ELEMENTE DE TRASEOLOGIE

NOTIUNEA DE URMA. CLASIFICAREA URMELOR

Interactiunea in mediu a diferitelor obiecte, persoane, animale, fenomene duce la crearea de urme.

Prin intermediul intepretarii urmelor se poate ajunge la obtinerea unui tablou dinamic al desfasurarii anumitor fapte, a declansarii si evolutiei diferitelor procese.

Persoanele care se ocupau de descoperirea urmelor in timpurile mai vechi -"cercetasi" 'trail finderes', 'path finders', 'scouts' n‑au facut decat sa recunoasca si sa interpreteze urme. Urmele pot fi :

produse de obiecte ‑ ex. urme de pneuri, de instrumente, ;

‑ produse de animale ‑ ex. -muscaturi, urme de copite, etc.

‑ produse de oameni ‑ ex. - miros( urmeolfactive), urme de pasi, etc.

‑ produse de fenomene ‑ incendiu, traznet, apa

‑urme biologice- sange, saliva, etc.

Literatura de specialitate defineste notiunea atit in sens larg cit si restrins.

In Sens larg- urma apare ca modificare materiala produsa la locul faptei si care este utila din punct de vedere criminalistic. ( C. Suciu, Golunski, Ioan Mircea . )

In Sens restrins‑ urma este reproducerea constructiei exterioare a unui obiect pe suprafata unui alt obiect cu care a venit in contact.

De fapt, dezvoltarea tehnicii criminalisticii impune si o revizuire a notiunii:

URMA ‑ modificarea creata la locul faptei si in procesul savarsirii ei, prin miscarile si actiunea persoanei implicate, ori generate de alte fiinte, de obiecte sau fenomene care prin aspect, caracteristici, pozitie, continut este utila cercetarii criminalistice. (persoane implicate : victime, infractori, martori, altii ).

Credem insa ca randurile de mai sus constituie doar una dintre formulele prin care se poate face definirea urmei.

CLASIFICAREA URMELOR

Exista diverse criterii si modalitati de clasificare a urmelor. Credem ca ramane insa adecvata clasificarea facuta de C. Suciu prin care se disting 3 categorii:

‑ urme de reproducere

‑ urme formate din obiecte si substante

- urme rezultate din explozii , incendii.

1. Urme de reproducere

‑ sunt rezultatul contactului nemijlocit a 2 sau mai multe obiecte, unul lasind pe suprafata celuilalt urme indicand caracteristicile sale (ex ‑ accident auto).

2. Urme formate din obiecte si substante

‑ variate ca provenienta ‑ ex. ‑ accident auto: parti din far, vopsea, obiecte, numar, ulei s. a. ; obiecte abandonate de infractor (dalti, cutit); deranjarea obiectelor in camera (furt), depuneri de substante (sange, vopsea etc. ), aceste urme permit delimitarea cercului de persoane prezente, obiecte implicate.

3. Urmele de incendiu

‑ se deosebesc de 1) si 2) prin aceea ca pot sa cuprinda diferite obiecte, reziduuri ce sunt partial distruse. Apoi, in general, interventia pentru stingere duce la alterare, spalare, spargere etc. Dar pot fi utile (ex. incendii accidentale, incendii criminale, aeronave arse, accidente si incendii auto ‑ pt. mascare omor . . . )Si acum o tratare mai pe larg.

1) Urmele de reproducere

‑ se realizeaza numai prin contact nemijlocit dintre 2 obiecte, unul preia din caracteristicile celuilalt pe suprafata sau in volumul sau.

Este vorba deci, de existenta a 2 tipuri de obiecte:

a) un obiect creator de urma trebuie sa fie capabil sa creeze o urma

b) un obiect primitor de urma care trebuie sa fie plastic, deformabil si sa retina in masa sa urme. (exemplu: parchetul lustruit ‑ retine urme de talpi de noroi, praf s. a. pe o durata apreciabila).

Criterii de clasificare a urmelor de reproducere:

Dupa modul de actiune:

‑ statice

‑ dinamice

Dupa gradul de plasticitate:

‑ de adancime

‑ de suprafata ‑ stratificare

‑ de destratificare

Dupa locul de sedimentare:

‑ locale

‑ periferice

4. dupa natura obiectului creator:

‑ de maini

‑ de picioare

-create de alte obiecte,

5. Dupa vizibilitate

‑ Urme vizibile- pot fi imediat si usor descoperite, fara interventia unor aparate sau substante speciale. Sunt cea mai mare majoritate a urmelor din mediul inconjurator.

‑ Ume latente ‑ evidentierea acestora va necesita folosirea unor mijloace de iluminat (observare) si substante de prafuire pt. marcare (ex. capcana chimica la mita; prafuri lumogen utilizare ultraviolete, I. R. , laser; dispozitive de protectie la acte ‑ fire, retele, marcaje electromagnetic).

1) Dupa modul de actiune al obiectului creator putem deosebi:

a) urme statice ‑ sunt create prin contactul dintre doua obiecte fara ca intre acestea sa se produca o deplasare (ex. urme de maini care au apucat un obiect, urmele anvelopelor unui autovehicul in mers constant.

Ele permit stabilirea grupului de obiecte din care face parte obiectul creator de urme, putand uneori duce la chiar la identificarea individuala.

Ex. ‑‑> identificarea tipului de anvelopa (camion, autoturism, motoreta, etc. ).

b) urmele dinamice ‑ sunt rezultatul alunecarii celor 2 suprafete de contact ‑ ex. urme de franare, urmele unui topor cu care s‑a taiat.

Ele se formeaza in contactul activ dintre cele doua obiecte. De aceasta data, deplasarea celor doua suprafete nu va reda formele obiectului creator in mod perfect. Dar, in aceste conditii detaliile specifice de exemplu ‑ ciobituri pe taisul unui topor cu care s-a taiat un arbore ‑ vor putea permite identificarea obiectului creator.

2) dupa gradul de plasticitate al obiectului primitor

a) urmele de adancime ‑ cand obiectul primitor este mai putin consistent decat cel creator de urma. Practic are loc o 'reproducere in negativ a obiectului creator' (I. Mircea) in corpul obiectului primitor

ex. ‑ obiect sau corp uman cazut in zapada, noroi

‑ striatiile create de ghiuturi pe camasa glontului

Finetea granularii substantei obiectului primitor influenteaza calitatea reproducerii. . .

b) urmele de suprafata. Densitatea apropiata a celor doua obiecte face ca nici unul din ele sa nu se modifice, insa are loc un transfer de substanta de pe obiectul creator pe obiectul purtator (ex. transpiratia mainii ==> amprenta). Dar ele pot fi si de pe obiectul purtator pe obiectul creator.

I. Urma de stratificare ‑ se creeaza in general la locul faptei (ex. ‑ de pe maini), dar poate fi produsa si prin desprinderea de substante depuse in alte ocazii (ex. ‑ noroi de pe talpa ‑‑> in casa el poate indica traseul).

Pot fi ‑ vizibile

‑ latente (cand pt. observarea lor este necesara folosirea unor aparate sau substante de marcare, sau examinarea urmei sub un anumit unghi, deoarece o apropiere de nuanta, de culoare sau substanta depusa este transparenta.

II. Urme de destratificare ‑ se creeaza prin detasarea de substanta de pe suprafata obiectului primitor si aderarea lui la obiectul creator de urma (ex. urme de pe obiectul vopsit pe hainele sau corpul omului)

3. Urme locale sau periferice

a) Urme locale ‑ formate prin modificarea suprafatei sau volumului obiectului primitor pe locul de contact (A. Golunski) ‑ in acea zona are loc o reproducere, uneori foarte fidela a caracteristicilor obiectului creator

ex. ‑‑> urma unui radiator pe un alt vehicol

‑‑> urma suportului de flori cu care a fost lovita victima unui viol in zona renala ‑‑> dupa viol s‑a si mulat o aruncare de la etaj.

b) Urme periferice (de contur) ‑‑> sunt rezultatul modificarii de suprafata a obiectului primitor prin depunerede substanta in afara limitelor obiectului creator.

ex. ‑ sange care improasca de la victima spre agresor, indicand pe un perete pozitia agresorului

‑ nisip, praf etc. Promotor si sustinator al importantei acestui tip de urme este procurorul criminalist Iuliu Andrei care le-a si utilizat pentru a demonstra unele aspecte ale solutionarii unor cauze complexe in care a anchetat .

URMELE INSTRUMENTELOR DE SPARGERE

In cercetarea infractiunilor se intalnesc adesea urme rezultate din folosirea diferitelor instrumente cu care s‑a fortat un sistem de inchidere, s‑a perforat un zid, s‑a deschis o casa de bani, etc.

In general, instrumentele de spargere sunt la origine simple unelte de lucru (surubelnite, chei, topoare, ciocane, rangi ) sau sunt obiecte ori instrumente adaptate la operatia pentru care au fost folosite( sfredele, burghie, bari metalice, pietre, etc.).

Clasificarea urmelor create de instrumentele de spargere se poate face dupa modul lor de formare in:

‑urme statice si urme dinamice,

‑urme de adancime si urme de suprafata. Urmele de adancime sunt mai frecvent intalnite in unele cazuri de fortare, accidente, etc. .

Tot in functie de criteriul modului de formare mai putem clasifica urmele de spargere si in :‑urme de taiere, ‑urme de apasare, ‑urme de frecare,‑urme de lovire .

Urmele de lovire sunt intalnite mai rar, dat fiind ca producerea lor este insotita de zgomot, iar infractorii prefera sa evite acest fapt.

1. Urmele de taiere‑sunt in general urme dinamice cu aspectul unor striatii paralele, produse de lama instrumentului cu care s‑a realizat taierea. Instrumente de acest gen sunt: toporul , cutitul , dalta, foarfecele, burghiul, s. a. Identificarea acestor instrumente se poate face ' datorita reproducerii in urma a neregularitatilor caracteristice de pe taisul instrumentului sub forma de striatii orientate in sensul miscarii.

Pentru a se putea identifica urmele de taiere este necesar ca intre obiectul creator si cel primitor de urma sa existe o diferenta de rezistenta, cel din urma trebuind sa fie mai putin rezistent si sa aiba de preferinta o structura mai fina, de natura a reda caracteristicile obiectului creator. Unghiul sub care este aplicat taisul instrumentului creator de urma va influenta si inclinarea urmelor, striatiilor create. De asemenea, in cazul in care pe tais sau pe partea activa a instrumentului de taiere exista stirbituri, denivelari, acestea se vor reflecta in materialul taiat. Taisurile topoarelor sau altor instrumente asemanatoare vor crea urme, in functie de inclinarea carora se va putea stabilil daca instrumentul a fost folosit cu mana dreapta sau cu mana stanga.

Cu ajutorul clestilor sau foarfecilor vor fi create de asemenea urme de taiere. Acestea vor fi totdeauna in perechi, avand in general lungimi mici si fiind de aceea mai greu de identificat obiectul care le‑a creat. Analiza acestui tip de urme se face cu ajutorul fotografiilor de stabilire a continuitatii liniare, cu microscopul comparator sau prin imbucsarea fotografiei microreliefului striatiilor in litigiu si a celor create experimental.

La fata locului, urmele de taiere pot fi gasite pe usi, ferestre, podele, mobilier, case de bani, ziduri, etc. Examinarea acestor urme permite aprecierea indemanarii cu care a lucrat infractorul, deprinderile de lucru. Se poate reduce sau orienta astfel cercul de banuiti.

2. Urmele de frecare‑sunt intotdeauna urme dinamice, astfel ca ele nu reproduc particularitatile instrumentului care le‑a creat . Pot fi create de instrumente cum sunt bomfaierele, ferastraie, pile. Actiunea succesiva a dintilor nu permite identificarea instrumentului care le‑a creat, insa la inceputul si la finalul locului de actiune pot fi gasite urme cu potential identificator. Acestea sunt insa utile doar pentru stabilirea instrumentului si a directiei din care s‑a actionat.

Urme de frecare mai lasa si sfredelele sau burghiele, unele defecte ale taisurilor putand fi gasite in negativ pe spanul desprins in procesul de preforare, ori pe grilaje, lacate, pe alte sisteme de inchidere. De exemplu, pe rama unui fiset metalic, a carei taiere s‑a incercat pentru a ajunge la mecanismul de inchidere aflat sub aceasta rama.

3. Urmele de apasare pot fi create cu instrumente diverse sau chiar utilizand obiecte gasite la intamplare: rangi, leviere, pene metalice sau de lemn, surubelnita, etc.

Aceste urme sunt in general urme statice, reproducand foarte vizibil caracteristicile exteriroare ale obiectului creator. Ele pot fi gasite in cazul fortarii unor sertare, safe‑uri, etc.

4. Urmele de lovire‑ sunt mai rare, fiind insa importante pentru stabilirea modului lor de creare. Ele pot fi generate prin actiunea cu: topoare, rangi, leviere, tarnacop, ciocan, alte instrumente cu greutate, sau chiar cu o simpla piatra. Destul de rar, dar posibil ca aceste urme sa reproduca si unele detalii individuale ale obiectului creator. De exemplu urma formei unui ciocan pe calota craniana a victimei.

Tot cu ajutorul urmelor de lovire poate fi uneori stabilit numarul de persoane participante, in mod special daca acestia folosesc obiecte diferite.

Urmele de fortare a sigiliilor

Pentru a asigura inviolabilitatea anumitor casete , vagoane , mijloace de transport, se aplica peste sistemele de inchidere ale acestora sigilii din plumb sau plastic care sunt apoi stranse cu ajutorul unor clesti speciali care imprima de obicei si un sigiliu sec cu serie.

Fortarea plumbilor se poate face prin 'plimbarea plumbului' pe sfoara sau sarma pe care este aplicat, find largite in acest mod canalele si scos nodul, permitand dezlegarea firului sigiliului, care dupa aceea se va inchide la loc. In acest caz vor fi gasite urme de plumb pe sfoara sau sarma sigililui, canalele prin care trece aceasta vor fi largite, deformate.

O alta modalitate de fortare a plumbilor este prin desprinderea lor (taiere, fortare cu un instrument ascutit ) si apoi inlocuirea lor cu alte sigilii confectionate in prealabil. Aceasta operatie va putea lasa urme pe sfoara sau sarma sigiliului, sau se va manifesta prin aspectul necorespunzator al plumbului, diferenta seriei marcate, etc.

Se mai pot aplica procedee de deschidere a plumbilor prin taierea lor in lungul canalelor, dupa aceea plumbul este relipit cu ajutorul unui fier de lipit sau substante chimice. Urmele de acest gen sunt destul de usor vizibile.

In general, operatiile de violare a sigiliilor de plastic sau plumb lasa pe acestea urme vizibile, dinamice.

Urmele instrumentelor de spargere se vor fixa prin descrieea lor amanuntita in procesul verbal ( dimensiuni, aspect, eventuale materiale straine continute in urme), se vor face fotografii de detaliu, la scara, utilizandu‑se iluminarea laterala sub un inghi incident de natura a permite valorificarea prin fotografii de umbre. Se pot ridica si urme prin mulare‑parafina sau ghips‑ continuandu‑se apoi examinarea in conditii de laborator, unde pot fi create pentru comparatie si urme experimentale cu obiectul banuit a fi creat urmele suspecte.

Urmele de incendiu.

Acest tip de urme pot fi intalnite in cele mai diverse infractiuni, cat si in cazul producerii unor evenimente naturale, accidente, etc. In functie de cauza, de locul si natura incendiului urmele produse de acesta pot aparea sub diferite forme, constand din urme de aufmare, corbonizare, diferite obiecte, materiale, fiinte, distruse partial sau integral de ardere. De cele mai multe ori, interventia pentru stingerea incendiului duce la distrugerea urmelor, la alterarea lor, obiectele sunt mutate de la loc, incat este greu de facut cercetarea locului faptei in cazul unor incendii.

Clasificarea urmelor de incendiu se face in functie de cauza care le‑a determinat, rezultand astfel:

‑incendii generate de cauze naturale;

‑incendii generate accidental;

‑incendii create intentionat.

1. Incendiile naturale‑sunt in general produse de electricitata atmosferica, de razele solare, sau de autoaprinderi.

a)electricitatea atmosferica poate avea ca sursa in special traynetul. Acesta este o descarcare electrica naturala cu durata extrem de scurta (milisecunde ) dimensiuni diferite si intensitati de mii de amperi si tensiuni chiar de milioane de volti. Aceste caracteristici conduc la dezvoltarea unor temperaturi care pot atinge puncte de topire pentru scticla, metale, piatra, etc. Ca urmare a actiunii traznetelor metalul se poate topi, chiar se poate volatiliza, depunandu‑se sub forma de stropi pe obiectele din apropiere, unele metale se magnetizeaza, nisipul se poate topi devenind local o masa sticloasa, materialele inflamabile( haine, case, pomi, etc. ) se aprind, peretii si hornurile crapa, caramida (chiar si cea refractara ) devine lucioasa.

Traznetul loveste in general cladiri inalte, hornuri , copaci, etc. El poate insa sa loveasa si persoane aflate in locuri deschise, pe inaltimi. Pe haine urmele produse de traznet au forma unor rupturi cu margini de arsuri, uneori sunt circulare. Obiectele metalice aflate asupra persoanei ( ceasuri, unelte) se magnetizeaza, iar bijuteriile din aur se pot volatiliza, ramanand in locul lor urme de arsura. Pe piele, traznetul lasa urme specifice , sub forma unor arborescente, sau cu aspect de frunze de feriga.

b)Razele solare produc destul de rar incendii, de oarece trebuie intrunite cumulativ conditiile de uscaciune a aerului si vegetatiei si concetrarea razelor solare in focar pe anumite materiale inflamabile. Urmele vor aparea sub forma de funingine depozitata, in locul de initiere a incendiului, obiecte incomplet arse, cenusa, care permit stabilirea directiei de propagare a arderii si uneori si a focarului incendiului.

c)Autoaprinderile sunt generate de cauze intrinseci chiar materialului insusi. De exemplu, in industria moraritului, a prelucrarii florii soarelui, minerit - lipsa de aerisire a depozitelor, silozurilor, haldelor de carbune poate duce la cresterea temperaturii materialului depozitat ( faina, sroturi vegetale, bumbac, csrbune, etc. ), atingand uneori limite de 600‑700 ^oC si declansand un proces de ardere lenta care devine tot mai puternic si produce consecinte grave ( explozii ale unor silozuri, depozite, etc. ). Procesele de ardere lenta pot sa se maturizeze in intervale ce ating 2‑3 saptamani.

2. Incendii accidentale‑pot fi determinate de cele mai diverse cauze printre care: foc nesupravegheat, tigari uitate la intamplare, aparate electric defecte, scantei ale electricitatii statice produsa de hainele din fibre si ntetice in medii propice ( gaze, pulberi ). Urmele acestor incendii constau in funingine, cenusa, materiale arse partial, zidarie distrusa, conductori electrici si izolatori degradati , arsi, etc.

3. Incendii intentionate

‑este evident ca sunt produse de infractor, in special ca sa isi acopere urmele, din razbunare, in scop criminal.

Dupa comiterea unor furturi pot fi incendiate locuintele sau magazinele pentru a sterge urmele si a ingreuna cercetarea, alteori, dupa comiterea unui omor, sau a unei talharii urmate de moartea victimei, se incendiaza casa. Uneori, o delapidare este 'acoperita' cu un incendiu declansat ' intamplator ' in preziua unui control de fond.

Aceste incendii pot fi declansate atat instantaneu cat si prin utilizarea unor dispozitive de intarziere cu fitil, cu temporizare, etc.

Urmele de incendiu se analizeaza cu atentie pentru a identifica sursa si directia, modul de propagare al incendiului. Se vor face fotografii si schite ale locului incendiului. Se identifica si se ridica diferite obiecte partial arse care ofera date despre originea si natura incendiului. Se vor cerceta cablurile electrice, panourile de sigurante, instalatiile de incalzit, iluminat, verificandu‑se integritatea lor, prezenta si calibrarea corecta a sigurantelor fuzibile, eventualele improvizatii, etc.

URMELE CREATE DE MIJLOACELE DE TRANSPORT

In general, aceste urme pot fi gasite in cazul accidentelor de circulatie, dar pot fi gasite si cand sunt cercetate alte fapte la comiterea carora au fost folosite diverse mijloace de transport ( omoruri, talharii, furturi, etc). Urmele din aceasta categorie sunt complexe. Ele cuprind mai multe tipuri :

1)urme create de anvelope;

2)urme create de rotile metalice ale carutelor sau de sinele metalice ale saniilor;

3)urmele de impact ale vehicolelor;

4)urmele sub forma de obiecte sau resturi materiale;

5)alte urme create de vehicole (pete rezultate din scurgeri de lubrefiant, combustibil, etc. ).

Ele pot fi gasite sub forma urmelor de adancime, dar mai pot fi prezente la locul faptei si ca urme de suprafata (de exemplu‑urme de calcare cu rotile peste corpul si hainele victimei). Sunt prezente atat ca urme statice‑create de miscarea uniforma a vehicolelor cat si ca urme dinamice, produse in procesul franarii, derapajelor, al ciocnirii, al plecarii precipitate de la locul faptei (demaraje bruste).

Urmele create de mijloacele de transport sunt in general urme vizibile, cautarea lor este deci relativ simpla, fiind necesara consemnarea lor in procesul verbal de cercetare, pe schita locului faptei, cu masurarea si mentionarea dimensiunilor lor: lungime, latime, aspect, efectuandu‑se si fotografii judiciare cu ajutorul panglicilor metrice. Chiar atunci cand urmele sunt produse pe zapada si sunt relativ greu de fotografiat, este necesar a fi mentionat in procesul verbal de cercetare tipul si aspectul acestora. Intr‑o cauza, in conditii de drum pe timp de noapte si ceata, victima a fost surprinsa si accidentata in apropierea trecerii de pietoni(cca. 2m. de la marcaj ). Sustinerile soferului, potrivit carora a efectuat manevra de franare, insa pietonul nu a putut fi evitat de oarece a efectuat traversarea fugind, au fost infirmate de mentiunile din procesul verbal de cercetare si de schita locului accidentului, unde se mentiona pana la locul impactului o urma statica, de rostogolire corespunzatoare urmelor create de anvelopele autovehicolului angrenat in accident in mers normal, fara franare.

Atunci cand se gasesc urme de adancime( create prin trecerea vehicolelor prin noroi, nisip, zapada) acestea vor fi ridicate prin mulare, continuandu‑se apoi examinarea lor in conditii de laborator.

1. Urmele de anvelope ridica si in acelasi timp, solutioneaza probleme legate de tipul autovehicolului care le‑a creat, ecartamentul acestuia, directia de deplasare, marca si tipul anvelopelor cu care era echipat, etc.

Tot prin examinarea anvelopelor se vor putea stabili ( pe calea unei expertize criminalistice ) cauzele tehnice ale unor accidente rutiere. Dintre aceste cauze mentionam:

‑defecte tehnice ( vicii de fabricatie ) ale anvelopelor;

‑uzuri avansate ( desprinderea benzii de rulare, ruperea structurii metalice a anvelopei);

‑interventia unor elemente aleatorii. De exemplu, taieturi produse de cioburi care produc depresurizarea brusca a pneului, urmate de pierderea cotrolului directiei si iesirea de pe carosabil, impact cu arbori, sau alte vehicole.

Examinarea anvelopelor va putea permite stabilirea avarierii acestora si ca urmare a accidentului cand derapajul datorat franarii bruste este urmat de lovirea unei borduri cu roata si de explozia camerei de aer a acesteia, rezultand apoi pierderea controlului directiei si impactul cu persoane, vehicole, case, etc.

Tipul si marca anvelopei vor putea fi stabilite dupa forma desenului antiderapant, putand fi calculata lungimea urmei ( deci circumferinta rotii ) prin masurarea distantei dintre doua repere similare prezente pe urma. In cazul urmelor dinamice, rezultate prin derapaj sau prin franare, nu mai poate fi identificat desenul anvelopei , de oarece in aceste situatii el lipseste, este insuficient sau partial imprimat. Inceputul urmei de franare este mai slab imprimat, apoi capata o latime egala cu cea a anvelopei, iar pe o portiune scurta, inainte de oprire, urma este groasa, neclara, cu mici depozite de pamant zapada, praf, etc. acumulate in procesul franarii.

O situatie mai deosebita credem ca este cea in care franarea este controlata printr‑un sistem ABS( sistem anti‑blocant ) cu care sunt dotate autovehicolele moderne. La acestea franarea, chiar violenta, se face fara ca rotile sa se blocheze si sa patineze, ceea ce face ca urma sa aiba aspect de urma dinamica. Devine astfel mai dificil de apreciat forta si distanta franarii.

Urmele statice, create in procesul rularii normale a rotilor, redau mai multe elemente specifice ale desenului antiderapant, reprodu cand toate detaliile acestuia, inclusiv ecartamentul rotilor. Pentru deplasarile rectilinii, urmele create de rotile anterioare vor fi acoperite de cele create de rotile posterioare.

Prin examinarea urmelor lasate de roti, poate fi stabilita si directia de deplasare, eventualele manevre ale vehicolului ( ocolire, depasire, derapaje, intoarceri, etc. ). Se va putea sa se stabileasca si viteza de deplasare la momentul franarii ( in functie de lungimea urmei de franare), datele privind starea tehnica a pneurilor: uzuri, defecte. Tot cu ajutorul urmelor anvelopelor se poate identifica generic tipul de autovehicol: autoturism, masina agricola, camion, vehicol de teren, s. a.

In identificarea anvelopelor pot fi folosite si caracteristicile individuale ale acestora, rezultate in procesul de fabricatie, create prin uzura ce apare in procesul de circulatie‑cum ar fi preluarea intre modelele desenului antiderapant a unor pietricele, resturi materiale.

Urmele de impact‑pot oferi date importante cu privire la directia de mers (de miscare, de stationare ) in care se deplasau ori starea in care se aflau vehicolele implicate. Aceste urme sunt foarte adesea insotite de resturi materiale‑cioburi, provenind de la faruri sau parbriz, vopsea, lemn din caroseriile camioanelor, etc). Vor putea fi gasite atat pe vehicolele de la locul accidentului, cat si pe diverse obiecte ( pomi, borne Kilometrice, case, garduri ) pe corpul victimelor. Adeseori, prin interpretarea acestor urme se va putea stabili inaltimea masinii, directia de deplasare. Urmele de vopsea vor indica culoarea, iar prin examinarea de laborator, pe calea comparatiei, se va putea stabili cu certitudine autovehicolul de la care provine vopseaua. De asemenea, forma barii de protectie se imprima uneori in tabla caroserie autovehicolului lovit.

Urmele sub forma de obiecte sau resturi materiale ramase la locul accidentului pot indica uneori incarcatura sa, de exemplu: cereale, ambalaje de lemn, materiale de constructii, alteori ele provin chiar din corpul acesteia: ornamente, numar de circulatie, sigla marcii, etc. permitand limitarea, restrangerea cautarilor la anumite marci sau tipuri.

Utilizarea unor autovehicole in cazul transportarii unor bunuri furate, cand acestea au pierderi de lichid de racire, scurgeri de ulei, de carburant, poate genera urme sub forma de dare sau pete. Dupa directia sau extinderea acestora se poate aprecia directia de deplasare, timpul aproximativ de stationare. In functie de petele de combustibil se poate aprecia tipul de motor‑ cu benzina sau Diesel. Examinarea formei picaturilor va permite stabilirea directiei de deplasare, picaturile au forma alungita, cu partea mai subtire orientata spre directia de deplasare, datorita curentuluide aer care le impinge in partea opusa sensului de deplasare al masinii.

Descrierea urmelor in procesul verbal de cercetare va avea in vedere diferitele lor particularitati, aspectul lor ( urme statice, dinamice, de adancime , de suprafata ). Se vor masura lungimea, latimea, distantele intre urme paralele ( ecartament ) sau urme succesive.

Urmele de impact se descriu generic si se fotografiaza, apoi se descriu detaliile, aspectul, culoarea, continutul de elemente straine‑cioburi, vopsea.

Urmele sub forma unor resturi de obiecte vor fi mai intai examinate pentru a se stabili daca nu sunt prezente alte tipuri de urme (de maini, fibre textile, )pe care le‑ar putea purta. Dupa ce au fost consemnate si fotografiate, obiectul va fi ridicat pentru examinare in laborator.