Sistemul informational contabil

SISTEMUL INFORMATIONAL CONTABIL

Contabilitatea "nu este un scop in sine". Ea reprezinta un sistem informational care cuantifica, prelucreaza si comunica (transmite) informatii financiare despre o entitate economica identificabila. Sistemul informational managerial este format din mai multe subsisteme interconectate care ofera informatiile necesare pentru functionarea unei intreprinderi.

Sistemul informational contabil este cel mai important jucand rolul principal in directionarea fluxului de date economice catre toate compartimentele unei intreprinderi si catre tertii interesati din afara intreprinderii.

Contabilitatea ofera informatii pentru trei functii , si anume:

1) Functia de planificare este reprezentata prin procesul formularii unui curs de actiune. Aceasta cuprinde: stabilirea unui obiectiv, identificarea variantelor, alegerea variantei. Element al planificarii este activitatea de estimare a veniturilor estimate (bugetele)

2) Functia de controlul este reprezentata prin procesul de urmarire a respectarii planurilor. Element al controlului este activitatea de comparare cheltuielilor si veniturilor efective cu cele planificate.

3) Functia de evaluarea este reprezintata prin activitate de examinare a intregului proces decizional in scopul perfectionarii acestuia. Elemente ale evaluarii sunt informatiile din rapoartele financiare.

La nivelul organizarii contabile avem urmatoarele doua aspecte esentiale si complementare:

orientarea catre informarea externa (contabilitatea financiara);

orientarea catre informarea interna (contabilitatea de gestiune).

Supravietuirea si succesul intr-un mediu competitiv impune concentrarea efortului de management pe doua obiective:

Mentinerea profitabilitatii; profitabilitatea reprezintand capacitatea de a venituri (profituri) suficiente pentru a atrage si pastra capitalul investit in companie;

Asigurarea unei lichiditati astfel incat fondurile disponibile sa fie suficiente momentul scadentei datoriilor si sa fie posibila achitarea lor.

Datorita gradului de internationalizare a unor activitati, necesitatii informarii diferitilor investitori de pe pietele internationale, s-a impus elaborarea unui cadru conceptual care sa asigure calitatea informatiei contabile (fiabilitate, comparabilitate, obiectivitate, cuantificabilitate, verificabilitate). Pe de alta parte, pe plan intern, intreprinderile s-au aratat tot mai interesate de previziuni asupra propriei evolutii, in acest scop, contabilitatea s-a orientat catre elaborarea unor referinte de baza necesare fundamentarii previziunilor cu privire la evolutia viitoare a unei intreprinderi, precum si pentru verificarea realizarii acestor previziuni. In plus, contabilitatea s-a doved 151g63b it a fi un excelent instrument informational pentru stat oferind datele necesare in vederea determinarii diferitelor impozite, permitand cunoasterea evolutiei economiei nationale si, contribuind in acest mod la fundamentarea politicii economice.

Utilizatorii situatiilor financiare si necesitatile lor sunt:

investitorii, doresc minimizarea riscurilor si rentabilizarea capitalurilor avansate. Volumul informatiilor de care dispune un investitor este determinat de pozitia acestuia fata de intreprindere. Daca lucreaza in intreprindere sau daca detine o participatie importanta, situatia financiara a intreprinderii va fi mult mai usor de aflat deoarece are acces si la alte informatii decat cele publicate conform uzantelor. Aceasta explica adesea dezvoltarea externa a intreprinderilor prin participatii financiare care nu se inscriu in mod obligatoriu in contextul cresterii externe pe termen lung, dar permit accesul la o mai buna informare.

institutiile si organismele financiare, cum ar fi bancile, organismele de credit etc. se asigura ca valorile unor indicatori de performanta economica si financiara nu au cote alarmante. De exemplu, un organism de credit trebuie sa rentabilizeze fondurile care i-au fost incredintate si, oricare ar fi activitatea intreprinderii, nu va lua in calcul decat riscurile financiare; fata de o intreprindere din sfera productiva care investind aceleasi fonduri in activitatea aceleeasi intreprinderi va lua in considerare diversitatea activitatilor, reteaua de distributie, expansiunea pe pietele internationale etc ale intreprinderii pe care o va credita.

statul, are un dublu interes pentru prezentarea fidela a patrimoniului, rezultatului si situatiei financiare a intreprinderii prin documentele financiar-contabile anuale obligatorii, caci prin institutiile sectorului public are misiunea de a efectua prelevari si de asemenea, de a subventiona sau a ajuta diverse persoane fizice sau morale. Aceste masuri conjuncturale de reducere a impozitelor sau a obligatiilor sociale sunt considerate pentru intreprindere surse de finantare.     

administratia intreprinderii, care are ca obiectiv asigurarea rentabilitatii capitalurilor investite si perenitatea unitatii economice prin mentinerea personalului si cresterea mijloacelor de productie.

salariatii, care sunt interesati de productivitatea realizata si viitorul intreprinderii   unde sunt angajati.

Furnizorii si alti creditori comerciali manifesta interes pentru informatiile care le permit sa aprecieze daca partenerii lor comerciali vor respecta termenele de plata pentru sumele datorate. Spre deosebire de creditorii financiari, creditorii comerciali solicita informatii despre o companie, pe o perioada mai scurta de timp, numai in situatia in care nu sunt dependenti de continuarea activitatii companiei, ca principal client.

Clientii nevoile de informare ale acestei categorii de utilizatori sunt centrate pe continuitatea activitatii intreprinderii, astfel incat sa descopere eventualele riscuri ce pot aparea in procesele de aprovizionare.

O

biectivul situatiilor financiare si caracteristicile lor calitative este sa furnizeze o informare privind pozitia financiara, performantele si evolutia pozitiei financiare aferente unei intreprinderi. Principalele patru caracteristici calitative sunt:

1. Inteligibilitatea (claritate) - Situatiile financiare trebuie sa fie imediat intelese de catre utilizatori. In acest sens, utilizatorii trebuie sa posede o buna cunoastere a activitatilor economice si a contabilitatii. Informatiile care releva situatii complexe, prezentate in documentele de sinteza, din motive de pertinenta nu trebuie excluse.

Pertinenta (relevanta) - O informatie este pertinenta atunci cand ea influenteaza deciziile economice ale utilizatorilor, facilitand evaluarea de catre acestia a evenimemntelor trecute, prezente si viitoare si confirmand sau corectand evaluarile trecute. Criteriile de "valoare predictiva" si de "valoare prospectiva" sunt legate intre ele si sunt subordonate pertinentei. Pertinenta informatiilor este influentata de natura si importanta lor. Importanta relativa a informatiilor este apreciata in functie de consecintele omisiunii sau inexactitatii lor, asupra deciziilor economice pe care utilizatorii le iau pe baza situatiilor financiare

3. Fiabilitatea - O informatie este fiabila atunci cand nu contine erori sau elemente care sa conduca la interpretari eronate si, astfel, utilizatorii pot avea incredere in ea, in vederea reprezentarii fidele a tranzactiilor sau a altor evenimente. Fiabilitatea unei informatii financiar-contabile este asigurata prin:

a) Imagine fidela - Pentru a fi fiabila o informatie trebuie sa prezinte in mod fidel tranzactiile si alte evenimente pe care ea vizeaza sa le reprezinte sau pe care am putea presupune ca ea cauta sa le reprezinte.

b) Primordialitatea realitatii asupra formei (continutul economic asupra formei juridice) - Pentru ca informatia sa reprezinte fidel tranzactiile sau alte evenimente, este necesar ca acestea sa fie contabilizate si prezentate in acord cu substanta si realitatea lor economica, si nu numai conform formei lor juridice. Continutul economic nu este intotdeauna coerent cu ceea ce rezulta din "montajul" juridic.

c) Neutralitate - este o conditie a fiabilitatii. Pentru a fi neutra, o informatie trebuie sa fie lipsita, pe cat posibil de subiectivitate. De exemplu, situatiile financiare nu sunt neutre daca, prin modul de selectare si prezentare a informatiilor, influenteaza luari de decizii si judecati care sa conduca la un rezultat predeterminat.

d) Prudenta - presupune luarea in considerare a unui grad de precautie, in judecatile formulate cu privire la estimarile in conditii de incertitudine, astfel incat activele si veniturile sa nu fie evaluate in plus fata de costurile istorice, iar pasivele (datoriile) si cheltuielile, in minus fata de aceste valori. Totodata exercitiul prudentei ne permite crearea de rezerve oculte sau provizioane excesive, etc deoarece in aceste cazuri, situatiile financiare nu ar mai fi neutre, si, deci nu ar mai poseda calitatea de fiabilitate.

e) Exhautivitate (integralitate, caracter complet) - Pentru a fi fiabila, o informatie continuta in situatiile financiara trebuie sa fie completa, in masura in care aceasta caracteristica este permisa de marimea semnificativa (importanta relativa) si de costuri.

4. Comparabilitatea Pentru asigurarea compabilitatii, evaluarea si prezentarea efectului financiar al tranzactiilor si evenimentelor trebuie efectuate in mod coerent si prin respectarea permanentei in timp metodelor, la nivelul intreprinderii. Se deduce ca utilizatorii trebuie sa fie informati asupra metodelor contabile folosite la intocmirea situatiilor financiare, asupra evolutiei acestor metode, precum si asupra efectelor lor. Este contraindicat ca o intreprindere sa continue contabilizarea identica a unei operatiuni sau eveniment, daca metoda adoptata nu permite respectarea calitatilor de pertinenta si fiabilitate.

Nerespectarea termenelor poate conduce la pierderea pertinentei unei informatii. Uneori, furnizarea la termen a unei informatii solicita prezentarea acesteia inainte sa se cunoasca toate aspectele unei tranzactii, ceea ce dauneaza fiabilitatii. Daca se intarzie publicarea conturilor pana la momentul in care toate aspectele sunt cunoscute, este asigurata fiabilitatea, dar nu si utilitatea, oportunitatea luarii deciziei. Se impune existenta unui echilibru intre pertinenta si fiabilitate.

Echilibrul intre avantaje si cost este o restrictie generala, iar evaluarea acestui raport este un proces care presupune o doza de relativitate. In plus, costurile nu sunt suportate in mod obligatoriu de utilizatorii care profita de avantajele conferite de folosirea informatiilor in procesul decizional.

O imagine fidela sau o reprezentare fidela a informatiei se obtine prin realizarea principalelor caracteristici calitative si prin aplicarea de norme contabile pertinente. Trebuie retinut ca prezenta unor calitati a informatiei implica agregarea unor principii contabile.

1. Elementele situatiilor financiare

Elementele constitutive din situatiile financiare legate direct de evaluarea pozitiei financiare a unei entitati sunt:

Activele

Datoriile

Capitalurile proprii

Activele sunt surse controlate de intreprindere care provin din evenimente trecute si sunt purtatoare de avantaje economice viitoare ce trebuie sa fie benefice intreprinderii. Avantajul economic legat de un activ corespunde potetialului prin care acest activ contribuie direct sau indirect la un flux de lichiditati sau de echivalente de lichiditati benefice intreprinderii.

O datorie este o obligatie actuala a intreprinderii care provine din evenimente trecute si care trebuie sa antreneze, cu ocazia platii (decontarii) sale, o iesire de resurse (active) generatoare de avantaje economice. Obligatia este responsabilitatea de a actiona sau de a face ceva, de o anumita maniera. Ea poate fie sa aiba o baza contractuala, statutara sau legala, fie sa rezulte din practici comerciale curente, fie sa rezulte din vointa intreprinderii de a conserva bune relatii de afaceri sau de a actiona de o maniera echitabila.

Capitalurile proprii reprezinta interesul rezidual in activele intreprinderii dupa deducerea tuturor datoriilor.

Elementele constitutive din situatiile financiare legate direct de performantele intreprinderii sunt:

Veniturile

Cheltuielile

Veniturile sunt cresteri de avantaje economice in cursul perioadei contabile, ce au ca rezultat o crestere a capitalurilor proprii, diferita de cea care provine din contributiile proprietarilor intreprinderii. Veniturile pot lua forma:

Crestere de active atunci cand o intreprindere primeste lichiditati, creante, bunuri sau servicii in schimbul bunurilor sau serviciilor pe care le furnizeaza;

Diminuarea datoriilor atunci cand o intreprindere furnizeaza bunuri sau servicii unui creditor.

Cheltuielile sunt diminuari de avantaje economice in cursul perioadei contabile, ce au ca rezultat o diminuare a capitalurilor proprii, diferita de cea care provine din distribuirile in favoare proprietarilor intreprinderii. Cheltuielile pot lua forma unei iesiri sau unei diminuari de valoare privind activele sau a unei cresteri a datoriilor

Reevaluarea sau ajustarea activelor si datoriilor, desi corespunde definitiei veniturilor si cheltuielilor deoarece genereaza cresteri si diminuari de capitaluri proprii, nu sunt incluse in contul de profit si pierderi, ci figureaza printre capitalurile proprii, conform anumitor concepte de mentinere a capitalului.

Definirea si caracterizarea elementelor componente ale situatiei financiare si performantelor, de care sunt legate diferitele operatii, nu sunt suficiente pentru intocmirea si prezentarea bilantului si a contului de profit si pierdere. Pentru intocmire si prezentare a bilantului si a contului de profit si pierdere, elementele trebuie sa satisfaca un concept de recunoastere (faptul generator in traditia continentala). Criteriile de recunoastere sunt satisfacute daca:

Este probabil ca avantajele economice viitoare cuprinse in elementele referitoare la o intreprindere sa creasca sau sa scada;

Exista un sistem fiabil de masurare.

Conceptul de recunoastere este testat pentru patru elemente: active, datorii, venituri si cheltuieli.

Recunoasterea este procesul care consta din incorporarea in bilant sau in contul de profit si pierdere, a unui articol ce satisface definitia unui element precum si a criteriilor de constatare care implica descrierea articolului printr-o denumire (eticheta) si o valoare monetara, precum includerea acestei valori in totalurile bilantiere sau in contul de profit si pierdere.

Un articol care satisface definitia unui element trebuie sa fie constatat daca:

Este probabil ca avantajele economice viitoare implicate de acest articol sa influenteze in plus sau in minus asupra intreprinderii

Articolul are un cost sau o valoare care poate fi determinata in mod fiabil.

Interdependenta intre elemente solicita ca un articol care satisface definitia si criteriile de recunoastere (de exemplu activ) sa presupuna constatarea unui alt element (de exemplu, venit sau datorie).

Conceptul de probabilitate este utilizat in criteriile de constatare, in legatura cu gradul de incertitudine cu care avantajele economice viitoare asociate vor afecta beneficiul sau pierderea intreprinderii. De asemenea, conceptul de probabilitate este legat si de incertitudinea mediului unde activeaza intreprinderea. Verificarile gradului de incertitudine, atasat fluxurilor de avantaje economice viitoare, sunt realizate pe baza probelor existente, in contextul intocmirii situatiilor financiare.

In numeroase cazuri, costul sau valoarea unui element trebuie sa fie estimata. Recursul la estimari rationale este o parte esentiala a intocmirii situatiilor financiare, fara a pune in pericol fiabilitatea acestora. Atunci cand nu se va putea face o estimare rationala, elementul in cauza nu va face obiectul bilantului sau al contului de profit si pierdere.

Un element care la un moment dat nu satisface criteriile de constatare prevazute, poate sa satisfaca aceste criterii mai tarziu, ca urmare a evenimentelor si circumstantelor ulterioare. De asemenea, un element care la un moment dat nu satisface criteriile de constatare poate sa genereze totusi o informare in anexa, cat si explicatii explicatii suplimentare. O astfel de informare este relevanta atunci cand cunoasterea acestor elemente este considerata utila pentru evaluarea pozitiei financiare, a performantelor si a evolutiei pozitiei financiare, de catre utilizatorii documentelor de sinteza.

Principiile contabile

Principiul continuitatii activitatii - Aplicabilitatea practica a acestui principiu presupune precizarea expresa, de regula in raportul de gestiune, daca intr-un orizont de timp previzibil nu se intrevede o reducere sensibila a activitatii. Efectele reducerii activitatii se reflecta asupra modului in intocmire a inventarierii (evaluare).

Principiul permanentei metodei - Presupune continuitatea aplicarii acelorasi reguli si norme privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor, asigurand comparabilitatea in timp a informatiilor contabile aferente aceleeasi entitati. Schimbarile sunt necesare in urmatoarele cazuri: a Schimbarea legislatiei economice si fiscale; b) Restructurarea intreprinderii prin fuziuni sau sciziuni; c Schimbarea strategiilor economice si comerciale.

Principiul prudentei - Aplicabilitatea in practica este legata de evaluarea elementelor patrimoniale in cele patru momente esentiale ale circuitului lor, si anume: a) La data intrarii in patrimoniu; b La data inventarului; c La data intocmirii bilantului; d La data iesirii din patrimoniu.

Principiul independentei exercitiului Aplicabilitatea are cel putin 6 consecinte: a) Necesitatea practicarii unei contabilitati de angajamente; b) Necesitatea utilizarii conturilor de regularizare; c) Necesitatea calcularii la sfarsitul fiecarui exercitiu financiar a deprecierilor reversibile si ireversibile; d) Necesitatea mentionarii in notele explicative a eventualelor venituri si cheltuieli ale exercitiilor anterioare contabilizate in exercitiul curent; e) Necesitatea contabilizarii in contul exercitiului expirat a unor evenimente sau situatii constatate posterior expirarii acestuia, dar anterior inchiderii conturilor; f) Necesitatea evidentierii evenimentelor produse in exercitiul expirat, dar constatate posterior inchiderii conturilor acestuia.

Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si pasiv - Vizeaza stabilirea valorii totale corespunzatoare unei pozitii din bilant.

Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere - Aplicarea acestui principiu interzice ca efectele schimbarii metodelor contabile sau corectarii unor erori fundamentale sa fie imputate capitalurilor proprii cu care intreprinderea isi incepe noul exercitiu financiar.

Principiul necompensarii - Aplicabilitatea presupune: a Noncompensarea in bilant a creantelor cu datoriile fata de acelasi tert; b Noncompemsarea plusurilor cu minusurile de valoare in cazul aplicarii principiului prudentei; c Noncompensarea elementelor valorice neomogene, de exemplu valoare de intrare a unui element patrimonial cu provizionul creat pentru deprecierea acestuia.

Principiul prelevantei economicului asupra juridicului - Acceptarea sau neacceptarea prelevantei economicului asupra juridicului duce la o interpretare diferita a conceptului de imagine fidela. "Pentru ca informatia sa prezinte credibil, evenimentele si tranzactiile pe care le reprezinta, este necesar ca acestea sa fie contabilizate si prezentate in concordanta cu fondul lor si cu realitatea economica, si doar forma lor juridica."

Principiul pragului de semnificatie - Orice element care are o valoare semnificativa trebuie prezentat separat in cadrul situatiilor financiare. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeasi natura sau cu functii similare vor fi insumate, nefiind necesara prezentarea lor separat.

3. Standardele Internationale de Contabilitate - scurta trecere in revista[2]

Armonizarea contabila defineste procesul de perfectionare a regulilor sau normelor nationale, diferite de la o tara la alta, uneori divergente, pentru a fi facute comparabile. Problematica armonizarii contabile a fost dezbatuta intr-un articol din "International Journal of Acconting Education and Research", in urma caruia lucrarile primului grup de lucru, constituit din reprezentantii statelor membre ale acelei perioade (1971 - 1976) si care si-a desfasurat activitatea sub conducerea reputatului expert german Dr. Wilhelm Elmendorff, au fost calificate ca fiind impregnate foarte mult de concepte imprumutate din legea germana[3].

Standardele contabile vizeaza abordarea urmatoarelor probleme:

Obiectivele situatiilor financiare: continut, performanta, evolutie.

Caracteristicile calitative ale informatiilor financiare (claritate, pertinenta, fiabilitate, capacitate de comparatie)

Elementele componente ale situatiilor financiare: active, pasive, veniturile si cheltuielile

Metodele de evaluare a elementelor componente ale situatiilor financiare.

Nu ne propunem decat prezentarea a catorva Standarde Internationale de Contabilitate. Selectia s-a bazat pe frecventa aplicarii lor de catre firme ce functioneaza in Romania si care au o importanta aparte in elaborarea deciziei financiare.

IAS 1 PREZENTAREA SITUATIILOR FINANCIARE - Situatiile financiare trebuie sa ofere o imagine fidela a rezultatelor si pozitiei financiare a unei societati la sfarsitul exercitiului financiar, oferind informatii utile unei categorii largi de utilizatori. In functie de natura si dimensiunea evenimentelor ce au loc intre data bilantului si data la care sunt semnate situatiile financiare, aceste tranzactii pot fi, de asemenea, incluse in situatiile financiare sau prezentate in notele la situatiile financiare. Utilizatorii vor fi interesati sa aiba acces la aceste informatii deoarece deciziile pe care le iau cu privire la societatea respectiva sunt afectate de acestea.

IAS 1 cere prezentarea tuturor politicilor contabile semnificative care sunt utilizate la intocmirea situatiilor financiare. De asemenea, indica unele principii care stau la baza tuturor aspectelor privind politica contabila:

a)           Principiul continuitatii activitatii - situatiile financiare trebuie intocmite pornind de la presupunerea ca entitatea isi va continua activitatea in viitor;

b)          Principiul consecventei - modul de prezentare si clasificare a diferitelor elemente din situatiile financiare trebuie mentinut de la o perioada la alta;

c)           Contabilitatea de angajamente - tranzactiile si evenimentele trebuie recunoscute atunci cand acestea se produc (si nu atunci cand se primeste sau se plateste numerarul) si raportate in perioadele aferente;

d)          Pragul de semnificatie - un element este semnificativ si trebuie prezentat daca poate influenta deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situatilor financiare;

e)           Cumularea / compensarea - fiecare element semnificativ trebuie prezentat in mod separat in situatiile financiare: elementele semnificative nu trebuie cumulate sau compensate.

Conducerea trebuie sa selecteze politicile contabile care sa asigure faptul ca situatiile financiare ofera informatii care sunt relevante pentru nevoile decizionale ale utilizatorilor si credibile, in sensul ca:

reprezinta fidel rezultatele si pozitia financiara a intreprinderii;

reflecta substanta economica a evenimentelor si tranzactiilor si nu doar forma lor juridica;

sunt neutre (adica nepartinitoare);

sunt prudente (adica estimarea valorilor incerte se face cu precautie, astfel incat activele sau veniturile nu sunt supraevaluate, iar datoriile sau cheltuielile nu sunt subevaluate); si

sunt complete sub toate aspectele semnificative.

In conformitate cu IAS 1, intreprinderile trebuie sa determine, pe baza naturii operatiunilor pe care le desfasoara, daca sa prezinte sau nu in bilant activele curente, activele imobilizate, datoriile curente si cele pe termen lung, clasificate separat. Cu toate acestea, volumul de Reglementari contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE si cu IAS cere ca acestea sa fie clasificate si raportate separat in bilant. Trebuie notat faptul ca, daca exista active sau datorii ce combina sume asteptate a fi recuperate sau achitate atat inainte cat si dupa 12 luni de la data bilantului, valorile ce se asteapta a fi recuperate sau achitate dupa mai mult de 12 luni trebuie prezentate.

Un activ este clasificat ca activ curent atunci cand:

a)     se asteapta a fi realizat sau este detinut pentru consum sau vanzare, pe parcursul ciclului de exploatare normal al intreprinderii; sau

b)    este detinut, in principal, in scopul comercializarii sau pe termen scurt si se asteapta a fi realizat in termen de 12 luni de la data bilantului; sau

c)     reprezinta numerar sau echivalente de numerar a caror utilizare nu este restrictionata.

Ciclul de exploatare al unei intreprinderi reprezinta perioada de timp dintre momentul achizitiei materiilor prime utilizate intr-un proces de productie si momentul finalizarii acestui proces in numerar.

In practica, toate stocurile, platile in avans pentru stocuri si creantele comerciale sunt, in mod normal, incluse in categoria activelor curente, chiar daca nu se preconizeaza a fi realizate in termen de 12 luni de la data bilantului. Daca exista creante si stocuri ce nu se asteapta a fi realizate in termen de 12 luni de la data bilantului, valoarea acestora trebuie prezentata separat. Numerarul sau echivalentele de numerar a caror utilizare nu este restrictionata trebuie tratate ca active curente. Numerarul si echivalentele de numerar a caror utilizare este restrictionata trebuie tratate ca active imobilizate.

IAS 1 clasifica o datorie ca fiind curenta atunci cand:

a)     se asteapta sa fie decontata in cursul normal al ciclului de exploatare al intreprinderii; sau

b)    este exigibila in termen de 12 luni de la data bilantului.

Principiul de baza este ca activele curente trebuie evaluate, in mod normal, la minimul dintre cost si valoarea realizabila neta.

Activele imobilizate sunt, in mod normal, inregistrate la cost sau la valoarea reevaluata minus orice amortizare cumulata sau provizioane pentru depreciere. Amortizarea implica extinderea costului capitalului (sau a valorii reevaluate) a unui activ minus valoarea lui reziduala pe durata estimata de viata utila.

IAS 1 cere prezentarea urmatoarelor situatii financiare:

Bilant;

Cont de profit si pierdere;

Situatia modificarilor capitalurilor proprii;

Situatia fluxurilor de numerar; si

Note explicative

Structura bilantului, a contului de profit si pierdere si a situatiei modificarilor capitalurilor proprii este reglementata de IAS 1 si de volumul de Reglementari contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE si cu IAS. Situatia fluxurilor de numerar este reglementata de IAS 7. In situatiile financiare trebuie prezentate cifre comparative pentru toate informatiile numerice, mai putin in cazul in care un IAS permite neprezentarea lor. Astfel,

IAS 1 prescrie minimul de elemente care trebuie sa apara in bilant. Acestea sunt: (a) imobilizari corporale (b) active necorporale (c) active financiare, mai putin valorile de la punctele (d), (f) si (g) (d) investitii contabilizate utilizandu-se metoda punerii in echivalenta (e) stocuri (f) creante comerciale si similare (g) numerar si echivalente de numerar (h) datorii comerciale si similare (i) datorii si active fiscale in conformitate cu IAS 12 (j) provizioane (k) datorii pe termen lung purtatoare de dobanda l) interes minoritar (numai pentru situatii financiare ale grupului) (m) capital emis si rezerve.

Mai mult, IAS 1 cere unei intreprinderi sa prezinte alte subclasificari ale elementelor-randuri prezentate intr-o maniera corespunzatoare activitatii intreprinderii. Astfel de subclasificari posibile sunt discutate in paragraful 73 din IAS 1. De fapt, volumul de Reglementari contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE si cu IAS cere prezentarea unor astfel de subclasificari. IAS 1 cere subclasificari specifice pentru capitalul social: o intreprindere trebuie sa prezinte in bilant sau in note, pentru fiecare clasa de capital social: (a) numarul de actiuni subscrise (b) numarul de actiuni emise si varsate integral si emise dar nevarsate integral; (c) valoarea nominala pe actiune sau sa precizeze faptul ca actiunile nu au valoare nominala (d) o reconciliere a numarului de actiuni existente la inceputul si la sfarsitul anului (e) drepturile, preferintele si restrictiile atasate clasei respective inclusiv restrictiile asupra repartizarii dividendelor si rambursarii capitalului (f) actiunile in intreprindere detinute de intreprinderea insasi sau de filiale sau societati asociate ale intreprinderii, si (g) actiunile rezervate pentru emitere in baza optiunilor de conversie si contractelor de vanzare, inclusiv termenele si sumele.

IAS 1 cere, de asemenea, ca cel putin urmatoarele elemente randuri sa fie incluse in contul de profit si pierdere: (a)  venitul; (b) rezultatele din activitatea de exploatare; (c) costurile de finantare; (d) partea din profituri si pierderi aferenta intreprinderilor asociate si asocierilor in participatie contabilizata prin metoda punerii in echivalenta; (e) cheltuielile fiscale; (f) profitul sau pierderea din activitatile curente; (g) elemente extraordinare; (h)  interesul minoritar; (i) profitul net sau pierderea neta a perioadei. Alte elemente-randuri, titluri si subtotaluri sa fie incluse in contul de profit si pierdere daca este necesar sa se explice elementele de performanta ale intreprinderii. Conformitatea cu formatul contului de profit si pierdere stabilit in volumul de Reglementari contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE si cu IAS va asigura in mod normal satisfacerea acestor cerinte.

IAS 7 - SITUATIA FLUXURILOR DE NUMERAR - Informatiile referitoare la fluxurile de numerar aferente unei activitati sunt utile deoarece constituie pentru utilizatorii situatiilor financiare ale entitatii o baza de evaluare a capacitatii entitatii de a genera numerar si echivalente de numerar, precum si a utilitatii acestor fluxuri. Utilizatorii doresc sa cunoasca amanunte despre capacitatea entitatii de a genera fluxuri de numerar, despre durata acestor fluxuri si, de asemenea, despre modalitatea in care le utilizeaza entitatea, pentru a putea astfel lua decizii economice privind entitatea in cauza.

Elementele unei Situatii a Fluxurilor de Numerar sunt:

Numerarul - Acesta este reprezentat de numerarul in casa si de depozitele platibile la cerere (disponibilul in cont). Prin urmare, numerarul inseamna banii la care societatea poate avea acces imediat.

Activitatile de exploatare - Sunt principalele activitati producatoare de venit ale intreprinderii. Aceasta constituie o parte importanta a situatiei fluxurilor de numerar deoarece arata succesul inregistrat de activitatile entitatii la generarea unor fluxuri de numerar suficiente pentru rambursarea creditelor, plata dividendelor si realizarea de noi investitii fara ca entitatea sa fie nevoita sa apeleze la surse externe de finantare.

Exemple 1) Incasarile de numerar rezultate din vanzarea bunurilor si prestarea serviciilor

; 2) incasarile in numerar provenite din redevente, onorarii, comisioane si alte venituri

; 3) platile in numerar catre furnizorii de bunuri si servicii.  Unele tranzactii, spre exemplu, vanzarea unui element al mijloacelor fixe poate genera un castig sau o pierdere care este inclusa in profitul sau pierderea neta. Totusi, astfel de fluxuri de numerar sunt aferente activitatilor de investitii si, prin urmare, trebuie realocate in situatia fluxurilor de numerar.

Activitatile de investitii

Acestea constau in achizitionarea si instrainarea de active imobilizate precum si alte investitii care nu sunt incluse in echivalentele de numerar. Este importanta prezentarea separata a acestor fluxuri de numerar deoarece ele reprezinta valoarea cheltuielii care a fost efectuata cu resurse menite sa genereze venit si fluxuri de numerar in viitor. Exemple: Platile in numerar pentru achizitionarea de terenuri si mijloace fixe; 2) Incasarile de numerar din vanzarea de terenuri si cladiri, instalatii si echipamente.

Activitatile de finantare

Acestea sunt activitati ce duc la schimbari ale dimensiunii si compozitiei capitalului propriu si datoriilor unei intreprinderi. Prezentarea separata a fluxurilor de numerar provenite din activitati de finantare este importanta deoarece este folositoare in estimarea cererilor viitoare de fluxuri de numerar din partea finantatorilor intreprinderii.  Exemple: 1) veniturile in numerar din emisiunea de actiuni 2) rambursarile in numerar ale unor sume imprumutate 3) platile in numerar ale locatarului pentru reducerea obligatiilor legate de o operatiune de leasing financiar.

Metodele de elaborare a unei Situatii a Fluxurilor de Numerar sunt:

Metoda directa - Pe baza acestei metode, sunt prezentate clasele majore de plati si incasari brute in numerar. Pentru a obtine informatiile ce trebuie prezentate pe baza acestei metode, este necesar sa se obtina intai informatiile care aplica prevederile metodei indirecte.

Metoda indirecta - Profitul sau pierderea neta este ajustata cu efectele tranzactiilor ce nu au natura de numerar, amanarile sau angajamentele de plati sau incasari in numerar din exploatare trecute sau viitoare, si elementele de venituri si cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din investitii sau finantari.

Ambele metode vor furniza aceleasi cifre, dar metoda directa este preferata de IAS 7 deoarece furnizeaza mai multe informatii despre societate. Totusi, aceasta metoda este rar utilizata in practica deoarece aplicarea ei este mai dificila si solicita mai mult timp. Prin urmare, prezentarea de fata se va concentra pe metoda indirecta.

Fluxurile de numerar din activitatile de investitii si de finantare trebuie prezentate in cadrul claselor majore de plati si incasari brute in numerar aparute. Informatiile necesare pentru situatia fluxurilor de numerar sunt obtinute prin analizarea cifrelor din bilant conform diferitelor sectiuni standard ale situatiei fluxurilor de numerar. Prin urmare, de exemplu, reconcilierea profitului din exploatare inainte de impozitare, preluat din contul de profit si pierdere, cu fluxul de numerar rezultat din activitatile de exploatare nu va include toate miscarile inregistrate in conturile debitorilor si creditorilor ale acelui an, ci doar acele miscari survenite in aceste conturi, care sunt aferente activitatilor de exploatare.

Fluxurile de numerar rezultate din tranzactiile in valuta trebuie inregistrate in contabilitate in moneda de raportare a entitatii prin aplicarea la tranzactia in valuta a cursului de schimb dintre moneda de raportare si valuta de la data incasarii sau platii. Fluxurile de numerar ale unei filiale straine trebuie convertite la cursurile de schimb dintre moneda de raportare si valuta de la data platii sau incasarii.

Fluxurile de numerar exprimate in valuta trebuie raportate in conformitate cu cerintele prevazute de IAS 21, Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar. IAS 21 permite utilizarea unui curs de schimb care aproximeaza cursul curent. De exemplu, un curs de schimb mediu pentru o perioada poate fi utilizat pentru inregistrarea tranzactiilor in valuta sau pentru conversia fluxurilor de numerar ale unei filiale din strainatate. Efectul variatiei cursurilor de schimb valutar asupra numerarului si a echivalentelor de numerar detinute sau datorate in valuta este raportat in situatia fluxurilor de numerar cu scopul de a reconcilia numerarul si echivalentele de numerar de la inceputul si sfarsitul perioadei. Aceasta valoare este prezentata separat de fluxurile de numerar rezultate din activitatile de exploatare, de investitii si de finantare si include diferentele, daca exista, inregistrate in cazul in care fluxurile de numerar au fost raportate la cursurile de schimb de la sfarsitul perioadei.

Ajustarea este inclusa la sectiunea "fluxuri de numerar din activitatile de exploatare" ca si castig sau pierdere din diferentele de curs valutar.

IAS 8 PROFITUL NET SAU PIERDEREA NETA A PERIOADEI, ERORI FUNDAMENTALE SI MODIFICARI ALE POLITICILOR CONTABILE Scopul esential al IAS 8 este asigurarea consecventei in elaborarea si prezentarea contului de profit si pierdere si a situatiei fluxurilor de numerar, astfel incat utilizatorii sa poata identifica tendintele pe termen lung in activitatea intreprinderii. Politicile contabile sunt definite in paragraful 6 din IAS 8 ca

principiile, bazele, conventiile, regulile si practicile specifice adoptate de o intreprindere la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare.

Acestea sunt diferite de principiile contabile fundamentale referitoare la continuitatea activitatii, consecventa si contabilitatea de angajamente. O data ce politicile contabile adecvate intreprinderii au fost stabilite, este important ca acestea sa nu fie modificate in timp. Se asigura astfel o baza consecventa, de la un an la altul, de raportare a rezultatelor, care vor putea fi comparate cu usurinta de catre utilizatori. Aceasta inseamna ca orice variatie a rezultatelor, de la un an la altul, reflecta fluctuatii reale ale activitatii intreprinderii, si nu reprezinta doar influenta modificarilor contabile. Utilizatorii vor putea, prin urmare, sa detecteze tendinte pe termen lung ale rezultatelor si fluxurilor de numerar ale intreprinderii.

Este extrem de rar cazul in care o entitate economica isi modifica politicile contabile.

De aceea este important sa se evidentieze orice modificari aduse politicilor contabile, pentru ca utilizatorii sa poata analiza: a) corectitudinea si necesitatea noii politici contabile; b) influenta politicii asupra rezultatelor raportate, aferente perioadei; si c)  tendinta reala a rezultatelor activitatii intreprinderii. De mentionat este ca se permit modificari ale politicilor contabile doar atunci cand: a)

  sunt impuse prin statut; b) sunt impuse de un standard contabil; sau c) cand au ca rezultat furnizarea unor informatii mai relevante sau mai sigure despre activitatea intreprinderii.

Paragraful 6 din IAS 8 defineste erorile fundamentale ca fiind:

erorile descoperite in timpul exercitiului curent, care sunt de o asa importanta, incat situatiile financiare aferente uneia sau mai multor perioade precedente nu mai pot fi considerate a fi fost credibile la data emiterii lor. Astfel de erori pot include greseli de calcul matematic, greseli de aplicare a politicilor contabile, interpretari eronate ale evenimentelor, fraude sau omisiuni. Se face distinctie intre erorile fundamentale si modificarile facute estimarilor contabile. Tratamentul contabil de baza stabilit de Standardele Internationale de Contabilitate consta in ajustarea soldului initial al rezultatului reportat. Se vor ajusta, de asemenea, sumele comparative, cu exceptia cazului in care aceasta ajustare este imposibila.  (Tratamentul alternativ permis consta in includerea corectiei in calculul profitului net sau al pierderii nete aferente exercitiului curent si elaborarea de informatii pro forma in conformitate cu tratamentul contabil de baza, daca acest lucru este posibil.) Conform tratamentului contabil de baza, se vor prezenta urmatoarele informatii:

a) natura erorii fundamentale; b) valoarea corectiei aferente exercitiului curent si fiecarei perioade anterioare prezentate; c) valoarea corectiei corespunzatoare perioadelor anterioare celor incluse in informatiile comparative; si d) faptul ca informatiile comparative au fost retratate sau specificarea faptului ca aceasta retratare este imposibila.

IAS 10 EVENIMENTE ULTERIOARE DATEI BILANTULUI

reglementeaza tratamentul contabil si informatiile ce trebuie prezentate cu privire la evenimentele aparute dupa data de inchidere a bilantului. Titlul original al IAS 10 include de asemenea si conceptul de "contingente", recomandarile si ghidurile practice aferente acestuia fiind inlocuite de IAS 37 - Provizioane, datorii si active contingente. IAS 10 a fost oficial revizuit in 1999 pentru a cuprinde doar evenimentele post-bilantiere. Defineste evenimentele ulterioare datei bilantului ca fiind: "acele evenimente, atat favorabile cat si nefavorabile, ce au loc intre data bilantului si data la care situatiile financiare sunt aprobate pentru depunere . Pot fi identificate doua tipuri de evenimente:

(a)    acelea ce ofera dovada conditiilor ce existau la data bilantului; si

(b)    acelea ce sunt elocvente in ceea ce priveste conditiile ce apar dupa data bilantului. Unele evenimente pot apare intre data bilantului si data la care situatiile financiare sunt autorizate pentru depunere. Aceste evenimente pot furniza informatii aditionale cu privire la unele conditii care existau la data bilantului sau cu privire la anumite conditii aparute dupa inchiderea bilantului.  Situatiile financiare ale unei societati sunt intocmite pentru a reflecta situatia sa financiara de la data inchiderii bilantului. Prin urmare, in cazul in care apar evenimente ulterioare datei bilantului, care nu fac decat sa clarifice conditiile existente la acea data, aceste evenimente trebuie reflectate in situatiile financiare. Informatiile referitoare la aceste evenimente vor fi utile celor care sunt interesati sa evalueze pozitia financiara a unei societati.

IAS EFECTELE VARIATIEI CURSURILOR DE SCHIMB - Exista trei cazuri de conversie a monedelor straine:

(a) Conversia tranzactiilor in valuta - Tranzactiile trebuie transformate din valuta in lei la data la care este recunoscuta tranzactia, la cursul de schimb dat de BNR pentru ziua respectiva. Valoarea rezultata in lei este utilizata pentru a inregistra tranzactia contabila. Elementul esential este momentul in care este recunoscuta tranzactia.

(b) Conversia elementelor din bilant exprimate in valuta - Elementele din bilant exprimate in valuta trebuie transformate la data bilantului (31 decembrie), la cursul de schimb cotat de BNR pentru ziua respectiva. In aproape toate situatiile, diferentele sunt inregistrate in contul de profit si pierdere ca venituri sau cheltuieli. Exemple de asemenea active sunt instrumentele financiare exprimate in valuta si soldurile in valuta ale numerarului. Mai jos sunt date cateva exemple ale situatiilor exceptionale in care diferentele nu sunt inregistrate in contul de profit si pierdere ca venituri sau cheltuieli

.(c)  Conversia operatiunilor din strainatate - Exista doua tipuri de operatiuni externe: 1) Operatiuni din strainatate care sunt integrate operatiunilor societatii; 2) Entitati externe.  Un exemplu de entitate externa este o filiala care isi aduna toate fondurile in respectiva tara straina, produce si vinde produsele tot in tara straina si trimite castigurile in Romania. Investitia societatii in acea entitate va fi un activ nemonetar inregistrat in lei. Diferentele de schimb ce rezulta sunt clasificate ca fiind capitaluri proprii si nu se inregistreaza in contul de profit si pierdere ca venituri sau cheltuieli.

Documente justificative si momentul recunoasterii tranzactiilor in Romania -

Societatile din Romania contabilizeaza tranzactiile doar atunci cand exista un document justificativ al unei terte parti care sustine tranzactia. In cazul in care se achizitioneaza un activ dintr-o tara straina, documentul justificativ care este adesea utilizat este documentul de transport stampilat de autoritatile vamale.

IAS 24 - PREZENTAREA INFORMATIILOR REFERITOARE LA TRANZACTIILE CU PARTILE AFILIATE si PREZENTAREA GENERALA A NOTELOR - Principalul scop al IAS 24 este acela de a solicita unei intreprinderi raportoare sa identifice partea sau partile pe care le controleaza (inclusiv persoanele fizice, acolo unde este cazul) si de a prezenta informatii referitoare la tranzactiile cu partile afiliate.

 In actualele reglementari contabile din Romania nu se intalneste conceptul de "parte afiliata", astfel ca cerintele IAS 24 vor constitui o importanta colectie de noi informatii si de noi aspecte ce trebuie prezentate. Standardul cere prezentarea informatiilor referitoare la partile afiliate fara a se tine cont daca au existat sau nu tranzactii intre respectivele parti afiliate. In cazul in care au avut loc tranzactii intre partile afiliate, atunci intreprinderii raportoare i se cere sa prezinte atat informatii referitoare la natura relatiilor dintre partile afiliate, cat si categoriile de tranzactii si elementele acestora necesare pentru o buna intelegere a situatiilor financiare.