Necesitatea, continutul economic si functiile finantelor. metode de formare a fondurilor agentilor economici

NECESITATEA, CONTINUTUL ECONOMIC SI FUNCTIILE FINANTELOR. METODE DE FORMARE A FONDURILOR AGENTILOR ECONOMICI

1. Necesitatea existentei finantelor

Finantele sunt relatii social-economice banesti cu ajutorul carora - ca rezultat al activitatii productive - se formeaza, se repartizeaza si se gestioneaza fondurile banesti ale statului si ale agentilor economici necesare desfasurarii activitatii economice, realizarii actiunilor social-culturale, intretinerii organelor statului, apararii nationale, satisfacerii celorlalte cerinte comune ale societatii.

Notiunea de "finante" vine din latinescul "finare" care inseamna a termina, a incheia o afacere, a solutiona o neintelegere prin mijlocirea banului.

De la aceasta notiune s-a format "financia" si mai tarziu "financia pecuniaria",care inseamna a incheia o tranzactie parimoniala prin plata unei sume de bani.

Romanii foloseau notiunea "fiscus" pentru cosul in care se depuneau darile incasate.

Tara care a intrebuinatat p 424e42e entru prima oara, inca din secolul al XV-lea notiunea de finante in legatura cu gospodaria publica a fost Franta.Astfel, in secolulal XV-lea, in Franta se foloseau expresiile "hommes de finances" si "financiers" pentru denumirea arendasilor de impozite si a persoanelor care incasau impozitele regelui.

In tara noastra, inca din secolul al XIX-lea s-a folosit notiunea de FISC, care avea intelesul de organ financiar ce incasa impozitele, taxele, amenzile, etc.

cu timpul,prin finante, in sens larg, se intelegeau veniturile si cheltuielile bugetare, creditul, operatiunile bancare si de bursa, obligatiuni si creante banesti, etc., ceea ce inseamna relatiile si resursele banesti.

Finantele nu au existat intotdeauna, ele au aparut pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii omenesti, au evoluat de la o oranduire social-economica la alta, continutul economic, functiile si rolul lor fiind determinate de modul de productie respectiv.

Finantele au aparut atunci cand, ca urmare a accentuarii diviziunii sociale a muncii care a dus la cresterea productivitatii muncii, la sporirea productiei, la dezvoltarea pana la un anumit nivel a relatiilor marfa-bani, a economiei de schimb, a aparut proprietatea privata, societatea s-a scindat in clase sociale antagoniste.

In aceste conditii, s-a ivit necesitatea crearii unor institutii care sa apere proprietatea privata, sa protejeze interesele celor avuti, sa garanteze interesele stapanilor de sclavi.Astfel a aparut statul, care avea de indeplinit functia interna si pe cea externa.

Aparitia si formarea organelor statului si, o data cu acestea, instituirea fortei publice au facut necesara procurarea de resurse materiale si banesti destinate intretinerii acestui aparat.

Dezvoltarea factorilor de productie si a relatiilor marfa-bani, instituirea proprietatii private, aparitia claselor sociale antagoniste, si a statului au facut necesara instituirea finatelor.

Necesitatea finantelor este determinata de existenta statului care are de indeplinit sarcini, functii si atributii importantein ceea ce priveste organizarea si conducerea activitatii economico-sociale nationale, dezvolatrea factorilor de productie, a invatamantului, apararea independentei si suveranitatii tarii, adica pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii si ale membrilor sai.

Pentru ca statul sa-si indeplineasca prerogativele si functiile sale este necesara mobilizarea la dispozitia sa a unei parti din produsul national brut sub forma baneasca, formarea si utilizarea anumitor fonduri banesti,cu alte cuvinte sunt necesare existenta finantelor,dezvoltarea si intarirea lor continua, perfectionarea atat a instrumentelor financiare, cat si a formelor si metodelor activitatii financiare.

Existenta in aceasta perioada a productiei de marfuri, a actiunii legii valorii in contextul celorlalte legi economice, precum si necesitatea obiectiva a utilizarii valorii si a formelor ei si, in primul rand a banilor constituie una dintre cauzele obiective ale existentei financiare in societatea noastra.

2.Continutul economic al finantelor

Foarte des se confunda notiunea de bani cu aceea de finante, atribuindu-li-se acelasi continut. In realitate insa, relatiile banesti au o sfera mult mai larga decat finantele. Relatiile banesti cuprind si finantele,adica finantele sunt o parte a relatiilor banesti.

In procesul repartitiei produsului national brut -cand se constituie si se folosesc resursele banesti necesare indeplinirii sarcinilor si functiilor statului -se realizeaza anumite raporturi, relatii social-economice banesti. Prin intermediul acestor relatii se infaptuieste repartitia produsului national brut intre agentii economici, populatie si stat. Aceste relatii, prin mijlocirea carora se constituie si se folosesc fondurile banesti,sunt relatii financiare sau finante.

Finantele constituie o categorie economica: ele sunt relatii social-economice, exprimate in forma baneasca prin care -ca rezultat al activitatii economice -se formeaza,se repartizeaza si se gestioneaza fondurile banesti la dispozitia statului si fondurile banesti la dispozitia agentilor economici, necesare realizarii activitatii economice, actiunilor social-culturale si rezolvarii celorlalte sarcini comune ale societatiisi ale membrilor sai.

O prima caracteristica a finantelor este aceea ca sunt finante numai acele relatii banesti care constituie un transfer de produs national brut de la societatile comerciale, regiile autonome, unitatile cooperatiste si populatie si viceversa, precum si transferurile banesti care se efectueaza intre institutiile financiare. Finantele cuprind si relatiile banesti prin care se alimenteaza, se gestioneaza si se utilizeaza fondurile proprii ale agentilor economici.

O alta trasatura caracteristica a finantelor consta in aceea ca resursele banesti mobilizate in fondurile banesti nu presupun, din partea statului, acordarea unei contraprestatii directe, imediate sau individualizate. Astfel, sumele platite ca impozite, contributii etc. nu sunt rambursabile in mod direct celui care le-a platit, adica nu presupun un contraserviciu direct si imediat din partea statului.De asemenea, sumele primite de catre persoanele fizice de la bugetul de stat, de la bugetele locale sau de la bugetul asigurarilor sociale de stat sub forma de burse, pensii, diferite indemnizatii si ajutoare etc. sunt definitive, nerambursabile.

Ca forme de manifestare a finantelor, enumeram:

-impozitul pe venit , impozitul pe profit, taxa pe valoare adaugata, celelalte impozite si taxe, contributiile pentru asigurarile sociale

- cheltuielile cu realizarea actiunilor social-culturale, cheltuielile cu organele statului, cu ordinea publica si pentru apararea nationala,etc.

Relatiile banesti existente atat in interiorul unitatilor economice, cat intre stat, pe de o parte, si companiile nationale, regiile autonome, societatile comerciale cu capital de stat, cooperatist, mixte private si populatie pe de alta parte, in procesul repartitiei produsului national brut, in cadrul caruia se constituie, se repartizeaza si se utilizeaza fondurile banesti ale unitatilor economice si fondurile statului necesare satisfacerii cerintelor generale ale societatii si rezolvarii cerintelor materiale si social-culturale ale cetatenilor reprezinta tocmai continutul economic al finantelor.

3.Functiile finantelor

Functiile finantelor constau in manifestarea continutului si destinatiei in procesul reproductiei sociale.

Finantele tarii noastre indeplinesc doua functii si anume:

a) functia de mobilizare, reprtizare si gestionare a resurselor banesti (de repartitie)

b) functia de control

a) Functia de mobilizare, reprtizare si gestionare a resurselor banesti (de repartitie) consta in atragerea la fondurile statului, la fondurile banesti ale companiilor nationale, societatilor comerciale, unitatilor cooperatiste a a unei parti din produsul national brut, in repartizarea si gestionarea acestor fonduri pentru infaptuirea reproductiei sociale si satisfacerea necesitatilor statului, de regula un titlu definitiv, nerambursabil si fara compensatie directa si imediata.Realizarea acestei cerinte este indisolubil legata de crearea, repartizarea, circulatia si gestionarea produsului national brut.

Repartitia produsului national brut cuprinde procesul continuu, complex si multilateral de divizare a produsului nou creat intre ramuri economice, sfera nemateriala si populatie. In principal repartitia produsului national brut este determinata de formele de proprietate asupra mijloacelor de transport.

Prin repartitia prdusului national brut, se intelege atat distributia primara, cat si redistribuirea acestuia. Infaptuirea repartitiei produsului national brut prin intermediul distribuirii primare si al redistribuirii este consecinta existentei formelor de proprietate, a categoriilor sociale, a sferei productive si a celei nemateriale, precum si a statului.

Distribuirea si redistribuirea produsului national brut sunt procese care se realizeaza practic concomitent, sunt procese care se intrepatrund.Distribuirea si redistribuirea produsului national brut se infaptuiesc in buna masura prin intermediul finantelor.

Distribuirea primara a produsului national brut consta in impartirea acestuia in participanti directi, in mod nemijlocit, la procesul productiei materiale.

Produsul national brut se creeaza in companiile nationale,societatile comerciale, unitatiel cooperatiste si in gospodariile populatiei.

Veniturile rezultate din procesul distribuirii primare a produsului national brut se numesc venituri de baza sau primare . Insumarea tuturor veniturilor primare dintr-un an, pe intreaga tara, da produsul national brut pe anul respectiv.

In procesul distribuirii primare a produsului national brut primesc venituri numai acele persoane juridice si fizice care participa nemijlocit la procesul productiei materiale. Persoanele juridice si fizice care nu lucreaza in sfera productiei materiale primesc venituri in procesul redistribuirii produsului national brut.

Procesul redistribuirii produsului national brut cuprinde doua faze si anume: 1)mobilizarea

2)dirijarea unei parti din produsul national brut deja distribuit.

1)Mobilizarea cuprinde acele relatii social-economice exprimate valoric, cu ajutorul carora se atrage, prin mecanismul economic, financiar si bancar, prin organele financiare si bancare, prin sistemul preturilor, precum si pe calea prestarii serviciilor, o parte din veniturile cooperativelor, intreprinderilor mixte (stat si privat), private si o parte din veniturile populatiei, adica are loc formarea fondurilor financiare si bancare.

2)A doua faza a procesului redistribuirii produsului national brut cuprinde relatiile banesti prin intermediul carora sunt apoi dirijate (alocate) si folosite fondurile banesti mobilizate catre sfera social-culturala, administratie, ordine publica, aparare nationala, catre diferitele cooperative, agentii economici cu capital mixt si privat, precum si catre grupele de populatie care nu primit nici un venit ori au primit venituri insuficiente in procesul distribuirii primare a produsului national brut.

Redistribuirea, reprezinta transferul unei parti din produsul national brut de la unele persoane juridice si fizice la altele, cu titlu definitiv, nerambursabil sau cu titlu temporar, adica rambursabil. Redistribuirea produsului national brut consta si in trecerea veniturilor din sfera productiei materiale in sfera productiei nemateriale.

Redistribuirea produsului national brut este determinata de necesitatea indeplinirii sarcinilor si functiilor statului, de cerinta dezvoltarii echilibrate a economiei nationale, a unitatilor administrativ-teritoriale, de asigurarea ordinii publice, a apararii nationale, de existenta sferei nemateriale ai carei lucratori depun o munca utila societatii..

Redistribuirea produsului national brut este necesara si pentru asigurarea persoanelor fizice si a bunurilor impotriva fortelor distructive ale naturii si accidentelor etc., pentru plata sumelor asigurate persoanelor devenite inapte de munca si pentru refacerea bunurilor avariate sau distruse.

b)Functia de control

Aceasta functie a finantelor are rolul de a verifica modul cum s-a creat, repartizat, circulat si utilizat produsul national brut, precum si modul constituirii si gestionarii fondurilor financiare din economia nationala.

Functia de control a finantelor este strans legata de functia de repartitie si are o sfera de manifestare mai larga, cuprinzand nu numai constituirea si repartizarea fondurilor din economia nationala,ci si gestionarea eficienta a acestora.

Exercitarea functiei de control a finantelor este determinata de faptul ca fondurile financiare care se formeaza la dispozitia statului sunt ale intregii natiuni. Necesitatea obiectiva a functiei de control a finantelor deriva din existenta proprietatii publice, cooperatiste, mixte, private asupra mijloacelor de productie, din exercitarea atributiilor si rolului statului.

Functia de control a finantelor este determinata si de actiunea legii acumularii, care impune cunoasterea formarii, repartizarii, circulatiei si utilizarii produsului national brut, precum si respectarea proportiilor dintre acumulare si consum.

Controlul financiar se exercita in toate fazele reproductiei sociale: productie, repartitie, schimb,consum.

Exista trei forme de control financiar: preventiv, operativ-curent si posterior.

Controlul financiar preventiv este forma cea mai importanta de control care se exercita in toate companiile nationale, regiile autonome, societatile comerciale, cooperatiste, etc. Acest control se exercita inainte de efectuarea propriu-zisa a operatiunilor economice si financiare.

Scopul acestui control este de a impiedica efectuarea de operatiuni, cheltuieli sau actiuni ilegale, neeconomicoase, inoportune si ireale, preintampinand imobilizarea fondurilor si pagubirea avutului public si privat. Sunt supuse controlului toate actele din care rezulta un consum de munca vie si materializata ori prin care se lichideaza drepturile si obligatiile unitatilor gestionare fata de terti.

Controlul financiar preventiv se organizeaza in cadrul compartimentului financiar-contabil din ministere, companii nationale, regii autonome, societati comerciale,cooperative,institutii publice etc.Controlul financiar preventiv se exercita de catre seful compartimentului financiar-contabil sau de catre delegatii sai prin viza documentului care este supus acestui control.

Controlul operativ-curent se efectueaza in procesul realizarii obiectivelor din programele economice si financiare, adica in acelasi timp cu realizarea operatiunilor care necesita resurse materiale, umane si banesti.Acest control se exercita asupra compartimentelor din subordine si inopinant in locurile unde se pastreaza si se gestioneaza bunurile materiale.Obiectivele acestui control se refera la gospodarirea resurselor materiale, umane si banesti cum sunt: receptionarea, depozitarea, conservarea, folosirea, inventarierea, tinerea contabilitatii, modul cum se exercita controlul financiar preventiv,controlul posterior etc.

Controlul operativ-curent se exercita atat de organele cu functii de raspundere si conducere, cat si de catre organele de contabilitate, financiare, bancare etc.

Controlul posterior (postoperativ) se efectueaza dupa ce actele economice, sociale si financiare au fost infaptuite. Desi acest control urmeaza fazei efectuarii operatiunii economico-financiare, el prezinta avantajul ca se poate executa cu minutiozitate si fara sa afecteze activitatea curenta a unitatii controlate.

Controlul posterior contribuie la identificarea,mobilizarea si folosirea resurselor interne din economie, controleaza legalitatea, oportunitatea si eficienta activitatii economice, apara integritatea avutului public si sanctioneaza pe cei care s-au abatut de la disciplina economico-financiara etc.

Exista si alte forme de control,cum sunt:controlul prin sondaj, partial, total, incrucisat, etc.

4)Metoda de formare a fondurilor agentilor economici

Principalele metode de constituire a fondurilor la nivelul intreprinderilor sunt:

a) metoda aportului in bani si natura;

b)metoda autofinantarii;

c)metoda creditarii;

d)metoda finantarii bugetare.

a) Metoda aportului in bani si natura consta in contributia in bani sau in bunuri a actionarilor sau asociatilor in scopul crearii sau dezvoltarii intreprinderii.Aceasta metoda poate fi practicata atat la infiintarea intreprinderii, cat si cu ocazia majorarilor de capital care au loc pe parcursul evolutiei sale ulterioare.

b) Metoda autofinantarii consta in retinerea de catre intreprinderi a unei parti din rezultatele(profiturile) care rezulta din activitatea desfasurata.Folosirea acestei metode este conditionata de obtinerea de venituri care sa acopere cheltuielile si sa se realizeze un profit, din care o parte se retine in special pentru investitii necesare ciclului de exploatare si pentru sporirea activelor fixe.Tot pentru autofinantare se utilizeaza si o parte a surplusului monetar care apare sub forma amortismentului determinat de uzura capitalului fix.

Autofinantarea are anumite avantaje, intre care:

-cresterea cointeresarii intreprinderii in obtinerea de rezultate financiare superioare, in descoperirea si mobilizarea resurselor interne,in folosirea rationala a resurselor;

-constituie un mijloc sigur de acoperire financiara a necesitatilor;

-apara libertatea de actiune a intrprinderii, in sensul ca asigura independenta sau anatomia de gestionare.

c) Creditarea consta in atragerea de fonduri imprumutate.

Aceste fonduri au caracter restituibil sunt purtatoare de dobanzi, care maresc cheltuielile si reduc profitul.Fondurile imprumutate atrag dupa sine si alte restrictii intre care si dependenta fata de creditori (banci, populatie, intreprinderi, alte organisme financiare etc).

d)Finantarea bugetara este utilizata mai rar si mai ales in cazul intreprinderilor de stat.

Aceasta metoda se utilizeaza in special la infiintarea intreprinderilor de stat, cand sunt dotate de catre stat cu active fixe si circulante,dar si pe parcursul desfasurarii activitatii.

De unele subventii de la buget pot beneficia si alte unitati decat cele de stat, dar intr-o masura mai redusa si numai in situatii exceptionale stipulate de cadrul legislativ.

Interventia statului in economie prin alocatii, subventii, si alte parghii trebuie sa urmareasca stimularea productiei in perioade de criza,impiedicarea cresterii preturilor, mentinerea puterii de cumparare a monedei in cazuri de inflatie, in vederea asigurarii unei bune distribuiri a venitului national.