Continutul, structura si clasificarea activelor circulante ; factorii de influenta asupra lor

CONTINUTUL, STRUCTURA SI CLASIFICAREA ACTIVELOR CIRCULANTE ; FACTORII DE INFLUENTA ASUPRA LOR

Pentru a-si atinge obiectivul, intreprinderea trebuie sa dispuna de o structura productiva si de active circulante.

Activele circulante, la modul general, sunt alcatuite din stocuri, valori realizabile pe termen scurt si valori disponibile. Criteriul de deosebire intre activele circula 242i86c nte si activele fixe este un criteriu de durata.

Activele circulante sunt o parte a activului economic care se caracterizeaza prin transformarea permanenta a formelor functionale, prin consumarea lor, de obicei, intr-un singur ciclu de exploatare si transmiterea valorii integrale asupra productiei in care se incorporeaza. In structura activelor circulante intra elemente cum sunt : materii prime si materiale, combustibil, productie neterminata, semifabricate, produse finite, clienti, mijloace banesti etc. Se asimileaza activelor circulante obiectele de inventar de mica valoare si scurta durata, echipamentul, imbracamintea si materialele de protectie si alte elemente, care prezinta unele deosebiri din punct de vedere al duratei si modului de transmitere a valorii fata de celelalte active circulante. Structura concreta a activelor circulante variaza de la o intreprindere la alta, in functie de specificul si obiectul procesului de productie si de nomenclatorul produselor finite. .

Din punctul de vedere al fazelor procesului de exploatare in care se gasesc, activele circulante pot  fi clasificate in :

active circulante care tin de sfera aprovizionarii (materii prime, materiale, combustibil etc.) ;

active circulante care tin de sfera productiei propriu-zise (productie neterminata etc.) ;

active circulante care tin de sfera comercializarii (produse finite etc.).

Din punctul de vedere al surselor financiare de formare si de acoperire cu fonduri, activele circulante pot fi :

active circulante procurate din fonduri proprii ;

active circulante procurate din fonduri imprumutate.

Insemnatate prezinta imbinarea acestor categorii de surse si fonduri, imbinare care trebuie sa asigure o reducere a costului capitalului, un grad rezonabil de indatorare a intreprenderii, structura financiara corespunzatoare nevoilor de dezvoltare, o autonomie si siguranta in functionare. Din punctul de vedere al formei, activele circulante pot fi :

active circulante in forma materiala;

active circulante in forma baneasca.

Gestionarea eficienta a resurselor reclama ca sporul activelor circulante sa fie mai mic decat cel al productiei. Reducerea cheltuielilor are un dublu efect, contribuind atat la cresterea rentabilitatii, cat si la micsorarea volumului activelor circulante. Viteza de rotatie, accelerarea acesteia influenteaza in sensul reducerii activelor circulante, avand loc o eliberare de surse folosite rentabil in alte directii. Incetinirea vitezei de rotatie atrage dupa sine o crestere a activelor  circulante, o blocare de capitaluri, reducand eficienta utilizarii acestuia.

Ciclul de exploatare reprezinta ansamblul operatiunilor realizate de intreprindere pentru a-si atinge obiectivul de activitate cuprinzand trei faze :

achizitionarea de bunuri si servicii, reprezentand faza aprovizionarii ;

transformarea bunurilor si serviciilor in produs finit, reprezentand faza productiei;

vanzarea produselor, reprezinta faza comercializarii.

Fluxul fizic al intrarilor (achizitiilor) si fluxul fizic al iesirilor (vanzarilor) intervin, in general, in mod discontinu. Functionarea normala si continua a ciclului de exploatare este asigurata prin existenta stocurilor, care reprezinta anumite cantitati de resurse materiale si carora le corespund din punct de vedere financiar niste surse de finantare. Stocurile se exprima fizic si valoric, cu mentiunea ca pot fi determinate si in numar de zile.

Intreprinderea este determinata sa detina trei categorii importante de stocuri :

stocuri de materii si materiale ;

stocuri in curs de fabricatie ;

stocuri de produse finite.

Prin insumarea resurselor materiale in stare de rezerve de productie cu cele din sfera productiei propriu-zise si cu stocurile de produse finite se obtine stocul global, stoc care trebuie sa indeplineasca mai multe cerinte, intre care :

sa fie complet, cuprinzand toate felurile de resurse materiale;

sa fie suficient in orice moment, cu luarea in consideratie a inlaturarii blocarii de surse in stocuri supranecesare ;

sa fie completat in mod sistematic, cu luarea in consideratie a cheltuielilor de aprovizionare si de stocare.

Volumul stocurilor trebuie stabilit pe baza unor criterii intemeiate din punct de vedere stiintific, deoarece numai pe aceasta cale se asigura desfasurarea ritmica a ciclului de exploatare si evitarea blocarii de resurse inutile si costisitoare.

Gestionarea eficienta a stocurilor reclama stabilirea de legaturi directe si de durata cu furnizorii si alegerea acestora si dupa criteriul distantei, stabilirea si urmarirea unor grafice de aprovizionare, lichidarea intarzierilor in aprovizionare, reducerea cheltuielilor de transport-aprovizionare, reducerea, blocarilor de moneda in stocuri inutile, imbunatatirea conditiilor de pastrare si manipulare a resurselor, reducerea pierderilor in timpul transporturilor si depozitarii.

Tipul de decizie privind stocajul depinde de posibilitatile de actiune asupra intrarilor si iesirilor. Daca si unele si altele nu pot fi modificate, dar sunt aleatoare, singura variabila care poate fi selectata este capacitatea stocajului, capacitate a carei determinare reprezinta un element important in sistemul de gestiune a stocurilor. Cresterea eficientei activelor circulante reclama, intre altele, stabilirea nivelului optim al stocului. Operatiile de optimizare trebuie sa preceada definitivarea relatiilor contractuale spre a se asigura o gestiune stiintifica si eficienta a stocurilor.