Echilibrul financiar. capacitatea de plata. lichiditatea si solvabilitatea

ECHILIBRUL FINANCIAR. CAPACITATEA DE PLATA. LICHIDITATEA SI SOLVABILITATEA

1. Echilibrul financiar

Dezvoltarea intreprinderii este legata de asigurarea echilibrului financiar, care reprezinta o parte constitutiva a echilibrului economic exprimat valoric. Echilibrul financiar exprima egalitatea si corelatiile dintre necesarul de resurse financiare si posibilitatile de colectare a acestor resurse. Acest echilibru este asigurat de modul cum este folosit patrimoniul intreprinderii.

Echilibrul financiar presupune acoperirea tuturor cheltuielilor de exploatare din venituri proprii sau imprumutate, a cheltuielilor de dezvoltare si de modernizare a intreprinderii, a cheltuielilor de stimulare a personalului si actionarilor, precum si a obligatiilor contractuale si financiare fata de banci si bugetul de stat.

Echilibrul financiar poate fi dimensionat prin metode matematice, dar analiza si urmarirea acestuia se poate face pe baza unor instrumente de evidenta contabila si de previziune cum ar fi: bilantul contabil, contul de profit 757d31h si pierderi, programe financiare elaborate pe termen scurt si mediu.

Echilibrul financiar se poate exprima prin relatia de egalitate intre capitalul fix si circulant si resursele sale de constituire, intre incasari si plati, intre folosinta fondurilor si resursele de acoperire a acestora.

Analiza echilibrului financiar se poate face cu ajutorul ratelor financiare, ca de pilda, prin rata de finantare determinata ca raport dintre capitalurile permanente si activul bilantului, aratand gradul de acoperire a folosintelor cu asemenea capitaluri, sau prin urmatoarele rate financiare:

- rata de lichiditate, calculata ca raport intre valorile disponibile si datorii

- rata de acoperire, calculata ca raport intre datorii si activele de exploatare.

Un instrument de masurare a echilibrului financiar este fondul de rulment. Determinarea unui fond de rulment minim necesar este o decizie fundamentala de politica financiara, intrucat defineste conditiile de echilibru global si, in consecinta, gradul de autonomie al intreprinderii.

Ratele si fondul de rulment sunt instrumente de masura a situatiei financiare la un moment dat, interpretarea lor permitand sa se aprecieze starea prezenta si sa se anticipeze evolutia cu privire la operatiile care au dus la obtinerea starii de echilibru sau de dezechilibru.

Analiza economico-financiara trebuie sa aiba in vedere si alte aspecte, cum ar fi:

-sporirea unui post de activ din bilantul contabil reprezinta o folosinta de fonduri in cursul perioadei respective privind cumparari de bunuri din disponibilitatile proprii sau imprumuturi;

-diminuarea unui post de activ reprezinta obtinerea unei surse prin transformarea unui activ fizic sau financiar in moneda;

-cresterea unui post de pasiv reprezinta obtinerea unei resurse banesti prin cresterea de capital sau prin capital imprumutat;

-diminuarea unui post de pasiv reprezinta o folosinta de resurse.

Pe termen scurt, obiectivul gestiunii financiare este de a stapani fluxurile financiare in asa fel incat sa se realizeze un echilibru intre plati si incasari, fapt ce se poate urmari prin elaborarea si executarea bugetului de trezorerie pe perioade mai restranse (15 zile).Urmarirea si analiza echilibrului financiar se poate realiza si prin planul de investitii si de finantare intocmit pe o perioada mai mare de un an, precum si pe baza bugetului general de venituri si cheltuieli al intreprinderii.

Activitatea unei intreprinderi trebuie sa se desfasoare astfel incat sa se asigure o egalitate intre resursele financiare si folosintele acestora.

Pentru stabilirea echilibrului financiar general, este necesar sa se inventarieze cat mai riguros toate resursele financiare si toate folosintele intreprinderii. Ecuatiile liniare pentru reflectarea diverselor aspecte ale echilibrului financiar al intreprinderii sunt urmatoarele:

- capital economic = fonduri proprii si imprumutate sau activul din bilant egal cu pasivul din bilant;

-veniturile = costurile de productie + creditele de trezorerie;

-necesarul financiar al exploatarii = fond de rulment + creditele de trezorerie;

-fondul de rulment = capitalurile permanente - imobilizarile in active corporale

-soldul initial de trezorerie + incasarile = platile +soldul final la anumite perioade

La aparitia fenomenelor de dezechilibru, conducatorul financiar trebuie sa adopte decizii de reglare a activitatii financiare spre a se elimina factorii de dezechilibru. Intre caile majore prin care se poate actiona asupra asigurarii echilibrului financiar, enumeram:

-desfasurarea unei activitati economice eficiente;

- realizarea ritmica -conform contractelor incheiate -a activitatilor de aprovizionare, productie si comercializare a marfurilor si serviciilor;

- reducerea cheltuielilor si platilor inutile si neeconomicoase;

- inlaturarea stocurilor excedentare ;

-sincronizarea intrarilor cu cele ale iesirilor de fonduri banesti etc.

2.Capacitatea de plata

Capacitatea de plata exprima posibilitatile intreprinderilor de a face fata platilor scadente fata de furnizori , salariati, banci etc

Capacitatea de plata se refera la raportul dintre o anumita parte a activelor lichide (lichiditatile primare) si obligatiile de plata scadente.

Capacitatea de plata exprima starea de proportionalitate intre procesele materiale si banesti si presupune existenta unei concordante intre mijloacele banesti disponibile pentru achizitionarea de materii prime , materiale, combustibil sau marfuri, pe de o parte, si obligatiile exigibile de plata fata de furnizorii activelor circulante, pe de alta parte.

Sub aspect static, capacitatea de plata este data de echilibrul dintre mijloacele de plata disponibile la un moment dat si obligatiile exigibile la aceeasi data.

Capacitatea de plata , sub aspect dinamic, este data de echilibrul dintre fluxurile monetare pozitive si negative, adica dintre incasari si plati.

Capacitatea de plata este corespunzatoare atunci cand disponibilitatile banesti proprii si imprumutate acopera platile exigibile. Ea se obtine pe baza corelarii termenelor de plata a datoriilor cu termenele de incasare a debitorilor si a altor creante.

In economia de piata, falimentul reprezinta un act de justete economica, deoarece elimina din competitie firmele nerentabile, neviabile. Falimentul este deci expresia incapacitatii de plata si a ineficienteieconomice.

In vederea mentinerii capacitatii de plata, intreprinderile trebuie sa procedeze la angajarea de comenzi ferme de desfacere a produselor, marfurilor sau a serviciilor si de aprovizionare a celor necesare, numai in masura posibilitatilor de plata de care dispun in momentul respectiv. Pentru aceasta, este necesara mentinerea in stare lichida sau usor lichida a unei parti a activelor, in functie de pretentiile posibile ale furnizorilor sau creditorilor.

Daca soldul clientilor este mai mare sau egal cu soldul furnizorilor, situatia financiara este benefica pentru intreprindere. In ultima instanta, lucrul cel mai important pentru mentinerea capacitatii de plata il constituie realizarea unei activitati eficiente, a unei rentabilitati superioare ratei inflatiei si dobanzii de pe piata financiara.

Intre capacitatea de plata si echilibrul financiar al intreprinderii exista o stransa legatura. Echilibrul financiar, exprimat prin bugetul de venituri si cheltuieli al intreprinderii, constituie o premiza a mentinerii capacitaii de plata. Dar capacitatea de plata poate fi influentata de o serie de factori cum sunt : regimul preturilor, inflatia, puterea de cumparare a monedei nationale, gradul de acumulare pentru autofinantare etc.

3.Lichiditatea financiara

Lichiditatea financiara a intreprinderii reprezinta capacitatea acesteia de a transforma in bani activele de care dispune in scopul asigurarii unui circuit normal al fondurilor banesti si al realizarii unei activitati rentabile.

Lichiditatea financiara poate fi masurata indirect prin urmatorii indicatori:

-marimea pietei de comercializare, in sensul ca piata are o influenta favorabila asupra lichiditatii intreprinderii;

-termenul de mobilizare a lichiditatilor, in sensul ca, cu cat termenul este mai lung, cu atat lichiditatea este mai redusa;

-modul cum circula activele prin vanzare-cumparare, prin cesiune etc.

Din punct de vedere al modului cum circula activele, se pot exprima trei tipuri de lichiditate financiara:

a) lichidatea primara, formata din active sub forma banilor in cont, in casa, efecte comerciale neincasate etc.

b) lichiditatea secundara, formata din stocuri de materii prime, materiale, marfuri vandabile, produse si servicii cu desfacere asigurata etc.;

c) lichiditatea tertiara, formata din productia neterminata, a stocului peste necesar care pot fi valorificate, creante cu scadenta indepartata etc.

Starea de lichidare a unei intreprinderi se poate face prin analiza unor indicatori care indica gradul de lichiditate sau gradul de exigibilitate a datoriilor firmei.

Ratele de lichiditate financiara pot fi:

- de structura: fondul de rulment, rate de lichiditate, pe termen scurt, rate de indatorare;

- de gestiune: viteza de rotatie in zile a activelor circulante, viteza de rotatie in numar de circuite etc.

Fondul de rulment reprezinta diferenta dintre capitalul permanent si activele imobilizate. Cu cat fondul de rulment este mai mare, cu cat creste gradul de lichiditate financiara, de aceea el este un indicator sintetic de analiza a lichiditatii, exprimand o finantare minima.

Rata fondului de rulment se determina ca raportul dintre capitalul permanent si activele imobilizate sau ca raportul intre capitalul propriu minus datorii la termen si active imobilizate.

Daca rezultatul raportului este mai mare decat 1, rezulta un fond de rulment net pozitiv, adica firma poate sa faca fata datoriilor pe termen scurt.

Daca rezultatul este egal cu 1 rezulta un fond de rulment neutru, adica intreprinderea nu dispune de fond de rulment, deci situatia financiara este echilibrata.

Daca rezultatul este mai mic decat 1, rezulta un fond de rulment net negativ, deci exista dificultati sub aspectul lichiditatii si al echilibrului financiar.

Ratele de lichiditate pe termen scurt se pot calcula astfel:

a)Lichiditate generala= Activele circulante

Datorii pe termen scurt

b) Lichiditate redusa= Activele circulante- Stocurile

Datoriile pe termen scurt

c) Lichiditate imediata= Disponibilitati banesti

Datorii pe termen scurt

Lichiditatea financiara este un indicator ce caracterizeaza calitatea activitatii economico-financiara si mentinerea echilibrului financiar. Gradul de lichiditate scade cand mijloacele banesti sunt avansate in elemente de active circulante cu o rotatie incetinita sau intrerupta (clientii neincasati la termen etc.)

4. Solvabilitatea intreprinderii

Prin solvabilitate se intelege capacitatea unei firme de a-si achita toate obligatiile asumate fata de terte persoane fizice si juridice, atat cele cu scadenta apropiata, cat si cele cu scadenta indepartata.

O firma este solvabila cand suma activelor sale investite in active corporale, necorporale si active circulante este mai mare sau cel putin egala cu totalul pasivelor exigibile. Sub acest aspect, o firma poate fi solvabila chiar daca, la un moment dat, nu are capacitatea de plata si nu dispune de lichiditate financiara daca firma este rentabila, eficienta.

Pierderile din patrimoniu, aparute ca urmare a unei activitati ineficiente, duc la starea de insolvabilitate.

Solvabilitatea patrimoniala se determina prin relatia:

Sp= Capitalul propriu X 100

Datorii+Capital propriu

Solvabilitatea este pozitiva cand indicatorul se apropie de 100%, limita minima fiind 50%.

Gradul de solvabilitate se calculeaza si cu urmatorii indicatori:

a) Solvabilitatea imediata= Disponibilitati banesti+ Plasamente

Obligatiile pe termen scurt

b) Solvabilitatea curenta=                        Disponibilitati banesti+ Creante

Obligatile pe termen scurt+ Imprumuturile pe termen scurt

c) Solvabilitatea previzionala=                       Active circulante

Obligatii pe termen scurt+Imprumuturi +Rate imprumut+Dobanda

pe termen scurt imprumut

In concluzie, mentinerea capacitatii de plata, a lichiditatii si solvabilitatii, este rezultatul unei activitati complexe desfasurate de intreprindere in sectoarele de aprovizionare, productie, comercializare.