Contabilitatea stocurilor si a productiei in curs de executie

Contabilitatea stocurilor si a  productiei in curs de executie

Elemente definitorii privind stocurile

Stocurile sunt active circulante care sunt detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii in curs de productie in vederea vanzarii in acelasi conditii sau sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite in procesul de productie sau pentru prestari servicii.

In calitatea lor de active circulante stocurile se recunosc in bilant numai atunci cand e posibil ca ele sa aduca intreprinderii beneficii economice viitoare si costul lor sa poata fi evaluat in mod credibil.

Componenta st 535c22f ocurilor:

1.Materii prime - reprezinta bunuri comparate de unitatea patrimoniala care participa direct la fabricarea produselor si se regasesc partial sau integral, fie in stare initiala, fie transformate.

2.Materiale consumabile - sunt acele active circulante care participa sau ajuta la procesul de productie fara a se regasi de regula in produsul finit.

3.Materiale de natura obiectelor de inventar - reprezinta acele bunuri care nu indeplinesc simultan cele 2 conditii pentru a fi considerate mijloace fixe, fie au o valoare de intrare mai mare decat limita prevazuta de lege, insa o durata de intrebunitare<1 an, fie au o durata de intrebuintare>1 an insa valoarea de intrare e sub cea prevazuta de lege.

4.Productia in curs de executie - e reprezentata de productia ce nu a trecut prin toate fazele de prelucrare, prevazute de procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice si deasemenea livrarile sau serviciile in curs de executie sau neterminate.

5.Produsele - se impart astfel:

Ø     Semifabricate - sunt acele produse al caror proces tehnologic a fost terminat intr-o sectie si care trec intr-o alta sectie sau alta faza spre a fi terminate putandu-se livra tertilor ca atare.

Ø     Produse finite - sunt produsele care au parcurs in intregime fazele procesului de productie putandu-se depozita in vederea comercializarilor la clienti.

Ø     Produse reziduale - sunt bunuri de natura rebuturilor, deseurilor sau materialelor recuperabile.

6.Animalele si pasarile - se refera la animale nascute si cele tinere de orice fel, crescute si folosite pentru reproductie, coloniile de albine precum si animalele pentru productie lana lapte, blana.

7.Marfurile - reprezinta bunurile pe care intreprinderea le cumpara in vederea revanzarii sau produsele predate spre vanzare magazinelor proprii.

8.Ambalajele - include ambalajele refolosibile achizitionate sau fabricate destinate produselor vandute si care in mod temporar pot fi pastrate de terti cu obligatia restituirii conform conditiilor prevazute in contracte

Evaluarea stocurilor - se face avand in vedere normele generale de evaluare elaborate in acord cu principiile contabile fundamentale. Se face in urmatoarele situatii:

A.   La data intrarii in patrimoniu

B.   La iesirea din patrimoniu

C.   La inventariere

D.   La data inchiderii exercitiului financiar (la data bilantului)

A.La data intrarii in patrimoniu

Stocurile la momentul intrarii in patrimoniu se recunosc la costul lor istoric reprezentat de costul de achizitie, costul de productie, valoarea de aport sau valoarea de utilitate functie de modalitatea in care se face intrarea in patrimoniu.

Costul de achizitie in conformitate cu reglementarile contabile internationale, IAS 2, cuprinde: pretul de cumparare al stocului respective la care se adauga taxele vamale si alte taxe nerecuperabile, cheltuieli de transport, aprovizionare si alte cheltuieli directe legate de achizitie. Reducerile comerciale, rabaturile si alte elemente similare se deduc pentru a determina costul de achizitie.

!!!Nu se ia inconsiderare TVA pentru ca este deductibila!!!

Costul de productie cuprinde costul de achizitie al materialelor prime, materialelor, consumabilelor si alte cheltuieli directe de productie precum si cota cheltuielilor indirecte alocate in mod rational si care sunt legate de fabricatia bunurilor.

Valoarea de aport a stocurilor se stabileste in urma evaluarii efectuate potrivit legii in functie de pretul pietei, starea si amplasarea stocurilor.

Valoarea de utilitate se stabileste pentru stocurile obtinute cu titlu gratuit in functie de aceleasi criterii ca si valoarea de aport.

B.La data iesirii din patrimoniu

1. Metoda primul intrat,primul iesit - FIFO - aceasta metoda presupune ca evaluarea stocurilor sa se faca in ordinea vechimii locurilor, adica in ordinea in care au intrat la costul lor de achizitie sau productie al primei intrarii. Pe masura epuizarii intrarii respective bunurile se evalueaza la costul de achizitie sau productie al intrarii urmatoare in ordine cronologica. In final stocul e format din elemente evaluate la cele mai recente valori.

2. Metoda ultimul intrat, primul iesit - LIFO - presupune ca fiecare iesire de stocuri din gestiune sa se faca la costul de achizitie sau de productie al ultimei intrari sau lot. Pe masura ce se epuizeaza la costul de achizitie sau de productie al intrarii anterioare. Astfel, stocul final va fi evaluat costurile cele mai vechi.

3. Metoda costului mediu ponderat - CMP - se poate calcula lunar sau dupa fiecare intrare ca raport intre valoarea totala a stocului initial plus valoarea intrarilor in stoc si cantitatea existenta initiala in stoc plus cantitatea intrata. Folosirea acestei metode prezinta avantajul unui calcul simplu avand in vedere ca iesirile din stoc sunt evaluate la CMP, calculat conform formulei:

valoare stoc initial+ valoare intrari

cantitate stoc initial + cantitate intrari

4. Metoda costului standard (prestabilit) - ia in considerare nivelurile normale ale materialelor si consumabilelor, manoperei, eficientei si capacitatii de productie, niveluri ce trebuiesc revizuite periodic si ajustatefunctie de conditiile existente. Diferentele de prêt fata de costul de achizitie sau productie trebuiesc evidentiate distinct fiind recunoscute in costul activului. Repartizarea diferentelor de pret asupra valorii bunurilor iesite se efectueaza cu ajutorul unui coeficient de repartizare(K):

soldul initial al conturilor de diferente de pret + rulajul conturilor de diferente de pret

soldul initial al conturilor de stocuri la pret prestabilit + rulajul debitor al conturilor de stocuri la pre prestabilit

Acest coeficient se inmulteste cu valoarea bunurilor iesite din gestiune la pret de inregistrare iar suma rezultata se inregistreaza in conturile corespunzatoare in care au fost inregistrate bunurile iesite.

5)Metoda pretului cu amanuntul - e folosita in comertul cu amanuntul si consta in faptul ca, costul bunurilor vandute e calculat prin deducerea valorii marjei brute din pretul de vanzare al stocurilor exclusive TVA iar orice modificare a pretului de vanzare presupune recalcularea marjei brute.

Modalitati de gestiune ale stocurilor

In Romania conform legislatiei agentii economici au posibilitatea organizarii gestiunii stocurilor dupa 2 metode:

Ø     Metoda inventarului permanent

Ø     Metoda inventarului intermittent

Metoda inventarului permanent

Aceasta metoda permite contabilizarea fiecarui intrari de stocuri atat cantitativ cat sivaloric,la costul istoric reprezentat de costul de achizitie pentru stocurile achizitionate de la terti, costul de productie pentru stocurile produse de unitatea patrimoniala, valoarea de utilitatea pentru stocurile aduse ca aport la capitalul social obtinute prin donatie sau cu titlu gratuity.

Prin aceasta metoda fiecare iesire din stoc e contabilizata atat fizic si valoric ceea ce permite stabilirea si cunoasterea in orice moment a marimii stocurilor atat fizic cat si valoric.

La sfarsitul perioadei de gestiune valoarea stocurilir se stabileste astfel:

Sold final = sold initial + val. intrari - val. iesiri

In momentul intrarii stocurilor in patrimoniu conturile de stocuri se debiteaza cu toate intrarile evaluate la cost de achizitie sau productie in corespondenta cu un cont fie de obligatii (datorii) daca bunurile au fost cumparate cu titlu oneros, fie cuvariatia stocurilor pentru bunurile produse.

La iesire conturile de stocuri se crediteaza evaluarea facandu-se dupa una din metodele : LIFO, FIFO, CMP, pret prestabilit,pret standard in corespondenta cu un cont de cheltuieli privind stocurile.

Utilizand aceasta metoda unitatile pot organiza contabilitatea stocurilor in functie de specificul activitatii si necesitatile proprii dupa una din cele 3 metode:

a)    Metoda operativ contabila - se mai numeste "pe solduri" si presupune ca la locul de depozitare sa se organizeze o evidenta a stocurilor pe categori folosind fise de magazine. Concordanta intre evidenta cantitativa si  cea valorica din contabilitate se asigura lunar prin evaluarea stocurilor cantitative preluate.

b)    Metoda cantitativ valorica - se face pe fise de cont analitic la locul de depozitare stocurile fiind urmarite cantitativ pe categorii iar in contabilitate se organizeaza evidenta cantitativ valorica. Concordanta se verifica prin punctaj periodic intre cantitatile inregistrate in fisele de magazine de la locul de depozitare si cele de cont analitic din contabilitate

c)    Metoda global valorica - consta in organizarea evidentei valorice atat la nivelul gestiunii cat si in contabilitate. Concordanta se verifica periodic prin inventariere.

Metoda inventarului permanent necesita costuri destul de ridicate in ceea ce priveste prelucrarea informatiei deoarece presupune inregistrarea fiecarei miscari de stoc motiv pentru care e utilizata de unitatile patrimoniale mari.

Metoda inventarului intermitent

Aceasta metoda e aplicata de unitatile mici si mijlocii si presupune ca evaluarea si contabilizarea iesirilor din stoc sa se faca in baza unei inventarieri fizice la sfarsitul perioadei. Astfel, valoarea iesirilor se va determina astfel:

Val iesiri = val stocului initial + val intrari - val stocului final

Cei ce folosesc aceasta metoda inregistreaza cumpararile de stocuri direct pe cheltuieli cu respectivel stocuri in corespondenta cu conturi de terti sau de numerar.

In cursul perioadei iesirilor de stocuri din gestiune ca urmare a consumului sau a vanzarii nu sunt contabilizate. La sfarsitul perioadei dupa efectuarea inevntarierii fizice se inregistreaza variatia stocurilor ( stoc initial - stoc final) prin anularea stocului initial si constatarea stocului final in conformitate cu listele de inventariere.

Aceasta metoda e destul de simpla si necostisitoare insa prezinta urmatoarele dezavantaje:

- o mica eroare sau omisiune in inventarul fizic duce la deformarea informatiei contabile

- nu permite stabilirea plusurilor sau minusurilor la inventariere

- creaza tentatia de subevaluare a stocurilor la inventar in vederea cresterii nereale a cheltuielilor si astfel la diminuarea profitului impozabil