CEREREA DE INFORMATII CONTABILE

Cererea de informatii contabile: utilizatorii si necesitatile lor

Realitatea social-economica si culturala a fiecarei tari determina o ierarhie de prioritati in randul utilizatorilor informatiilor contabile. Se poate aprecia faptul ca recunoasterea utilizatorului preferential al unui sistem contabil ne arata stadiul in care se afla progresul contabilitatii intr-o tara sau alta.

In lumea anglo-saxona satisfacerea necesitatilor informationale ale investitorilor reprezinta o prioritate, investitorii reprezentand utilizatorul preferential al informatiilor contabile.

In tarile Europei continentale, Directiva a IV-a si armonizarea legislatiilor nationale cu spiritul ei au permis detasarea contabilitatii de caracterul sau instrumentalist, in serviciul prioritar al statului, contabilitatea devenind un sistem de informare privind intreprinderea si pentru intreprindere.

Exista tari in care contabilitatea isi mentine, cu prioritate, un rol instrumentalist in folosul realizarii interesului statului, prin diferite parghii fiscale. Prof. Feleaga (ASE - Bucuresti): "acest nivel de mediocritate contabila poate fi depasit prin (i) o reforma profunda a sistemului de normalizare; (ii) o intarire a rolului 232b17c jucat de profesia contabila liberala in mediul economic si social al tarilor respective".

Doctrina contabila internationala prezinta mai multe categorii de utilizatori ai informatiei contabile si diverse ierarhii ale acestora. In ceea ce ne priveste vor retine viziunea organismului international de normalizare contabila IASB "International Accounting Standards Board" (cunoscut pana nu demult ca fiind IASC International Accounting Standards Committee).

Conform IASB informatiile contabile trebuie sa satisfaca cerintele urmatoarelor categorii de utilizatori:

investitorii actuali si potentiali;

personalul angajat;

creditorii;

furnizorii si alti creditori comerciali;

clientii;

guvernul si institutiile acestuia;

publicul.

Investitorii

Principalii parteneri ai intreprinderilor pe piata financiara sunt investitorii. Acestia sunt acele persoane care furnizeaza capital in conditii de risc. Ei sunt interesati sa cunoasca, pe de o parte, riscul inerent investitiilor pe care le angajeaza sau intentioneaza sa le angajeze, iar pe de alta parte, rentabilitatea pe care o asemenea investitie o aduce. Aceste informatii determina luarea unor decizii care privesc mentinerea investitiilor realizate, achizitionarea unor noi parti de capital sau reducerea, prin vanzare a partii detinute.

In lumea anglo-saxona, societatile de capitaluri se finanteaza de multa vreme prin apel la piata de capital. In tarile dezvoltate ale Europei continentale se apeleaza mai mult la finantarea bancara si la creditorii obligatari (emisiune de imprumuturi obligatare). De aici putem vorbi si de regula de aur pentru anglo-saxoni si anume obtinerea unei imagini cat mai fidele privind situatia intreprinderii, in timp ce pentru continentali este prudenta.

In mediul american, in lista de utilizatori ai informatiilor contabile locul cel mai important il ocupa investitorii.

In mediul financiar de tip bursier, intreprinderile publica in contul de profit si pierdere castigul (dividendele) pe actiune (earning per share). Pentru a fi cat mai atractive, intreprinderile sunt tentate sa prezinte in situatiile financiare profituri cat mai mari, pentru atragerea potentialilor investitori. Desi documentele de sinteza reprezinta o forma de baza in publicarea informatiei contabile, pentru a fi relevanta, deci pentru a fi utila luarii deciziilor, comunicarea trebuie sa aiba in vedere si informatia previzioanala, mai ales cea referitoare la fluxurile monetare (cash-flows). In tarile occidentale s-a demonstrat ca investitorii utilizeaza, mai degraba, informatia de tip cash-flow decat beneficiul contabil. Conform organismului american de normalizare contabila, informatiile trebuie sa ajute investitorii actuali si potentiali in evaluarea marimii, esalonarea si determinarea incertitudinii, referitoare la fluxurile monetare.

Investitorii, in calitatea lor de proprietari, vor sa se asigure ca managerii nu au profitat de mandatul ce le-a fost incredintat pentru a-si insusi o parte din bogatia firmei. Deci, ei vor fi foarte atenti la remuneratiile directe si indirecte cuvenite managerilor si la volumul si structura cheltuielilor generale ale intreprinderii.

In ultimul timp, cresterea numarului investitorilor "etici" a condus la cresterea sporita de informatii privind costurile generate de gestiunea mediului (taxe legale, achizitia de instalatii antipoluante, cheltuieli cu decontaminarea zonelor etc.).

Personalul angajat

Dupa cel de al doilea razboi mondial, in tarile occidentale, presiunea exercitata de salariati si sindicatele lor asupra ofertei de informatii contabile a crescut necontenit.

Exemple[1]: In Germania, o lege votata in anul 1952 permitea salariatilor sa aiba reprezentanti in consiliile de administratie.

In Franta, Planul Contabil General este opera Consiliului National al Contabilitatii, in calitatea sa de organism de normalizare contabila. In urma reformei contabilitatii franceze derulata in ultimii ani, in compozitia CNC sunt cuprinsi, printre altii, specialisti reprezentanti ai salariatilor (sindicatelor). Rolul lor dinamic asigura normelor contabile franceze o logica in care sa nu fie exclus interesul salariatilor.

Organismul international de normalizare contabila recunoaste salariatii si grupurile lor reprezentative (sindicatele etc.) ca fiind una dintre cele sapte categorii de utilizatori ai informatiilor contabile. Acestia sunt interesati de informatii privind stabilitatea si profitabilitatea intreprinderii lor. De asemenea, ei doresc sa aiba acces la informatii care sa le permita sa evalueze capacitatea intreprinderii de a oferii remuneratii, pensii si alte avantaje, precum si oportunitati profesionale.

Creditorii

Creditorii sunt tertii care acorda imprumuturi intreprinderii, pentru o durata stabilita in prealabil. Acestia vor obtine in urma acestor plasamente dobanzi, iar rambursarea sumelor este realizata conform unor termene stabilite de comun acord, la o data cunoscuta sub numele de scadenta. De remarcat faptul ca nu trebuie sa confundam creditorii financiari, adica persoanele ce aloca fonduri intreprinderii, cu categoria de "creditori diversi" din planul de conturi romanesc, care joaca un rol cu totul neglijabil in sistemul de finantare al intreprinderii.

Credibilitatea intreprinderii in fata creditorilor este caracterizata prin informatii grupate in jurul axei "solvabilitate".

Principala categorie de creditori o reprezinta bancile. Acestea acorda importanta deosebita capacitatii intreprinderii de a rambursa imprumuturile la scadenta. In Europa continentala pe langa apelul la creditarea bancara, intreprinderile pot face apel si la imprumutul din emisiunea de obligatiuni. Astfel spus, creditorii finantatori se regasesc, pe de o parte, in sistemul bancar si al altor institutii de credit, iar, pe de alta parte, pe piata financiara. Cea de a doua cale este, deocamdata, absenta in contextul romanesc.

Este cunoscut faptul ca solvabilitatea nu ridica probleme reale decat intr-o optica de lichidare a intreprinderii. Lichidarea intreprinderii ne pune in fata cu trei serii de consideratii:

valori posibile de lichidat;

ierarhia intre creditori si eventualele garantii personale sau reale;

forma juridica a intreprinderii lichidate.

In conditii normale de continuitate a activitatii solvabilitatea ramane in centrul atentiei creditorilor. Bilantul si unele anexe stau la baza calcularii gradului de solvabilitate a intreprinderii.

O informatie cheie pentru creditorii financiari este constituita din sistemul de garantii (ipoteci, gaj). De altfel, intr-o situatie de lichidare a intreprinderii, un creditor ipotecar va fi achitat inaintea creditorilor care nu dispun de nici un privilegiu, de nici o garantie.

Solvabilitatea era un indicator ce ocupa un loc aparte in analiza unei intreprinderi. Dar postura de lichidare este una "post-mortem". Mult mai bine ar fi sa diagnosticam din vreme boala de care sufera intreprinderea, sa-i apreciem sansele de vindecare, ceea ce financiar inseamna grad de lichiditate. Fara lichiditati intreprinderea nu poate supravietui. Se poate aprecia ca notiunea de lichiditate se acorda cu viitorul apropiat al intreprinderii, intarzierea aparitiei disponibilitatilor conducand la falimentul acesteia.

Furnizorii si alti creditori comerciali

Furnizorii si alti creditori comerciali sunt interesati de informatii care le permit sa determine daca sumele care le sunt datorate vor fi platite la scadenta.

De asemenea, ei vor sa cunoasca posibilitatile de continuitate a activitatii sau de crestere a activitatii intreprinderii debitoare pentru ca aceasta ar putea insemna o cresterii a volumului si valorii comenzilor ce le sunt adresate.

Clienti

Clientii sunt interesati de informatii despre continuitatea activitatii unei intreprinderi, in special atunci cand au o colaborare pe termen lung cu intreprinderea respectiva sau sunt dependenti de ea.

Guvernul si institutiile sale

In calitate de garant al interesului general, statul se implica direct sau indirect in procesul de reglementare a contabilitatii, pentru a asigura utilizatorilor o calitate minimala a infomatiei publicate.

Guvernul si institutiile sale sunt interesate de alocarea resurselor si implicit, de activitatea intreprinderilor. Acestia solicita informatii si pentru a reglementa activitatea intreprinderilor, pentru a determina politica fiscala si ca baza pentru calculul venitului national si al altor indicatori statistici similari.

In tarile in care contabilitatea este conectata la fiscalitate, contabilitatea financiara este folosita ca un mijloc de control al Administratiei fiscale.

Datele contabilitatii de intreprindere sunt utilizate de administratiile publice pentru intocmirea conturilor nationale si elaborarea previziunilor macroeconomice.

In exercitarea rolului interventionist, administratiile publice pleaca de la datele contabilitatii firmelor, in vederea stabilirii subventiilor publice acordate pentru diverse activitati economice.

Publicul

Despre evolutia activitatii intreprinderii se intereseaza un public din ce in ce mai larg. Astfel, responsabilii politici ai colectivitatilor locale sunt preocupati de contributia intreprinderilor la economia locala, indeosebi in ce priveste ocuparea si formarea fortei de munca, dar si de impozitele si taxele varsate de acestea la bugetul local.

Miscarile ecologiste si cele de protectie a consumatorilor sunt, de asemenea, interesate de consecintele activitatilor desfasurate de intreprinderi (politici antipoluante promovate de intreprinderi, justificarea cresterii preturilor, raportul calitate-pret pentru bunurile si serviciile oferite spre vanzare etc.).

Utilizatorii mentionati fac parte din categoria utilizatorilor externi de informatii contabile. In afara lor exista si un grup de utilizatori interni, si anume managerii. Nevoia de informare a acestora este satisfacuta, in principal, de contabilitatea de gestiune.  Totusi, ei utilizeaza si informatii oferite de contabilitatea financiara, cum ar fi gestiunea curenta a clientilor si furnizorilor. Managerii aloca o atentie deosebita informatiilor furnizate in documentele de sinteza, deoarece acestea informeaza tertii despre capacitatea lor de a conduce societatea comerciala.

Deoarece managerii stabilesc politica contabila a intreprinderii si sunt responsabili de elaborarea situatiilor financiare, acestia privilegiaza, adesea functia de comunicare externa a contabilitatii financiare in detrimentul rolului sau si de instrument de gestiune interna a afacerilor firmei.

Pentru cresterea valentelor gestionare ale contabilitatii financiare, managerii pot cere, pentru nevoile informationale, intocmirea de documente care tin cont de prescriptiile reglementare privind evaluarea si prezentarea conturilor anuale.

Concluzie

Elementele prezentate demonstreaza ca cererea de informatii contabile provine din partea unor utilizatori diferiti. O parte dintre nevoile acestor utilizatori sunt comune. De ex.: toti utilizatorii vor informatii despre vulnerabilitatea si capacitatea beneficiara a intreprinderii.

Fiecare grup de utilizatori, insa, are si o serie de nevoi informationale proprii, adesea conflictuale. Ex.: managerii nu vor ezita sa supraplateasca unele achizitii pentru ca remuneratiile si puterea lor depind de marimea intreprinderii, acest lucru nu este in interesul investitorilor; distribuirea de dividende sporeste bogatia actionarilor, dar reduce securitatea creditorilor.