Obiectul contabilitatii

Contabilitatea, componenta a sistemului informational economic

Administrarea unei firme este o activitate care nu se poate realiza decat pornind de la o perceptie ampla a realitatilor cu care se confrunta respectiva firma. Aceasta perceptie a a conducatorilor este conditionata de existenta unor informatii pertinente.

Informatia economica reprezinta o comunicare o stire sau un mesaj ce contine elemente noi de cunoastere a anumitor fenomene sau procese din trecut prezent si viitor

Informatiile care sunt utilizate in vederea 313c25d administrarii unei institutii sunt generate de o suma de  reguli, proceduri, suporturi de date. Termenul generic pentru toate elementele fie materiale, fie nemateriale, fie organizatorice, normative sau de alta natura care colecteaza, selecteaza, prelucreaza, si sintetizeaza informatiile necesare administratiei este "sistem informational". Acest sistem, contine o serie de subsisteme, si anume:

Contabilitatea

Statistica

Evidenta operativa

Planificarea

Din punct de vedere informational contabilitatea reprezinta un sistem de urmarire si control a acelor laturi ale activitatii entitatilor patrimoniale care pot fi exprimate valoric prin intermediul etalonului banesc.

Se pot identifica unele sarcini[2] ale contabilitatii:

a.      sa furnizeze datele necesare elaborarii planurilor, programelor  si planificarii financiare

b.     sa asigure urmarirea si controlul valoric a activitatilor desfasurate prin intermediul inregistrarii cronologice si sistematice a operatiilor economice si financiare.

c.     Sa asigure controlul integritatii patrimoniului

d.     Sa furnizeze informatiile necesare intocmirii documentelor de sinteza asupra patrimoniului si ale activitatilor desfasurate

e.      Sa asigure informatiile necesare calcularii impozitelor datorate de entitatile patrimoniale diverselor organisme ale statului precum si urmaririi decontarii acestora

La nivelul societatii contabilitatea ofera informatii cel putin in doua directii:

aministratorilor sau conducatorilor, care au nevoie de informatii contabile pentru a putea gestiona eficient activitatea entitatii patrimoniale. Din aceste puncte de vedere contabilitatea trebuie sa ofere administratorilor atat informatii sintetice sau concentrate, privind starea patrimoniului cat si informatii detaliate privind fiecare element patrimonial in parte

altor persoane interesate (proprietari, creditori, finantatori, angajati, institutii publice etc) care au nevoie de informatii pentru a putea lua decizii privitoare la relatiile pe care le au cu entitatea patrimoniala. Acestea sunt informatiile generice privitoare la starea patrimoniului, si in special acele informatii care permit evaluarea capacitatii de rambursare a datoriilor entitatii patrimoniale, dar si informatii de natura fiscala.

Conceptii privind obiectul contabilitatii

Conceptia juridica

Conform acestei conceptii obiectul de studii al contabilitatii il constituie patrimoniul (averea) privit ca o suma de bunuri, drepturi si obligatii cu valoare economica ale unui subiect de proprietate.

Intr-o viziune simplista averea sau patrimoniul unei persoane ar putea fi privita ca o suma a valorii bunurilor pe care le detine. Aceasta viziune se complica in contactul cu realitatea. Bunurile detinute sunt uneori in proprietatea persoanei, alte ori numai imprumutate. Pe de alta parte bunurile detinute pot fi obtinute in urma unor imprumuturi banesti. Aceste imprumuturi genereaza obligatii de plata catre finantatori. Continuand rationamentul, persoana poate la randul ei imprumuta bunuri sau sume de bani altor persoane. Prin urmare la un anumit moment patrimoniul persoanei in cauza se va compune din bunuri aflate in proprietate, bunuri imprumutate, sume de bani imprumutate, sume de bani datorate, cu alte cuvinte bunuri, drepturi si obligatii.

Intr-o viziune enumerativa bunurile cu valoare economica reprezinta in cazul entitatilor patrimoniale o suma de cladiri, masini, utilaje, mijloace si tehnica de calcul, mijloace de transport, materiale de diverse tipuri, etc care pot fi denumite valori materiale sau bunuri. Patrimoniul cuprinde insa si valori nemateriale cum ar fi creantele (drepturi de incasare a unor sume), plasamentele financiare, sau drepturi de tipul brevetelor, concesiunilor, licentelor samd. Toate acestea pot fi numite generic si  drepturi.

Obtinerea tuturor acestor drepturi si bunuri, sau si pur si simplu existenta lor si a entitatii patrimoniale genereaza  obligatii. La un moment dat entitatea patrimoniala are o suma de datorii fata de creditori (de exemplu banci) datorii fata de furnizori, fata de personal etc.

Subiectii proprietatii, sau entitatile patrimoniale il constituie persoanele fizice si juridice, sau asociatiile de persoane fizice si juridice. Astfel, pot fi subiecti ai contabilitatii persoanele fizice, persoanele juridice societati comerciale, asociatiile, fundatiile, ca elemente ale societatii civile, pe de o parte, si pe de alta parte institutiile statului, fie ele centrale sau nationale, locale, subordonate sau autonome.

Natura subiectilor si nevoile lor diferite de informare genereaza forme de contabilitate diferite. Contabilitatea ca stiinta studiaza patrimoniul tuturor acestor persoane sau entitati, contabilitatea ca activitate se refera la un singur subiect de proprietate.

Conform acestei conceptii relatia de echilibru a patrimoniului se poate exprima astfel:

Conceptia economica

Conform conceptiei economice, contabilitatea studiaza modul de utilizare a capitalului. Acesta este privit din doua puncte de vedere, din punct de vedere al destinatiei acestuia, si din punct de vedere a modului de procurare.

Daca analizam capitalurile sub aspectul destinatiei lor, acestea pot fi separate in:

Capitaluri fixe au rolul de a facilita activitatea agentilor economici sau institutiilor, si se caracterizeaza prin utilizarea lor in mai multe circuite economice.Un exemplu ar putea fi cladirile, care permit desfasurarea activitatii de-a lungul mai multor ani.

Capitaluri circulante, au rolul de a acoperi necesitatile curente si se caracterizeaza prin faptul ca se consuma in desfasurarea activitatii.

Daca analizam capitalurile sub aspectul provenientei lor, se pot deosebi:

Capitalurile proprii se constituie din toate sumele de bani provenite in urma finantarii de catre proprietari si din urma generarii de capitaluri in cadrul activitatii

Capitalurile imprumutate, (datorii) se constituie din sumele primite de agentii economici cu caracter de credit sau de imprumut si care urmeaza sa fie achitate creditorilor in viitor. Din punctul de vedere al acestei conceptii patrimoniul este definit prin ecuatia:

Conceptia financiara

"Conceptia financiara defineste obiectul contabilitatii prin prisma resurselor economice"[3]. Potrivit acestei conceptii "obiectul de studiu al contabilitatii il constituie elaborarea si aplicarea procedeelor de calcul, analiza si control a starii, precum si a miscarii si transformarii resurselor economice" .

Resursele economice reprezinta o serie de mijloace de desfasurare a activitatii, bunuri materiale, nemateriale, si banesti a caror valoare poate fi exprimata valoric, disponibile la un moment dat in societate, sau la nivelul unei entitati patrimoniale. Din punct de vedere financiar principalul obiectiv al conducerii unei activitati il constituie alocarea judicioasa a acestor resurse pentru a se obtine maximumul de efect, cu un consum minim de resurse.

Din acest motiv, potrivit conceptiei financiare, contabilitatea trebuie sa urmareasca provenienta resurselor economice precum si modul de utilizare a acestora.

Daca se analizeaza aspectul provenientei resurselor, se poate constata ca acestea se separa in resurse permanente sau durabile (de exemplu fondul bunurilor care alcatuiesc domeniul public la institutiile publice, sau capitalul social la agentii economici ), si resurse temporare (fondurile pentru cheltuieli la institutiile publice, creditele primite, datoriile catre terti).

Daca se analizeaza aspectul modului de intrebuintare a resurselor se pot identifica utilizari durabile sau permanente, (cladiri, terenuri, mijloace de transport, etc.) si utilizari ciclice, care se consuma si se genereaza odata cu desfasurarea activitatii (bani, materiale, etc).

Termenul "active" simbolizezaza valoarea resurselor existente la un moment dat in cadrul unui patrimoniu, sau valoarea bunurilor, drepturilor si sumelor de bani pe care le poseda o entitate patrimoniala, iar termenul de "pasive" simbolizeaza generic sursele de provenienta a acestora, sau datoriile entitatii patrimoniale.

Conform acestei conceptii patrimoniul se defineste prin egalitatile:

si

Conceptia administrativa privind obiectul contabilitatii

Conform conceptiei administrative obiectul contabilitatii il constituie "reflectarea si controlul valoric al faptelor administrative in vederea obtinerii cu eforturi minime de efecte economice maxime"

Acest punct de vedere se poate justifica daca avem in vedere interesul actionarilor de a avea un control asupra modului cum se gestioneaza de catre administratori o firma, precum si daca avem in vdere interesul statului de a se asigura de legalitatea operatiunilor desfasurate de o firma.

Conceptia administrativa nu poate inlocui celelalte trei conceptii privind obiectul contabilitatii dar exprima o fateta importanta a realitatii contabilitatii, si anume functia de control gestionar al activitatii unei firme.

O alta semnificatie demna de avut in vedere a unei asemenea conceptii o reprezinta accentuarea faptului ca rezultatele generate de o firma sunt in final generate de operatiunile desfasurate de aceasta, de modul cum sunt gestionate resursele disponibile.

Tipuri de contabilitate

Datorita naturii diferite a activitatilor desfasurate, a modului diferit de constituire si gestionare a patrimoniului, precum si a nevoilor variate de informare a conducerii, contabilitatea este abordata in mod diferit la entitatile patrimoniale de naturi diferite. In acest moment, in Romania s-au separat mai multe tipuri de contabilitate. Daca obiectul de studiu si reglementare al, subiectii de studiu, entitatile patrimoniale, sunt extrem de diferite si din acest motiv, acestora este in genere patrimoniul abordarea contabila a acestora trebuie sa fie diferita din anumite puncte de vedere.

Contabilitatea financiara a agentilor economici

Agentii economici sunt definiti ca fiind societatile comerciale, adica societatile in nume colectiv, societatile cu raspundere limitata, societatile pe actiuni, societatile in comandita simpla si pe actiuni.

Agentii economici au ca obiectiv principal profitul. Din anumite puncte de vedere profitul reprezinta surplusul de mijloace economice realizat in urma activitatii agentilor economici. Daca definim averea ca pe o suma de mijloace economice la dispozitia persoanelor, atunci obiectivul agentilor economici este sporirea averii proprietarilor, sau investitorilor.

Agentii economici sunt persoane juridice constituite de persoane fizice sau juridice care au ca obiectiv cresterea averii personale. Din acest motiv, contabilitatea agentilor economici trebuie sa ofere investitorilor posibilitatea analizei si compararii eficientei cu care un anumit agent economic utilizeaza resursele economice aflate la dispozitie. Aceasta eficienta este o eficienta de tip financiar.

Din alt punct de vedere, agentii economici utilizeaza resurse imprumutate de la alti participanti la circuitul economic. Pentru ca acesti creditori sa poata analiza capacitatea de a-si recupera resursele se impune existenta unor forme evoluate si comparabile de a prezenta situatia financiara a agentilor economici.

Prin urmare contabilitatea financiara a agentilor economici poate fi definita ca fiind acea forma de contabilitate care are ca subiect agentii economici (societatile comerciale) si care permite analiza eficientei financiare a acestora.

Datorita modului in care statul isi colecteaza resursele, contabilitatea financiara este principalul mijloc de reglementare, determinare si control a modului in care se colecteaza impozitele de la agentii economici.

Destinatarii informatiilor generate de contabilitatea financiara sunt in genere managerii, proprietarii societatilor comerciale, creditorii si statul.

Contabilitatea persoanelor juridice fara scop lucrativ

Persoanele juridice fara scop lucrativ sunt asociatiile, fundatiile, sindicatele si alte societati cu caracter non-profit. Acestea se separa de agentii economici prin faptul ca surplusul de resurse economice obtinut in urma activitatii lor nu se distribuie investitorilor si prin faptul ca obiectivele lor nu sunt de natura financiara.

Eficienta acestora nu se judeca prin prisma profitului realizat. Totusi, si acestea trebuie sa utilizeze resursele economice puse la dispozitia lor de societate intr-un mod cat mai eficient. De asemenea ele dispun de un patrimoniu, a carui integritate trebuie sa fie pastrata. Totusi, in anumite cazuri, si aceste societati desfasoara activitati economice.

Din toate cele prezentate rezulta necesitatea unei abordari diferite din punct de vedere contabil de abordarea agentilor economici. Aceasta abordare diferita, in legislatia romaneasca, se manifesta prin separarea activitatilor nelucrative (neimpozabile de altfel) de cele lucrative sau cu obiect economic, sau caracter comercial (impozabile) si prin introducerea unor evidente separate pentru surse de finantare care nu sunt la dispozitia agentilor economici (cotizatii, donatii, sponsorizari, etc).

Si aceste persoane juridice pot apela la credite bancare, sau alte forme de imprumut, si din acest motiv, contabilitatea acestora se impune sa ofere informatiile necesare analizei creditorilor.

Utilizatorii informatiilor rezultate din contabilitatea persoanelor fara scop lucrativ sunt in genere conducatorii acestora, membrii, creditorii si statul.

Contabilitatea bancara

Un tip aparte de agenti economici sunt bancile. Desi se incadreaza in categoria agentilor economici, si au o structura a patrimoniului relativ similara tuturor agentilor economici, ponderea determinanta a elementelor de natura financiara, precum si diversitatea mult mai mare a acestora in structura patrimoniului determina necesitatea unei abordari contabile diferite de abordarea agentilor economici care au alte obiecte de activitate.

Intrucat societatile bancare gestioneaza o pondere mult mai mare de capitaluri imprumutate decat alti agenti economici, controlul acestor capitaluri trebuie sa fie mult mai eficient, fiind necesara o detaliere mult mai mare a evidentei acestora.

Prin urmare, desi bancile intra in categoria agentilor economici, contabilitatea acestora are un caracter aparte generat de ponderea mai mare a elementelor financiare in structura patrimoniului.

Contabilitatea de gestiune

Contabilitatea de gestiune are ca subiecti agentii economici, la fel ca si cea financiara. Ea se diferentiaza de contabilitatea financiara prin obiectivele sale. Astfel, contabilitatea de gestiune are ca obiect analiza eficientei unor parti ale activitatii agentilor economici.

Conform unei forme de definire "contabilitatea de gestiune, in calitate de disciplina stiintifica inregistreaza, urmareste si centralizeaza, in expresie valorica si uneori cantitativa, in mod cronologic si sistematic, cu ajutorul mijloacelor proprii de lucru, fluxurile intrapatrimoniale ale unitatilor economice"[6].

Elementele studiate de contabilitatea de gestiune sunt costul si eficienta produselor, sau prestatiilor, modul de alocare si utilizare a resurselor la nivel de subunitati, compartimente, departamente sau alte componente organizatorice ale agentilor economice.

Conform legii, organizarea contabilitatii de gestiune este obligatorie la nivelul agentilor economici, dar, modul de organizare si rezultatele acesteia au un caracter confidential, constituind secret de serviciu.

Teoretic in ceea ce priveste raportul dintre contabilitatea financiara si cea de gestiune exista doua abordari diferite. Una dintre abordari include contabilitatea de gestiune in circuitul contabilitatii financiare, o alta presupune separarea celor doua tipuri de contabilitati. La aceasta data, legislatia romaneasca, in corelatie cu legislatia europeana separa circuitul contabilitatii financiare de circuitul contabilitatii de gestiune.

Contabilitatea institutiilor publice

Institutiile publice se diferentiaza fundamental de societatile comerciale si cele cu caracter nelucrativ. Aceasta diferentiere pleaca de la obiectivele diferite ale institutiilor publice de alte tipuri de entitati patrimoniale. Exista diferente majore in ceea ce priveste modul de gestionare a patrimoniului, modul de finantare, structura patrimoniului, structura si natura veniturilor si cheltuielilor.

Toate aceste diferentieri genereaza o abordare contabila extrem de diferita a institutiilor publice de toate celelalte tipuri de entitati patrimoniale. Datorita structurii relativ centralizate a institutiilor statului, contabilitatea institutiilor publice combina elemente teoretice ale contabilitatii financiare cu elemente teoretice ale contabilitatii de gestiune, dar are si elemente particulare care nu se pot regasi in alte tipuri de contabilitate.

Contabilitatea institutiilor publice are ca subiecti structurile statului, centrale, locale, autonome sau subordonate. Informatiile generate de contabilitatea institutiilor statului se adreseaza exclusiv statului, si anume organismelor tutelare (organe ierarhic superioare, Parlament, Consilii Locale, Consilii Judetene), Ministerului de Finante si organelor de control.

Aceste informatii servesc la elaborarea, analiza, executia si controlul bugetului de stat si a bugetelor locale in genere si a bugetelor diverselor institutii subordonate in parlament, precum si la asigurarea integritatii patrimoniale a structurilor de stat.

Functiile contabilitatii

Necesitatea si importanta contabilitatii cadrul unei firme sunt generate de functiile pe care le are in sistemul managerial. In cadrul sistemului managerial contabilitatea indeplineste urmatoarele functii:

Functia de inregistrare operativa si sistematica a tuturor proceselor care afecteaza patrimoniul unei firme, in masura in care acestea pot fi exprimate valoric.

Functia de informare a managementului firmei asupra tuturor aspectelor care privesc patrimoniul, rezultatele generate de activitate.

Functia de control gestionar, prin care se verifica efectuarea anumitor operatiuni, starea patrimoniului pe elemente componente, precum si sub aspect evolutiv. Contabilitatea este din acest punct de vedere un mijloc de constatare si probare a gestionarii defectuoase sau frauduloase, precum si de determinare a responsabilitatii materiale a gestionarilor atunci cand este cazul.

Functia juridica, prin care contabilitatea asigura probele privind efectuarea operatiunilor economice, comerciale sau financiare.

Contabiliatea agentilor economici este supusa unui proces complex si permanent de normare si standardizare la nivel national si international. Acest proces este generat de importanta pe care o are contabilitatea ca sursa de informatii pentru societate. Ca urmare a acestui efort, se pot contura o serie de functii generate de interesul public, fie el economic fie social.

Functia de informare financiara, a actionarilor, creditorilor, statului, clientilor, s.a.m.d. Contabilitatea trebuie sa ofere anumite date necesare pentru fundamentarea deciziilor care privesc partenerii unei firme la nivel economic si social asupra starii firmei si rezultatelor acesteia.

Functia fiscala, priveste realatia unei firme cu statul in ceea ce priveste efectuarea si evidenta operatiunilor de determinare si decontare a impozitelor si taxelor, precum si in ceea ce priveste intocmirea unor situatii informative necesare statului privind taxele si impozitele.

Functia de informare statistica, conform careia contabilitatea ofera date de baza statisticii regionale si nationale in probleme economice.