Metoda contabilitatii - principiile de baza ale metodei contabilitatii

METODA CONTABILITATII

I. NOTIUNI GENERALE PRIVIND METODA CONTABILITATII

Contabilitatea, ca orice disciplina stiintifica cu obiect propriu de cercetare, are totodata si o metoda specifica de lucru pentru analizarea obiectului ei de studiu.

Metoda contabilitatii stabileste modul de studiu si de cercetare a obiectului acestei discipline. Totodata arata si mijloacele, procedeele ce trebuiesc utilizate pentru realizarea sarcinilor contabilitatii.

Metoda contabilitatii cuprinde un ansamblu de procedee ce formeaza un tot unitar cu ajutorul carora se studiaza patrimoniul unitatii, starea si miscarea lui, pentru a sesiza legaturile dintre elementele patrimoniale si pe aceasta baza sa se determine rezultatele finale. Utilizarea acestor procedee in interdependenta si conditionarea lor reciproca este strans legata de legaturile reciproce existente intre componentele patrimoniului ca obiect al contabilitatii, astfel:

cuprinderea in obiectul de studiu al contabilitatii a tuturor elementelor patrimoniale in expresie valorica, sub aspectul existentei si miscarii lor

reflectarea legaturilor de interdependenta si conditionare intre mijloacele economice si procesele economice interne pe de o parte, si intre acestea si sursele lor de finantare pe de alta parte. Astfel, fara existenta mijloacelor economice nu se pot realiza procesele economice, iar fara desfasurarea proceselor economice n-ar fi p 737d35h osibila reproducerea mijloacelor economice. De asemenea, orice modificare in volumul si structura mijloacelor si proceselor economice determina o modificare in volumul si structura surselor de finantare.

Rezulta deci ca metoda contabilitatii cuprinde un sistem de principii si procedee ce vor fi prezentate in continuare.

II. PRINCIPIILE DE BAZA ALE METODEI CONTABILITATII

Metoda contabilitatii impune respectarea unor principii de baza in vederea realizarii obiectului ei de studiu si anume:

1. Principiul dublei reprezentari, consta in reflectarea elementelor patrimoniale sub dublu aspect: pe de o parte sub aspectul destinatiei economice al bunurilor (al utilitatii si functionalitatii), iar pe de alta parte sub aspectul surselor de finantare adica a raporturilor de proprietate in cadrul carora se procura si se gestioneaza bunurile economice ca obiect de drepturi si obligatii.

Acest principiu presupune ca orice modificare a patrimoniului in sensul cresterii sau descresterii lui sa afecteze atat bunurile economice cat si drepturile si obligatiile ca valoare economica (sursele de finantare). In toate cazurile de modificare a patrimoniului se mentine o egalitate valorica intre mijloacele economice si sursele de finantare, intre patrimoniu economic si cel juridic, intre bunurile economice si drepturi si obligatii, egalitate denumita "egalitatea bilantiera". Deci egalitatile care se nasc sunt:

2. Principiul dublei inregistrari, are in vedere ca orice operatie economica creeaza un raport de echivalenta intre mijloacele economice si resurse, intre intrari si iesiri. Dubla inregistrare este o consecinta a dublei reprezentari prin faptul ca in timpul miscarii si transformarii elementelor patrimoniale acestea sunt tratate sub dublul lor aspect: al destinatiei economice (utilitatii si functionalitatii) si al provenientei surselor de finantare, realizandu-se un raport de echivalenta intre acesti doi termeni. Dubla inregistrare este determinata de faptul ca miscarea si transformarea mijloacelor economice in fazele circuitului economic genereaza operatii de iesire dintr-o faza si de intrare in alta, de transformare dintr-o forma in alta, de trecere dintr-un loc de gestiune in altul. Toate acestea sunt inregistrate in contabilitate de doua ori, odata la iesire si a doua oara la intrare, aparand astfel dubla inregistrare a operatiilor respective. Dubla reprezentare se refera la patrimoniu in structura sa globala si se reflecta in bilant prin egalitatea Activ = Pasiv, iar dubla inregistrare se refera la existenta, starea si miscarea individuala a elementelor patrimoniale si se formalizeaza prin egalitatea Debit = Credit.

3. Principiul inregistrarii cronologice si sistematice, presupune ca operatiile economice sa fie inregistrate in contabilitate in succesiunea lor in timp (cronologic) si grupate (sistematizate) pe structuri ale patrimoniului. Inregistrarea cronologica se face prin "Registrul jurnal", iar cea sistematica, prin registrul "Cartea mare".

4. Principiul inregistrarii sintetice si analitice, presupune ca in contabilitate operatiile economice si financiare sa fie inregistrate pe grupe sau categorii de bunuri in cadrul contabilitatii sintetice si pe feluri de bunuri, drepturi si obligatii in cadrul contabilitatii analitice.

PRINCIPIILE GENERALE ALE CONTABILITATII

Realizarea obiectivului central al contabilitatii, acela de a prezenta o imagine fidela a patrimoniului, se obtine numai in conditiile respectarii principiilor ce guverneaza contabilitatea si care formeaza cadrul conceptual ce se bazeaza pe regulile prudentei, legalitatii si sinceritatii.

Aceste principii prevazute si de Legea contabilitatii nr. 82/1991 sunt:

1. Principiul prudentei, consta in aprecierea reala a faptelor astfel incat sa se evite riscul de transfer asupra viitorului a incertitudinilor prezentului, care pot greva patrimoniul si rezultatele unitatii.

Acest principiu presupune:

luarea in consideratie numai a profiturilor recunoscute pana la data inchiderii exercitiului financiar

luarea in consideratie a tuturor obligatiilor previzibile si pierderilor potentiale care au luat nastere in cursul exercitiului financiar incheiat sau pe parcursul unui exercitiu anterior

sa se tina seama de toate ajustarile de valoare datorate deprecierilor, indiferent daca rezultatul exercitiului financiar este profit sau pierdere

2. Principiul permanentei metodelor, presupune asigurarea unei continuitati in aplicarea acelorasi reguli si procedee contabile privind evaluarea si inregistrarea in contabilitate si prezentarea situatiei patrimoniale si a rezultatelor. Respectand acest principiu se asigura comparabilitatea in timp si intre unitatile patrimoniale a indicatorilor economici si financiari.

3. Principiul independentei exercitiului financiar, presupune delimitarea in timp a veniturilor si cheltuielilor aferente patrimoniului pe masura angajarii acestora fara a se lua in consideratie data platilor sau a incasarilor si trecerea lor la rezultatul exercitiului la care se refera. Acest principiu presupune utilizarea in practica contabila a conturilor de regularizare si anume: cheltuieli constatate in avans, venituri constatate in avans.

4. Principiul continuitatii activitatii, presupune ca intreprinderea isi va continua in mod normal activitatea intr-un viitor previzibil, fara sa intre in stare de faliment, de lichidare sau de reducere a activitatii. Aceasta apreciere se face la sfarsitul fiecarui exercitiu financiar, cand evaluarea patrimoniului se va face la valoarea actuala sau de utilitate a bunurilor in caz de continuitate sau la valoarea de lichidare in caz de necontinuitate.

5. Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere, presupune ca bilantul de deschidere a unui exercitiu financiar sa corespunda bilantului de inchidere al exercitiului precedent, ceea ce asigura integritatea patrimoniului si informarea corecta a utilizatorilor. Eventualele erori constatate in contabilitate, dupa aprobarea si depunerea bilantului, trebuiesc corectate in anul in care acestea se constata, prin inregistrari adecvate, bilantul exercitiului anterior nemaiputand fi modificat.

6. Principiul necompensarii, presupune interdictia compensarilor intre avere si datorii, intre drepturi si angajamente, intre elementele de activ si cele de pasiv, precum si intre cheltuieli si venituri, intre plusuri si minusuri de valori.

7. Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de pasiv presupune determinarea separata a valorii aferente fiecarui element individual de activ sau de pasiv in vederea stabilirii valorii totale corespunzatoare unei pozitii din bila

8. Principiul pragul de semnificatie potrivit acestui principiu orice element care are o valoare semnificativa trebuie consemnat separat in cadrul situatiilor financiare. Elementele care au o valoare nesemnificativa si care au aceeasi natura si functie trebuie insumate nefiind necesara prezentarea lor separata.

9.Principiul prelevanta economicului asupra juridicului conform caruia informatiile prezentate in situatiile financiare trebuie sa reflecte realitatea economica a evenimentelor si tranzactiilor, nu numai forma lor juridica.

III. PROCEDEELE METODEI CONTABILITATII

Pentru realizarea obiectului ei, metoda contabilitatii utilizeaza anumite procedee care permit sa asigure informatiile necesare cu privire la existenta, miscarea si transformarea patrimoniului unitatilor economice. Avand in vedere relatiile stranse ale contabilitatii cu celelalte discipline stiintifice, procedeele se grupeaza astfel:

procedee comune tuturor stiintelor

procedee comune mai multor stiinte economice

procedee specifice metodei contabilitatii

1. Procedee comune tuturor stiintelor

a) Observatia, este utilizata de contabilitate pentru cunoasterea fenomenelor si proceselor economice ce se consemneaza in documente si care urmeaza a fi inregistrate in contabilitate cu ajutorul procedeelor specifice.

b) Rationamentul, ajuta la formularea unor judecati logice in legatura cu natura miscarilor patrimoniale ce au loc in societate. Prin rationament s-a ajuns la concluzia ca activul este egal cu pasivul (A = P) deoarece intre mijloacele economice reflectate in activ si sursele de finantare reflectate in pasiv exista o egalitate perfecta, fiind vorba de acelasi patrimoniu, privit sub dublu aspect.

c) Comparatia, da posibilitatea obtinerii unor asemanari si deosebiri privind fenomenele si procesele economice si permite formularea unor concluzii in legatura cu acestea. Este utilizata in contabilitate pentru compararea veniturilor cu cheltuielile in vederea stabilirii rezultatelor finale pentru compararea indicatorilor realizati cu cei programati in vederea determinarii abaterilor.

d) Clasificarea, da posibilitatea de a se face grupari, impartiri, repartizari ale informatiilor dupa natura lor. Este utilizata de contabilitate pentru studierea sub diferite aspecte ale patrimoniului, respectiv a mijloacelor economice, a surselor de finantare, a veniturilor, cheltuielilor, etc.

e) Analiza, este un procedeu ce permite examinarea, sistematizarea si detalierea operatiilor economice ce se inregistreaza in contabilitate. Analiza contabila este utilizata la inregistrarea corecta a operatiilor economice, la analiza bilantului contabil, a contului de rezultate, etc.

f) Sinteza, asigura posibilitatea centralizarii si generalizarii informatiilor si a datelor contabile pentru a putea fi analizate la diferite nivele ierarhice.

2. Procedee comune mai multor stiinte economice

a) Documentatia, presupune ca orice operatie economica si financiara ce se inregistreaza in contabilitate sa fie consemnata intr-un document, intr-un act justificativ care sa faca dovada infaptuirii ei. Cu ajutorul lor se verifica justetea operatiilor economice, integritatea si modul de gestionare a elementelor patrimoniale, respectarea prevederilor contractuale, etc.

b) Evaluarea, este procedeul prin care toate operatiile economice si financiare ce se

inregistreaza in contabilitate sunt exprimate valoric cu ajutorul etalonului banesc. In

acest fel se creeaza posibilitatea insumarii, centralizarii si generalizarii datelor contabile

si obtinerii bilantului contabil.

c ) Calculatia, este strans legata de evaluare si ea presupune utilizarea unor algoritmi de

calcul in vederea determinarii unor informatii. In contabilitate calculatia are o larga

aplicabilitate in special in domeniul costurilor de productie, dar si pentru calcularea

rulajelor, soldurilor conturilor, calculul valorii elementelor patrimoniale inventariate, a

diferentelor de inventar, calculul rezultatelor si a tuturor indicatorilor economico

financiari.

d) Inventarierea, este procedeul prin care se determina situatia reala a patrimoniului reflectat in contabilitate printr-o verificare faptica directa a existentei tuturor elementelor patrimoniale. Cu aceasta ocazie se pot descoperii neconcordante intre datele inregistrate in conturi si situatia faptica de pe teren, facandu-se rectificarile necesare.

3. Procedee specifice metodei contabilitatii

a) Bilantul contabil este cel mai reprezentativ document al contabilitatii prin care se prezinta la un moment dat in expresie valorica situatia sintetica si globala a patrimoniului.

Patrimoniul este prezentat sub dublu aspect:

al bunurilor economice ca obiect de drepturi si obligatii, care formeaza activul patrimonial

al drepturilor si obligatiilor cu valoare economica (sursele de finantare) care formeaza pasivul patrimonial.

In bilant se reflecta de asemenea si rezultatele financiare ale unitatii precum si relatiile ei economice cu alte unitati.

b) Contul si sistemul de conturi

Contul este procedeul prin care se reflecta in mod distinct fiecare element patrimonial, urmarind acestea in dinamica lor, sub forma miscarilor si transformarilor, a cresterilor si micsorarilor de bunuri economice, drepturi si obligatii.

Totalitatea conturilor utilizate de contabilitate in scopul realizarii obiectului sau, formeaza sistemul de conturi.

Prin sistemul de conturi se realizeaza dubla inregistrare, asigurand reflectarea tuturor operatiilor rezultate din miscarea si transformarea elementelor patrimoniale si mentinerea unui echilibru permanent necesar pentru verificarea exactitatii datelor inregistrate in conturi.

c) Balanta de verificare, este procedeul prin care se realizeaza legatura dintre cont, care furnizeaza informatii de detaliu asupra fiecarui element patrimonial si bilant, care furnizeaza informatii generalizatoare asupra activitatii de ansamblu a unitatii patrimoniale.

Asigura respectarea principiului dublei inregistrari in contabilitate, realizand prin aceasta garantia exactitatii inregistrarilor efectuate in conturi. Datele din balanta sunt utilizate pentru intocmirea bilantului. Prin balanta de verificare se centralizeaza intreaga activitate economica si financiara a intreprinderii reflectata distinct in conturi, obtinandu-se informatii de ansamblu asupra intregului patrimoniu, dar si pe fiecare element in parte.