Interpretarea sociologica a deviantei

Interpretarea sociologica a deviantei

Teoriile sociologice se centreaza pe devianta considerand ca aceasta este o esuare de la socializare. Clasificarea teoriilor sociologice cu privire la devianta a fost efectuata in 1978 de un grup de sociologi, considerand ca acestea se grupeaza in :

teorii normative

teorii relativiste

teorii ideologice

Teoriile normative- considera devianta ca o abatere de la normele societatii sau ale grupului social, o violare a regulilor colectivitatii. Aceasta este ideea de baza a teoriilor normative, deoarece in acest grup de teorii au fost identificate alte doua categorii de teorii:

a-         teoriile structurale- care considera ca devianta este efectul unor factori structurali sau a unor mecanisme structurale ce actioneaza la nivelul intregii societati. De asemenea, structuralistii considera ca devianta poate fi produsul unor schimbari survenite la nivelul intregului sistem social ca urmare a trecerii de la o etapa istorica la alta.

Teoriile structurale cele mai cunoscute sunt:

teoria anomiei a lui Durckhein

teoria anomiei a lui Merton

Teoria lui Durckhein prezinta devianta ca rezultat al anomiei sociale, prin anomie sociala intelegandu-se o stare de dezordine sau de perturbare normativa ce impiedica indivizii sa actioneze sau sa dezvolte conduite in functie de repere normative clare si precise. Trecerile de la o oranduire sociala la alta sunt insotite frecvent de asemenea stari si ca urmare sunt generatoare de forme de devianta sociala.

Teoria lui Merton prezinta devianta ca produs direct al discrepantei dintre scopurile culturale si mijloacele institutionale de a transpune in realitate aceste scopuri. Ca urmare intervine o adaptare la aceasta ruptura numita devianta si care implica respingerea, violarea sau eludara normelor existente. In asemenea situatii chiar se inoveaya norme noi.

b-        teoriile procesuale - considera devianta ca o violare normativa rezultata dintr-un proces desfasurat in mai multe etape. La finalul procesului, deviantul asimileaza toate atributele identitatii de deviant. In aceasta teorie procesul delincventei cuprinde doua etape:- invatarea sociala (ex: consumatorii de droguri invata sa utilizeze drogul, sa identifice senzatiile, sa defineasca senzatiile)

- dobandirea identitatii de delincvent (ex- etichetarea ca fiind consumator de droguri)

Teoriile relativiste- definesc anumite conduite ca fiind deviante- le eticheteaza - proces care va determina viitoarea cariera a deviantului. Ca urmare, devianta ar fi o notiune relativa. Conduita considerata predelincventa poate sau nu sa aibe potential criminogen ( delincvent). Mai este considerata ca o notiune relativa si deoarece nu este o realitate in sine.

Teoriile relativiste pot fi de doua tipuri:

a-         teorii structurale - care explica devianta in raport cu normele existente. O astfel de teorie este teoria conflictului care apreciaza ca la baza deviantei sta inegalitatea economica. Astfel, cei care detin puterea si resursele economice pot defini orice conduita care le incalca privilegiile de clasa dominanta drept act deviant. Prin urmare, devianta nu este atat atat o realitate cat este o definitie cu putere de incriminare si sanctionare.

b-        teorii procesuale- definesc devianta ca fiind un proces ce pleaca initial de la un act, de la o conduita relativ inofensiva si care, ulterior, prin anumite mecanisme de conduita sociala ajunge sa fie etichetate ca devianta.

Aceste teorii arata ca determinantul principal in definirea persoanelor paranoice ca fiind deviante nu este comportamentul lor deviant primar ci mecanismele sociale care sunt antrenate in interactiuni sociale. Comportamentele paranoicilor sunt in general acceptabile, cu exceptia unora mai bizare , cum ar fi aroganta excesiva, insultele, suspiciunile care ajung pana la delir. Aceste conduite genereaza uneori reactia de excludere din grup si chiar din familie. Aceste reactii la randul lor determina reorganizarea, indeosebi simbolica a atitudinilor persoanelor in cauza fata de sine si fata de rolurile care ii sunt atribute in viata. In final ei capata atributele deviante care i s-au atribuit, devenind intr-adevar agresive, periculoase, suspicioase.

Teoriile ideologice- sunt teoriile care considera devianta un act ce atenteaza la ordinea sociala si la stabilitatea sistemului social. O astfel de teorie este teoria structural- functionala a lui Talcott-Parsons, in conformitate cu care devianta este o iesire din rolurile sociale atribuite individului. Este o stare de alienare (indepartare) activa saiu pasiva pe care societatea are capacitatea de a o evita si inlatura prin mecanisme de control social. Teoria este ideologica pentru ca defineste actul de devianta ca fiind un act ce submineaza bazele consensuale ale sistemului social.