Clarificarea conceptelor de devianta, criminalitate si delincventa

Clarificarea conceptelor de devianta, criminalitate si delincventa

Prin devianta intelegem orice act prin care se incalca norme scrise si nescrise ale unei organizari sociale sau grup ce satisfac nevoile, aspiratiile si interesele intr-un cadru normativ social. Prin urmare devianta semnifica nonconformismul deliberat sau nedeliberat al oamenilor 747g68h fata de normele si valorile unei organizari sociale formale, dar si a unui grup particular (informal)- [prieteni, familie, prieteni de familie→ fidelitate]

Conceptul de criminalitate

Conceptul de criminalitate este interpretat ca ansamblul manifestarilor antisociale care incalca prevederile inscrise in norme de drept, atragand dupa sine influenta fortei coercitive a statului. Prin urmare criminalitatea este considerata ca un act particular de devianta. Criminalitatea cuprinde manifestarile sociale care se afla atat in interiorul dreptului cat si in exteriorul dreptului.

Conceptul de delincventa

Campul semantic (de intelegere) al conceptului de delincventa in literatura de specialitate se suprapune cu cel de criminalitate [ vezi ½ Sociologia crimei si a criminalitatii½- Radulescu Sorin/ Banciu Dan]. Dupa acesti autori  si delincventa este un caz particular al deviantei. Se considera ca un comportament delincvent are urmatoarele caracteristici:

are o serie de consecinte negative prin faptul ca prejudiciaza interesele intregii societati

2 - face obiectul unor interdictii sau constrangeri formulate de legea penala

3 - prezinta o intentie deliberata, urmarind un scop distructiv

4 - cuprinde fuzionarea intentiei cu actiunea culpabila

5 - fapta este probata juridic si sanctionata ca atare.

Un act delincvent este evaluat dupa anumite criterii normative si sociale, cum ar fi:

-reactia sociala fata de actul delincvent

-valoarea sociala lezata prin actul delincvent (care de fapt si genereaza dimensiunea reactiei)

-valoarea obiectului delictului

-marimea prejudiciului adus

-modalitati de comitere (modus operandi)

-mobilurile actului delicvent

-persoana faptuitorului si calitatea sa

-participantii la comiterea actului delicvent

-gradul de vinovatie al faptuitorului

-gradul de rudenie intre faptuitor si victima

Prin urmare sistemul de referinta pentru evaluarea caracteristicilor generale si specifice ale delictelor este in fapt legislatia penala care se diferentiaza de la un suistem juridic la altul, diferente realizate de traditii istorice si culturale, de moralitatea si obiceiurile fiecarei societati.

Modalitati de evaluare pentru evolutia delincventei

Avandu-se in vedere dificultatile in analiza delincventei din perspectiva normativului penal in literatura de specialitate se propune o analiza interdisciplinara in urmatoarele dimensiuni:

Dimensiunea statistica- releva starea si dinamica delincventei spatio-temporala prin evaluarea in procente, medii, serii de distributii si indici a diferitelor acte delincvente. Acestea se coreleaza cu o serie de variabile si indicatori cu caracter social, ecologic, cultural si geografic.

Dimensiunea juridica- evidentiaza tipul normelor violate prin acte si fapte antisociale, pericol social, gravitatea pagubelor produse, intensitatea si felul sanctiunilor adoptate, modalitatile de resocializare a persoanelor delincvente.

Dimensiunea sociologica- se centreaza pe identificarea, explicarea si prevenirea sociala a delictelor in raport cu multiplele aspecte de inadaptare, dezorganizare si devianta existente in societate, dar si reactii fata de diferite delicte.

Dimensiunea psihologica- evidentiaza structura personalitatii individului delincvent si a individului normal, motivatia si modurile comiterii delictului, atitudinea delicventului fata de fapta comisa avandu-se in vedere responsabilitatea/discernamantul acestuia, etc.

Dimensiunea economica- costul delincventei- releva consecintele directe si indirecte ale diferitelor delicte, din punct de vedere material si moral.

Dimensiunea prospectiva- releva tendintele de evolutie a delincventei precum si predispozitia spre delincventa a anumitor indivizi si grupuri sociale prin studiul comportamentului predelincvent.

Interpretari teoretice ale delincventei

Diacronic, delincventa a fost interpretata la inceput printr-o conceptie demonologica- conform acestei conceptii spirite nefaste ii indemnau pe oameni sa comita acte deviante. [s-a pastrat expresia½l-a pus dracu´ sa faca] Ulterior, in perioada iluminista apar primele interpretari laice ale comportamentului criminal. In sec al XVIII- lea, Cesar Beccaria a fondat scoala clasica de criminologie. El a sustinut ideea ca actiunile delicvente nu sunt determinate divin ci sunt rationale- acestea tin de responsabilitatea si libertatea de a alege a individului. El afirma ca sanctiunile trebuiesc adecvate delictului comis. Mai tarziu sunt preluate o parte din ideile lui Beccaria, dar se introduce in plus importanta statului ca si a societatii in slujba individului.

Scoala clasica de criminologie a acordat o mare importanta crimei si sanctiunilor, dar nu s-a centrat pe om ca parte a crimei (a situatiei). Pe parcurs s-a manifestat o preocupare fundamentata stiintific, bazata indeosebi pe observatie, pentru identificarea genezei delicventei. In aceasta directie, prezinta importanta interpretarile biologice ale delicventei. Interpretarile biologice sau antropologic- biologice genereaza orizonturi informationale care reunesc teorii centrate pe factori ereditari in geneza infractiunii. Diferentierea intre infractor si noninfractor se demonstreaza prin identificarea unor caracteristici bio-antropologice specifice infractorului. Avand in vedere analize ale factorilor biologici ereditari pentru  identificarea genezei delicventei, de-a lungul timpului se contureaza mai multe teorii: