Bilantul contabil

Continutul patrimoniului institutiilor publice se reflecta cu ajutorul bilantului”. Termenul  "bilant" provine cuvantul latin "bilanx". Definirea bilantului poate fi diferita in functie de obiectivele analizei aces 828c24i tuia

Intr-o definire generica "bilantul cuprinde in expresie valorica, totalitatea mijloacelor economice aflate la dispozitia unitatii, surselor de provenienta a acestora precum si rezultatul obtinut ca urmare a investirii, consumarii si reproductiei capitalului (.)"[1]

Intr-o definire financiara "bilantul este un procedeu prin care se realizeaza generalizarea si sintetizarea datelor din contabilitate privind structura mijloacelor economice si a surselor de provenienta a acestora"[2].

Intr-o definire administrativa "bilantul reprezinta situatia marimii si structurii patrimoniului la un moment dat"[3].

Din punct de vedere aplicativ sau tehnic, bilantul institutiei este un formular elaborat de Ministerul de Finante, cu ajutorul caruia se prezinta intr-o forma valorica, sintetica si standardizata situatia patrimoniului institutiei preluata din evidenta contabila la un moment dat.

In practica contabila curenta exista doua dimensiuni ale bilantului,

o       In sens larg - suma de raportari anuale care se depun la Ministerul Finantelor

o       In sens restrans - formularul 10 din raportarea anuala

Bilantul se intocmeste anual, si se depune la Administratia Finantelor Publice, in anul urmator perioadei reflectate in termen de 120 de zile de la inchiderea anului. Pentru a fi valabil bilantul trebuie semnat de administratorul societatii, si de contabilul sef. La societatile care depasesc o anumita dimensiune, este obligatorie certificarea bilantului de un expert contabil sau de o firma de expertiza contabila.