Titlurile comerciale de valoare

TITLURILE COMERCIALE DE VALOARE

Notiune. Clasificare. Cambia.

Biletul la ordin. Cecul

1. Notiunea si caracteristicile titlurilor comerciale de valoare

O forma juridica moderna a circulatiei bunurilor o constituie circulatia inscrisurilor (titlurilor) care incorporeaza anumite valori patrimoniale. Aceste valori circula prin transmiterea inscrisurilor (titlurilor) care le reprezinta: de exemplu, actiunile si obligatiunile emise de societatile pe actiuni, cambia, cecul, conosamentul, etc.

Titlul comercial de valoare poate fi definit ca un inscris denumit si titlu in temeiul caruia posesorul sau legitim este indrituit sa exercite la o data determinata, dreptul aratat in inscris.

Titlul comercial de valoare are urmatoarele caracteristici:

a) inscrisul are caracter constitutiv; dreptul este incorporat in titlu si, in consecinta, dreptul poate fi exercitat numai in temeiul inscrisului. Cu alte cuvinte, inscrisul este constitutiv de drepturi, iar dreptul incorporat in titlu nu exista fara inscrisul respectiv;

b) inscrisul are caracter formal; el trebuie sa imbrace forma determinata de lege si sa cuprinda elemente care ii sunt proprii.

Numai prin respectarea stricta a conditiilor de forma cerute de lege, inscrisul este valabil si produce efecte;

c) inscrisul are caracter literal, in sensul ca intinderea si natura dreptului, ca si obligatia corelativa dreptului, sunt determinate exclusiv de mentiunile cuprinse in inscris. In consecinta, elementele inscrisului nu pot fi nici completate si nici interpretate cu ajutorul altor inscrisuri ori a unor imprejurari de fapt. Excluderea oricaror dovezi extrinseci este o consecinta a caracterului formal al inscrisului;

d) inscrisul confera un drept autonom. Caracterul autonom al dreptului trebuie inteles intr-un dublu sens.

In primul rand, dreptul si obligatia corelativa nascute din titlu sunt independente fata de actul juridic din care decurg (raportul juridic fundamental); de exemplu, un contract de vanzare-cumparare, un fapt juridic, etc. Deci, posesorul legitim al titlului isi exercita dreptul si emitentul titlului executa obligatia in temeiul titlului, iar nu in baza raportului juridic care a ocazionat emiterea titlului.

In al doilea rand, in cazul transmiterii titlului, dobanditorul va deveni titularul unui drept propriu, care este un drept nou, originar, iar nu un drept derivat din cel al transmitatorului. Deci, dobanditorul are un drept autonom, adica un drept care este independent fata de dreptul transmitatorului. Ca o consecinta a acestui fapt, dobanditorului titlului nu i se pot opune exceptiile care puteau fi opuse transmitatorului.

2. Clasificarea titlurilor comerciale de valoare.

Titlurile comerciale de valoare se pot clasifica in functie de mai multe criterii: dupa continutul lor, dupa modul in care circula si in functie de cauza lor.

Cu ajutorul clasificarilor se poate determina regimul juridic al diferitelor categorii de titluri de valoare.

a) Dupa continutul lor, titlurile comerciale de valoare se clasifica in trei categorii: efectele de comert, valorile mobiliare si titlurile reprezentative ale ma 838g65i rfurilor.

- Efectele de comert

Acestea sunt inscrisuri care dau posesorilor legitimi dreptul la plata unei sume de bani. Intra in aceasta categorie: cambia, biletul la ordin si cecul.

- Valorile mobiliare

Acestea sunt inscrisuri care atribuie titularilor anumite drepturi complexe, patrimoniale si persoanele nepatrimoniale. Fac parte din aceasta categorie actiunile si obligatiunile emise de societatile comerciale.

- Titlurile reprezentative ale ma 838g65i rfurilor

Acestea sunt inscrisuri care confera un drept real (de proprietate sau de gaj) asupra unor marfuri aflate in depozit in docuri, antrepozite etc. sau incarcate pe nave pentru a fi transportate. Posesorul titlului este titularul dreptului real asupra marfurilor si, in consecinta, dispune de ele. Din aceasta categorie fac parte: conosamentul, recipisa de depozit si warantul.

b) Clasificarea titlurilor de valoare dupa modul in care circula.

Dupa modul in care circula, titlurile comerciale de valoare se impart in trei categorii: titluri nominative, titluri la ordin si titluri la purtator.

- Titlurile nominative.

Sunt titluri nominative acele inscrisuri care individualizeaza pe titularul dreptului prin aratarea numelui acestuia.

Determinarea persoanei care este titulara dreptului, in chiar titlu; permite identificarea fara nici un fel de dubii, a celui indreptatit sa exercite in mod legitim dreptul care decurge din titlu.

- Titlurile la ordin.

Sunt titluri la ordin acele inscrisuri care cuprind drepturi care pot fi exercitate numai de o persoana determinata (primul beneficiar) sau de o alta persoana careia i-au fost transmise drepturi printr-o formalitate numita gir. Dobanditorul exercita drepturile "la ordinul" beneficiarului.

- Titlurile la purtator.

Sunt titluri la purtator inscrisurile care incorporeaza anumite drepturi, fara sa determine persoana titularului drepturilor. In consecinta, titularul drepturilor mentionate in inscris este posesorul legitim al inscrisului.

Transmiterea titlurilor la purtator se realizeaza prin simpla remitere materiala a inscrisurilor.

c) Clasificarea titlurilor comerciale de valoare in functie de cauza lor.

Dupa cum cauza obligatiei este sau nu mentionata in inscris, titlurile comerciale de valoare se impart in doua categorii: titluri cauzale si titluri abstracte.

- Titlurile cauzale

Sunt titluri cauzale inscrisurile care mentioneaza cauza obligatiei (causa debendi). Fac parte din aceasta categorie, de exemplu, actiunile societatilor comerciale, conosamentale, etc.

Pentru aceste titluri, cauza constituie un element intern al obligatiei. In consecinta, pentru exercitarea dreptului de catre titular este necesara mentiunea expresa a cauzei obligatiei.

- Titlurile abstracte

Sunt considerate titluri abstracte inscrisurile care incorporeaza obligatia si dreptul corelativ, fara a mentiona cauza obligatiei. Intra in aceasta categorie: cambia, biletul la ordin, etc.

In cazul acestor titluri, cauza obligatiei este un element extern si, in consecinta, ea nu are nici o influenta asupra titlului.

3. Cambia

Cambia este unul dintre titlurile de credit cu mare aplicabilitate in activitatea comerciala.

Datorita folosirii ei pe scara larga si in raporturile comerciale internationale, cambia a facut obiectul unei reglementari juridice unitare. In anul 1930 s-a incheiat la Geneva conventia referitoare la legea uniforma a cambiei si biletului la ordin.

In conditiile formarii economiei de piata in tara noastra, au fost luate unele masuri privind utilizarea cambiei in raporturile comerciale interne.

Astfel prin Ordonanta Guvernului nr.11/1993 au fost aduse unele modificari si completari Legii nr.58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin.

a) Notiunea cambiei

Legea nr.58/1934 nu da o definitie a cambiei. Ea cuprinde insa anumite dispozitii privind cuprinsul cambiei pe baza carora se poate defini acest titlu de credit.

Cambia este un inscris prin care o persoana, denumita tragator sau emitent da dispozitiile altei persoane, numita tras, sa plateasca la scadenta o suma de bani unei a treia persoane, numita beneficiar, sau la ordinul acestuia.

Asa cum rezulta din definitie, cambia implica participarea a trei persoane:

- tragatorul (emitentul) este persoana care emite titlul; el da dispozitia sa se plateasca o suma de bani. Prin semnatura sa, tragatorul isi asuma obligatia de a face sa se plateasca suma de bani beneficiarului de catre tras. Emitentul inscrisului poarta denumirea de tragator, deoarece "trage" titlul asupra debitorului care este obligat sa efectueze plata;

- trasul este persoana careia i se adreseaza dispozitia (ordinul) de a plati o suma de bani;

- beneficiarul este persoana careia sau la ordinul careia urmeaza sa se faca plata.

b) Caracterele cambiei

Fiind un titlu de valoare, cambia are caracterele care sunt comune titlurilor comerciale de valoare. Dar, pe langa aceste caractere generale, cambia are si anumite caractere proprii.

- Cambia este un titlu de credit

Cambia este un inscris care confera posesorului legitim dreptul de a primi suma de bani mentionata in cuprinsul sau.

- Cambia are ca obiect plata unei sume de bani.

Dispozitia tragatorului data trasului priveste plata unei sume de bani. Deci, obligatia cambiala poate avea ca obiect numai plata unei sume de bani, cu excluderea oricarei alte prestatii.

- Cambia este un titlu complet.

Dreptul si obligatia corelativa sunt cele cuprinse in inscris.

- Cambia este un titlu la ordin

Dreptul cuprins in cambie poate fi exercitat de beneficiar sau de persoana careia acesta i-a transmis cambia prin gir.

- Cambia este un titlu abstract

Drepturile si obligatiile rezultate din cambie exista in mod valabil, independent de cauza juridica care le-a generat (raporturile fundamentale).

- Cambia creeaza obligatii autonome

Toate obligatiile care se nasc din cambie au o existenta juridica de sine-statatoare. Fiecare semnatura pusa pe titlu creeaza un raport juridic distinct cu regim propriu.

- Cambia creeaza obligatii neconditionale

Obligatiile cambiale nu pot fi subordonate unei conditii (eveniment viitor si nesigur) ori unei contraprestatii din partea posesorului cambiei.

- Cambia creeaza obligatii solidare

Prin specificul ei, cambia este menita sa circule. Deci, prin transmiterea cambiei pe calea girului, obligatiei initiale a tragatorului (privind acceptarea si plata cambiei de catre tras) i se adauga obligatiile succesive asumate prin semnatura proprie, de fiecare transmitator (girant) fata de dobanditor (giratar).

c) Functiile cambiei

Doctrina dreptului comercial considera ca trei sunt functiile cambiei: functia de instrument de schimb valutar, functia de instrument de credit si functia de instrument de plata.

- Functia de instrument de schimb valutar.

Cambia a aparut ca o necesitate impusa de nevoile existentei unui instrument juridic prin care sa se realizeze schimbul valutar.

Functia cambiei de instrument de schimb valutar are, in prezent, o valoare istorica. Ea ar mai putea prezenta interes in raporturile comerciale internationale.

- Functia de instrument de credit.

Principala functie a cambiei este aceea de instrument de credit. Intr-adevar, deoarece suma de bani prevazuta in cambie nu trebuie achitata imediat, ci la un anumit termen, prin intermediul cambiei se acorda debitorului un credit pe intervalul de timp pana la scadenta.

- Functia de instrument de plata

Cambia are si functia de instrument de plata. Aceasta functie este asemanatoare functiei pe care o indeplineste moneda. Cambia prezinta insa avantajul ca evita folosirea de numerar.

d) Conditiile cerute pentru valabilitatea cambiei

Emiterea cambiei si circulatia ei implica anumite raporturi juridice. Aceste raporturi juridice iau nastere prin manifestarea vointei tragatorului, trasului, beneficiarului, girantului, giratarului, etc. Pentru a produce efecte juridice, adica pentru a da nastere la acte juridice, vointa persoanelor respective trebuie sa se manifeste in conditiile legii.

- Conditiile de fond ale cambiei

Legea nr.58/1934 nu cuprinde nici o dispozitie speciala referitoare la conditiile de fond ale cambiei. In consecinta, pentru valabilitatea cambiei, trebuie indeplinite conditiile prevazute de Codul civil pentru validitatea actelor juridice: consimtamantul, capacitatea, obiectul si cauza (art.948 C.civ.).

Conditiile dreptului comun trebuie apreciate cu luarea in considerare a naturii cambiei si a dispozitiilor legale privind acest titlu. Sub acest aspect, trebuie observat ca, potrivit art.3 C.com, cambia este fapta de comert si, drept urmare, raporturile juridice cambiale sunt supuse legilor comerciale.

Consimtamantul si cauza cambiei prezinta o particularitate. In aprecierea lor trebuie avut in vedere caracterul general si abstract al obligatiilor cambiale. Asa cum am aratat, orice obligatie cambiala se

desprinde de cauza care i-a dat nastere si se manifesta ca o obligatie de sine-statatoare.

Capacitatea ceruta pentru asumarea unor obligatii cambiale este cea prevazuta de dispozitiile Decretului nr.31/1954 pentru incheierea actelor juridice. Intr-adevar, Codul comercial stabileste conditii speciale pentru capacitatea ceruta persoanei fizice pentru a fi comerciant, dar nu reglementeaza nici o conditie de capacitate pentru incheierea actelor juridice comerciale.

Obiectul cambiei il constituie prestatiile la care se obliga persoanele implicate in raporturile cambiale. Fiecare obligatie cambiala are un obiect concret, care este determinat de natura obligatiei asumate (tragator, tras, avalist, etc.)

Nerespectarea conditiilor cerute pentru validitatea cambiei atrage dupa sine sanctiunea nulitatii, in conditiile reglementate de dreptul comun.

- Reprezentarea cambiala

Obligatiile se pot naste si prin reprezentare.

Art.10 din Legea nr.58/1934 prevede ca orice persoana se poate obliga cambialmente prin mandatar, chiar daca mandatul este conceput in termeni generali in ce priveste dreptul mandatarului de a emite sau a semna cambii.

Din dispozitiile legii rezulta ca o persoana se poate obliga cambial si prin folosirea mandatului. Pe baza unui mandat, mandantul il imputerniceste pe mandatar sa emita ori sa semneze cambii in numele si pe seama mandantului.

Legea nu cere ca mandatul sa fie special. Mandatul este valabil chiar daca este conceput in termeni generali, prin care mandatarul este imputernicit sa emita ori sa semneze cambii. In baza unei atare imputerniciri, mandatarul poate emite ori semna oricate cambii si in oricare dintre calitatile admise de lege: tragator, acceptant, girant, avalist.

Pentru a exista o reprezentare cambiala, legea cere ca raportul de reprezentare sa rezulte din insusi titlul cambial. Intr-adevar, mandantul va fi obligat prin actul juridic incheiat de mandatar numai daca mandantul este indicat in titlu. Deci mandatarul semneaza cu numele sau cambia, dar trebuie sa mentioneze calitatea sa de reprezentant si sa arate persoana mandantului in numele si pe seama caruia a incheiat actul juridic. In mod obisnuit, semnatura mandatarului este insotita de mentiunea "prin procura" ori alta expresie echivalenta si de numele persoanei care i-a dat imputernicirea.

- Conditiile de forma ale cambiei

Ca orice titlu comercial de valoare, cambia are un caracter formal. Acest caracter trebuie inteles sub un dublu aspect: cambia trebuie sa imbrace forma scrisa si inscrisul sa cuprinda in mod obligatoriu mentiunile prevazute de lege.

Legea nr.58/1934 nu prevede in mod expres conditia formei scrise. Aceasta conditie este subinteleasa de vreme ce art.1 din lege se refera la "textul inscrisului", iar cambia trebuie semnata si poate fi transmisa prin gir tot prin semnatura.

Cambia este un inscris sub semnatura privata avand configurarea unei scrisori intocmite de tragator si adresata trasului. Nimic nu se opune ca inscrisul sa fie autentic.

Cambia poate fi scrisa in limba romana ori intr-o limba straina, indiferent daca persoanele implicate cunosc ori nu aceasta limba.

O cambie poate fi scrisa de mana, batuta la masina ori tiparita. Se admit si formularele tipizate, care se completeaza in spatiile libere. In toate cazurile insa, semnatura trebuie sa fie manuscrisa, adica sa apartina persoanei care semneaza.

- Mentiunile obligatorii ale cambiei

Inscrisul cambial trebuie sa cuprinda obligatoriu mentiunile prevazute de art.1 pct.1-8 din Legea nr.58/1934:

- denumirea cambiei;

- ordinul neconditionat de plata a unei sume de bani determinata;

- numele trasului;

- indicarea scadentei;

- indicarea locului unde trebuie facuta plata;

- numele aceluia sau la ordinul caruia se va face plata;

- data si locul emiterii cambiei;

- semnatura tragatorului.

- Mentiunile facultative ale cambiei

Pe langa mentiunile obligatorii, cambia poate cuprinde si anumite mentiuni facultative sau accesorii. Aceste mentiuni (clauze) pot avea semnificatii deosebite; unele clauze pot avea o influenta asupra obligatiei cambiale; alte clauze nu produc nici un efect asupra acestei obligatii.

Clauzele care influenteaza obligatia cambiala.

Legea permite mentionarea unor clauze care influenteaza obligatia cambiala.

Clauza "nu la ordin"

O atare clauza are ca efect interzicerea transmiterii cambiei prin gir. In acest caz, cambia este transmisibila numai in forma si cu efectele unei cesiuni din dreptul comun (art.13 alin.2 din lege).

Indicarea unui acceptant la nevoie. Pentru a evita riscul refuzului acceptarii sau a platii cambiei de catre tras, tragatorul poate indica in cambie o persoana care, la nevoie, sa accepte ori sa faca plata cambiei. Aceasta clauza produce efecte numai in caz de refuz al platii din partea trasului.

Ordinul de prezentare a cambiei la acceptare. Prezentarea cambiei pentru acceptarea ei de catre tras este facultativa. Tragatorul poate sa includa in cambie ordinul de prezentare a cambiei la acceptare (art.25 din lege). In acest caz, prezentarea cambiei pentru acceptarea ei de catre tras este obligatorie. Potrivit legii, tragatorul poate fixa si un termen pentru prezentarea cambiei.

Clauza "fara cheltuieli" sau "fara protest". Aceasta clauza inscrisa in cambie scuteste pe beneficiarul cambiei de obligatia de a adresa protestul de neacceptare sau neplata, care este cerut pentru exercitarea actiunii de regres (art.51 din lege).

Clauzele care nu au nici un efect asupra obligatiei cambiale.

Anumite clauze prevazute in cambie nu influenteaza continutul obligatiei cambiale.

Clauza "dupa aviz". Prin aceasta mentiune, tragatorul il instiinteaza pe tras sa nu accepte ori sa nu plateasca decat dupa primirea unui aviz (scrisoare) din partea tragatorului.

Clauza "fara procura". Aceasta clauza confirma ca posesorul cambiei pretinde suma mentionata in titlul in virtutea unui drept propriu. Clauza nu are nici un efect special, deoarece cambia este un titlu la ordin si deci executarea obligatiei se face la cererea posesorului legitim al titlului, care valorifica un drept al sau.

Clauza "valoare data in garantie". O asemenea mentiune atesta faptul ca titlul a fost dat in scopul garantarii executarii altei obligatii. Deci, clauza arata cauza transmiterii titlului, dar nu are nici un efect asupra obligatiei cambiale.

Clauze considerate nescrise

Legea interzice includerea in cambie a unor mentiuni. Dar, intrucat aceste mentiuni nu sunt in contradictie cu obligatiunile cambiale, aceste mentiuni sunt considerate nescrise.

Clauza de descarcare a tragatorului de obligatia de plata. Potrivit legii, tragatorul raspunde de acceptare si plata cambiei. El se poate descarca de raspunderea pentru acceptarea cambiei de catre tras, nu insa si de raspunderea pentru plata cambiei. Orice clauza prin care tragatorul se descarca de raspunderea de plata a cambiei se socoteste nescrisa (art.11 din lege).

Clauza privind forta executorie a cambiei. Intinderea si limitele obligatiilor cambiale sunt reglementate de lege. In consecinta, clauza prin care se aduce atingere fortei executorii a cambiei este considerata nescrisa.

Clauze care atrag nulitatea obligatiei cambiale

Unele clauze altereaza natura obligatiilor cambiale si, in consecinta, ele conduc la nulitatea cambiei. Fac parte din aceasta categorie: clauza prin care se stipuleaza o conditie a obligatiei cambiale; clauza privind plata cambiei printr-o alta prestatie, in locul sumei de bani; clauza privind completarea elementelor esentiale ale cambiei prin alte inscrisuri, etc.

- Consecintele nerespectarii conditiilor de forma ale cambiei

Art.2 din lege prevede ca titlul caruia ii lipseste vreuna din conditiile aratate in art.1 nu are valoarea unei cambii, afara de cazurile aratate in alineatele urmatoare.

Deci, in principiu, lipsa mentiunilor obligatorii din inscrisul cambial atrage nevalabilitatea cambiei.

In mod exceptional, pentru a salva valabilitatea titlului, legea reglementeaza anumite remedii.

Astfel, cambia fara aratarea scadentei este socotita platibila la vedere.

Apoi, lipsa unei mentiuni speciale, locul aratat langa numele trasului este socotit locul platii si, in acelasi timp, locul domiciliului trasului. Daca in cambie sunt aratate mai multe locuri de plata, posesorul cambiei o poate prezenta pentru acceptare sau plata la oricare din aceste locuri.

In sfarsit, cambia care nu arata locul unde a fost emisa se socoteste semnata in locul aratat langa numele tragatorului.

Trebuie aratat ca pentru valabilitatea cambiei, completarea mentiunilor trebuie sa fie realizata pana in momentul valorificarii drepturilor cambiale, adica pana la scadenta. In acest moment se fixeaza titularul drepturilor cambiale si valabilitatea acestora.

- Cambia in alb

Cambia poate fi emisa de tragator, in mod deliberat, fara a cuprinde toate mentiunile obligatorii prevazute de lege, urmand ca acestea sa fie completate ulterior, cu executarea interventiei tragatorului, de catre primitorul cambiei sau de un posesor succesiv al acesteia (art.12 din lege). O atare cambie este denumita cambie in alb. Aceasta cambie nu trebuie confundata cu o cambie necompletata, deoarece in cazul cambiei in alb, necompletarea mentiunilor obligatorii este intentionata, iar nu intamplatoare.

Din dispozitiile legii rezulta ca poate fi lasata in alb oricare dintre mentiunile obligatorii, cu exceptia semnaturii tragatorului. Fara semnatura tragatorului nu poate exista o obligatie cambiala.

Cambia in alb este completata, fie de primitorul ei, fie de posesorul succesiv al cambiei. Temeiul juridic al completarii este dreptul de completare care se transmite dobanditorului o data cu remiterea titlului. Acest drept poate fi exercitat in limitele intelegerii dintre tragator si primitorul cambiei (contract de completare).

e) Acceptarea cambiei

Posesorul unei cambii are dreptul, iar nu obligatia de a prezenta cambia pentru a fi acceptata de catre tras. Intrucat prezentarea cambiei pentru acceptare este facultativa, inseamna ca posesorul cambiei poate sa prezinte cambia direct la plata, fara acceptarea prealabila.

Caracterul facultativ al prezentarii cambiei pentru acceptare se intemeiaza pe faptul ca ordinul tragatorului dat trasului este de a plati cambia si nu de a o accepta.

In anumite cazuri, prezentare cambiei catre tras pentru acceptare este si obligatorie.

Prezentarea cambiei la acceptare este obligatorie cand scadenta cambiei a fost stabilita la un anumit termen de la vedere (art.26 din lege). Intrucat in acest caz, termenul pentru scadenta curge de la data cand cambia a fost vazuta de catre debitor, inseamna ca prezentarea cambiei pentru acceptare este indispensabila pentru stabilirea scadentei.

Cambia se prezinta la acceptare de catre posesorul cambiei sau de orice detinator al ei (art.24 din lege). Posesorul cambiei este titularul drepturilor cambiale legitimat in conditiile legii (beneficiarul, giratarul), iar detinator este orice persoana care detine titlul, fara sa i se ceara o legitimare cambiala.

Cambia se prezinta trasului pentru a fi acceptata. In anumite cazuri, cambia se prezinta indicatului la nevoie, daca exista o stipulatie cambiala in acest sens.

De remarcat ca prezentarea cambiei pentru acceptare trebuie sa fie efectiva, prin infatisarea titlului pentru a se indeplini formalitatea acceptarii.

Cambia trebuie prezentata pentru acceptare la termenul si la locul prevazut de lege.

Pentru a fi valabila, acceptarea cambiei trebuie sa fie neconditionata (art.29 din lege). Ca orice obligatie cambiala, obligatia de a plati suma prevazuta in titlu nu poate fi supusa unei conditii, deoarece cambia nu si-ar mai putea realiza functiile sale. O acceptare conditionata echivaleaza cu un refuz de acceptare a cambiei.

Acceptarea cambiei da nastere unor obligatii in sarcina trasului acceptant fata de posesorul cambiei, precum si fata de tragator, astfel:

Acceptarea cambiei are ca efect nasterea obligatiei trasului de a plati la scadenta suma de bani mentionata in titlu (art.31 din lege).

Prin acceptarea cambiei, trasul devine obligat cambial; el este obligat principal si raspunde direct de plata sumei de bani catre posesorul cambiei.

Potrivit art.52 din lege, trasul acceptant este tinut solidar cu tragatorul, girantii si avalistii fata de posesorul cambiei. Dar, pe cand trasul acceptant este obligat sa faca plata, ceilalti isi asuma obligatia de a face sa se plateasca. Deci, trasul acceptant este debitor cambial principal si direct, iar tragatorul, girantii si avalistii sunt debitori de regres, care sunt indatorati la plata numai in cazul refuzului de plata al trasului.

Acceptand cambia, trasul isi asuma o obligatie cambiala si fata de toti semnatarii titlului, inclusiv fata de tragator. In acest sens, art.31 alin.2 din lege prevede ca, in caz de neplata, posesorul, chiar daca este tragator, are impotriva acceptantului o actiune cambiala directa pentru tot ce poate fi cerut  pe cale de regres (art.53 si 54 din lege).

Trasul acceptant este obligat fata de tragator numai in cazul neplatii la scadenta si daca tragatorul se afla in posesia titlului.

Legea recunoaste trasului dreptul de a revoca acceptarea cambiei. Aceasta se poate realiza prin stergerea mentiunii de acceptare de pe cambie intr-o forma care atesta intentia de retragere a acesteia; de exemplu, prin cuvantul "anulat" scris pe cambie, insotit de semnatura trasului.

Revocarea se poate face insa numai inainte de inapoierea titlului catre posesorul cambiei. Pana la proba contrara, se considera ca revocarea s-a facut inainte de restituirea titlului (art.32 din lege).

Revocarea acceptarii echivaleaza cu refuzul acceptarii, cu toate consecintele pe care acesta la implica.

f) Plata cambiei

Pentru asigurarea eficientei cambiei, legea reglementeaza principiile privind plata cambiei. Prin lege se determina cine are dreptul la plata si cui i se poate cere plata, data si locul platii, conditiile platii si efectele pe care le produce plata.

Prezentarea cambiei la plata. In vederea achitarii sumei de bani prevazuta in titlu, cambia trebuie prezentata la plata.

Prezentarea cambiei la plata este necesara nu numai pentru ca altfel nu se poate face plata, ci si pentru ca ea este o conditie indispensabila pentru dresarea in mod valabil a protestului, in cazul refuzului de plata. Totodata, prezentarea cambiei la plata este o cerinta care trebuie satisfacuta prealabil oricarei cereri de chemare in judecata.

Cine are dreptul la plata. Prezentarea cambiei si deci dreptul la plata il are posesorul legitim al titlului (art.43 din lege). Acesta poate fi beneficiarul indicat de tragator in cambie sau giratarul, care se legitimeaza printr-un sir neintrerupt de giruri, in conditiile legii (art.18 din lege).

Cui se poate cere plata. Legea nu arata cui trebuie sa i se prezinte cambia pentru plata, dar solutia se poate da pe baza principiilor care guverneaza cambia.

Plata cambiei se poate cere, in primul rand, trasului acceptant, care este debitorul principal al cambiei (art.42 din lege). Cambia se prezinta trasului pentru plata, chiar si in cazul cand a refuzat acceptarea, deoarece refuzul acceptarii nu exclude dreptul trasului de a plati cambia.

Data platii. Plata cambiei se poate cere la scadenta. Asa cum am aratat, scadenta poate fi determinata la emiterea titlului (scadenta la o zi fixa sau la un anumit termen de la data emisiunii) sau poate fi determinata ulterior de posesorul cambiei (scadenta la vedere sau la un anumit termen de la vedere).

Locul platii. Cambia trebuie sa fie prezentata pentru plata la locul si adresa indicata in titlu (art.42 din lege).

Potrivit legii, locul platii este localitatea aratata in cambie ori, in lipsa, cea indicata langa numele trasului.

Conditiile de valabilitate a platii. Pentru a fi valabila, plata trebuie sa indeplineasca anumite conditii prevazute de lege.

Astfel, platitorul sa fie capabil si sa nu fi fost declarat in faliment (art.724 si 728 C.com.).

Apoi, plata sa se fi facut la scadenta. Posesorul cambiei nu este obligat sa primeasca plata inainte de scadenta. Plata anticipata se face pe riscul trasului (art.44 din lege).

In sfarsit, plata sa se fi facut fara frauda sau greseala grava a platitorului.

Dovada platii cambiei. Plata cambiei se dovedeste in conditiile legii.

Art.43 din lege prevede ca trasul care plateste cambia poate pretinde ca aceasta sa-i fie predata cu mentiunea de achitare scrisa de catre posesor pe titlu. Deci, dovada platii se poate face de catre tras cu titlu cambial chitantat de posesorul cambiei si care i-a fost remis in urma efectuarii platii.

Consecintele neprezentarii cambiei pentru plata. Sunt cazuri cand, desi ajunsa la scadenta, totusi cambia nu este prezentata pentru plata. In scopul eliberarii debitorilor de obligatiile lor, legea recunoaste oricarui debitor cambial dreptul de a consemna suma mentionata in cambie in Casa de Economii si Consemnatiunii, pe cheltuiala si pe riscul posesorului cambiei. Recipisa privind consemnarea sumei de bani se depune la tribunalul sau la judecatoria locului de plata (art.46 din lege).

g) Consecintele neplatii cambiei

In cazul in care cambia este refuzata la plata, se pune problema modalitatilor de valorificare a drepturilor cambiale.

Posesorul cambiei care nu a primit suma de bani prevazuta in cambie poate obtine satisfacerea dreptului sau, fie prin mijloace cambiale, adica mijloace legate de specificul cambiei, fie prin mijloace  extracambiale, care sunt actiuni reglementate de dreptul comun.

Mijloacele cambiale. Potrivit legii, mijloacele cambiale sunt proceduri de valorificare a drepturilor cambiale care decurg din principiile care guverneaza cambia. Ele constau in anumite actiuni (actiuni cambiale) care pot fi folosite impotriva celor obligati la plata cambiei sau in punerea in executare a cambiei.

Mijloacele extracambiale. Aceste mijloace constau in anumite actiuni, reglementate de dreptul comun, prin care se valorifica pe cale judiciara drepturile rezultate din raporturile juridice civile si comerciale.

Executarea cambiala. Potrivit legii, pentru valorificarea drepturilor cambiale, posesorul cambiei poate folosi, pe langa actiunile cambiale (directe si de regres) si calea executarii nemijlocite a cambiei. Aceasta cale constituie o procedura simplificata, care evita procesul judiciar si executarea silita in temeiul unei hotarari judecatoresti obtinuta ca urmare a procesului. Intr-adevar, pe cale executarii cambiale, posesorul cambiei trece direct la executare in temeiul cambiei, care are valoarea unui titlu executor. Asa cum prevede art.61 din lege, cambia are valoare de titlu executor pentru capital si accesorii, stabilite conform art.53, 54 si 57.

Posesorul cambiei are libertatea alegerii uneia dintre caile legale de valorificare a drepturilor cambiale. De cele mai multe ori, el va prefera executarea cambiala, deoarece este o cale mai scurta, mai rapida si deci mai putin costisitoare.

Caracterul executor al cambiei este o caracteristica a titlului.

Executarea cambiala se realizeaza in conditiile legii. Dreptul la executarea cambiala apartine posesorului cambiei, care poate fi beneficiarul sau ultimul giratar al cambiei, precum si debitorii de regres care au platit cambia. Acest drept se exercita impotriva debitorilor cambiali.

Executarea cambiala poate fi folosita numai daca sunt indeplinite conditiile generale impuse de lege si pentru exercitarea actiunilor cambiale directe sau de regres.

O executare cambiala se poate face numai in baza unei cambii care este valabila sub aspect formal.

Legea cere si indeplinirea conditiilor pentru declansarea regresului, prin prezentarea cambiei la plata si intocmirea protestului pentru neplata.

Executarea cambiala impune ca acela care foloseste aceasta cale de valorificare a drepturilor cambiale sa fie in posesia cambiei.

In sfarsit, executarea cambiala poate fi folosita cu conditia ca drepturile cambiale sa nu fie prescrise.

Prescriptia actiunilor cambiale. Posesorul cambiei isi poate valorifica drepturile cambiale in cadrul termenului de prescriptie stabilit de lege. Art.94 din lege prevede termene de prescriptie diferite, in functie de felul actiunilor.

Prescriptia actiunilor directe. Orice actiune rezultand din cambie impotriva acceptantului si avalistilor sai se prescrie in termen de trei ani (art.94 din lege).

Termenul de prescriptie curge de la data scadentei cambiei.

Prescriptia actiunilor de regres. Actiunile posesorului cambiei impotriva girantilor, a tragatorului si avalistilor se prescriu in termen de un an (art.94 alin.2 din lege).

Termenul de prescriptie curge de la data protestului de neacceptare a platii.

h) Actiunile extracambiale.

Pe langa mijloacele cambiale, legea reglementeaza si mijloacele extracambiale pentru valorificarea de catre posesorul cambiei a drepturilor sale. Aceste mijloace sunt in realitate anumite actiuni de drept comun, care pot fi folosite atunci cand nu mai exista posibilitatea folosirii mijloacelor cambiale. Actiunile extracambiale sunt: actiunea cauzala si actiunea de imbogatire fara cauza.

Actiunea cauzala. Asa cum am aratat, in mod obisnuit, atunci cand tragatorul emite o cambie ori posesorul cambiei o transmite prin gir altei persoane, ei au in vedere anumite raporturi juridice preexistente la care participa (raporturile fundamentale). Prin emiterea cambiei, respectiv transmiterea cambiei prin gir, se urmareste exercitarea unor drepturi ori indeplinirea unor obligatii aferente acestor raporturi juridice care ii leaga.

Posesorul cambiei care nu a obtinut suma de bani prevazuta in cambie poate intenta o actiune impotriva debitorului in temeiul raportului fundamental; de exemplu: posesorul cambiei dobandise cambia prin gir, in scopul restituirii unui imprumut pe care il acordase girantului. Daca trasul a refuzat plata cambiei, posesorul cambiei (giratarul) are impotriva girantului o actiune bazata pe contractul de imprumut.

Din dispozitiile legii rezulta ca pentru exercitarea actiunii cauzale trebuie indeplinite doua conditii.

In primul rand, legea cere dovedirea cu protestul a lipsei de acceptare sau de plata (art.64 alin.2 din lege). Deci, posesorul cambie trebuie sa faca dovada ca trasul a refuzat plata. Dovada se face cu protestul de neacceptare sau de neplata, intocmit in conditiile legii.

Daca legea conditioneaza exercitarea actiunii cauzale de dovedirea refuzului de plata, inseamna ca actiunea cauzala nu poate fi exercitata anterior datei intocmirii protestului. In consecinta, cursul prescriptiei privind actiunea cauzala se suspenda.

In al doilea rand, posesorul cambiei trebuie sa ofere debitorului restituirea cambiei, prin depunerea ei la grefa instantei competente si cu dovedirea indeplinirii formalitatilor necesare pentru conservarea fata de debitor a actiunilor de regres apartinand posesorului cambiei (art.64 alin.3 din lege).

Actiunea de imbogatire fara cauza. Art.65 din lege prevede ca in cazul cand posesorul cambiei a pierdut actiunea cambiala in contra tuturor obligatiilor si nu are contra acestora actiune cauzala, poate exercita contra tragatorului, acceptantului sau girantului o actiune pentru plata sumei cu care acestia s-au imbogatit fara cauza in dauna sa.

Deci, legea reglementeaza, in favoarea posesorului cambiei, o alta actiune extracambiala pentru satisfacerea drepturilor sale cambiale. Aceasta actiune este  actiunea de imbogatire fara cauza.

Actiunea de imbogatire fara cauza poate fi folosita numai daca exista un titlu valabil. Legea cere existenta unei cambii valabile, atat in cazul folosirii actiunilor cambiale, cat si in cazul exercitarii actiunii de imbogatire fara cauza.

Actiunea de imbogatire fara cauza poate fi exercitata numai daca exista o imbogatire a debitorilor cambiali. Legea are in vedere o imbogatire efectiva a debitorilor cambiali, iar nu una abstracta, dedusa din simplul fapt al pierderii de catre posesorul cambiei a actiunilor cambiale si inexistenta unei actiuni cauzale. In consecinta, pentru a stabili daca exista sau nu o imbogatire fara cauza, trebuie analizata situatia corecta a debitorului impotriva caruia se indreapta actiunea; de exemplu, acceptantul realizeaza o imbogatire fara justa cauza daca, primind provizionul de la tragator (o cantitate de marfuri, in baza unui contract de vanzare-cumparare), fara a da nimic in schimb (nu a platit pretul marfurilor), el a refuzat plata cambiei, iar posesorul cambiei a pierdut actiunile cambiale.

In sfarsit activitatea de imbogatire fara cauza poate fi exercitata numai daca exista o dauna (prejudiciu) suferita de posesorul cambiei. In consecinta exista o dauna daca posesorul cambiei a pierdut actiunile cambiale si nu beneficiaza de o actiune cauzala, indiferent daca dobandirea titlului s-a facut in schimbul unei prestatii (valoarea furnizata).

Existenta daunei presupune pierderea actiunilor fata de toti debitorii cambiali si inexistenta unei actiuni cauzale impotriva acestora.

4. Biletul la ordin

Biletul la ordin este un titlu comercial de valoare asemanator cambiei. De aceea, reglementarea se afla in aceeasi lege, care reglementeaza cambia, adica Legea nr.58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin.

Pornind de la asemanarile si deosebirile care exista intre aceste titluri de valoare, art.106 din lege stabileste principiul potrivit caruia dispozitiile referitoare la cambie sunt aplicabile si biletului la ordin, in masura in care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu.

a) Notiunea si caracterele biletului la ordin

Biletul la ordin este un inscris prin care o persoana, numita emitent ori subscriitor, se obliga sa plateasca o suma de bani la scadenta unei alte persoane, numita beneficiar sau la ordinul acestuia.

Cum se poate observa, spre deosebire de cambie, care implica raporturi juridice intre trei persoane (tragator, tras si beneficiar), biletul la ordin presupune raporturi juridice numai intre doua persoane: emitentul (subscriitorul) si beneficiarul.

Emitentul are calitatea de debitor; prin emiterea titlului, el se obliga sa plateasca o suma de bani.

Beneficiarul are calitatea de creditor; el este indreptatit sa primeasca plata ori plata se face la ordinul sau.

Specificul raporturilor juridice care se nasc din emiterea biletului la ordin determina si particularitatile acestui titlu de credit.

Fiind un titlu comercial de valoare, biletul al ordin este un titlu de credit, la ordin, formal si complet, care incorporeaza o obligatie abstracta, autonoma si neconditionata de plata a unei sume de bani de catre semnatarii sai, tinuti solidar pentru executarea obligatiei.

b) Conditiile de forma ale biletului la ordin

Biletul la ordin este un titlu formal; el trebuie sa imbrace forma scrisa si sa cuprinda mentiunile prevazute de lege, respectiv:

Denumirea de bilet la ordin. Legea cere ca denumirea de bilet de ordin sa fie trecuta in insusi textul titlului si sa fie exprimata in limba folosita pentru redactarea acestui titlu.

Promisiunea neconditionata de a plati o suma de bani determinata. Inscrisul trebuie sa cuprinda promisiunea (angajamentul) emitentului de a plati o suma de bani, care este mentionata in titlu. Deci spre deosebire de cambie, in care tragatorul da ordin altei persoane (trasului) sa plateasca o suma de bani, in cazul biletului la ordin, neexistand un tras, chiar emitentul se obliga sa plateasca suma de bani aratata in titlu.

Promisiunea de plata se exprima in cuvintele "voi plati" sau expresii echivalente.

Obligatia de plata asumata de emitent trebuie sa fie neconditionata si sa priveasca o suma de bani determinata in titlu.

Indicare scadentei. Inscrisul trebuie sa arate scadenta obligatiei de plata asumata de emitent. Modalitatile de stabilire a scadentei sunt reglementate de art.36-40 din lege.   

Locul unde trebuie facuta plata. Inscrisul trebuie sa arate locul unde emitentul trebuie sa faca plata. In absenta unei mentiuni speciale, locul platii va fi locul emiterii titlului, care este prezumat si ca loc al domiciliului emitentului (art.105 alin.3 din lege).

Numele aceluia caruia sau la ordinul caruia trebuie facuta plata. Inscrisul trebuie sa mentioneze persoana care va primi plata. Aceasta persoana este beneficiarul aratat in inscris de catre emitent, care va avea dreptul sa pretinda suma de bani ori sa indice persoana careia, la ordinul sau, va primi plata (giratarul).

Data si locul emiterii biletului la ordin. Inscrisul trebuie sa arate data si locul emiterii titlului.

Data va fi determinata prin aratarea zilei, lunii si anului emiterii titlului.

Locul se determina prin aratarea localitatii unde a fost emis titlul. In absenta unei mentiuni, locul emiterii titlului este socotit locul aratat langa numele emitentului (art.105 alin.4 din lege).

Semnatura emitentului. Inscrisul trebuie sa poarte semnatura personala a emitentului (manu proprio).

c) Consecintele nerespectarii conditiilor de forma ale biletului la ordin.

Datorita caracterului sau formal, titlul caruia ii lipseste vreuna din mentiunile aratate de art.104 din lege nu va avea valoarea juridica a unui bilet la ordin, afara de cazurile expres admise de lege.

Art.105 din lege consacra anumite remedii pentru evitarea consecintelor nevalabilitatii titlului, determinata de lipsa unor mentiuni ale inscrisului.

Astfel, nearatarea scadentei nu afecteaza valabilitatea titlului. In acest caz, biletul la ordin este socotit platibil "la vedere".

Apoi, in absenta mentionarii locului platii, plata se va face la locul emiterii titlului, care este considerat si locul domiciliului emitentului.

In lipsa locului emiterii titlului, biletul la ordin se socoteste semnat in locul aratat langa numele emitentului.

5. Cecul

In mod obisnuit, cecul este considerat ca facand parte din categoria titlurilor de credit, alaturi de cambie si biletul la ordin. In realitate, cecul are numai functia de instrument de plata, fiind lipsit de functia de instrument de credit. Includerea cecului in categoria titlurilor de credit se explica prin aceea ca unele principii care guverneaza cambia si biletul la ordin sunt aplicabile si cecului.

Ca instrument de plata, cecul creeaza posibilitatea unei persoane care are la o banca anumite fonduri, de a efectua plati prin intermediul acestei banci. Prin folosirea cecului, platitorul evita platile in numerar. Beneficiarul cecului poate sa incaseze suma de bani mentionata in titlu de la banca desemnata sau sa gireze titlul pentru plata datoriilor sale.

Notiune. Legea nr.59/1934 nu da o definitie a cecului. Ea reglementeaza insa elementele cecului, care pot sta la baza unei definitii (art.1 din lege).

Cecul este un inscris prin care o persoana, numita tragator, da ordin unei banci la care are un disponibil banesc, numita tras, sa plateasca, la prezentarea titlului, o suma de bani altei persoane, numita beneficiar.

Din definitie, rezulta ca cecul implica, la fel ca si cambia, trei persoane: tragatorul, trasul si beneficiarul.

De remarcat ca, in calitate de tras poate fi desemnata numai o societate bancara. Legea prevede insa ca cecul tras si platibil in strainatate este valabil ca cec, chiar daca trasul nu este o societate bancara (art.3 din lege).

Caracterele cecului. Cecul este un titlu la ordin, complet si formal. El incorporeaza o obligatie abstracta de a plati neconditionat "la vedere" o suma de bani mentionata in titlu.

Premisele emiterii cecului. Emiterea cecului implica existenta unor premise juridice. Potrivit legii, cecul nu poate fi emis decat daca tragatorul are un disponibil la tras, iar intre tragator si tras exista o conventie privind emiterea de cecuri (art.3 alin.2 din lege).

Existenta disponibilului la banca. Tragatorul poate emite cecul numai daca are la banca (tras) un disponibil banesc pentru efectuarea platii de catre banca. Acest disponibil (fonduri banesti) poarta denumirea de provizion sau acoperire. El poate fi un depozit bancar al tragatorului ori o deschidere de credit in favoarea acestuia.

Disponibilul trebuie sa existe prealabil emiterii titlului si sa aiba cel putin valoarea cecului. Potrivit legii, disponibilul trebuie sa reprezinte o suma de bani lichidata, certa si exigibila asupra careia tragatorul are dreptul sa dispuna prin cec (art.3 alin.2 din lege).

Emiterea cecului fara acoperire constituie infractiune si se sanctioneaza in conditiile art.84 pct.2 din lege).

Existenta conventiei privind emiterea cecurilor. Dreptul tragatorului de a emite cecuri are ca temei conventia incheiata intre client si banca. Aceasta conventie reprezinta raportul fundamental care explica si justifica emiterea titlului de catre tragator.

Prin conventie banca autorizeaza pe client (tragator) sa traga asupra ei cecuri, obligandu-se sa efectueze din disponibil platile, la ordinul tragatorului.

Conventia poate fi expresa sau tacita. Ea poate constitui o clauza a contractului privind serviciul de casa pentru client sau a unui credit in numerar acordat de banca.

In temeiul conventiei, banca remite clientului anumite formulare tipizate, inseriate si imprimate pe o hartie speciala, care vor fi completate de catre tragator.

Emiterea de cecuri fara autorizarea bancii reprezinta infractiune si se sanctioneaza in conditiile legii art.84 pct.1 din lege.

Conditiile de valabilitate a cecului. Avand caracter formal, cecul trebuie sa imbrace forma scrisa si sa cuprinda mentiunile obligatorii prevazute de lege, respectiv:

Forma scrisa a cecului. Conditia formei scrise rezulta din dispozitiile art.1 din lege, care se refera la "textul inscrisului".

Inscrisul cecului este tiparit sub forma unui formular tipizat. Banca elibereaza formularele in carnete de cecuri, 25, 50 sau 100 de file.

Emiterea cecului consta in completarea formularului de catre tragator cu mentiunile cerute de lege si semnarea inscrisului.

Mentiunile obligatorii ale cecului. Cecul trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute de art.1 si 3 din lege.

a) Denumirea de cec. Aceasta denumire trebuie inserata in textul inscrisului pentru a atrage atentia asupra semnificatiei juridice a inscrisului. Legea cere ca denumirea sa fie exprimata in limba folosita pentru redactarea inscrisului.

b) Ordinul neconditionat de a plati o suma de bani. Inscrisul trebuie sa cuprinda ordinul tragatorului adresat trasului (bancii) de a plati beneficiarului suma de bani mentionata in titlu.

Ordinul trebuie sa fie neconditionat si sa priveasca o suma de bani determinata. Suma de bani trebuie mentionata in cifre cu indicarea monedei in care se face plata.

Potrivit legii, in inscris nu poate fi mentionata dobanda. Orice stipulatiune in acest sens se socoteste nescrisa (art.7 din lege).

c) Numele celui care trebuie sa plateasca (tras). Inscrisul trebuie sa arate pe cel care, in calitate de tras, va trebui sa plateasca suma de bani mentionata in titlu.

d) Locul unde trebuie facuta plata. Inscrisul trebuie sa indice locul unde trasul va face plata. In absenta unei atare mentiuni, locul platii va fi locul mentionat langa denumirea trasului. Daca langa denumirea trasului se mentioneaza mai multe locuri, cecul este platibil la primul loc aratat.

Daca in inscris nu este mentionat nici un asemenea loc, cecul este platibil la locul unde trasul are principalul centru de activitate.

e) Data si locul emiterii cecului. Inscrisul trebuie sa cuprinda ziua, luna si anul emiterii, precum si locul unde a fost emis cecul.

Daca inscrisul nu mentioneaza locul emiterii, legea considera ca cecul a fost semnat la locul aratat langa numele tragatorului.

f) Semnatura tragatorului. Semnatura va trebui sa fie scrisa de mana de catre tragator. Ea trebuie sa cuprinda numele si prenumele sau firma tragatorului. Legea considera ca valabila si semnatura in care prenumele este prescurtat sau aratat numai prin initiale (art.11 din lege).

Din cele aratate, rezulta ca cecul nu cuprinde doua dintre mentiunile obligatorii ale cambiei.

Astfel, legea nu cere indicarea in inscris a numelui si prenumelui beneficiarului cecului. Aceasta mentiune are un caracter facultativ, iar nu obligatoriu. Cecul nominativ la ordin arata persoana beneficiarului, pe cand cecul fara mentiune privind persoana beneficiarului este considerat cec la purtator (art.5 din lege).

Apoi, cecul nu cuprinde scadenta obligatiei de plata. Acest lucru se explica prin faptul ca, potrivit legii, cecul este platibil "la vedere", adica la prezentarea titlului. De aici rezulta si functia cecului de instrument de plata; cu excluderea functiei de instrument de credit.

Orice alta mentiune cuprinsa in inscris cu privire la scadenta este considerata nescrisa.

Consecintele nerespectarii cerintelor legale privind mentiunile obligatorii ale cecului. Titlul caruia ii lipseste una dintre mentiunile prevazute de art.1 din lege nu va fi socotit cec, afara de cazurile cand legea dispune altfel.

Asa cum am aratat, in absenta mentiunii privind locul platii sau locul emiterii cecului, legea ofera anumite remedii, pentru salvgardarea valabilitatii titlului.

Transmiterea cecului. Intrucat cecul este un titlu platibil "la vedere" beneficiarul cere imediat plata. Dar, beneficiarul poate si sa transmita titlu catre alta persoana.

In privinta modalitatii transmiterii cecului, legea distinge dupa cum cecul este la ordin, la purtator sau nominativ.

Transmiterea cecului la ordin. Potrivit legii, cecul stipulat platibil unei anumite persoane, cu sau fara clauza expresa "la ordin" este transmisibil prin gir (art.15 din lege). Deci, daca in inscris tragatorul l-a desemnat pe beneficiar, cecul va putea fi transmis prin gir, indiferent daca exista sau nu o mentiune expresa "la ordin".

Girul poate fi facut chiar in folosul tragatorului sau a oricarui alt obligat. El trebuie sa fie neconditionat si integral. Girul trebuie scris pe cec sau pe un adaos al acestuia si trebuie sa fie semnat de girant.

Daca cecul mentioneaza numele si prenumele beneficiarului si cuprinde clauza "nu la ordin", cecul va fi transmisibil prin cesiune, in conditiile dreptului comun.

Transmiterea cecului la purtator. Cecul poate fi stipulat platibil la purtator. El este socotit la purtator si in cazul cand s-a prevazut ca este platibil unei persoane cu mentiunea "sau la purtator", precum si in cazul cand cecul nu il mentioneaza pe beneficiar (art.5 din lege).

In toate cazurile, cecul la purtator se transmite prin simpla traditiune a titlului.

Transmiterea cecului nominativ. Cecul nominativ cuprinde numele beneficiarului, precum si mentiunea "nu la ordin" ori o expresie echivalenta. Un atare cec se transmite prin cesiune, in conditiile dreptului comun.

Potrivit legii, cecul este platibil la vedere. Orice stipulatie contrara se socoteste nescrisa (art.29 din lege). Deci, plata cecului se face la prezentarea de catre posesor a cecului la tras (banca) pentru plata.

Intrucat cecul este un instrument de plata, legea stabileste termene scurte pentru prezentarea la plata a cecului emis si platibil.

In toate cazurile, termenele se socotesc din ziua aratata in cec ca data a emiterii cecului.

Pentru a face o plata valabila, trasul este obligat sa verifice indeplinirea conditiilor de forma ale cecului. Potrivit art.36 din lege, trasul care plateste un cec care poate fi girat este dator sa verifice regularitatea succesiunii girantilor, dar nu si autenticitate semnaturilor girantilor.

Plata efectuata de tras poate fi integrala sau partiala, posesorul cecului neplatind refuza o plata partiala.

Platind cecul, trasul poate cere posesorului predarea inscrisului cu mentinerea "achitat". In caz de plata partiala, trasul poate cere sa se faca pe inscris mentiunea de aceasta plata si sa dea o chitanta.

Prin plata cecului, toti obligatii (semnatarii) cecului sunt liberati.

Consecintele neplatii cecului. In privinta consecintelor neplatii cecului exista unele deosebiri fata de reglementarea aplicabila cambiei.

In cazul in care trasul (banca) refuza plata, beneficiarul cecului nu are o actiune directa impotriva trasului. Acest lucru se explica prin aceea ca, asa cum am aratat, trasul (banca) nu este un debitor de drept cambial, ci indeplineste numai o functie de platitor (solvens) pentru tragator.

Refuzul de plata din partea trasului deschide calea actiunilor de regres; posesorul cecului poate exercita dreptul de regres impotriva girantilor, tragatorului si celorlalti obligati de regres (art.43 din lege).

Posesorul cecului poate cere pe cale de regres: suma aratata in cecul neplatit; dobanda legala, calculata de la prezentare; cheltuielile facute cu urmarirea.

Obligatul de regres care a facut plata cecului poate cere de la girantii sai: intreaga suma platita; dobanda legala la aceasta suma, socotita din ziua cand a platit suma; cheltuielile facute.

Impotriva pretentiilor formulate impotriva sa, debitorul poate opune aceleasi exceptii ca si in materia cambiei (art.55 din lege).

Pentru valorificarea drepturilor sale, posesorul cecului are la indemana actiunea cauzala si actiunea de imbogatire fara cauza, care se exercita in conditii asemanatoare cu cele prevazute in materia cambiei (art.56 si 57 din lege).

Diferitele feluri de cecuri. Legea nr.59/1934 reglementeaza anumite specii ale cecului, stabilind unele reguli cu caracter particular.

Fac parte din aceasta categorie: cecul barat; cecul platibil in cont, cecul netransmisibil; cecul de calatorie si cecul circular.

Cecul barat. Acest cec este un inscris care cuprinde pe fata sa doua linii paralele executate de tragator ori de posesorul cecului (art.38 din lege).

Cecul platibil in cont. Acest cec este un inscris in care sunt inserate transversal pe fata cecului cuvintele "platibil in cont", "numai prin virament" sau alta expresie echivalenta. Printr-o asemenea mentiune, tragatorul sau posesorul cambiei interzice plata in numerar a cecului.

Cecul netransmisibil. Un cec cu clauza "netransmisibil" nu poate fi platit decat primitorului sau, la cererea acestuia, sa fie creditat in contul sau curent (art.41 din lege).

Cecul de calatorie. Caracteristica acestui cec consta in faptul ca tragatorul subordoneaza plata cecului existentei pe titlu in momentul prezentarii unei a doua semnaturi la fel cu a primitorului (art.42 din lege).

Cecul circular. Acest cec este un titlu de credit la ordin, emis de o societate bancara sau un alt institut de credit, anume autorizate, pentru sume ce le are disponibile de la primitorii cecurilor in momentul emisiunii, platibil la vedere in oricare din locurile aratate de emitent (art.79 din lege).

Societatea bancara sau institutul de credit autorizata sa emita cecuri circulare trebuie sa depuna la Banca Nationala a Romaniei o cautiune in conditiile prevazute de art.79 din lege.