Metoda contabilitatii financiare

Obiectivele contabilitatii se indeplinesc printr-un sistem compus din procedee, principii, reguli si sisteme organizatorice. Acest sistem este impus de prevederile legale, conventii internationale, de specificul activitatii si de modul de administrare al entitatii patrimoniale.

Metoda contabilitatii reprezinta totalitatea procedeelor interdependente, pe care le foloseste aceasta in scopul cunoasterii situatiei patrimoniului si a rezultatelor obtinute.[1]

Principiile contabilitatii

Modul de organizare a contabilitatii este determinat de o serie de principii acumulate de-a lungul timpului. Aceste principii sunt intalnite in literatura contabila in diver 656e43g se forme si interpretari.. Ele pot fi studiate si intelese pe deplin abia dupa ce se inteleg o serie de notiuni si de probleme practice specifice contabilitatii. Exista insa cateva principii necesare intelegerii contabilitatii ca activitate practica la momentul inceperii studiului contabilitatii.

La baza intregii structuri logice a contabilitatii se gaseste un deziderat fundamental, si anume reprezentarea fidela a realitatii patrimoniului sub toate aspectele. Aceasta "imagine fidela" insa este si va ramane un deziderat si o notiune controversata, datorita complexitatii si permanentei modificari a realitatii economice.

Principiul dublei reprezentari

Unul dintre principliile esentiale intelegerii modului de lucru al contabilitatii il constituie principiul dublei reprezentari. Acest principiu presupune reflectarea elementelor patrimoniale sub dublu aspect, si anume  a modului de utilizare a resurselor economice, si sub aspectul surselor de provenienta a resurselor economice.

Acest principiu este generat de faptul ca acelasi bun sau mijloc economic aflat la dispozitia entitatii patrimoniale poate fi analizat din doua puncte de vedere, si anume ca element mai mult sau mai putin material aflat in componenta averii sau a patrimoniului, si ca provenienta a resurselor necesare procurarii lui.

Acest principiu are ca o consecinta practica existenta egalitatii activelor si pasivelor la nivelul bilantului.

Principiul dublei inregistrari

Patrimoniul unei entitati patrimoniale se afla intr-o continua transformare care se relizeaza ca urmare a diferitelor operatiuni efectuate de-a lungul timpului. Aceste operatiuni determina modificarea cantitativa si valorica a unor elemente patrimoniale. Au loc intrari si iesiri de elemente patrimoniale, transformari ale unor mijloace economice in altele, sau a unor resurse in altele. Aceste operatiuni sunt denumite generic fluxuri patrimoniale.

Principiul dublei inregistrari se refera la modul de reflectare a fluxurilor patrimoniale si prevede ca "orice operatiune economica, orice flux, creeaza raporturi de echivalenta intre intrari si iesiri, intre mijloace si resurse".[2]

Intr-o definire mai pragmatica, mai aplicabila practic, se poate spune ca "principiul dublei inregistrari presupune inregistrarea concomitenta si cu aceeasi suma, cu ajutorul conturilor, a cresterilor si micsorarilor care se produc in volumul si structura mijloacelor economice si a surselor de provenienta a lor, determinate de o operatie economica, cu conditia mentinerii egalitatii bilantiere".[3]

Practic acest principiu arata ca orice modificare a starii patrimoniului nu poate afecta un singur element izolat al patimoniului, lasand toate celelalte elemente nemodificate, conform acestui principiu o modificare a patrimoniului afecteaza cel putin doua elemente patrimoniale si ca suma modificarilor nu poate afecta egalitatea dintre sursele si utilizarile de mijloace economice.

De exemplu plata prin banca a sumei de 1.000.000 de lei catre un  furnizor genereaza o diminuare a disponibilului existent la trezorerie cu 1.000.000 de lei si o diminuare a datoriei catre furnizori cu 1.000.000 de lei. Se poate observa ca aceasta operatiune simpla genereaza doua modificari de elemente patrimoniale.

Procedeele contabilitatii financiare

Contabilitatea utilizeaza o serie de procedee care permit realizarea obiectivelor sale. In iteratura de specialitate se separa trei tipuri de procedee:

a.      Procedee specifice contabilitatii (contul, bilantul, balanta de verificare)

b.     Procedee comune si altor stiinte (inventarierea, calculatia, documentatia, si evaluarea)

c.     Procedee generale (observarea, rationamentul, clasificarea, comparatia, analiza, sinteza, etc)

Contul este un procedeu specific metodei contabilitatii cu ajutorul caruia se reflecta separat pentru fiecare mijloc economic si pentru fiecare sursa a mijloacelor economice, existenta, miscarile, sau transformarile acestora pe perioada de gestiune[4].

Contul reprezinta unul din procedeele specifice contabilitatii, si este utilizat pentru a se pastra situatia cronologica si sistematica a unui element patrimonial.

Balanta de verificare, reprezinta o sinteza, sau o evidenta centralizata, a conturilor care permite verificarea modului in care s-au respectat principiul dublei reprezentari, si analiza sintetica a activitatii desfasurate pe o anumita perioada de gestiune..

Bilantul este un procedeu specific contabilitatii prin care se asigura dubla reprezentare a patrimoniului sub aspectul destinatiei economice si a surselor de finantare a elementelor patrimoniale. Prin intermediul bilantului se ofera informatii sintetice privind situatia patrimoniului la un moment dat.

Inventarierea reprezinta un procedeu prin intermediul careia se verifica corespondenta dintre realitatea virtuala reflectata de documentele contabile  si realitatea faptica.

Calculatia, cuprinde o serie de calcule efectuate conform unor reguli prestabilite in vederea determinarii unor indicatori.

Documentatia consta in consemnarea prin intermediul documentelor a operatiilor economice efectuate de o entitate patrimoniala.

Evaluarea, este o activitate prin intermediul careia se atribuie o valoare in expresie baneasca elementelor patrimoniului.