ. Diagnosticul intern va fi indreptat spre informarea financiara si relatiile sociale in cadrul intreprinderii.

Diagnosticul extern da informatii utilizate in politica externa a intreprinderii (politica de piata), de marele public, de presa financiara, pentru studii statistice si pentru evaluarea titlurilor. Sintetizand cele prezentate, campul de aplicatie al analizei financiare poate fi redat in tabelul urmator:

Utilizatorii analizei financiare

Interesati de cunoasterea situatiei financiare si patrimoniale a intreprinderii sunt:

-proprietarii (actionarii) care vor sa cunoasca evolutia averii si castigul pe care il asteapta.

In functie de situatia data vor adopta masurile corespunzatoare referitoare la politica de investitii, dividende si nu in ultimul rand la modul de administrare al firmei.

-conducerea firmei, pentru detectarea unor eventuale situatii de dezechilibru financiar care afecteaza securitatea financiara, cu consecintele ce decurg dintr-o astfel de stare. Analiza economico-financiara realizeaza procesului conducerii o serie de functii:

q       de informare a centrelor de decizie cu privire la situatia economico-financiara, precum si realizarea unor comparatii ale unor stari inregistrate de intreprindere cu standardele normative, bugete, nivele ale concurentei;

q       de evaluare a modului de valorificare a potentialului tehnico-economic al sistemului;

q       de fundamentare a deciziei pe criteriul eficientei atat in stadiul programarii cat si al executiei;

q       de realizare a cerintelor gestionarii eficiente a patrimoniului in special prin folosirea surselor intrate in circuitul economic.

-bancile cu care firma este in relatii, sunt interesate sa cunoasca bonitatea acesteia in operatiunile de creditare, garantiile pe care le prezinta in recuperarea imprumuturilor pe care le solicita;

-partenerii de afaceri sunt interesati sa amplifice operatiile pe care le deruleaza in masura in care le mareste propriul profit;

-concurenta este interesata sa cunoasca potentialul tehnico-economic si financiar pentru a-si elabora politica de consolidare a pozitiei proprii;

-organele administrative locale si centrale, pentru fiecare firma constituie o sursa de venit si un mijloc de a solutiona anumite probleme economico-sociale;

-organele judecatoresti in operatiuni de vanzare, fuzionare, lichidare, sechestru;

-sindicatele pot fi si ele interesate in cunoasterea situatiei financiar-patrimoniale in cadrul negocierilor privind majorarile de salarii si incheierea contractului colectiv de munca.

Surse de informare in analiza situatiei financiare

Analiza situatiei financiare se bazeaza pe:

-Bilantul contabil

-Contul de rezultate

-Anexele de bilant

-Datele evidentei contabile

-Raportul de gestiune

-Bugetul de venituri si cheltuieli si executia acestuia

Probleme de baza ale analizei financiare

Problemele de baza ale analizei financiare sunt:

-analiza activelor sau a elementelor patrimoniale imobilizate si circulante (optime, antecalculate, previzionate), integritatea patrimoniului firmei (rezultatul evaluarilor anuale, reducerea pierderilor din lipsuri materiale);

-analiza surselor financiare de acoperire a activelor (mijloacelor economice): capitalurile, fondul de rulment, surse asimilate celor proprii (provizioanelor), sursele atrase, imprumutate;

-analiza raportului dintre activele circulante si fondul de rulment net si bilantier, a solvabilitatii, capacitatii de plata si lichiditatii;

-analiza eficientei utilizarii patrimoniului firmei si a capitalului: profitul la 1000 lei active totale (imobilizate si circulante);

-analiza vitezei de rotatie a activelor circulante;

-analiza eficientei utilizarii capitalului intreprinderii.

Metodologia de analiza a situatiei financiare cu ajutorul datelor din bilant se bazeaza, in primul rand, pe corelatiile interne existente intre elementele patrimoniului, aflate in activul bilantului sub forma mijloacelor economice de care dispune firma pentru realizarea activitatii sale de productie, lucrari sau servicii si, respectiv, in pasivul bilantier, sub forma surselor financiare de formare a activelor imobilizate si circulante.

De asemenea, se analizeaza si rezultatele financiare ale intreprinderii (profit si pierderi). Tipurile de analiza a bilantului au in vedere structura acestuia, pe grupe de activ si pasiv si sunt urmatoarele:

Analiza pe orizontala, care cuprinde corelatiile dintre active si pasive (mijloace si surse), care evidentiaza masura in care activele imobilizate si circulante s-au format pe baza surselor financiare corespondente din pasiv;

Analiza pe verticala: structura grupelor, capitolelor, posturilor si elementelor;

Analiza combinata: pe orizontala si pe verticala.

In vederea analizei situatiei financiar-patrimoniale a intreprinderii, ca informatii de baza servesc cele din bilantul contabil.

ACTIVUL bilantului cuprinde bunurile economice sau mijloacele de care dispune intreprinderea precum si drepturile de creanta asupra tertilor. Altfel spus, activul indica utilizarea capitalurilor ca bunuri de folosinta indelungata, stocuri, creante, disponibilitati si alte valori.

Din necesitati de informare, in activul bilantului se regasesc si soldurile conturilor de regularizare si asimilate lor, precum si primele privind rambursarea obligatiunilor. In analiza se va avea in vedere ca in activul bilantului sunt cuprinse numai valori nete (valori neamortizate) grupate in ordine crescatoare a lichiditatii lor, respectiv a posibilitatii de a fi transformate in numerar.

Mijloacele economice sau elementele patrimoniale directe sunt formate din activele imobilizate si activele circulante care sunt utilizate in procesul de investitii, aprovizionare, productie, stocare, conservare , desfacere si incasare a bunurilor obtinute, marfurilor, lucrarilor executate si serviciilor prestate.

Elementele din activul bilantului sunt grupate si in functie de modul cum participa la circuitul economic in cadrul intreprinderii in elemente de activ cu utilizare aciclica - 'Active imobilizate' si elemente de activ cu utilizare ciclica - 'Active circulante'.

Analiza activelor imobilizate

ACTIVELE IMOBILIZATE sau fixe, denumite si active pe termen lung, imobilizari sau bunuri imobile, cuprind toate acele valori economice de investitii a caror perioada de utilitate si lichiditate este mai mare de 1 an. Ele constiutie baza si mijloacele de actiune ale intreprinderii.

Ca bunuri economice activele fixe se caracterizeaza prin durabilitatea lor mai indelungata si prin repetata lor participare la circuitul economic. Functia acestor bunuri este fixata in activitatea economica si sociala a intreprinderii sau in activitatea altor intreprinderi, in cazul investitiilor financiare fara ca prin utilitatea lor sa se delimiteze ca bunuri destinate direct comercializarii. Deci ele nu se consuma sau inlocuiesc dupa prima utilizare.

Activele imobilizate se diferentiaza in trei grupe:

-Imobilizari necorporale, denumite si imobilizari nemateriale sau active intangibile - cuprind acele valori economice de investitii care nu imbraca fizic forma de bunuri materiale concrete. Ele sunt reprezentate de cheltuielile de constituire, cheltuieli de cercetare-dezvoltare, concesiuni, brevete, licente, marci de fabrica si alte drepturi similare fondul comercial si alte imobilizari necorporale.

-Imobilizari corporale, denumite si imobilizari materiale sau active fixe tangibile - reprezinta bunuri materiale de folosinta indelungata in activitatea intreprinderii. Ele se gasesc sub forma de terenuri si mijloace fixe (cladiri si constructii, masini, utilaje si instalatii de lucru, aparate si instalatii de masurare, control si reglare, mijloace de transport, animale de munca, plantatii unelte, accesorii de productie si inventar gospodaresc).

Cand bunurile materiale procurate sau create de intreprindere nu sunt terminate, acestea sunt incluse in categoria imobilizarilor in curs sau a investitiilor in curs.

Activele imobilizate corporale, cu exceptia terenurilor isi pierd in timp valoarea ca urmare a uzurii determinate de utilizarea lor, de actiunea agentilor naturali si ai progresului tehnic. Constatarea contabila a pierderii in valoare suferita de activele fixe materiale si includerea sa in cheltuielile exercitiului se numeste amortizare.

-Imobilizarile financiare, denumite si investitii financiare sau de portofoliu - cuprind valorile financiare investite de intreprindere in patrimoniul altor societati sub forma titlurilor de participare, altor titluri financiare imobilizate, creante atasate participatiilor, imprumuturilor acordate si altor imobilizari financiare.

La societatea 'CONEX PRAHOVA' S.A. evolutia activelor imobilizate in perioada 1996-1998 se prezinta in tabloul urmator:

Analizand situatia prezentata se constata urmatoarele:

-in 1996 din totalul activelor imobilizate de 3.824.603 mii lei ponderea cea mai mare o au imobilizarile corporale (99,32%), imobilizarile financiare detinand o pondere destul de redusa (0,68%). In cadrul imobilizarilor corporale ponderea cea mai mare se inregistreaza la terenuri cu 32,57%, urmata de cladiri cu 30,05% si constructii speciale 20,64%;

-in 1997 din totalul activelor imobilizate de 4.040.894 mii lei ponderea cea mai ridicata o au imobilizarile corporale de 99,13%, diferenta de 0,87% fiind atribuita imobilizarilor financiare. Din categoria imobilizarilor corporale ponderea cea mai mare o au terenurile cu 30,83%, cladirile cu 29,51% urmata de constructii speciale cu 18,02%;

-in 1998 din totalul activelor imobilizate de 3.806.622 mii lei, ponderea cea mai ridicata o au imobilizarile corporale de 95,36%, imobilizarile financiare detinand numai 4,64%.

In cadrul imobilizarilor corporale ponderea cea mai ridicata o au tot terenurile de 32,72% urmate de cladiri cu 30,57% si constructii speciale cu 17,73%.

In ceea ce priveste evolutia activelor imobilizate se constata:

-in 1997 fata de 1996 activele imobilizate au crescut cu 216.291 mii lei, respectiv cu + 5,65%. Aceasta situatie se datoreaza in special cresterii imobilizarilor financiare cu 8.969 mii lei, respectiv cu +34,57%, imobilizarile corporale avand o influenta mai redusa asupra totalului activelor imobilizate inregistrand o crestere de 207.295 mii lei, respectiv de + 5,45%.

In cadrul imobilizarilor corporale s-a inregistrat la imobilizarile corporale in curs de 251.434 mii lei, respectiv cu + 134,78%.

-in anul 1998 fata de 1997 activele imobilizate au scazut cu -234.272 mii lei, respectiv cu -5,79% situatie nefavorabila pentru intreprindere. Cu toate ca imobilizarile financiare au inregistrat o crestere foarte mare cu +141.442 mii lei, respectiv cu +403,92%, aceasta crestere este nesemnificativa avand in vedere ponderea lor redusa in comparatie cu imobilizarile corporale care au scazut cu -375.714 mii lei, respectiv cu -9,37%. Aceasta scadere se datoreaza reducerii cu -29.059 mii lei, respectiv cu -2,44% a cladirilor si a constructiilor speciale cu -53.475 mii lei, respectiv cu -7,34%, care detin ponderile cele mai ridicate datorita amortizarii lor, dar si ca urmare a cesionarii. Scaderea se datoreaza si ca urmare a scoaterii din functiune a unor utilaje care faceau ca activitatea intreprinderii sa fie neproductiva.

ANALIZA ACTIVELOR CIRCULANTE

Activele circulante, denumite si active curente cuprind toate valorile economice sub forma stocurilor si productiei in curs de executie, creantelor, valorilor mobiliare de plasament si disponibilitatilor banesti.

Din punct de vedere economic si financiar, activele circulante se afla intr-o continua fluenta valorica, ele isi schimba forma materiala si utilitatea (marfa, creanta, bani) in cadrul circuitului economic al patrimoniului. Cu ocazia finalizarii fiecarui ciclu de exploatare, diferitele forme concrete de active circulante sunt inlocuite continuu cu exemplare noi de aceeasi speta.

In faza de aprovizionare, activele circulante sub forma de bani se transforma in stocuri de materii prime si materiale.

In faza de productie, stocurile de materii prime si materiale se consuma integral, rezultand stocuri de productie in curs de executie, care dupa ultima operatie de prelucrare devin produse finite, iar in faza de desfacere sunt vandute clientilor, operatie care genereaza drepturi fata de acestia.

Sub aspectul lichiditatii caracteristica de baza a activelor circulante este aceea ca perioada de rotatie este mai mica de 1 an. Ele intra si ies din intreprindere de mai multe ori sau cel putin o singura data in cursul unui exercitiu financiar.

In sistemul de evidenta financiara in aceasta categorie se include:

a)      Stocurile si productia in curs de executie;

b)     Creantele sau valorile in curs de decontare;

c)     Disponibilitatile banesti.

Analiza acestor categorii de active se refera la dinamica si structura lor conform tabelelor urmatoare:

Tabelul nr. 2.2

Structura activelor circulante

Tabelul nr. 2.3

Evolutia activelor circulante

-in anul 1997 fata de 1996 se constata o crestere a activelor circulante cu +246.164, respectiv cu 43,46%, aceasta situatie datorandu-se in special cresterii creantelor cu 281.973, respectiv cu +122,54% care detin ponderea cea mai ridicata.

-in anul 1998 fata de 1997 se constata o crestere a activelor circulante cu +1.781.956, respectiv cu 217,91%, aceasta datorandu-se in special cresterii disponibilitatilor banesti cu +948.596 mii lei, respectiv cu 525,51%.

Analiza stocurilor

STOCURILE sunt reprezentate de bunuri si servicii destinate vanzarii, prelucrarii sau consumarii in cadrul societatii in vederea asigurarii continuitatii si ritmicitatii activitatii acesteia.

In cadrul stocurilor se cuprind: materiile prime, materialele, consumabile, produse finite, semifabricatele, marfurile, ambalajele.

Din tabelul anterior se constata urmatoarele:

-in 1996 ponderea stocurilor in totalul activelor circulante a fost de 31,57%;

-in 1997 ponderea stocurilor in totalul activelor circulante a fost de 15,61%;

-in 1998 ponderea stocurilor in totalul activelor circulante a fost de 29,99%.

In ceea ce priveste evolutia acestora in timp se poate observa:

-in 1997 fata de 1996 volumul stocurilor a inregistrat o scadere cu -46.965 mii lei, respectiv cu -27,28%.

-in 1998 fata de 1997 acestea au crescut cu 572.434 mii lei, respectiv cu +457,42

Cauzele care duc la aparitia stocurilor se stabilesc si se studiaza pe cele trei stadii ale circuitului economic: aprovizionare, productie, desfacere.

In stadiul aprovizionarii principalele cauze care duc la formarea stocurilor peste cele optime sunt: aprovizionarea cu materii prime si materiale peste necesitati; aprovizionarea inainte de termen; aprovizionarea sezoniera sau pentru nevoi suplimentare; materii prime si materiale ramase ca urmare a schimbarii sortimentelor sau tehnologiei unor produse; sistarea fabricatiei.

Stocurile sub cele optime pot fi cauzate de lipsa de materii prime si materiale la furnizori; intarzieri in aprovizionare, depasirea consumurilor specifice.

In stocul productiei stocurile peste cele optime pot fi determinate de existenta unor loturi sau comenzi ramase in asteptare de materiale sau a schimbarii tehnologiei produselor; maririi duratei procesului de fabricatie; cresterii volumului de activitate.

In stadiul desfacerii, stocurile peste cele optime apar ca urmare a cresterii productiei; schimbarea sortimentului; cresterea costurilor; existenta unui ritm mai accelerat al productiei decat cel al desfacerii.

Stocurile sub cele optime pot aparea din cauza nefabricarii unor produse; reducerii costurilor; schimbarea sortimentelor in favoarea celor cu un cost mai redus.

Analiza stocurilor poate fi facuta si pe baza ratelor de rotatie a stocurilor, deoarece aceste rate nu exprima altceva decat ritmul in care stocurile sunt reinnoite.

Intr-un mod generic putem enunta ratele care permit sa se calculeze:

-viteza de rotatie a stocului, adica numarul de cicluri in medie, in cursul unei perioade, tinand cont de ritmul operatiilor de aprovizionare, productie si vanzare.

-durata medie de rotatie a stocului

in anul 1996:

in anul 1997:

in anul 1998:

-in anul 1997 fata de 1996 se observa ca numarul de rotatii a scazut de la 13,15 la 11,48 iar durata medie a unei rotatii a crescut de la 27,37 zile la 31,36 zile, situatie apreciata ca fiind favorabila pentru intreprindere.

-in 1998 fata de 1997 se constata o reducere a numarului de rotatii de la 11,48 la 7,47 rotatii, respectiv o crestere a vitezei de rotatie de la 31,36 la 48,19 zile, apreciata fiind ca o situatie nefavorabila.

Analiza creantelor

Creantele sau valorile in curs de decontare reprezinta valorile economice avansate temporar de titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice si pentru care urmeaza sa primeasca un echivalent valoric.

Formarea creantelor este direct legata de rotatia capitalurilor. Aparitia creantelor este determinata de relatiile care se formeaza intre intreprindere in calitate de furnizor si clientii sai, debitorii, decontarile cu asociatii pentru aportul in natura sau in bani al acestora datorat la constituirea capitalului social, creante generate de relatiile de decontare cu personalul, bugetul statului si alte organisme publice, creante privind decontarile cu subunitati.

Tinand cont ca ele au un caracter de imobilizare pe termen a disponibilitatilor banesti si ca scopul intreprinderii este cel al scoaterii acestora in afara circuitului economic, creantele pot fi analizate si din punct de vedere al structurii lor in functie de diferite criterii:

a) dupa natura calitativa:

creante legate de desfasurarea normala a circuitului economic;

creante care nu sunt legate de desfasurarea normala a circuitului economic: clientii pentru livrari de produse refuzate; debitorii din reclamatii; debitorii pentru lipsuri, furturi si delapidari; lipsuri de valori materiale si pierderi ca urmare a degradarii valorilor materiale.

b) dupa gradul de certitudine al incasarii lor indiferent de natura si termenul de realizare:

creante certe sau cu un grad sigur al incasarii lor si care sunt confirmate in scris de catre clientii solvabili;

creante incerte sau cu un grad de probabilitate de incasare diferit.

c) dupa durata de intarziere la incasare:

creante realizabile pe termen scurt (30 zile);

creante realizabile pe termen mediu (60 zile);

creante realizabile pe termen mediu (90 zile);

Incadrarea creantelor pe cele trei categorii s-a facut in functie de indicatorul "Durata de imobilizare a creantelor" (D_i) care se calculeaza pe baza relatiei:

Sm - soldul mediu al conturilor de creante

Rd - rulajul debitor al conturilor de creante

Situatia creantelor si evolutia acestora la S.C. "CONEX PRAHOVA" S.A. se prezinta astfel:

Tabelul nr. 2.4

Structura creantelor

-in 1996 ponderea cea mai mare o au clientii cu 89,24%, diferenta de 10,76% revenind "Altor creante";

-in 1997 ponderea cea mai mare o detin clientii cu 97,85%, 2,15% revenind "Altor creante";

-in 1998 ponderea cea mai mare o detin tot clientii cu 93,70%, 6,30% revenind "Altor creante".

De asemenea se poate face si o analiza a clientilor, prin compararea Di pe clienti cu termenul prevazut in contract pentru decontare rezultand 2 categorii de clienti:

clienti in termen de decontare;

clienti ce nu si-au platit la timp obligatiile fata de intreprindere.

In ceea ce priveste evolutia creantelor in perioada 1996-1998 situatia se prezinta astfel:

Tabelul nr. 2.5

Evolutia creantelor

-in 1997 fata de 1996 creantele au crescut cu 281.973 mii lei, respectiv cu +122,54%. Aceasta crestere se datoreaza cresterii clientilor cu 303.525 mii lei, respectiv cu +166,98% ceea ce compenseaza diminuarea altor creante cu -21.552 lei, respectiv cu -44,60%.

-in 1998 fata de 1997 se remarca, de asemenea o crestere a creantelor cu 260.924 mii lei, respectiv cu +50,95%. Aceasta crestere se datoreaza in special sporirii altor creante cu 35.904 mii lei, respectiv cu +134,09%, restul de +46,36% datorandu-se sporirii clientilor.

Analiza creantelor poate fi facuta si pa baza ratelor de rotatie a creantelor care nu reprezinta altceva decat:

-viteza de rotatie a creantelor

-durata de rotatie a creantelor

Aceasta rata reprezinta durata necesara pentru reinnoirea portofoliului de creante:

-in anul 1996:

-in anul 1997:

-in anul 1998:

-in 1997 fata de 1996 numarul de rotatii a scazut de la 9,84 rotatii la 2,80 rotatii, respectiv durata unei rotatii a crescut de la 36,58 zile la 128,57 zile. Aceasta situatie este apreciata ca nefavorabila deoarece creste durata necesara pentru a transforma in lichiditati aceste elemente de active circulante.

-in 1998 fata de 1997 are loc o crestere a numarului de rotatii de la 2,80 rotatii la 6,74 rotatii, respectiv o diminuare a vitezei de rotatie de la 128,57 zile la 53,41 zile, situatie favorabila pentru societate, deoarece semnifica o reducere a duratei necesare obtinerii lichiditatilor care-i sunt necesare si care i se cuvin.

Analiza disponibilitatilor banesti si a plasamentelor

DISPONIBILITATILE BANESTI SI PLASAMENTELE cuprind disponibilul in casa si la banci, valorile mobiliare de plasament prin care se evidentiaza actiunile cotate si necotate de societate pentru vanzare, obligatii de trezorerie emise de intreprindere in vederea lansarii lor pe piata si a obtinerii de imprumuturi publice si bonuri de casa sau alte valori de trezorerie emise de catre aceasta.

Analiza disponibilitatilor banesti ca principal element de caracterizare a trezoreriei unui agent economic se analizeaza in dinamica si pe structura.

Dinamica reflecta imbunatatirea de la an la an a starii de sanatate financiara a societatii. Aceasta trebuie sa dispuna de un minim de disponibilitati pentru a evita astfel riscul incapacitatii de plata; riscul incasarilor insuficiente care duc la amanarea platilor si a reesalonarii celor suplimentare ca rezultat al cresterii nivelului obligatiilor fata de buget.

De aceea este necesar sa se stabileasca gradul de asigurare al societatii cu disponibilitati si plasamente care se calculeaza dupa relatia:

Din tabelul ce evidentiaza structura activelor circulante se constata ca ponderea acestora este: in 1996 de 29,63%, in 1997 de 22,08%, iar in 1998 de 43,44%.

In ceea ce priveste dinamica se remarca o crestere de la an la an, situatie favorabila pentru societate avand in vedere cele mentionate cu privire la rolul si necesitatea lichiditatilor aflate la dispozitia societatii.

Se constata astfel o crestere +11.156 mii lei, respectiv cu 6,58% in 1997 fata de 1996 si o sporire cu +948.956 mii lei, respectiv cu 525,51% in 1998 fata de 1997.

Analiza disponibilitatilor poate fi facuta avand in vedere rata disponibilitatilor (R_D) care reprezinta ponderea disponibilitatilor banesti in patrimoniul firmei.

O valoare ridicata a disponibilitatilor poate reflecta o situatie favorabila in termeni de echilibru financiar, dar poate fi si semnul detinerii unor resurse insuficient utilizate, al unor resurse neproductive. Disponibilitatile pot inregistra variatii in intervale scurte de timp: in cateva zile incasarile pot sa creasca foarte mult datorita unor intrari importante de fonduri sau sa scada ca urmare a unor plati mari.

In 1996:

In 1997:

In 1998:

Se constata ca rata disponibilitatilor a scazut cu -0,14% in 1997 fata de 1996 ceea ce semnifica o crestere a platilor in numerar efectuate de intreprindere care devanseaza incasarile. Situatie favorabila se inregistreaza in 1998 fata de 1997, deoarece cresterea cu +13,91% semnifica sporirea incasarilor in numerar.

ANALIZA PATRIMONIULUI NET

PATRIMONIUL reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica, apartinand unei persoane fizice sau juridice, precum si bunurile la care se refera.

Evaluarea si reevaluarea patrimoniului intreprinderii reprezinta exprimarea valorica a avutiei reale a acesteia pe baza valorilor de intrebuintare existente. Reevaluarea patrimoniului are in vedere stabilirea valorii economice a patrimoniului intreprinderii cu ajutorul unor metode de evaluare precum: metoda activului net corectat, metoda valorii de randament, metoda raportului pret-beneficiu, metoda goodwill, precum si alte metode care se bazeaza pe fluxul disponibilitatilor (cash-flow), pe valori bursiere, pe comparatii.

Pentru analiza pe baza de bilant se are in vedere valoarea contabila a patrimoniului cuprinsa in bilant.

Pentru cunoasterea situatiei sintetice a activului bilantului este necesara analiza patrimoniului net sub aspectul evolutiei si structurii surselor financiare de acoperire a acesteia.

PATRIMONIUL NET al intreprinderii reprezinta averea acesteia la un moment dat

Patrimoniul net poate fi apreciat din doua puncte de vedere:

a) Material, caz in care:

PATRIMONIUL NET = ACTIVE IMOBILIZATE + ACTIVE CIRCULANTE

Relatia de calcul a patrimoniului net furnizeaza informatii de fundamentare a deciziei privind autofinantarea si capacitatea intreprinderii ca prin sursele proprii si rezultatul financiar sa faca fata decontarii obligatiilor fata de terti, inclusiv rambursarea creditelor. Datoriile ca sursa de finantare sunt prezente si functioneaza din momentul nasterii obligatiilor fata de terti si pana in momentul rambursarii in cazul creditelor si platii lor in cazul datoriilor generate de relatiile de decontare.

Analiza se axeaza pe cunoasterea integritatii valorilor materiale si banesti ale intreprinderii, asigurarea conditiilor pastrarii si gestionarii corespunzatoare a acestora si stabilirea masurilor pentru recuperarea pagubelor.

Pentru determinarea patrimoniului net se utilizeaza datele din tabelul urmator:

Tabelul nr. 2.6

Evolutia patrimoniului net

Se constata:

-in 1997 fata de 1996 are loc o crestere a patrimoniului net cu +199.522 mii lei, respectiv cu 4,92%, aceasta situatie datorandu-se cresterii atat a activului net cu +462.455 mii lei, respectiv cu 10,51%, cat si a datoriilor cu +262.933 mii lei respectiv cu 76,07%.

-in 1998 fata de 1997 are loc o crestere a patrimoniului net cu +341.638 mii lei, respectiv cu 0,03%, aceasta situatie datorandu-se cresterii atat a activului net cu +1.547.684 mii lei, respectiv cu 31,85%, cat si a datoriilor totale cu +1.206.046 mii lei respectiv cu 198,17%.

Situatia este favorabila pentru intreprindere ceea ce inseamna o sporire a averii acesteia ceea ce-i permite sa faca fata obligatiilor sale banesti

b) In ceea ce priveste sursele de finantare ale patrimoniului net acestea sunt reflectate de capitalul propriu si provizioanele pentru riscuri si cheltuieli si trebuie avute in vedere urmatoarele precizari:

-subventiile pentru investitii sunt supuse impozitarii inscriindu-se in contul de rezultate ca venituri prin transe succesive. Aceste subventii comporta deci datorii fiscale latente a caror scadenta va interveni pe termen mediu si lung. Deci ele fac parte din capitalurile proprii dupa ce s-a dedus impozitul pe profit latent cuprins in aceste sume care se include la datorii.

-provizioanele pentru riscuri si cheltuieli ce urmeaza a se utiliza cu certitudine (provizioane pentru impozite exigibile, pentru cheltuieli sociale si fiscale) sunt tratate ca pasive exigibile. Provizioanele cu exigibilitate mai redusa se incadreaza in capitaluri proprii dupa deducerea datoriilor fiscale.

-partea de distribuit a ultimului beneficiu trebuie dedusa din activul net corectat.

Evolutia si structura surselor financiare de acoperire a patrimoniului net al S.C. "CONEX PRAHOVA" S.A. sunt prezentate in tabelul de pe pagina urmatoare.

In urma situatiei obtinute se constata o finantare integrala a patrimoniului net pe seama capitalului propriu in cadrul caruia se produc modificari structurale notabile in sensul cresterii ponderii rezervelor si in special a fondurilor proprii.