Metoda contabilitatii

METODA CONTABILITATII

Prin metoda, in general, se intelege un mod sistematic de cercetare, cunoastere si transformare a realitatii economice.

Dupa obiectul de cercetare al fiecarei stiinte, latura concreta de cercetare inseamna ca si in cazul contabilitatii particularitatile obiectului de studiu ii impun o metoda proprie de cercetare cu trasaturi specifice prin care se diferentiaza de celelalte stiinte.

Metoda contabilitatii, reprezentand un ansamblu de procedee aflat intr-o stransa corelatie si interconditionare in vederea stabilirii normelor si principiilor cu caracter special pe care se fundamenteaza contabili 131e48b tatea ca stiinta in scopul cunoasterii pozitiei financiare (bilant) si a performantelor financiare (contul de profit si pierdere) si a modificarii acestora la nivelul intreprinderii sau entitatilor economice.

Intre obiectul si metoda contabilitatii exista o stransa corelatie interdependenta si conditionare. Astfel, obiectul arata ce evenimente si tranzactii trebuie studiate, iar metoda arata cum trebuie inregistrate, de ce s-au produs si care este cauza si geneza evenimentelor.

Sistemul de contabilitate practicat in Romania este in partida dubla si are la baza urmatoarele principii fundamentale:

Principiul dublei inregistrari a patrimoniului;

Principiul dublei inregistrari a operatiunilor economice;

Principiul dublei determinari a rezultatelor.

Principiul dublei reprezentari a patrimoniului este considerat principiul sau trasatura esentiala a metodei contabilitatii.

Caracteristica fundamentala a principiului consta in reflectarea patrimoniului sub dublu aspect si anume al:

Utilitatii bunurilor economice, adica al destinatiei;

Resurselor, adica al provenientei bunurilor si serviciilor.

Principiul dublei inregistrari a operatiunilor economice financiare si al evenimentelor economice

Conform acestui principiu, orice miscare care afecteaza un element patrimonial este insotita de o miscare de aceeasi valoare asupra unuia sau mai multor elemente, astfel incat ecuatia de echilibru: ACTIV = DATORII + CAPITALURI PROPRII se mentine in permanenta.

Principiul dublei determinari a performantelor intreprinderii

Performantele intreprinderii pot fi determinate si analizate in functie de veniturile si cheltuielile intreprinderii.

Procedeele specifice al metodei contabilitatii sunt:

Bilantul contabil;

Contul de profit si pierdere;

Balanta de verificare.

Bilantul contabil este consecinta transpunerii in practica a principiului dublei reprezentari a patrimoniului.

Contul contabil completeaza informatiile contabile reflectand, pe langa situatia la un moment dat a elementelor patrimoniale si modificarile produse ca urmare a operatiunilor economice produse in perioada analizata.

Balanta de verificare asigura legatura dintre cont, care furnizeaza informatii in detaliu asupra fiecarui element si bilant care reprezinta informatiile grupate si generalizate asupra activitatii de ansamblu a intreprinderii.

Balanta de verificare grupeaza si sintetizeaza elementele definitorii ale conturilor, prezentandu-le centralizat la nivelul intregii activitati a entitatilor economice.

Bilantul contabil, ca procedeu specific al metodei contabilitatii, reflecta existenta elementelor ce exprima pozitia financiara a intreprinderii la un moment dat.

Pentru a analiza influenta operatiunilor economice, evenimentelor si tranzactiilor asupra bilantului asupra bilantului contabil, este necesar a se porni de la un bilant initial, iar apoi dupa fiecare operatiune sa se intocmeasca bilanturi succesive.

Analiza influentei operatiunilor economice generate de evenimente si tranzactii asupra bilantului trebuie sa tina cont si de elementele ce determina performantele intreprinderii reflectate prin contul de profit si pierdere.

Avand in vedere ca rezultatul activitatii unei entitati economice reprezinta o structura a capitalurilor proprii, iar rezultatul este o consecinta a evenimentelor si tranzactiilor ce genereaza venituri si cheltuieli, rezulta faptul ca:

Daca notam cu A activul, cu D datoriile, cu C capitalurile proprii si cu X marimea modificarii, se obtin 9 ecuatii ale bilantului contabil, pornind de la egalitatea: ACTIV = CAPITALURI PROPRII + DATORII.

Ecuatia 1: A + X - X = P + C_p, P = pasiv adica resursele

Ecuatia 2: A = (D + X - X) + C_p

Ecuatia 3: A + X = P + X + C_p

Ecuatia 4: A - X = (D - X) +  C_p

Ecuatia 5: A + X = D + (C_p - X)

Ecuatia 6: A - X = D + (C_p - X)

Ecuatia 7: A = D - X + (C_p + X)

Ecuatia 8: A = D + X + (C_p - X)

BILANT

a.       Se incaseaza clienti in numerar in valoare de 50.000 lei. Tipul de modificare: A + X - X = D + C_p

In bilantul nostru, clientii scad cu 50.000 lei pana la 150.000 lei si casa creste cu 50.000 lei la 150.000 lei.

b.      Se contracteaza un credit in valoare de 100.000 lei pe seama caruia se achita datoriile fata de un furnizor ajunse la scadenta. Tipul de modificare: A = (D + X - X) + C_p

Se achita datoria fata de furnizori si creste datoria fata de banca.

c.       Adunarea generala a actionarilor decide majorarea capitalului social pe seama rezervelor cu suma de 50.000 lei. Aceasta operatiune determina modificarea numai in structura capitalurilor proprii in sensul in care scad rezervele cu 50.000 lei si se majoreaza capitalul social cu 50.000 lei. Tipul de modificare: A = D + C_P + X - X

d.      Se achizitioneaza materii prime de la furnizori de 100.000 lei. Tipul de modificare:

(A + X) = (D + X) + C_P

e.       Se achita din caserie datorii fata de furnizori in suma de 100.000 lei. Tipul de modificare: (A - X) = (D - X) + C_p

f.        Actionarii societatii decid subscrierea de noi aporturi in suma de 200.000 lei pentru majorarea capitalului social. Tipul de modificare: A + X = P + (X + C_p)

g.       Se inregistreaza restituirea unei parti din capital de catre actionari in suma de 100.000 lei. In urma acestei operatiuni se reduc disponibilitatile sociale si capitalurile proprii. Tipul de modificare: A - X = D + (C_p - X)

h.       O banca comerciala acorda imprumuturi societatii in sensul majorarii capitalului social cu suma de 500.000 lei, banca devenind actionar al societatii. Operatiunea determina diminuarea creditelor sociale si majorarea capitalului social. Tipul de modificare: A = (D-X) + (C_P + X)

j.        AGA decide repartizarea profitului la dividente in suma de 100.000 lei. Operatiunea determina diminuarea capitalurilor concomitent cu cresterea datoriilor privind dividentele de plata. Tipul de modificare: A = (D+X) + (C_P - X)

CONTUL SI DUBLA INREGISTRARE

Cunoasterea in orice moment a modificarilor la care sunt supuse elementele de activ, datoriile, capitalurile proprii, veniturile si cheltuielile unei intreprinderi ca urmare a evenimentelor si tranzactiilor, nu poate fi realizata cu ajutorul bilantului.

Intocmirea dupa fiecare tranzactie sau operatiune care a produs modificari in situatia patrimoniului intreprinderii unui bilant distinct ar fi un lucru foarte greu de realizat ca urmare a numarului mare de tranzactii si operatiuni economice care se produc zilnic in cadrul intreprinderii.

In afara de aceasta, chiar daca ar fi posibila intocmirea unui nou bilant dupa fiecare tranzactie sau operatiune, el ar reflecta situatia noua, adica existentul elementelor de activ si pasiv la momentul respectiv, dar nu evidentiaza sub influenta caror modificari din perioada precedenta s-a ajuns la noua situatie. Aceasta se explica prin faptul ca in bilant nu pot fi prezentate miscarile si transformarile generate de tranzactiile si operatiunile economico-financiare care au avut loc in cursul perioadei. Din aceste considerente contabile a recurs la un alt procedeu specific conceput special in acest scop care sa permita inregistrarea, urmarirea si controlul, atat a existentului cat si a modificarilor care s-au produs in decursul unei perioade de gestiune asupra elementelor de activ, a datoriilor, a capitalurilor proprii, a veniturilor si cheltuielilor intreprinderii. Acest procedeu poarta denumirea de CONT fiind cel mai reprezentativ dintre toate procedeele contabilitatii.

Definitie: In general, contul poate fi definit ca fiind procedeul metodei contabilitatii folosit in mod curent pentru gruparea, ordonarea si sistematizarea informatiilor pentru evidenta si inregistrarea valorica in ordine cronologica si sistematica a existentei si miscarilor unui bun economic, resursa de finantare, sau proces economic pe o anumita perioada de timp.

In contabilitatea curenta se deschide cate un cont distinct pentru fiecare fel sau grupa de bunuri economice, resursa de finantare, proces economic sau rezultate financiare, cu ajutorul caruia se inregistreaza pe baze de documente justificative existenta la inceputul perioadei de gestiune a elementului pentru care s-a deschis contul, precum si modificarile acestuia determinate de tranzactiile si operatiunile economico-financiare din decursul perioadei de gestiune la care se refera.

Spre deosebire de bilant, care reflecta situatia elementelor patrimoniale la un moment dat avand o sfera de cuprindere din punct de vedere al continutului mai larga, contul are o sfera mult mai restransa referindu-se numai la unul din elementele patrimoniale cuprinse in bilant.

Pe baza datelor din fiecare cont se poate determina existentul de la sfarsitul perioadei prin relatia:

Sau

Orice cont deschis in contabilitatea curenta are un anumit continut economic determinat de insusi natura si caracteristicile elementului care se evidentiaza cu ajutorul contului respectiv si care poate sa reprezinte un bun economic, o resursa de finantare, un eveniment sau tranzactie precum si rezultatul financiar.

Contabilitatea are ca obiectiv principal sa prezinte existenta si starea elementelor patrimoniale la un moment dat cu ajutorul bilantului, precum si informatiile obtinute de entitate intr-o anumita perioada de timp.

Conturile sunt deschise pentru elemente de activ, elemente de pasiv, venituri si cheltuieli.

Intre cont ca instrument de lucru curent al contabilitatii si bilant ca instrument de raportare si sinteza contabila exista diferentieri ce se pot prezenta astfel: bilantul este un instrument de raportare globala de ansamblu a pozitiei financiare, a intreprinderii la un moment dat, in timp ce contul este un instrument de reprezentare individuala a elementelor patrimoniale in mod permanent.

Intre conturi si bilant exista o stransa legatura, in sensul ca se pleaca de la bilant si se ajunge prin intermediul conturilor la un nou bilant. Astfel, legatura dintre cont si bilant apara atat la inceputul anului cat si la sfarsitul acestuia.

La inceputul exercitiului financiar se creeaza legatura intre bilant si cont, in sensul ca valorile prevazute in bilantul de la sfarsitul exercitiului vor fi preluate ca solduri initiale ale conturilor in exercitiul financiar curent.

La sfarsitul exercitiului, se creeaza o legatura inversa in sensul ca soldurile finale ale conturilor vor fi utilizate pentru intocmirea bilantului la sfarsitul exercitiului curent.