CONTABILITATE Contabilitatea este stiinta si arta stapanirii afacerilor, in care scop se ocupa cu "masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obtinute din activitatea persoanelor fizice si juridice", in care scop "trebuie ss asigure inregistrarea cronologica și sistematica, prelucrarea, publicarea și pastrarea informațiilor cu privire la poziția financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie, atāst pentru cerintele interne ale acestora, cat si in relatiile cu investitorii prezenti și potentiali, creditorii financiari și comerciali, clientii, institutiile publice si alti utilizatori"

StiuCum Home » CONTABILITATE » contabilitate financiara
Oferta de informatii contabile
OFERTA DE INFORMATII CONTABILE Oferta de informatii reprezinta ansamblul informatiilor furnizate de catre intreprindere tertilor. In mod normal singurele situatii de care dispun utilizatorii externi sunt cele a caror publicare este obligatorie, adica bilantul, contul de profit si pierdere si anexa. La aceste trei conturi anuale (documente de sinteza) se adauga, pentru anumite intreprinderi, un tablou de finantare. Specialistii sunt de parere ca documentele de sinteza sunt rezultatul interactiunii a trei grupuri: societatile comerciale, utilizatorii si profesionistii contabili. Aceasta interactiune ar putea fi reprezentata grafic astfel: a)                     959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j b) c) cercul a) : reprezinta informatiile pe care intreprinderea accepta sa le publice; cercul b) : informatiile necesare utilizatorilor pentru fundamentarea deciziilor lor; cercul c) : informatiile pe care profesionistii contabili le pot produce si verifica. Zona pe care o acopera toate cercurile este zona informatiilor pe care intreprinderea accepta sa le furnizeze, profesionistii le pot produce si verifica si utilizatorii au nevoie de ele. Aceasta este zona informatiilor furnizate de documentele de sinteza. Bilantul 1.1. Abordari contemporane privind bilantul O prima grupa de abordari sunt centrate pe conceptul de patrimoniu. Plecand de la conceptul de patrimoniu bilantul poate fi interpretat de o maniera economica, juridica sau economico-juridica. Din punct de vedere economic, bilantul prezinta capitalurile titularului de patrimoniu. Capitalurile sunt reprezentate atat sub aspectul originii lor, respectiv resursele (aporturi de capital, rezerve, datorii, beneficii etc.), cat si al modului de utilizare (bunuri economice, creante, pierderi etc.). Acest mod de interpretare genereaza ecuatia economica a bilantului: Pe plan procedural, aceasta ecuatie este echivalenta cu ecuatia: Abordat din punct de vedere juridic, un bilant reflecta: in activ, drepturile de proprietate si de creanta, clasificate intr-o ordine rationala; in pasiv, datoriile intreprinderii fata de terti si datoriile acesteia fata de aportorii de capitaluri, clasificate intr-o ordine rationala. Bilantul juridic s-ar putea prezenta astfel: ACTIV                     959f53j                      959f53j                      959f53j      PASIV (drepturi de proprietate si de              (capitaluri proprii) creanta)                      959f53j                      959f53j                      959f53j     (datorii sau capitaluri imprumutate)                      959f53j

 

O a doua grupa de abordari sunt centrate pe finalitatea bilantului de a raspunde nevoilor analizei economico-financiare.

In cadrul acestor abordari de detaseaza ca importanta bilantul functional care grupeaza elementele bilantiere pe functiile intreprinderii.

                     959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j                

Activ imobilizat                     959f53j      Capitaluri proprii Stocuri (+)                     959f53j                      959f53j                     Creante clienti (-) Datorii fata de furnizori              Datorii financiare                      959f53j                                   959f53j                   Titluri de plasament (+) Disponibilitati

Functia                     959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j Functia de

Investitii                     959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j                     finantare

Functia de

Exploatare

Functia de

trezorerie

Pornind de la bilantul prezentat mai sus, prin efectuarea unor retratari (reclasificarea activelor si pasivelor in functie de durata lor), se poate ajunge la bilantul financiar.

                     959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j            

Active imobilizate                     959f53j   Capitaluri permanente Stocuri Creante                     959f53j                  Datorii comerciale, salariale,                      959f53j                      959f53j         fata de stat Disponibilitati                     959f53j         Imprumuturi bancare pe                      959f53j                      959f53j            termen scurt                      959f53j                      959f53j         termen scurt

                     959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j                              959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j                                          959f53j                      959f53j                      959f53j            

                     959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j                              959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j        

Acest model permite calculul urmatorilor indicatori:

fond de rulment;

fondul de rulment

nevoia (necesar) de fond de rulment;

trezoreria neta.

Fondul de rulment = Capitaluri permanente - active imobilizate

Nevoia de fond de rulment = Stocuri + creante - datorii comerciale

Trezoreria neta = Disponibilitati - imprumuturi bancare pe termen scurt

Indicatorii prezentati se reunesc in relatia ce reflecta echilibrul financiar:

Fond de rulment - Necesarul in fond de rulment = Trezoreria neta

(FR)                     959f53j              (NFR)                     959f53j              (TN)

A treia grupa de abordari sunt de sorginte anglo-saxona. Intr-o astfel de viziune sunt excluse judecatile patrimoniale. Bilantul este documentul de sinteza care prezinta situatia financiara a intreprinderii.

Spre deosebire de multe tari europene, in care activele bilantiere sunt prezentate in ordinea crescatoare a lichiditatii lor, iar pasivele, in ordinea crescatoare a exigibilitatatii lor, in Statele Unite, firmele isi prezinta activele si pasivele in ordinea descrescatoare a lichiditatii, respectiv exigibilitatii lor. Aceasta clasificare denota un element al culturii contabile de tip american, accentul pus pe elementele pe termen scurt: lichiditatile si exigibilitatile imediate, prezentate ca prime elemente ale structurilor bilantiere:

Assets (Active)                     959f53j                      959f53j     Liabilities (Datorii) Current assets (active pe                      959f53j               Current liabilities (datorii pe termen scurt)                     959f53j              termen scurt) Tangibles assets (imobilizari                Noncurrent liabilities (datorii pe corporale)                     959f53j                      959f53j   termen mediu si lung) Intangible assets (imobilizari                Shareholders equity (situatia neta) necorporale)

1.2. Bilantul in viziunea Uniunii Europene

Eforturile facute de Uniunea Europeana pe linia armonizarii sistemelor de contabilitate si a intocmirii rapoartelor societatilor comerciale, s-au concretizat in directivele la care sunt supuse statele membre.

Directiva a IV-a (iulie 1978) a vizat, cu predilectie, coordonarea dispozitiilor nationale cu privire la structura si continutul conturilor anuale si ale raportului de gestiune, modurile de evaluare cat si la publicarea acestor documente. Directivele nu sunt legi, deci nu au un caracter imperativ pentru statele membre. Directivele contabile nu au condus la prezentarea identica a conturilor anuale ale societatilor statelor membre deoarece ele lasa statelor membre un numar mare de optiuni si de dispozitii care incep cu expresia "statele membre pot autoriza .".

In ceea ce priveste bilantul Directiva a prevazut doua scheme:

o forma bilaterala (forma de cont);

ACTIV                     959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j                      959f53j         PASIV

A. Capital subscris nevarsat                A. Capitaluri proprii B. Cheltuieli de constituire                   B. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli C. Activ imobilizat                     959f53j           C. Datorii D. Activ circulant                     959f53j   D. Conturi de regularizare E. Conturi de regularizare          E. Beneficiul exercitiului F. Pierderea exercitiului

o forma lista;

A.   Capital subscris nevarsat B.    Cheltuieli de constituire C.   Activ imobilizat D.   Activ circulant E.    Conturi de regularizare F.    Datorii a caror valoare reziduala nu este superioara unui an G.   Activul circulant (inclusiv E) care depaseste datoriile cu durata reziduala mai mica sau egala cu un an H.   Marimea totala a elementelor de activ dupa deducerea datoriilor a caror valoare reziduala nu este superioara unui an I.       Datorii a caror valoare reziduala este superioara unui an J.      Provizioane pentru riscuri si cheltuieli K.   Conturi de regularizare L.    Capitaluri proprii

Remarci:

Ø      capitalul social subscris nevarsat prezentat ca element al activului se refera de fapt la creantele intreprinderii asupra asociatilor pentru capitalul subscris dar nevarsat inca. Directiva lasa posibilitatea inscrierii acestei creante ca prima rubrica a activului sau in categoria activelor circulante;

Ø      cheltuielile de constituire sunt inscrise distinct inaintea activelor imobilizate. Directiva lasa si posibilitatea inscrierii lor ca un element component al imobilizarilor necorporale;

Ø      primul model de bilant prevede inscrierea distinca a pierderii in activ si a profitului in pasiv, dar se lasa posibilitatea inscrierii acestora in capitaluri proprii;

Ø      modelul lista este orientat spre analiza economico-financiara si anume: prezentarea datoriilor pe categorii de exigibilitate, prezenta unor indicatori precum nevoia in fond de rulment etc.

1.3. Bilantul in Romania

Criteriul principal il reprezinta provenienta pentru pasive si destinatia pentru active;

Criteriul secundar (care actioneaza in interiorul grupelor formate de primul criteriu) il reprezinta ordinea crescatoare a lichiditatii pentru active si ordinea crescatoare a exigibilitatii pentru pasive.

Elemente din activ sunt prezentate in valori nete, rezultate din valorile brute corectate cu deprecierile constatate pe parcursul exercitiului. Informatiile bilantiere se refera la doua exercitii consecutive: sfarsitul exercitiului precedent si sfarsitul exercitiului recent incheiat.

Activul bilantier

Activele reprezinta elemente care au valoare economica pentru intreprinderi.

Potrivit IASC "un activ reprezinta o resursa controlata de catre intreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute si de la care se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare pentru intreprindere".

In Romania se permite inregistrarea unor cheltuieli in activ. Capitalizarea (inscrierea in activ) lor are ca obiect repartizarea lor prin amortizarea asupra mai multor exercitii (ani contabili).

I.            Activele imobilizate sunt acele bunuri si valori care, avand in vedere destinatia lor, au vocatia sa ramana o perioada indelungata (de regula, mai mare de un an) in intreprindere. Ele nu se consuma dupa prima utilizare. Criteriului de utilizare i se adauga cel de proprietate juridica.

Ø      Imobilizarile necorporale

Desi pare paradoxal, datorita pozitiei pe care o ocupa (prima categorie de imobilizari), ele sunt definite de o maniera reziduala: alte imobilizari decat cele corporale si financiare.

a)          Cheltuieli de constituire reprezinta cheltuieli generate de infiintarea intreprinderii, dezvoltarea ulterioara a acesteia. Trebuie remarcat faptul ca nu se precizeaza conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca aceste cheltuieli pentru a fi inscrise in activ. In unele tari aceste conditii se refera la volumul lor, la neafectarea lor asupra unei productii viitoare.

Intreprinderea trebuie sa fixeze un plan de amortizare irevocabil, pentru o durata de maximum cinci ani.

b)      Cheltuieli de cercetare dezvoltare

Cheltuielile de cercetare si dezvoltare pot fi considerate ca un ansamblu de lucrari intreprinse in scopul cresterii volumului de cunostinte stiintifice si tehnice, precum si al introducerii de noi aplicatii. In continutul lor se disting:

i. Lucrarile de cercetare fundamentala intreprinse din pura curiozitate stiintifica (cercetare fundamentala pura), fie pentru a aduce o contributie teoretica la rezolvarea unor probleme tehnice (cercetare fundamentala orientata);

ii. Cercetare aplicativa, vizeaza descoperirea unor solutii de rezolvare a unor probleme tehnice concrete;

iii. Dezvoltarea, vizeaza productia de materiale, dispozitive, produse, procedee, sisteme si servicii noi, precum si ameliorarea substantiala a celor vechi.

Atat cheltuielile de cercetare cat si cele de dezvoltare sunt capitalizabile (activabile) numai in conditiile in care este vorba de proiecte individualizabile in mod clar, pentru care se poate calcula un cost distinct recuperabil (prin amortizare) in timp si care sa aiba sanse mari de reusita tehnica si de rentabilitate comerciala.

Ca si cheltuielile de constituire, cheltuielile de cercetare dezvoltare sunt amortizabile pe o perioada de cinci ani.

c)          Alte imobilizari necorporale se refera la concesiuni, brevete, licente, marci, alte drepturi si valori similare, fondul comercial, programe informatice.

Concesiunea se refera la un contract prin care o persoana numita concendent cedeaza, contra plata, unei alte parti, numita concesionar, pe o perioada determinata, dreptul de exploatare a unor bunuri sau de exercitare a unei activitati. Concesiunea poate fi publica sau privata.

Concesiunea privata este dreptul acordat de administratia publica unei intreprinderi, de a ocupa sau de a exploata o proprietate a domeniului public.

Concesiunea privata reprezinta dreptul acordat de o firma unui tert de a fi agentul sau reprezentantul sau pe un teritoriu geografic precis, in legatura cu comercializarea unor produse sau servicii. Concesiunea se amortizeaza pe o durata egala cu cea a contractului de concesiune.

Brevetul se refera la titluri care dau inventatorului unui produs sau unui procedeu monopolul de exploatare pe o perioada de timp. Se pot amortiza de unitatea care le detine pe o perioada monopolului de exploatare.

Licenta este o imobilizare necorporala implicata in general de utilizarea brevetelor. Fara a ceda brevetul sau titularul acestuia poate sa consimta unui tert dreptul de exploatare: se spune, atunci, ca titularul acorda tertului, contra unei redevente, o licenta de exploatare.

Marca este considerata marca de fabrica, de comert sau de serviciu etc. Marcile fac obiectul unei protectii pe o durata nelimitata in timp si nu pot face obiectul, in principiu, pentru amortizare. Dimpotriva aceste marci pot face obiectul provizioanelor pentru depreciere.

Programele informatice desi se prezinta sub forma unui bun corporal (suport tehnic de natura dischetelor, CD-lor etc.), un atare bun nu este decat un element accesoriu prestatiei intelectuale necesare pentru elaborarea programelor. Modul de contabilizare este diferit, dupa cum ele sunt create de intreprindere pentru uzul propriu, achizitionate de la terti si utilizate in cadrul acesteia, sau in sfarsit sunt pentru uzul comercial. Valoarea lor se amortizeaza in functie de durata probabila de utilizare, care nu poate sa depaseasca o perioada de cinci ani.

Fondul comercial reprezinta elementele necorporale care fac obiectul unei evaluari si unei contabilizari separate in bilant si care concura la mentinerea si la dezvoltarea potentialului intreprinderii.

Fondul comercial nu trebuie confundat cu fondul de comert.

In principiu fondul comercial este supus amortizarii. De altfel, Directiva a IV-a exprima cu claritate: elementele care figureaza la postul "Fond comercial", conform terminologiei utilizate de aceasta directiva, trebuie sa fie amortizate intr-un termen maxim de cinci ani.

Regulamentul contabil din Romania precizeaza: "Fondul comercial, de regula, nu este supus amortizarii. Daca se constata o depreciere ireversibila, aceasta poate fi amortizata."

Ø      Imobilizari corporale

Caracteristicile principale ale imobilizarilor corporale sunt urmatoarele:

ele sunt achizitionate, produse pentru a fi utilizate in activitatea unitatii economice o perioada indelungata de timp;

durata lor de utilizare este relativ lunga si pot sa fie amortizate;

aceste bunuri sunt de natura corporala: au o existenta materiala si se disting astfel de imobilizarile necorporale.

In contabilitate, imobilizarile corporale sunt delimitate pe obiecte de evidenta. Fiecare mijloc fix este trecut in registrul numerelor de inventar (registru pentru evidenta operativa a mijloacelor fixe).

Imobilizarile corporale in curs sunt acele imobilizari, aflate in diferite faze de executie sau finalizate, dar nereceptionate.

Imobilizarile care fac obiectul deprecierilor sunt supuse procesului de diminuare sistematica a valorii care ia forma amortizarilor, sau de corectare temporara a valorii, care imbraca forma provizioanelor pentru depreciere.

Corespunzator celor patru momente in care se realizeaza evaluarea elementelor patrimoniale, intrarea in patrimoniu, inventarul, inchiderea exercitiului si iesirea din patrimoniu, imobilizarile corporale sunt evaluate pe baza urmatoarelor valori:

Valoarea de intrare sau valoarea contabila:

Costul de achizitie al imobilizarilor achizitionate cu titlu oneros;

Costul de productie al imobilizarilor construite sau produse de intreprindere;

Valoarea de utilitate pentru imobilizarile aduse ca aport, obtinute cu titlu gratuit sau prin donatie.

Valoarea de inventar:

Cu ocazia inventarierii, evaluarea activelor imobilizate se face la valoarea actuala sau de utilitate a fiecarui element.

Valoarea bilantiera este stabilita la inchiderea exercitiului prin compararea valorii de intrare (valoarea contabila) a imobilizarilor cu valoarea de utilitate (valoarea actuala) stabilita cu ocazia inventarierii.

Valoarea de iesire din patrimoniu.

De regula, la iesirea din patrimoniu, imobilizarile corporale sunt inregistrate la valoarea lor de intrare. Valoarea neamortizata a unui bun cedat genereaza, in mod logic, o cheltuiala exceptionala privind operatiile de capital.

Ø          Imobilizarile financiare reprezinta titluri si creante financiare, in special sub forma de imprumuturi acordate. In structura lor sunt cuprinse titlurile de participare, titlurile imobilizate in activitatea de portofoliu, alte titluri imobilizate si creante imobilizate.

Titluri de participare reprezinta drepturi sub forma de actiuni sau alte titluri de valoare, in capitalul altor unitati patrimoniale, care asigura intreprinderii detinatoare, in primul rand, exercitarea unui control sau influente, dar si realizarea unui venit financiar.

Titluri imobilizate din activitatea de portofoliu - pentru o intreprindere, activitatea de portofoliu consta in a investi toate sau o parte din activele sale intr-un portofoliu de titluri, pentru a obtine, la o scadenta mai mare sau mai mica, o rentabilitate satisfacatoare.

Alte titluri imobilizate, spre deosebire de celelalte doua categorii de titluri detinerea lor nu este judecata utila pentru activitatea intreprinderii. Detinerea durabila este mai degraba suportata decat voita.

Creantele imobilizate includ creantele legate de participatii, imprumuturi acordate pe termen lung si alte creante imobilizate de natura depozitelor, garantiilor si cautiunilor platite.

II. Activele circulante cuprind elementele care, luate individual, datorita destinatiei si naturii lor, nu au vocatia sa ramana durabil in intreprindere, cu exceptia acelora legate de particularitatile ei. Cunoasterea informatiilor privind activele circulante ale intreprinderii este utila din multe puncte de vedere. Sa retinem, deocamdata, nevoia de a-l pune in relatie cu indatorirea pe termen scurt, la fel cum indatorirea pe termen lung si capitalurile proprii sunt contrapuse activului imobilizat, pentru aprecierea structurii financiare a intreprinderii. De asemenea, putem vorbi despre nevoia de a proceda la unele rationamente financiare: calculul duratei de rotatie a stocurilor, termenele de incasare a creantelor - clienti etc.

Ø          Stocurile si productia in curs de executie reprezinta ansamblul bunurilor si serviciilor care intervin in cadrul ciclului de exploatare, fie pentru a fi revandute in aceeasi stare sau la terminarea procesului de productie, fie pentru a fi consumate cu ocazia primei utilizari. In modelul bilantier din tara noastra, sunt individualizate urmatoarele categorii de bunuri:

stocuri de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar si baracamente;

stocuri aflate la terti (reprezinta diferite valori materiale de natura stocurilor aflate in curs de aprovizionare, trimise spre prelucrare la terti, aflate in custodie sau consignatie la terti);

productia in curs de executie;

semifabricate;

produsele finite;

produsele reziduale (sunt elemente secundare rezultate din procesul de fabricatie: rebuturi, materiale recuperabile, deseuri);

animalele;

marfuri;

ambalaje.

Daca valoarea de inventar a stocurilor si productiei in curs de executie este mai mica decat valoarea de intrare, intreprinderea trebuie sa constituie, pentru minusul de valoare constatat, provizioane pentru deprecierea acestor elemente, astfel incat in bilant sa fie prezentate la valoarea lor actuala.

Ø          Avansuri acordate furnizorilor (furnizori - debitori) reprezinta, in esenta, creante generate de acordarea unor sume de bani furnizorilor, inaintea executiei comenzilor sau contractelor.

Ø          Clienti si conturi asimilate cuprind creante sub forma de clienti, efecte de primit, clienti incerti sau in litigiu si clienti - facturi de intocmit.

creante clienti corespund facturilor de vanzare de bunuri, executare de lucrari si prestare de servicii, care nu au fost incasate pana la data inchiderii exercitiului;

efectele de primit sunt creante generate in momentul in care clientii au acceptat o cambie sau au primit un bilet la ordin. Ambele documente sunt efecte comerciale, adica titluri negociabile care reprezinta creante decontabile, la vedere sau pe termen scurt, in beneficiul persoanelor care le poseda.

Cambia reprezinta un inscris prin care o persoana numita tragator da ordin unei alte persoane, numita tras, sa plateasca o suma determinata, la vedere sau la o anumita data, unei terte persoane numite beneficiar.

Biletul la ordin este un inscris prin care o persoana, numita subscriptor, se angajeaza sa verse, la o anumita data, o suma determinata, unei alte persoane, numita beneficiar.

clienti incerti sau in litigiu reprezinta creantele fata de clienti incerti, rau platnici, dubiosi sau aflati in litigiu;

clienti - facturi de intocmit se refera la creantele generate de livrari catre terti, pentru care nu s-au intocmit facturi.

Ø      Alte creante se refera la creante salariale, sociale si fiscale determinate ca net al operatiilor de decontare cu personalul, organismele sociale si bugetul statului.

Ø      Decontari cu asociatii privind capitalul reprezinta creanta neta a relatiilor intreprinderii cu actionarii sai, referitoare la gestiunea capitalului social.

Ø      Titlurile de plasament sunt titluri achizitionate de intreprindere, in vederea realizarii unui castig de capital sau de venit, intr-un termen scurt. In structura titlurilor de plasament sunt cuprinse: actiuni cotate, obligatiuni, bonuri de tezaur si bonuri de casa pe termen scurt, actiuni si obligatiuni emise si rascumparate de intreprindere, titluri de creante negociabile.

Ø      Disponibilitatile sunt reprezentate in bilantul intreprinderilor romanesti printr-o serie de posturi: conturi la banci in lei si devize, in tara; conturi la banci in devize, in strainatate; casa in lei; casa in devize; acreditive in lei, in devize; valori de incasat; alte valori.

III.       Conturi de regularizare

Existenta lor reprezinta o consecinta a aplicarii principiului independentei exercitiului, care presupune inregistrarea cheltuielilor si veniturilor in exercitiul caruia i se cuvin. In cadrul grupului de posturi privind "conturile de regularizare si asimilate - activ" fac parte: cheltuielile constatate in avans, decontarile din operatii in curs de clarificare si diferente de conversie activ.

Ø      Cheltuielile constatate in avans sunt cheltuieli inregistrate in cursul exercitiului, dar care corespund cumpararilor de bunuri sau de servicii a caror furnizare sau prestare trebuie sa intervina ulterior.

Ø      Decontarile din operatii in curs de clarificare se refera la sumele in curs de lamurire (amenzi, locatii, cheltuieli de judecata sau rezultate din unele operatii efectuate in conturi bancare), pentru care nu exista documente. Contul in cauza si postul bilantier aferent reprezinta, mai degraba, un cont tranzitoriu sau de asteptare.

Ø      Diferente de conversie-activ reprezinta pierderi latente din creante sau din datorii exprimate in monede straine. Ele sunt determinate ca diferenta intre valoarea de intrare, in lei, a creantelor si datoriilor exprimate in devize, stabilita la cursul zilei operatiei de vanzare sau de cumparare, si valoarea in lei a acestora, la cursul ultimei zile a exercitiului.

IV. Prime privind rambursarea obligatiunilor reprezinta cheltuieli financiare capitalizate. Ele se stabilesc ca diferenta intre pretul de rambursare al obligatiunilor si pretul de emisiune. Prezenta lor in activ este datorata necesitatii de echilibrare a activului cu pasivul, deoarece, in urma emisiunii de obligatiuni de catre o intreprindere, activul creste, prin majorarea masei disponibilitatilor (la nivelul pretului de emisiune), in timp ce pasivul creste, prin majorarea masei capitalurilor imprumutate (la nivelul pretului de rambursare). Primele privind rambursarea obligatiunilor sunt supuse amortizarii, pe toata durata imprumutului din emisiunea de obligatiuni.

Pasivul bilantier

Potrivit IASC:

- "capitalul propriu reprezinta interesul rezidual al actionarilor in activele unei intreprinderi dupa deducerea tuturor datoriilor sale".

- "o datorie reprezinta o obligatie actuala a intreprinderii ce decurge din evenimente trecute si prin decontarea careia se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care incorporeaza beneficiile economice".

I. Capitalurile proprii exprima numai pasivul intern al intreprinderii. Pastrand structura capitalurilor proprii relevata de bilantul intreprinderilor romanesti, vom definii si caracteriza urmatoarele elemente:

Ø      Capital social este sursa generata initial de aporturile in natura si in bani ale asociatilor. Pe parcursul vietii intreprinderii, capitalul social poate fi modificat ca urmare a operatiilor de crestere si de reducere de capital.

Ø      Primele legate de capital se refera la primele de emisiune, de aport si de fuziune. Aceste surse sunt generate de operatii de crestere a capitalului realizate prin emisiunea de noi actiuni sau parti sociale, cumparate in numerar sau care vin sa remunereze aporturile in natura, precum si de operatiile de fuziune, care presupun, la randul lor, emisiunea de actiuni noi.

Ø      Diferentele din reevaluare reprezinta contrapartida plusului de valoare degajat asupra ansamblului imobilizarilor, in cursul operatiei de reevaluare.

Ø      Rezervele sunt, in principiu, beneficii ale anilor precedenti capitalizate de intreprindere, in mod durabil, pana la decizia contrara a organelor competente.

Ø      Rezultatul reportat reprezinta rezultatul sau partea din rezultat a carui afectare financiara a fost amanata de adunarea generala a actionarilor sau asociatilor.

Ø      Rezultatul exercitiul se determina fie prin calcularea variatiei situatiei nete, intre sfarsitul si inceputul exercitiului, fie ca diferenta intre venituri si cheltuieli.

Ø      Fondurile sunt constituite prin modalitati precis explicitate si pentru un scop precizat.

Ø      Subventiile pentru investitii sunt surse de finantare alocate de la bugetul statului sau pe alte cai, de care beneficiaza o intreprindere, pentru procurarea sau producerea de echipamente sau a altor bunuri de natura imobilizarilor.

II. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli sunt destinate acoperirii de riscuri si cheltuieli pe care evenimente survenite sau in curs de desfasurare le fac probabile si al caror obiect este determinat cu precizie, dar a caror realizare este incerta. Acestea se clasifica in provizioane pentru riscuri si provizioane pentru cheltuieli.

Provizioanele pentru riscuri traduc existenta unor riscuri privind plati previzibile, la sfarsitul exercitiului, dar care comporta un element de incertitudine in privinta marimii si realizarii lor.

Provizioanele pentru cheltuieli se refera cu predilectie, la provizioanele pentru cheltuieli de repartizat asupra mai multor exercitii.

III. Datoriile sunt surse de finantare externe puse la dispozitia unei intreprinderi, fie de obligatari si de institutii de credit, fie de furnizori, fie de alti terti. Gruparea lor presupune: imprumuturi si datorii asimilate; furnizori si conturi asimilate; avansuri primite de la clienti si alte datorii (sociale, fiscale, fata de asociati si actionari, datorii fata de creditori etc.).

IV. Conturile de regularizare si asimilate

Problematica acestor conturi se analizeaza similar si simetric cu cea a conturilor de regularizare si asimilate, cuprinse in structura activului. Cuprind: veniturile constatate in avans, decontarile din operatii in curs de clarificare si diferentele de conversie - pasiv.

2. Contul de profit si pierdere

Contul de profit si pierdere sau contul de rezultate este documentul contabil de sinteza care masoara performantele activitatii unei intreprinderi, in cursul unei perioade date.

Masurarea performantelor intreprinderii vizeaza, in mod esential, masurarea profitului, care poate fi abordata astazi din trei unghiuri de vedere:

patrimonial,

economic;

financiar.

Din punct de vedere patrimonial, masurarea profitului intreprinderii pleaca de la ecuatia juridica a bilantului:

ACTIVE - PASIVE = CAPITALURI PROPRII

Prin compararea capitalurilor proprii aferente a doua exercitii succesive, se poate determina rezultatul:

Pentru a fi completa aceasta relatie, ea trebuie corectata cu eventualele modificari de capital social si cu distribuirile de dividende realizate in cursul exercitiului financiar-contabil:

Din punct de vedere economic, rezultatul exercitiului se calculeaza ca diferenta intre venituri si cheltuieli:

VENITURI - CHELTUIELI = REZULTATUL EXERCITIULUI

Din punct de vedere financiar, rezultatul exercitiului apare ca variatia trezoreriei intreprinderii in cursul perioadei, prin compararea fluxurilor de incasari cu cele de plati.

Practica contabila contemporana permite conturarea unei tipologii de prezentare a contului de profit si pierdere, care are la baza doua criterii:

a)        clasificarea conturilor de profit si pierdere dupa forma de prezentare:

sub forma bilaterala sau forma cont;

sub forma de lista.

b)        clasificarea conturilor de profit si pierdere dupa continutul informational:

cont cu prezentarea destinatiei cheltuielilor si veniturilor;

cont cu prezentarea dupa natura economica a cheltuielilor si veniturilor.

Practica prezentarii contului de profit si pierdere in forma lista verticala si pe functiuni ale intreprinderii (sau dupa criteriul centrelor de costuri) este intalnita, in special, in tarile anglo-saxone, cu un sistem contabil de intreprindere de tip monist, in care contabilitatea financiara este conectata cu contabilitatea de gestiune, cat si in alte tari unde normalizatorul contabil a prevazut si aceasta alternativa.

Aceasta forma de prezentare a contului de rezultate raspunde mai bine nevoilor informationale ale managerilor, deoarece ofera in mod direct datele necesare gestiunii firmei (in special, costul vanzarilor), asa cum rezulta din urmatoarea schema simplificata:

Cifra de afaceri

Costul productiei vandute

= Marja

Cheltuieli externe si interne, altele decat cheltuielile de productie

= REZULTAT

De regula, prezentarea contului de profit si pierdere dupa natura veniturilor si cheltuielilor se intalneste in tarile cu un sistem contabil de intreprindere de tip dualist, caracterizat prin deconectarea, in diverse grade, a contabilitatii financiare de contabilitate de gestiune. Prezentarea contului de rezultate dupa natura veniturilor si cheltuielilor este considerata ca raspunde contabilitatii generale deoarece prezinta marimea valorii adaugate de intreprindere si explica modul ei de impartire intre participantii la crearea acestei valori.

Organismul international de normalizare contabila considera contul de profit si pierdere ca un component al ansamblului de situatii financiare destinate procesului de informare financiara.

Elementele de venituri si cheltuieli sunt definite dupa cum urmeaza:

"Veniturile constituie cresteri ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de intrari sau cresteri ale activelor sau descresteri ale datoriilor, care se concretizeaza in cresteri ale capitalului propriu, altele decat cele rezultate din contributii ale actionarilor.

Cheltuielile constituie diminuari ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor sau cresteri ale datoriilor, care se concretizeaza in reduceri ale capitalului propriu, altele decat cele rezultate din distribuirea acestora catre actionari".

Modelul de prezentare a contului de profit si pierdere in tara noastra

Incepand cu 01.01.1994 s-a introdus modelul contului de profit si pierdere in forma lista, cu prezentarea cheltuielilor si veniturilor dupa natura lor economica.

Desi normele contabile romanesti raspund armonizarii cu prevederile Directivei a IV-a europene, acestea nu creeaza posibilitatea optiunii intre mai multe modele de prezentare a contului de rezultate.

Intr-o forma schematica, contul de profit si pierdere se prezinta:

1. Venituri din exploatare

2. Cheltuieli din exploatare

3. Rezultat din exploatare

4. Venituri financiare

5. Cheltuieli financiare

6. Rezultatul financiar

7. Rezultatul curent al exercitiului

8. Venituri exceptionale

9. Cheltuieli exceptionale

10. Rezultat exceptional

11. Venituri totale

12. Cheltuieli totale

13. Rezultatul brut al exercitiului

14. Impozit pe profit

15. Rezultatul net al exercitiului.

Veniturile si cheltuielile din exploatare

In varianta romaneasca a contului de profit si pierdere, veniturile din exploatare cuprind:

venituri din vanzarea marfurilor;

productia vanduta;

venituri din productia stocata;

venituri din productia de imobilizari

venituri din subventii de exploatare;

venituri din provizioane privind exploatarea.

Veniturile din vanzarea marfurilor sunt intalnite la intreprinderile comerciale, dar si la alte tipuri de intreprinderi cu activitate de distributie. Acestea sunt evaluate la pret de vanzare.

Veniturile din productia vanduta include veniturile din vanzarea de produse finite, semifabricate, produse reziduale, executarea de lucrari, prestari de servicii, venituri din redevente, din chirii, venituri din activitati anexe.

Cifra de afaceri se obtine prin insumarea veniturilor din vanzarea marfurilor si a veniturilor din productia vanduta.

Venituri din productia stocata reprezinta variatia in plus sau in minus, intre valoarea la cost de productie a stocurilor de produse si productie in curs de executie, de la finele perioadei si valoarea initiala a acestor stocuri, fara a lua in considerare provizioanele constituite pentru depreciere.

Venituri din productia imobilizata reprezinta costul lucrarilor si cheltuielilor efectuate de unitatea patrimoniala, pentru ea insasi, si inregistrate ca active imobilizate corporale si necorporale.

Venituri din subventii de exploatare reprezinta sumele primite cu titlu gratuit pentru finantarea activitatii de exploatare, sume alocate din partea statului, colectivitatilor publice etc.

Alte venituri din exploatare se refera la venituri din creante reactivate si alte venituri din exploatare, altele decat cele prezentate anterior.

Venituri din provizioane privind exploatarea reprezinta venituri din diminuarea sau anularea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli, pentru deprecierea imobilizarilor si activelor circulante aferente activitatii de exploatare.

Veniturile din exploatare sunt conectate cu cheltuielile de exploatare, reprezentate de:

cheltuieli privind marfurile;

cheltuieli cu materiile prime;

cheltuieli cu materialele consumabile;

cheltuieli cu energia si apa;

alte cheltuieli materiale;

cheltuieli cu lucrarile si serviciile executate de terti;

cheltuieli cu impozite, taxe si varsaminte asimilate;

cheltuieli cu remuneratiile personalului;

cheltuieli privind asigurarile si protectia sociala;

alte cheltuieli de exploatare

cheltuieli cu amortizari si provizioane.

Veniturile si cheltuielile financiare

In categoria veniturilor financiare sunt incluse:

venituri din participatii, alte imobilizari financiare;

venituri din titluri de plasament;

venituri din diferente de curs valutar;

venituri din dobanzi;

alte venituri financiare;

venituri din provizioane.

Venituri din participatii, alte imobilizari financiare sunt formate din dividende incasate din participatiile la capitalul altor societati si din alte titluri imobilizate si dobanzi aferente creantelor imobilizate.

Venituri din titluri de plasament reprezinta venituri nete rezultate din vanzarea titlurilor de plasament, atunci cand pretul de vanzare al acestor titluri este superior valorii de achizitie.

Venituri din diferente de curs valutar

Venituri din dobanzi

Alte venituri financiare se refera la sconturile obtinute de la furnizori si alti creditori cat si alte venituri financiare.

Venituri din provizioane.

In cheltuielile activitatii financiare sunt incluse:

Pierderi din creante legate de participatii reprezinta pierderi din creantele imobilizate ale intreprinderii;

Cheltuieli privind titlurile de plasament cedate;

Cheltuieli din diferenta de curs;

Cheltuieli privind dobanzile;

Alte cheltuieli financiare reprezentate prin sconturile acordate clientilor, debitorilor sau bancilor si alte cheltuieli financiare;

Cheltuieli cu amortizarile si provizioanele (provizioane pentru riscuri si cheltuieli, pentru deprecierea imobilizarilor financiare si a titlurilor de plasament)

Venituri si cheltuieli exceptionale

Veniturile exceptionale cuprind veniturile provenite din:

Operatii de gestiune, au un caracter accidental dar sunt legate de activitatea de exploatare, cum sunt primirea de donatii de active circulante, drepturi de personal neridicate si prescrise, venituri din despagubiri si penalitati si alte venituri exceptionale din operatii de gestiune;

Operatii de capital, cuprind veniturile din vanzarea activelor imobilizate, subventiile pentru investitii virate la rezultatul exercitiului;

Provizioane.

Cheltuielile exceptionale:

Operatii de gestiune: pierderi de stocuri datorate calamitatilor, pierderi din debite prescrise sau din debitori insolvabili, valoarea despagubirilor, amenzilor si penalitatilor datorate sau platite etc;

Operatii de capital;

Amortizari si provizioane, respectiv cheltuieli exceptionale efectuate ca urmare a amortizarilor si provizioanelor cu caracter exceptional, cum sunt: cheltuieli pentru constituirea provizioanelor reglementate, cheltuieli exceptionale privind amortizarea imobilizarilor corporale sau necorporale.

In contul de profit si pierderi, veniturile si cheltuielile sunt recunoscute la data angajarii lor, indiferent de data incasarii veniturilor sau platii cheltuielilor.

Soldurile intermediare de gestiune - reprezinta o prezentare economica a contului de profit si pierdere. Acestea sunt utilizate in analiza economico-financiara a intreprinderii si la intocmirea conturilor nationale.

Productia exercitiului - se obtine prin insumarea unor elemente eterogene din punct de vedere al evaluarii.

Desi nu este un sold intermediar de gestiune, ci un post al contului de rezultate, cifra de afaceri reprezinta un indicator global al vanzarilor, din activitatea de distributie si cea de productie.

Valoarea adaugata - indicator impus de contabilitatea nationala. La nivel national prin insumarea valorii adaugate se obtine PIB. Aceasta exprima o creare de valoare sau o crestere de valoare pe care intreprinderea o aduce bunurilor si serviciilor provenind de la terti.

Excedentul brut de exploatare masoara eficienta capitalului economic. Reprezinta sursa rezultata din exploatare si folosita pentru mentinerea si dezvoltarea potentialului utilizate si a statului.

Rezultatul exploatarii - reprezinta rezultatul degajat din activitatea de exploatare, normala si curenta a intreprinderii. Acest sold de gestiune constituite primul element de masurare a rentabilitatii economice, independent de politica financiara a intreprinderii si incidenta elementelor exceptionale.

Rezultatul net al exercitiului este ultimul sold de gestiune si exprima rezultatul degajat de intreaga activitate a intreprinderii, in cursul unui exercitiu.

Capacitatea de autofinantare este surplusul monetar potential generat de activitatea acesteia. Ea reprezinta o contributie esentiala a activitatilor curente la variatia fondului de rulment net global.

CAF se poate calcula plecand de la rezultatul exercitiului:

Rezultatul exercitiului

+ cheltuielile cu amortizarile

+ cheltuielile cu provizioanele (din exploatare, financiare si exceptionale)

veniturile din provizioane (din exploatare, financiare si exceptionale)

+ valorile contabile ale activelor cedate

veniturile din vanzarea imobilizarilor

subventiile pentru investitii virate la venituri

= Capacitatea de autofinantare

Acest indicator are insa anumite limite. Printre acestea am putea mentiona:

CAF reprezinta un surplus monetar potential, deoarece nu ia in consideratie decalajele de plata. Ea nu devine un flux disponibil de trezorerie decat dupa incasarea veniturilor si plata cheltuielilor.

CAF este influentata de politicile contabile si fiscale ale intreprinderii.

3. Anexa

Informatiile furnizate de bilant si contul de profit si pierdere nu sunt suficiente pentru a prezenta o imagine fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor intreprinderii.

Din aceste motive se intocmeste anexa care are rolul de a explica si de a completa informatiile din bilant si contul de profit si pierdere. Elaborarea unei anexe de calitate impune cautarea informatiilor care au o importanta semnificativa, fie pentru a explica, fie pentru a completa elementele furnizate de bilant si contul de profit si pierdere.

Anexa indeplineste, in ansamblu documentelor contabile de sinteza, un dublu rol:

unul explicativ, deoarece permite o mai buna intelegere a bilantului si contului de profit si pierdere;

un al doilea rol, de instrument complementar bilantului si contului de profit si pierdere.

Pentru a fi un document util, anexa nu trebuie sa fie nici prea "schematica" dar nici o "enciclopedie" de informatii. De aceea, ea trebuie sa furnizeze doar informatiile de importanta semnificativa pentru utilizatori.

Regulamentului de aplicare a legii contabilitatii in Romania se precizeaza ca "anexa are ca obiective principale completarea si explicarea datelor inscrise in bilant si contul de profit si pierdere si contine informatii cu privire la situatia patrimoniala si financiara si la rezultatele aferente exercitiului incheiat".

In Romania anexa se prezinta sub forma de tabele:

Anexa 1 - "Repartizarea profitului" - se prezinta repartizarea profitului net al exercitiului (reflectat in soldul creditor al contului 121 "Profit si pierdere") pe urmatoarele destinatii:

constituirea de rezerve legale;

acoperirea pierderilor din anii precedenti;

fond de participare a salariatilor la profit;

cota managerului din profitul net;

surse proprii de finantare;

varsaminte la buget din profitul regiilor autonome;

constituirea de rezerve statutare si alte rezerve;

alte repartizari din profit, prevazute de lege;

dividende de platit.

Anexa 2 - "Situatia stocurilor si a productiei in curs" - prezinta o detaliere a existentelor de stocuri la inceputul si sfarsitul anului. Rubricile de stocuri sunt evidentiate in valori brute, deci necorectate cu provizioanele pentru depreciere, care fac obiectul unei anexe distincte.

Anexa 3 - "Situatia creantelor si datoriilor" - serveste studiului echilibrului financiar al intreprinderii. Aceasta anexa detaliaza diferitele creante apartinand activului imobilizat si celui circulant, aflate in sold la sfarsitul anului, in functie de termenul de incasare sub un an si peste un an. La randul lor, datoriile, exprimate in lei si in devize, aflate in sold la sfarsitul anului, sunt detaliate in functie de termenele de exigibilitate, in:

datorii exigibile intr-un termen de sub un an;

datorii exigibile intr-un termen situat in intervalul 1-5 ani;

datorii exigibile intr-un termen mai mare de 5 ani.

Anexa 4 - "Situatia altor provizioane" - prezinta situatia provizioanelor in cursul unui exercitiu, pe urmatoarele categorii:

provizioane reglementate;

provizioane pentru riscuri si cheltuieli;

alte provizioane pentru depreciere.

Anexa 5 - "Date informative" - cuprinde informatii eterogene, evaluate in etalon fizic (nr. mediu de salariati, numar de colaboratori cu contract civil etc.) si in etalon monetar, grupate pe urmatoarele categorii:

date informative privind rezultatele inregistrate;

date informative privind situatia unor indicatori fizici si valorici;

date informative privind evolutia creditelor;

date privind alocatiile de la buget;

date privind investitiile straine.

Aceasta anexa raspunde nevoilor informationale ale institutiilor statului implicate in gestiunea macroeconomica.

Anexa 6 - "Situatia activelor imobilizate" - furnizeaza informatii privind valoarea bruta, amortizarile si provizioanele pentru depreciere aferente imobilizarilor. Aceasta anexa se descompune in trei parti:

A. aceasta situatie prezinta existentele si miscarile diferitelor elemente de imobilizari (necorporale, corporale, financiare);

B. prezinta existenta si miscarea amortizarilor aferente imobilizarilor.

C. prezinta existenta si miscarea provizioanelor pentru depreciere aferente diferitelor elemente de imobilizari necorporale.

Anexa 7 - "Alte informatii privind regulile si metodele contabile si date complementare", cuprinde doua parti:

informatii asupra regulilor si metodelor contabile folosite;

Practic este vorba despre:

indicarea modului de evaluare a diverselor pozitii din bilant si din contul de profit si pierdere (ex. metoda de evaluare a stocurilor, metoda de evaluare a titlurilor etc.);

metoda utilizata pentru calculul amortismentelor si provizioanelor;

indicarea si justificarea derogarilor de la principiile generale;

comentarii asupra absentei comparabilitatii conturilor.

Alte informatii:

Angajamente financiare reflectate in conturi in afara bilantului;

Informatii referitoare la modificarea capitalului;

Alte elemente semnificative.

4. Tabloul fluxurilor de trezorerie

Bilantul confera o viziune statica asupra structurii financiare, iar contul de profit si pierdere, o viziune dinamica asupra activitatii desfasurate de o intreprindere. Nici bilantul, nici contul de profit si pierdere nu permit obtinerea unei viziuni dinamice asupra structurii financiare, adica, asupra evolutiei acestei structuri.

Practica contabila, printr-un instrument extrem de interesant, tabloul fluxurilor de trezorerie a gasit o solutie pentru obtinerea informatiilor necesare cu privire la modul de creare a fluxurilor de lichiditatii, pe de o parte, iar pe de alta parte, a modului lor de utilizare.

Analiza structurii de detaliu vizeaza modelul tabloului relevat de norma internationala IAS 7 "Cash-flow Statement" (Situatiile fluxurilor de numerar). Alegerea aceasta este datorata rolului pe care normele internationale il joaca azi asupra normalizarii contabile din Romania.

Prin flux de trezorerie se intelege incasarea/plata de lichiditati (numerar) sau de echivalente de numerar.

Conform normei mai sus mentionate numerarul cuprinde disponibilitatile banesti si depozitele la vedere.

Echivalentele de numerar sunt investitii financiare pe termen scurt si extrem de lichide care sunt usor convertibile in sume cunoscute de numerar si al caror risc de schimbare a valorii este nesemnificativ.

Un tabloul al fluxurilor de numerar permite utilizatorilor situatiilor financiare:

Evaluarea capacitatii intreprinderii de a degaja lichiditati;

Determinarea necesitatii de lichiditati;

Cunoasterea scadentelor si riscului incasarilor viitoare;

Tabloul fluxurilor de numerar trebuie sa prezinte intrarile si iesirile de fonduri ale exercitiului, clasificate in:

Fluxuri generate de activitatile de exploatare;

Fluxuri generate de activitatile de investitii;

Fluxuri generate de activitatile de finantare.

IAS 7 precizeaza ca in activitatea de exploatare sunt incluse principalele activitati producatoare de venit, precum si alte activitati ce nu sunt activitati de investitie sau finantare. Fluxurile monetare provenite din activitatea de exploatare sunt derivate din principalele activitati producatoare de venit ale intreprinderii. Exemple:

a) incasarile in numerar din vanzarea de bunuri si prestarea de servicii;

b)      incasarile in numerar din redevente, onorarii, comisioane si alte venituri;

c) plati in numerar catre furnizorii de bunuri si servicii;

d)      plati in numerar catre angajati;

e) plati in numerar sau restituiri de impozite pe profit etc.

Activitatea de investitie consta in achizitionarea si instrainarea de active pe termen lung, precum si alte investitii care nu sunt incluse in echivalente de numerar.

Exemple de fluxuri de numerar provenite din activitatile de investitie:

plati in numerar pentru achizitionarea de terenuri si mijloace fixe, active necorporale si alte asemenea active pe termen lung;

incasarile de numerar din vanzarea de terenuri si cladiri, instalatii si echipamente, active necorporale si alte asemenea active pe termen lung;

platile in numerar pentru achizitia de instrumente de capital propriu si de creante ale altor intreprinderi si interesele in asocierile in participatie etc.

Activitatea de finantare consta in schimbari ale dimensiunii si compozitiei capitalului propriu si datoriilor unei intreprinderi. Prezentarea separata a fluxurilor de numerar provenite din activitati de finantare este importanta deoarece este folositoare in estimarea cererilor viitoare de fluxuri de numerar provenite din partea finantatorilor intreprinderii. Exemple de activitati de finantare:

veniturile in numerar din emisiunea de actiuni si alte instrumente de capital propriu;

platile in numerar catre actionari pentru a achizitiona sau rascumpara actiunile intreprinderii;

veniturile in numerar din emisiunea de bonuri de tezaur, obligatiuni, credite, ipoteci si alte imprumuturi pe termen scurt sau lung;

rambursarile in numerar ale unor sume imprumutate etc.

Exista controverse in ceea ce priveste asimilarea dobanzilor si dividendelor unui anumit tip de activitati. Astfel, in cazul dobanzilor si dividendelor platite, unii specialisti sunt de parere ca acestea trebuie incluse in activitatea de finantare pentru ca ele sunt o consecinta a politicii financiare a intreprinderii. Alti specialisti recomanda includerea lor in activitatea de exploatare.

In cazul dobanzilor si dividendelor incasate, unele grupuri recomanda includerea lor in activitatea de investitii pentru ca reprezinta o consecinta a achizitiei titlurilor. Altii recomanda includerea lor in activitatea de exploatare.

IAS 7 nu ofera o solutie acestei controverse, dar recomanda prezentarea fluxurilor de numerar din dobanzi si dividende incasate sau platite, separat. De asemenea, solicita clasificarea acestor fluxuri de numerar de o maniera consecventa de la o perioada la alta.

In ceea ce priveste impozitul pe profit se recomanda includerea lui in totalitate in activitatea de exploatare.

O intreprindere trebuie sa prezinte fluxurile de trezorerie aferente activitatii de exploatare facand apel:

fie la metoda directa, conform careia informatiile se refera la incasari si plati brute;

fie la metoda indirecta, conform careia rezultatul net este corectat, pentru a tine cont: de influenta operatiilor care nu au un caracter monetar; de orice report sau regularizare a incasarilor sau platilor trecute sau viitoare; de elementele de venituri sau de cheltuieli asociate fluxurilor de trezorerie care vizeaza investitiile sau finantarea.

IAS 7 recomanda intreprinderilor utilizarea metodei directe, pentru ca aceasta metoda permite obtinerea de informatii care se dovedesc a fi utile pentru estimarea fluxurilor viitoare de trezorerie.

Model privind intocmirea tabloului fluxurilor de trezorerie (metoda directa):

Fluxurile de numerar relative la activitatea de exploatare

+ incasarile generate de relatiile cu clientii

varsaminte in favoarea furnizorilor si personalului

dobanzi si dividende platite

impozit pe profit platit

alte plati generate de activitatea de exploatare

elemente extraordinare

= Flux net de numerar relativ la activitatea de exploatare (I)

Fluxurile de numerar relative la activitatea de investitii

achizitionarea de imobilizari

achizitionarea de plasamente

+ incasarile ce rezulta din cesiunea de imobilizari

+ incasari ce rezulta din cesiunea de plasamente

+ dobanzi incasate

+ dividende primite

achizitionarea filialei x

+ cesiunea filialei y

= Flux net de numerar din activitatea de investitii (II)

Fluxuri de trezorerie relative la activitatea de finantare:

+ cresterea de capital in numerar;

rambursarea de capital, in numerar

+ emisiunea (contractarea) de imprumuturi

rambursarea de imprumuturi (altele decat cele de trezorerie)

rambursarea de datorii ce rezulta din contractele de locatie-finantare

dobanzi si dividende platite (daca nu sunt incluse in categoria celor de exploatare)

= Flux net de numerar din activitatea de finantare (III)

Cresterea neta a lichiditatilor si echivalentelor de lichiditati (IV)

IV = I + II +III

Numerar si echivalente de numerar la inceputul perioadei (V)

Numerar si echivalente de numerar la finele perioadei (IV + V)

Folosind metoda indirecta, fluxul net de numerar din activitatea de exploatare se obtine astfel:

Profitul net inainte de impozitare si elemente extraordinare

Ajustari:

+ Cheltuieli cu amortizari si provizioane

+ Pierderi din diferente de curs

- Venituri din provizioane

+Cheltuieli cu dobanzi

+ Rezultatul cesiunii imobilizarilor si plasamentelor

+ Variatia stocurilor

+ Variatia conturilor clienti si altor conturi de creante

Variatia conturilor furnizori si altor conturi de datorii de exploatare

- Dobanzi si dividende platite

Impozit pe profit

Elementele extraordinare

Numerarul net provenit din activitatea de exploatare.

Tabloul fluxului de numerar prezinta capacitatea intreprinderii de a genera fluxuri pozitive de numerar. Prin intermediul lor se pot face aprecieri cu privire la solvabilitatea intreprinderii si la flexibilitatea financiara a acesteia. Cercetarile si practica bursiera au dovedit ca interesul investitorului se regaseste, mai degraba, in fluxurile monetare, decat in beneficiile contabile sau indicatorii derivati.

Fluxul net din exploatare este un indicator cheie, in aprecierea capacitatii intreprinderii de a genera lichiditati suficiente, in vederea realizarii de noi investitii, fara sa se recurga la sursele externe de finantare.