Identificarea erorilor de inregistrare cu ajutorul balantei de verificare

IDENTIFICAREA ERORILOR DE INREGISTRARE CU AJUTORUL BALANTEI DE VERIFICARE                                 

Balantele de verificare indeplinesc functia de control si identificare a erorilor de inregistrare prin intermediul egalitatilor care trebuie sa existe intre totalurile diferitelor coloane, precum si prin intermediul corelatiilor ce se stabilesc cu ajutorul lor 727c22h . Neasigurarea unei egalitati sau a unei corelatii se datoreste existentei unei erori.

Cu ajutorul balantei de verificare se pot descoperi o serie de erori, si anume:

erori de intocmire a balantei de verificare;

erori de inchidere a conturilor pentru stabilirea soldurilor finale;

erori de inregistrare in cartea-mare;

erori de stabilire a sumelor din formulele contabile compuse.

Erorile de intocmire a balantei de verificarei se produc cu ocazia adunarii coloanelor sau transcrierii sumelor din registrul cartea-mare in formularul de balanta (ca urmare a inversarii cifrelor, a omiterii unor cifre care fac parte din suma respectiva sau a adaugarii unor cifre la suma respectiva, a preluarii altei sume dintr-un rand sau coloana alaturata etc.). identificarea erorilor de calcul se face prin repetarea calculelor, iar a celor de transcriere prin punctare, adica prin confruntarea tuturor sumelor transcrise din registrul cartea-mare in formularul de balanta de verificare.

Erorile de inchidere a conturilor pentru stabilirea soldurilor finale se datoresc calculelor gresite efectuate cu ocazia adunarii sumelor debitoare sau creditoare din conturi, ori cu ocazia stabilirii soldurilor finale ale acestora. Identificarea lor se face prin repetarea calculelor din cadrul fiecarui cont in parte.

Erorile de inregistrare in cartea-mare se datoreaza reportarii gresite a sumelor din jurnal in cartea-mare sau de la o pagina la alta a registrului cartea-mare, ca de exemplu:

omiterea reportarii in cartea-mare a sumei unui cont din articolele contabile intocmite in jurnal;

reportarea de doua ori a aceleiasi sume din jurnal in cartea-mare;

inregistrarea in cartea-mare a altei sume decat cea din jurnal, fie datorita inversarii cifrelor, fie datorita omiterii unor cifre care fac parte din suma respectiva, fie datorita reportarii altei sume decat cea in cauza etc.;

reportarea sumei care trebuie trecuta in debitul unui cont din cartea-mare, in credit, si invers;

reportarea gresita a totalului de pe o fila din cartea-mare pe alta fila etc.

Identificarea acestor erori se face prin punctare, adica prin confruntarea sumelor transcrise din jurnal in cartea-mare sau a reportarilor de la o pagina la alta a registrului cartea-mare.

Erorile in stabilirea sumelor din formulele contabile compuse se datoreaza adunarii gresite a sumelor in aceste formule contabile. Identificarea unor astfel de erori se asigura prin refacerea calculelor la formulele contabile compuse si prin punctarea unor astfel de inregistrari cu documentele care au stat la baza lor.

Din cele de mai sus se observa ca posibilitatile de descoperire a erorilor cu ajutorul balantelor de verificare sintetice, prin intermediul egalitatilor dintre coloane sunt limitate, deoarece cu ajutorul lor se pot descoperi numai erorile care se bazeaza pe inegalitati, nu si cele care denatureaza insusi sensul inregistrarilor contabile.

Din categoria erorilor care nu se pot descoperi cu ajutorul balantelor de verificare sintetice, fac parte urmatoarele: omisiunile de inregistrare a operatiilor, erorile de compensatie, erorile de imputatie si erorile de inregistrare in registrul jurnal.