Noua economie-concept, evolutie si trasaturi

Noua economie-concept, evolutie si trasaturi

Dezvoltarea exponentiala a Inernet-ului si a e-business sau e-commerce au dus la aparitia unor noi concepte pe fundamentul tehnologiei informatiei: Noua Economie, iar ca un raspuns imediat al acesteia, orasele digitale.

Noua economie inseamna in primul rind doua lucruri: globalizare si un mod de a face afaceri, in mod fantastic de rapid.Vechea ordine industriala a fost inlocuita de o economie bazata pe informatica si pe retea de calculatoare. Aceasta se caracterizeaza prin dinamism, inovatii si este condusa de schimbari.

Noua economie a aparut si se dezvolta numai in conditiile progresului economic si numai atunci cand economia traditionala si productivitatea in economie au atins un anumit nivel.

Daca economia industriala este bazata pe tranzactii directe, implicind bunuri fizice si intelegeri scrise, noua economie presupune tranzactii digitale, permitand relatii virtuale si medii noi de afaceri care nu erau posibile inainte. Cresterea in economie este suportata de mai multi factori , in plus fata de economia industriala. Factorii fizici ca munca, rezervele de capital, resursele naturale etc. Au fost de prima importanta in perioada industriei. Desi acesti factori sunt inca importanti in noua economie, noi capacitati, ca de exemplu informatia, inovatia si tehnologia, au un rol esential.

Noua economie presupune extinderea utilizarii informatiei digitale si a Internet-ului ca mediu de lucru intr-o arie larga de servicii si activitati (programe informatice, informatii on line, tranzactii comerciale, servicii financiare si bancare erc.) Data fiind natura noii economii, s-a incercat definirea ei printr-o serie de concepte, cum ar fi: economia digitala, pentru ca vizeaza bunuri si servicii a caror productie, dezvoltare si vanzare depind, in mod esential, de tehnologii digitale; economia informatiei pentru ca include toate bunurile si serviciile legate de tehnologiile informationale, cum ar fi: cerc 232h77c etare, servicii legale si bancare, servicii financiare; economia virtuala, pentru ca mediul in care se desfasoara tranzactiile nu este un mediu fizic, ci virtual; economia Internet-ului, pentru ca mediul de lucru este internet-ul; e-commerce si e-economy etc.

Asadar, noua economie este un concept larg care descrie o economie in care, atat produsul final, cat si starile intermediare ale acestuia consta in informatie si in care tehnologiile digitale moderne ofera accesul la scara mondiala la toate informatiile disponibile la un moment dat. Din aceasta definitie rezulta ca aceste tehnologii au rolul de a potenta eficienta in practicile de afaceri conventionale, traditionale si a facilita aparitia unor noi procese si produse.

Deci, evolutia noii economii nu ar trebui limitata la sectorul de informatie; ea reprezinta un proces cu largi consecinte chiar si in vechea beconomie, cea traditionala. Mai mult, noua economie nu implica in mod necesar rate de crestere in intreaga economie care sa depasasca performantele medii din ultimii ani. Exista indoieli in legatura cu sustenabilitatea unei cresteri economice inalte.

O evaluare mai realista a schimbarilor induse de noua economie se impune de la sine, in masura in care se doreste o reflectare corecta a naturii si implicatiilor noilor procese economice.

In 1993, administratia Clinton-Gore a decis sa introduca Internet-ul in administratia publica. Aceasta decizie dublata de liberalizarea serviciilor de telefonie a creat formidabile oportunitati pentru economia americana, care a venit in intampinarea cetatenilor, a consumatorilor, cu produse bazate pe Internet. Mai mult firmele au descoperit ca Internet-ul pote fi folosit ca o functie esentiala in regandirea proceselor economice, pentru cresterea productivitatii (pana la 4,9% in anul curent) si scaderea costurilor de productie. Exemplele sunt numeroase : Cisco Systems, o companie care produce echipament de comunicatii pentru conectare la Internet, a crescut de la 100 de milioane in 1990, la 400 miliarde USD capitalizare de piata in anul 2000. Prin analogie, au fost luate masuri in Romania cum ar fi:

decizia politica de proliferare a internet-ului in administratia publica;

suport pentru politici de nivel inalt in vederea unei game variate de preturi, in particular favorabile capacitatilor de a sustine comertul electronic pe o baza permanenta. Suport pentru competitie in infrastructura si pentru dezvoltarea competitiva a optiunilor de acces cu viteza mare;

aplicatiile bazate pe Internet tind sa fie mai rentabile din punct de vedere economic;

in ceea ce priveste platile on line se constata, asa cum am precizat, cresterea numarului detinatorilor de carduri;

competitia cu celelalte institutii financiare sau nefinanciare, pentru mentinerea, eventual cresterea clientelei, prin introducerea unor servicii bazate pe internet care ofera un plus de conveniente;

dorinta unei institutii bancare de a-si reduce costurilelegate de anumite servicii (conform ABA, BAH Internet Banking Survey, o tranzactie la ghiseu costa 1,07 USD, una efectuata la ATM doar 0,27 USD, iar una de tip PC/web banking doar 0,01 USD).

In masura in care clientela are acces la internet, va cere servicii de tip Internet banking, iar bancile vor considera acest tip de servicii ca pe un avantaj competitiv. De asemenea, un serviciu de tip Mobile banking.

Lansat de banca, chiar si numai pentru vizualizarea disponibilului din cont, se bucura de succes, pentru ca este usor de folosit si are o trasatura foarte apreciata de consumator. Convenienta.

In ceea ce priveste orasul digital se constata ca intampina aceasta nevoie de rapiditate a Noii Economii prin introducerea tehnologiei informaticii in operatiuni greoaie, cum ar fi, spre exemplu, obtinerea de autorizatii, operatiuni care ar fi putut ingreuna procesul economic .

Companiile din Noua Economie nu vor avea de a face cu orase unde dureaza cateva luni pentru a obtine o autorizatie si unde eficienta nu este cuvantul de ordine. Or un oras digital inseamna ceva mai mult decat o pagina Web. Inseamna popularizarea in mediul urban a serviciilor telematice si on-line de catre participantii la circuitul economic, de catre aparatul administrativ si de catre comunitatea locala. Astfel spus, este vorba de firme digitale, de modalitati de plata electronice, de servicii on-line ale primariei, etc.

Implementarea orasului digital in sensul in care el depaseste o simpla pagina Web este inca dificila, in primul rand datorita faptului ca modul de implementare nu este inca definit cum trebuie . Strategia si planurile si planurile de implementare nu si-au gasit inca logica.

Asadar tranzitia la economia electronica este inevitabila in viitor In acest scop, companiile isi pregatesc intens resursele, astfel incat sa faca fata noilor oportunitati oferite, dar si restrictiilor impuse de economia digitala. In esenta, Internetul faciliteaza aceasta economie electronica, atenuand barierele fizice si economice ale economiei traditionale.

Dinamica pietei digitale permite initiativelor noi sau celor deja existente sa se alinieze acestui nou model de afaceri neconventionale. Datorita crearii concurentei digitale, consumatorii vor avea de castigat nu numai un acces mai larg la informatii, dar si un acces la noile produse si servicii, in conditiile imbunatatirii puterii de cumparare; in acest sens, se asteapta ca pe viitor acest schimb de putere de la producatori la cumparatori sa se produca pe fondul reducerii(si chiar al eliminarii) capacitatii vanzatorilor de a impune preturi neacoperite de valoarea produsului sau a serviciului oferi. Constituirea noii economii va implica deopotriva companii si initiative private pur digitale a caror modalitate de reprezentare pe piata este Internetul, dar si companii traditionale, organizate initial conform modelului economiei traditionale si care isi vor extinde sfera de activitate si catre economia digitala.

Economia electronica este un proces continuu, care dezvolta modele de afaceri pe baza unei analize si masurari a performantelor. In acest context se asteapta ca intensificarea ritmului de dezvoltare a economiei electronice existente sa duca la o crestere generalizata a cererii globale de produse si servicii, creand astfel o rampa de lansarew copaniilor preoaspat intrate in acest proces. Cu toate acestea, simpla prezenta a unui agent economic pe piata digitala nu reprezinta o solutie intr-un mediu copncurential din ce in ce mai competitiv. Ca rezultat al noilor posibilitati de alegere si comparare a preturilor folosind motoare de cautare si selectie electronice, se pare ca zilele cand consumatorii erau limitati la prea putine alternative datorita spatiului geografic limitat la care avea acces sunt numarate.

O afacere digitala se va concentra in primul rand spre contactul diorect, in reteaua Internet, dintre producator si consumator, acesta din urma fiind luat in considerare ca individ si nu ca grup social Fiecare preferinta a fiecarui consumator va fi luta in considerare de catre furnizori de bunuri si servicii, astfel ca produsul va fi orientat catre consumatorii individuali. Asfel organizatiile si intreprinerile vor necesita intr-o prima etapa, firme de consultanta digitala (consultanti digitali), capabili sa faciliteze dialogul cu consumatorii si sa le usureze producatorilor sarcina de a personaliza serviciile si bunurile oferite. In acest mod companiile isi vor concentra cea mai mare parte a resurselor catre culegerea de date si efectuarea de studii referitoare la cerintele si preferintele consumatorilor.

Companiile care vor intelege mai bine nevoile si dorintele clientilor, adaptand produsele si serviciile in functie de acestea vor detine un avantaj categoric asupra concurentei. In acest scop, nu se asteapta ca firmele producatoare sa isi limiteze eforturile de promovare si vanzarile la produsele actuale, datorita redirectionarii resurselor in directia dialogului cu consumatorii, ci se intrevede aparitia companiilor intermediare care vor prelua acest rol pe langa promovarea produselor, asigurand realizarea de studii aprofundate asupra consumatorilor. In aceste directii se asteapta o diversificare din ce in mai accelerata a gamei de produse, realizata in primul rand pe baza datelor furnizate si a vanzarilor efectuate de acesti agenti intermediari.

In viitor asa cum rezulta din acest context isi vor face aparitia Conglomerate de consumatori, organizatii de intermediari care vorreprezenta optiunile si preferintele unei mase mari de consumatori. Ele vor deveni principalele surse de informare ale producatorilor asupra pietei. Mai multe aceste conglomerate vor promova fidelitatea consumatorilor fata de anumite firme si marci care le satisfac cel mai bine pretentiile; in viitorul apropiat, companiile de prestigiu vor aprecia valoarea impunerii marcii proprii in astfel de conglomerate ale consumatorilor. In acelasi timp, companiile insele isi pot crea astfel de conglomerate proprii, avand ca obiectiv castigarea loialitatii consumatorilor fata de marca detinuta, printr-o mai buna cunoastere si satisfacere a cerintelor acestora.

Totusi companiile chiar daca satisfacerea consumatorilor este pe primul plan vor mai avea de indeplinit o alta cerinta importanta: competitivitatea pretului. In timp ce scadera costului si deci micsorarea preturilor prezinta un avantaj perntru un furnizor, un alt furnizor de produse si servicii similare, din alta zona geografica, aflat in imposibilitatea de a reduce costurile va resimti o presiune din partea consumatorilor, datorita pretului mai ridicat. Astfel, piata electronica va determina o selectie foarte severa in randul furnizorilor de bunuri si servicii din intreaga lume. In acest caz, companiile care nu ofera produse competitive, ca si calitate si pret, vor fi eliminate multe industrii vor suferi deprecieri substantiale ale preturilor.

Diferiti indicatori utilizati pentru estimari privind evolutia telecomunicatiilor, intre 1990 si 2002, indica o crestere constanta a utilizarii computerelor personale, prin intermediul internetului, ca mijloc de comunicare la distanta. O crestere rapida se evidentiaza in cazul telefoniei mobile. Pentru anul 2002, la nivel mondial, fata de 1990, se estimeaza o dublare a lungimii liniilor telefonice, o crestere de 5,6 ori a stocului mondial de computere, o crestere de peste 90 de ori a utilizatorilor telefoniei celulare si o crestere de 192,7 ori a utilizatorilor de Internet. Expansiunea Internetului va fi vizibila nu numai din punct de vedere al utilizatorilor, ci si din punct de vedere al furnizarii de servicii de Internet: astfel, incepand din a doua jumatate a anului 1994, pana in ianuarie 2001, numarul de Internet hosts a crescut de circa 22 ori, de la 4,8 milioane, la peste 105 milioane.

In ceea ce priveste utilizatorii si furnizorii de internet, se poate remarca cresterea importantei Internetului ca mediu de desfasurare a afacerilor. Unul dintre elementele care a limitatpana in prezent expansiunea e-business este dat de gradul redus de securitate al platilor on-line . Pe masura ce acest impediment a fost, intr-o anumita masura, depasit si gradul de securitatate al platilor on-line a crescut, in ultimii trei ani s-a putut constata o crestere semnificativa a segmentului e-commerce. In conformitate cu un studiu realizat de UNCTAD, se estimeaza ca ponderea comertului on-line in totalul fluxurilor comerciale internationale va atinge intre 10-25 % in 2003; aceste estimari trebuie privite cu o anumita nota de precautie i, date fiind incertitudinile care exista cu privire la rata de crestere a e- commerce. Un alt studiu, efectuat de Global Business Dialogue on Electronic Commerce, o asociatie formata de 67 de firme multinationale, estimeaza ca valoarea totala a tranzactiilor on-line va atinge aproximativ 7.000 de miliarde USD anual si aproximativ un miliard de prsoane vor fi conectate la Internet pana in 2035.

Tot referitor la expansiunea comertului on -line, OCDE mizeaza pe o crestere a comertului in cazul produselor livrate on-line si pe o diversificare a produselor asfel comercializate care in 1999 constau cu precadere intr-o gama relativ limitata de servicii furnizate la nivel international de firmele multinationale. Astfel de evolutii pot avea efecte negative datorita cresterii concurentei la scara globala, in special asupra produselor si sectoarelor care erau sau sunt protejate de autoritatile statale bprin bariere comerciale traditionale (care nu vor mai avea efect protectionist in cazul tranzactiilor on-line). Totodata, OCDE se asteapta ca, pe masura dezvoltarii tranzactiilor on-line, sa se produca presiuni pentru armonizarea internationala(sau chiar unificarea) standardelor de calitate, de acreditare, de licentiere, existente la nivel national pentru a se adapta cerintelor noilor practici in afaceri. Unul din factorii care limiteaza in prezent expansiunea afaceriolor on-line este legat de distributia neuniforma la nivel mondial a tehnologiilor necesare pentru realizarea unor astfel de tranzactii; astfel spus, Internetul a ajuns in anumite parti ale lumii.

Datele din tabelul nr. 1 arata discrepanta dintre tarile cu venit scazut si tarile cu venit ridicat din punct de vedere al nivelului tehnologic in domeniul telecomunicatiei ti informatiei. Cel mai evident decalaj se poate observa in cazul tehnologiei avansate, respectiv in ceea ce priveste numarul de computere care revin la 1000 locuitori si furnizorii de Internet. In viitor vom putea asista la situatia in care e-business-ul va deveni ceva obisnuit in tarile UE, Canada, SUA, Japonia, in timp ce in tarile sarace noua economie va fi necunoscuta sau se va afla in stadii incipiente. De remarcat ca, 80% din utilizatori si 91% din furnizorii de Internet sunt concentrati in UE, SUA, Canada si japonia, ceea ce inseamna ca, la acest moment, acestea sunt zonele unde se asteapta cea mai mare crestere a economiei Internet-ului.

Asadar, Noua Economie - New Economy - recent dezvoltata datorita progresului tehnologic si globalizarii economiei reliefeaza atat structura interna a neofactorului informatie descompus in componentele de acces, utilizare si procesare, cat si corelatiile acestuia cu factorii clasici de productie.

Informatiile ca noi factori de productie joaca un rol major in convergenta acestora cu factorii clasici in procesul de integrare si in acelasi timp de adancire a segmentarii pietelor, avand un impact puternic asupra complexelor economice nationale, cat si asupra companiilor si organizatiilor in general.

Noua economie, in contextul implementarii Societatii Informationale, are un rol esential pentru obtinerea unui raport cat mai ridicat intre costurile accesului si utilizarii neofactorului de productie informtie de catre o companie/ organizatie si beneficiile obtinute de catre acestea ca urmare a utilizarii si procesarii informatiei. Totodata, noua economie permite specialistilor si chiar si publicului larg sa utilizeze oportunitatile oferite de tehnologia informatiilor si comunicatiilor si sa evalueze si sa anticipeze, pe baza modelelor economico-matemtice, implicatiile la nivel macroeconomic, ale accesului, utilizarii si procesarii informatiei ca factor de productie.

Tabelul nr .1

Distributia geografica a instrumentelor texnologiei de comunicare si informatii

Noua economie joaca un rol cheie in economia contemporana si mai ales in cea a viitorului, bazindu-se pe concepte economice de baza cum ar fi: accesul; utilizarea; procesarea; liberalizarea tranzactiilor comerciale. Aceasta opereaza cu indicatori specifici si se bazeaza pe modele de analiza si prognoza. In prezent informasia joaca un rol sporit in domenii de baza ale economiei : pietele globalizate de capital (valori mobiliare cu specific informational; tranzactii electronice; aparitia unor noi tipuri de ciclicitate economica;standardizarea, transparenta si riscul pe pietele de capital informatizate; explicarea si prevenirea crahului pe pietele informatizate etc.); dezvoltarea comertului liber (liberalizarea pietelor si disparitia graduala a monopolurilor naturale; acordurile din cadrul WTO; Piata unica europeana; comunicatiile convergente, comersul, afacerile si economia electronica sau ultima frontiera a dezvoltarii); resursele umane (formarea continuua; aparisia de noi profiluri ocupationale si modalitati de organizare a timpului de lucru; teleworking-ul); mediul precum si aspecte ale regandirii rolului statului in conditiile noii economii (globalizarea si localizarea ; regandirea functiei publice; politici ale informationalului la nivel global; rolul organismelor financiare internationale; politici ale informationlului in UE; dezvoltarea economiei informatiei in Europa Centrala si de Est; politici ale economico-informationalului, dezvoltari si perspective in Romania).

In contextul reformelor economice, noua economie trebuie sa demareze schimbari esentiale in structura organizatorica a economiilor, inclusiv in cea a administratiei publice. Dintr-o economie digitala descendenta, segmentata, economia romaneasca , in noile conditii, trebuie sa devina o economie orizontala cu un schimb intensiv de informatii atat intre toate partile sale componente cat si cu exteriorul. O schimbare de acest fel corespunde transformarilor organizatorice pe cre noile tehnologii le provoaca si le permit in egala masura.

Avand in vedere aceste considerente, precizam ca utilizarea corespunzatoare, atat intensiv, cat si extensiv, a noilor tehnologii informationale este esentiala pentru implementarea Strategiei de Dezvoltare a Societatii Informationale in contextul reformei guvernamentale.

Actiunile necesare pentru realizarea obiectivelor Noii Economii trebuie sa devina operationale imediat, sa fie implementate urgent si sa-si dovedeasca eficienta prin activitati in toate domeniile de activitate in sensul de a raspunde cerintelor sociale crescande ale agentilor economici si populatiei, atat ca exigenta cat si ca raspandire, in ceea ce priveste schimbarea si modernizarea.

Aceste actiuni au fost lansate de guvern sub forma unui set de initiative organice si coerente care sa cuprinda infrastuctura, instrumentele de lucru, sistemele de distributie, continutul, managementul schimbarii si modificarilor legislative.

Actiunile si instrumentele necesare implementarii noii economii constituie parte integranta a politicii de creare a Societatii Informationale pe care Guvernul o promoveaza si aceasta numai datorita beneficiilor aduse oamenilor printr-o calitate sporita, eficienta crescanda a tuturor domenilor de activitate, ci si datorita rolului determinant pe care innoirea guvernamentala il joaca in raspandirea la nivel national a culturii, metodelor si experientei noii ecopnomii digitale.

Aceste trasaturi ale noii economii, conturate recent, consideram ca, reprezinta un pas important spre societatea informationala. In acest sens in Romania s-a elaborat Strategia Nationala de Dezvoltare a Societatii Informationale, dupa care se va trece la elaborarea planului de aplicare a acesteia. Durata de aplicare a strategiei este de zece ani pentru a fi eliminate influientele schimbarilor politice cauzate de ciclurile electorale.

Deci volumul tranzactiilor electronice a inregistrat o crestere semnificativa in lume, cumpararea si vanzarea produselor Internet nu este o practica obisnuita pentru utilizatorii de web din Romania. Gradul scazut de echipare a economiei romanesti in domeniul Internet-ului determina o oarecare reticenta din partea companiilor locale in ceea ce priveste accesul la piata electronica. De aceea, in conceptia noastra, viitorul Noii Economii si implicit al economiei digitale in Romania implica masuri imediate care sunt legate de existenta si utilizarea unui capital uman performant, una din cerintele promovarii unor tehnologii performante, a Noii Economii- singura sansa de a reduce, in temen scurt, marile decalaje care ne separa de tarile comunitare- in cadrul carora dorim sa ne integram si de aceea trebuie sa indeplinim standardele impuse in calitate de tara candidata. Mai mult, Noua Economie trebuie sa evidentieze necesitatea internationalizarii comertului si a seviciilor electronice, precum si cresterea rolului acestora ca mijloace moderne de promovare a comertului in mediile de afaceri din Romania.

Ea ofera agentilor economici mai multe posibilitati de a folosi economia la un nivel strategic si de a depasi modul traditional de a face afaceri, adica aduce schimbari importante in ceea ce priveste cumpararea si procurarea de produse, cat si faptul ca toate sistemele informatice cat si capitalul de care dispunem sunt alocate in mod direct unui produs sau altuia.