ELEMENTE DE DREPT CONTRAVENTIONAL

Dupa ce veti citi acest capitol puteti sa:

definiti corect notiunea de contraventie

faceti diferenta intre contraventie si infractiune

cunoasteti trasaturile esentiale ale contraventiilor

Legea nr. 180/2002 privind regimul juridic al contraventiilor constituie legea cadru in aceasta materie care se completeaza cu alte legi si acte normative prin care se contureaza si se delimiteaza o institutie deosebit de importanta a dreptului administrativ si anume institutia contraventiei si a raspunderii contraventionale.

Potrivit dispozitiilor legii nr. 180/2002, contraventia este fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata ca atare, prin lege, prin hotarare a Guvernului ori prin hotarare a Consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectoarelor municipiului Bucuresti a Consiliului Judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

Prin noua reglementare, respectiv O.G. nr. 2/12 iulie 2001, contraventia nu mai este definita prin comparatie cu infractiunea, fiind institutie specifica si importanta a Dreptului Administrativ, carmuita de regulile si principiile acestei ramuri de drept, ca fiind o fapta ilicita, prevazuta si sanctionata in cadrul normativ care o reglementeaza.

Sectiunea I-a  - Consideratii generale privind abaterea contraventionala si raspunderea contraventionala

Alaturi de raspunderea administrativa, abaterea si raspunderea disciplinara a functionarilor publici, abaterea si raspunderea contraventionala sunt specifice Dreptului administrativ deoarece ele se fundamenteaza pe raporturi juridice de natura administrativa.

Raspunderea contraventionala apare atunci cand este savarsita o fapta contraventionala, prin actiune sau inactiune, ce reprezinta abateri administrative pe care legea si alte acte normative adoptate de organele puterii executive le denumesc contraventii.

Legea cadru care reglementeaza contraventiile este Legea nr. 180/2002 Conform acesteia pentru a fi in prezenta unei contraventii sunt necesare unele c 838h78i onditii ce trebuiesc indeplinite:

a) Savarsirea unei fapte cu vinovatie;

Substanta materiala a unei contraventii este fapta. Fara existenta acesteia nu exista nici contraventie. Insa nu orice fapta poate constitui substanta materiala a unei contraventii, ci numai aceea care prezinta trasaturile specifice pentru existenta contraventiei si anume:

fapta sa fie savarsita cu vinovatie;

fapta sa fie stabilita si sanctionata ca atare prin lege, ordonanta, prin hotarare a Guvernului sau dupa caz prin hotarare a Consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului, municipiului Bucuresti, a Consiliului Judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

Si in materie contraventionala, prin vinovatie se intelege "starea de constiinta a faptuitorului in momentul incalcarii unei dispozitii legale, a carei nesocotire este considerata contraventie".

Spre deosebire de infractiune, contraventia se sanctioneaza indiferent de forma vinovatiei, exceptia de nesanctionare a faptelor savarsite din culpa trebuind sa fie prevazuta expres in actul normativ care stabileste si sanctioneaza fapta respectiva.

O fapta savarsita fara vinovatie (spre exemplu in legitima aparare sau cand urmarile faptei nu puteau fi prevazute) nu va fi considerata contraventie, iar faptuitorul nu va fi tras la raspundere juridica.

Raspunderea contraventionala este o raspundere bazata pe raspunderea din culpa (vinovatie), nefiind vorba de o "raspundere obiectiva". Contraventia, asadar ca orice fapta, contrara ordinii de drept, constituie o manifestare a conduitei umane, adica un act al omului aflat sub controlul vointei si ratiunii sale.

b.- Fapta sa fie stabilita si sanctionata prin lege, ordonanta, hotarare a Guvernului sau hotarare a autoritatilor administratiei publice locale.

Pentru ca o fapta savarsita cu vinovatie sa fie considerata contraventie trebuie ca acea fapta sa fie prevazuta de un act normativ, de drept administrativ, aceasta fiind o alta trasatura esentiala a contraventiei.

Sectiunea II-a -  Elemente constitutive ale contraventiei

Contraventia, ca si infractiunea, se caracterizeaza prin patru elemente constitutive:

obiectul;

subiectul;

latura obiectiva (fapta);

latura subiectiva (vinovatia).

Aceste elemente trebuiesc indeplinite cumulativ pentru fiecare contraventie. Lipsa oricareia dintre ele conduce la "inexistenta contraventiei si implicit la imposibilitatea tragerii la raspundere a faptuitorului".

Obiectul contraventiei il constituie valorile, relatiile sociale, bunurile sau interesele legitime, aparate prin normele de drept administrativ carora li se aduce atingere sau sunt puse in pericol de fapta savarsita. Fiecare contraventie are un obiect specific, ce rezulta in textul actului normativ care o prevede.

Latura obiectiva a contraventiei o formeaza actiunea sau inactiunea producatoare a urmarilor socialmente periculoase sau care ameninta, pun in pericol anumite valori si care este prevazuta ca ilicita in actul normativ de stabilire a contraventiei.

Subiectul contraventiei este potrivit Legii nr.180/2002 atat persoana fizica cat si persoana juridica ce comite fapta contraventionala. Potrivit Legii nr.180/2002 persoana juridica raspunde contraventional in cazurile si in conditiile prevazute de actele normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii. Persoana fizica pentru a putea fi subiect al unei contraventii trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

- sa aiba varsta de cel putin 14 ani ( insa unele acte normative deroga, Legea nr. 61/1991 prevede ca sanctiunea inchisorii se aplica minorilor numai daca au implinit 16 ani (art. 4 alin.1);

- sa fie responsabila, iresponsabilitatea fiind exceptie trebuie dovedita;

- sa aiba libertate de hotarare si actiune;

- pentru unele contraventii, subiectul trebuie sa aiba o anumita calitate (de exemplu: conducator auto, posesor de arma, gestionar).

Latura subiectiva se refera la atitudinea psihica a contravenientului fata de fapta savarsita si urmarile sale. Elementul principal al laturii subiective este vinovatia atat sub foram intentiei cat si a culpei, ce nu sunt stabilite de legiuitor.

Sectiunea III-a  Cauze care inlatura caracterul contraventional al faptei si raspunderea contraventionala

Legea admite ca in prezenta anumitor stari, situatii, cazuri, imprejurari, caracterul contraventional obisnuit al unei fapte sa fie in mod exceptional indepartat. Este vorba de cauzele care inlatura caracterul contraventional al unor fapte ilicite.

In acest sens art.ll alin. 1 din Legea nr.180/2002 dispune: "caracterul contraventional al faptei este inlaturat in cazul legitimei aparari, starii de necesitate, constrangerii fizice si morale, cazului fortuit, iresponsabilitatii, betiei involuntare complete, erorii de fapt, precum si infirmitatii daca are legatura cu fapta savarsita. De asemenea, si minoritatea este o cauza care inlatura caracterul contraventional al faptei".

Singura cauza care inlatura raspunderea contraventionala este prescriptia. Legea nr.180/2002 reglementeaza doua categorii de prescriptie: prescriptia aplicarii sanctiunii (art. 13 din Legea nr.180/2002) si prescriptia executarii sanctiunii (art. 14 din Legea nr.180/2002).

a) Legitima aparare

Pentru a fi in prezenta legitimei aparari este necesara existenta mai multor conditii si anume:

fapta de aparare sa fie precedata de un atac;

atacul sa fie material, direct si injust;

atacul sa fie periculos;

fapta savarsita pentru inlaturarea atacului sa fie o contraventie prevazuta si sanctionata de un act normativ;

apararea sa fie proportionala cu intensitatea atacului.

b) Starea de necesitate

Se afla in stare de necesitate persoana care comite o contraventie pentru a salva de la un pericol iminent, care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia, un bun material al sau sau al altuia, precum si un interes public. Savarsirea unei contraventii in aceasta situatie nu este pedepsita.

c) Constrangerea fizica sau morala

Nu constituie contraventie fapta prevazuta ca atare de catre un act normativ daca este savarsita din cauza unei constrangeri exercitate de catre o alta persoana asupra faptuitorului.

Contraventia poate fi comisa datorita unei constrangeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista, sau din cauza unei constrangeri morale (psihice), exercitarea prin amenintarea cu un pericol grav pentru persoana sa, ori a altuia si care nu poate fi inlaturata decat prin comiterea faptei respective.

d) Cazul fortuit

Cazul fortuit consta in interventia unui eveniment sau a unei intamplari ce nu putea fi prevazuta sau inlaturata si care determina producerea rezultatului socialmente periculos.

e) Eroarea de fapt

Eroarea de fapt presupune necunoasterea sau cunoasterea gresita de catre faptuitor, in momentul comiterii contraventiei, a existentei unei stari de fapt, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul contraventional al unei fapte. Daca el ar fi cunoscut in mod corect realitatea nu ar fi savarsit contraventia.

Iresponsabilitatea sau infirmitatea este o cauza de inlature a caracterului contraventional al faptei intemeiate tot pe vinovatia persoanei ce a savarsit fapta contraventionala.

Prin "iresponsabilitate" se intelege "incapacitatea unor persoane de a-si da seama de sensul sau de urmarile faptelor lor, sau a-si dirija in mod normal vointa, in raport cu actiunile sau inactiunile lor".

Aceste persoane "iresponsabile" nu inteleg pericolul social al unor fapte si nu sunt receptive la amenintarea sanctiunilor contraventionale; teama de sanctiune nu are influenta asupra comportarii lor.

Betia este starea in care o persoana se afla ca urmare a actiunii exercitate asupra facultatilor sale psihice de substante excitante sau narcotice, consumate de aceasta persoana sau introduse in corpul sau.

Starea de betie imbraca mai multe forme:

betia accidentala este independenta de vointa persoanei, fiind rezultatul unei intamplari (ex.: starea de betie provocata de activitatea desfasurata intr-un mediu imbibat cu alcool intr-o fabrica de spirt, de pilda);

betia voluntara atunci cand persoana in cauza a consumat in mod voit substante care l-au adus in starea de betie;

betia completa, cand persoana nu mai este stapana pe miscarile sale fizice si nu mai are capacitatea de a intelege si voi;

betia incompleta, cand exista o slabire (care poate fi de diferite grade) a capacitatilor psihofizice ale persoanei;

betia ocazionala, cand consumul de substante care o provoaca se face intamplator (ex.: la petreceri);

betia cronica, cand se mentine o stare permanenta de intoxicatie cu bauturi alcoolice sau asemenea substante.

Caracterul contraventional al faptei si implicit raspunderea contraventionala este exclusa numai de starea de betie accidentala completa.

h) Minoritatea faptuitorului

Este tot o cauza care inlatura caracterul contraventional al faptei si pe cale de consecinta, raspunderea contraventionala.

O asemenea imprejurare cu caracter obiectiv isi are suportul in faptul ca minorii nu au suficient discernamant in a aprecia gradul de pericol social al faptelor.

Minorii care nu raspund contraventional, in nici o imprejurare, sunt cei care nu au implinit varsta de 14 ani. Dupa implinirea acestei varste, raspunderea minorilor este totusi limitata, legea stabilind ca la minorii de peste 14 ani, pentru contraventia savarsita, minimul si maximul amenzii se reduce la jumatate fata de cuantumul prevazut de actul normativ respectiv. De asemenea, sanctiunea inchisorii contraventionale nu poate fi aplicata decat minorilor care au implinit varsta de 16 ani; chiar si in acest caz exista limitele prevazute de lege se reduc la jumatate.

Sectiunea IV -a -  Categorii de sanctiuni administrativ-contraventionale

Depasind dificultatile impuse de o perioada atat de "fertila" sub aspectul ilicitului contraventional si al sanctiunilor necesare, Legea nr. 180/2002 distinge doua categorii de sanctiuni administrativ-contraventionale:

a) sanctiuni contraventionale principale

avertismentul;

amenda contraventionala;

obligarea contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii;

b) sanctiuni contraventionale complementare:

confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventie;

suspendarea sau anularea, dupa caz, a acordului avizului sau a autorizatiei de exercitare a unei activitati;

inchiderea unitatii;

blocarea contului bancar;

suspendarea activitatii agentului economic;

retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitati de comert exterior, temporar sau definitiv;

desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului in starea initiala.

Avertismentul este sanctiunea cea mai usoara care se poate aplica in cazul savarsirii unei contraventii si consta in atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului social al faptei savarsite, insotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale.

"Este o sanctiune morala" si "este importanta pe linia realizarii functiei educatoare a raspunderii contraventionale".

Amenda contraventionala, are caracter administrativ^[i] si este mentionata la art. 8 din Legea nr. 180/2002, legiuitorul intentionand astfel sa excluda orice dubiu cu privire la natura juridica contraventionala, "confirmand o data mai mult, ca abaterea pe care o sanctioneaza are si un caracter administrativ".

Obligarea contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii este o sanctiune contraventionala relativ noua introdusa prin Legea nr.180/2002 si poate fi stabilita numai prin lege si numai pe o durata ce nu poate depasi 300 ore.

Dintre sanctiunile contraventionale complementare amintim:

confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventie^[ii] este o sanctiune complementara care poate insoti una din celelalte sanctiuni contraventionale principale.

Potrivit Legii nr.180/2002, sunt supuse confiscarii, daca aceasta este prevazuta expres in actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei urmatoarele bunuri:

- cele produse prin contraventie (ex.: alimente, bauturi sau medicamente falsificate, produse cu marca de fabrica imitata, sumele provenite din vanzarea acestor bunuri);

- cele care au folosit la savarsirea contraventiei, daca sunt ale contravenientului. Confiscarea acestora este necesara deoarece lasarea lor mai departe asupra faptuitorului prezinta riscul ca acestea sa fie folosite din nou la savarsirea altor contraventii, ori aceste lucruri prezinta o stare de pericol prin ele insele;

- cele dobandite prin savarsirea contraventiei daca nu sunt restituite persoanei vatamate. Sunt asimilate acestei categorii de bunuri si sumele de bani provenite din vanzarea lucrurilor care au fost dobandite prin contraventii.

Bunurile confiscate intra in proprietatea statului.

Sectiunea V-a -  Constatarea contraventiilor

Constatarea contraventiei este o prima actiune ce declanseaza raspunderea contraventionala. Constatarea se face in scris printr-un proces verbal care se incheie de organul sau persoana imputernicita in acest sens.

Potrivit art. 15 alin.1 din Legea nr.180/2002 procesul verbal se incheie de persoanele anume prevazute in actul normativ care stabileste si sanctioneaza contraventia, denumite in mod generic: agenti constatatori.

Procesul-verbal de constatare a contraventiilor cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este incheiat; numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal; ocupatia si locul de munca al contravenientului; descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita, precum si aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia; indicarea societatii de asigurari in situatia in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie; posibilitatea achitarii in termen de 48 de ore o jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate, termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plangerea.

Sectiunea VI-a -  Aplicarea sanctiunilor contraventionale

In cazul in care prin actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul verbal de constatare, aplica si sanctiunea.

Daca, potrivit actului normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei, agentul constatator nu are dreptul sa aplice sanctiunea, procesul verbal de constatare se trimite de indata organului sau persoanei competente sa aplice sanctiunea. In acest caz sanctiunea se aplica prin rezolutie scrisa pe procesul verbal.

Sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul verbal.

Art. 23 alin.1 din Legea nr. 180/2002 prevede ca in cazul in care prin savarsirea contraventiei s-a cauzat o paguba si exista tarife de evaluare a acesteia, persoana imputernicita sa aplice sanctiunea stabileste si despagubirea, cu acordul expres al persoanei vatamate, facand mentiunea corespunzatoare in procesul verbal.

Daca nu exista tarife de evaluare a pagubei persoana vatamata isi va putea valorifica pretentiile potrivit dreptului comun.

In cazul in care contravenientul a fost sanctionat cu amenda, precum si daca a fost obligat la despagubiri, o data cu procesul verbal acestuia i se va comunica si instiintarea de plata. In instiintarea de plata se va face mentiune si cu privire la obligativitatea incheierii amenzii si, dupa caz, a despagubirii, in termen de 15 zile de la comunicare, in caz contrar urmand sa se procedeze la executarea silita.

Daca agentul constatator aplica si sanctiunea, iar contravenientul este prezent la incheierea procesului verbal, copia de pe acesta si instiintarea de plata se inmaneaza contravenientului, facandu-se mentiune in acest sens in procesul verbal iar contravenientul va semna de primire.

In cazul in care contravenientul nu este prezent, sau, desi prezent, refuza sa semneze procesul verbal, comunicarea acestuia, precum si a instiintarii de plata se face de catre agentul constatator in termen de cel mult o luna de la data incheierii.

Comunicarea procesului verbal si a instiintarii de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afisare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operatiunea de afisare se consemneaza intr-un proces verbal semnat de cel putin un martor.

Contravenientul poate achita pe loc sau in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului verbal, ori dupa caz, de la data comunicarii acestuia, jumatate din minimul amenzii prevazute in actul normativ, agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul verbal.

Sectiunea VII-a -  Plangerea

Calea specifica de atac in materie contraventionala este plangerea, deoarece si in aceasta materie, in sens strict, potrivit legislatiei actuale nu se poate vorbi de o judecata in prima instanta, ca exercitarea caii de atac sa poata fi denumita recurs sau apel.

Ea este considerata o cale de atac ordinara "apta de a fi utilizata impotriva tuturor sanctiunilor contraventionale, indiferent de motivele invocate".

Plangerea este o cale evolutiva de atac, adica o cale prin care se ataca la judecatorie o hotarare data de un organ obstesc sau administrativ cu caracter jurisdictional, fie in act administrativ in cazuri specificate de legea speciala.

Conform legii, plangerea duce la suspendarea executarii. In cazul plangerii partii vatamate sau celei careia ii apartin bunurile confiscate, suspendarea opereaza numai in privinta despagubirii sau confiscarii.

Suspendarea executarii are loc de drept in temeiul legii fara a fi nevoie de solicitare in acest sens.

Simpla inregistrare a plangerii, in temeiul legal opreste trecerea la executarea silita a amenzii aplicate, iar daca a fost declansata, se va sista pe calea contestatiei la executare.

Plangerea insotita de copia de pe procesul verbal de constatare a contraventiei se depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat sa o primeasca si sa inmaneze depunatorului o dovada in acest sens.

Plangerea impreuna cu dosarul cauzei se trimit de indata judecatoriei in a carei circumscriptie a fost savarsita contraventia.

Plangerea si celelalte acte de procedura privind solutionarea acesteia sunt scutite de taxa de timbru (art. 36 din Legea nr. 180/2002).

Organele competente sa solutioneze plangerea

Conform art. 32 alin.2 din Legea nr. 180/2002 "Plangerea impreuna cu dosarul cauzei se trimit de indata judecatoriei in a carei circumscriptie a fost savarsita contraventia".

Sunt si cazuri speciale si anume contestatiile impotriva sanctiunilor aplicate de Directiile Generale ale Finantelor Publice Judetene si a municipiului Bucuresti, dupa caz care se rezolva de Ministerul Finantelor.

Solutionarea plangerii

Plangerea, potrivit art. 32 alin.2 din Legea nr. 180/2002, impreuna cu dosarul cauzei se trimit de indata judecatoriei in a carei circumscriptie a fost savarsita contraventia.

Judecatoria va fixa termen de judecata, care nu va depasi 30 de zile, si va dispune citarea contravenientului, sau dupa caz, a persoanei care a facut plangerea, a organului care a aplicat sanctiunea, a martorilor indicati in procesul verbal sau in plangere, precum si a oricaror alte persoane in masura sa contribuie la rezolvarea temeinica a cauzei.

Acestea din urma pot fi considerate:

contravenientul (daca nu el a facut plangerea);

partea vatamata (daca nu ea a facut plangerea);

martorii care au semnat in procesul verbal de constatare a contraventiei;

agentul constatator (daca nu a aplicat el sanctiunea)

Cu privire la termenul de solutionare a plangerii, in legea anterioara - Legea 32/1968 - obliga instanta sa solutioneze cauza in cel mult 30 de zile de la data inregistrarii, in prezent nu mai prevede un asemenea termen. Astfel plangerea va fi solutionata in termenul optim necesar indeplinirii actelor de procedura, administrarea probelor, efectuarii cercetarii judecatoresti, prezentarii si redactarii hotararii.

Solutiile posibile date de judecatorie sunt:

de respingere a plangerii cand constata ca sanctiunea este temeinica si legala;

de admitere a plangerii in totul sau in parte, cand se justifica aceasta.

In caz de anulare a procesului verbal, petentul este exonerat de raspundere. Totodata, lucrurile confiscate, cu exceptia celor a caror detinere sau circulatie este interzisa, se restituie celor in drept.

Daca aceste lucruri au fost valorificate, se va dispune sa se achite o despagubire baneasca, egala cu suma realizata prin valorificare.

In situatia admiterii in parte a plangerii, se poate reduce amenda in cadrul limitelor acesteia sau se poate inlocui o sanctiune cu alta (de exemplu amenda cu avertismentul), facandu-se o noua individualizare a sanctiunii.

Recursul

In privinta termenului de recurs, acesta reiese din continutul art. 34 alin.2 din Legea nr. 180/2002: "Hotararea judecatoriei prin care s-a solutionat plangerea poate fi atacata cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare", la sectia contencios administrativ a tribunalului.

Poate declara recurs oricare dintre parti (contravenientul, partea vatamata, organul care a aplicat sanctiunea, persoana careia ii apartin bunurile confiscate, procurorul).

Competenta solutionarii recursului apartine tribunalului in a carui raza teritoriala se afla judecatoria a carei hotarare o ataca (art. 2 pct.3 din Codul de procedura civila).

Potrivit art. 302 al aceluiasi cod, cererea de recurs se depune la aceasta judecatorie, sub sanctiunea nulitatii.

Recursul se motiveaza prin insasi cererea de recurs sau inauntrul termenului de recurs. Aceasta cerere va cuprinde aratarea motivelor de casare (prevazute la art. 304 din Cod) si dovezile de sustinere a motivelor invocate.

Recursul se judeca in complet format din 3 judecatori (art. 26 din Legea 92/1992). Judecata se face, conform art. 316 din Codul de procedura civila, dupa regulile de la apel.

Solutiile posibile de recurs sunt respingerea acestuia sau casarea hotararii cu retinere sau cu trimitere (art. 312 din Codul de procedura civila).

Sectiunea VIII-a -  Executarea sanctiunilor contraventionale constatate prin acte contraventionale

1. Executarea avertismentului

Avertismentul, ca sanctiune contraventionala principala, prevazut de art. 5 alin.2 lit. a din Legea nr. 180/2002, inseamna atragerea atentiei contravenientului asupra pericolului faptei savarsite si recomandarea ca pe viitor sa respecte dispozitiile legii.

2. Executarea amenzii

Executarea amenzii se poate face pe doua cai:

de contravenient din proprie initiativa;

silit de organele de executare

De buna voie este executarea care se face in temeiul art. 28 din Legea nr. 180/2002, adica atunci cand contravenientul plateste din proprie initiativa jumatate din minimul amenzii prevazuta pentru contraventia savarsita, precum si atunci cand achita suma cu care a fost amendat, dupa ce primeste incunostintarea de plata odata cu procesul verbal.

3. Executarea sanctiunilor complementare

Potrivit art. 40 din Legea nr. 180/2002 executarea sanctiunilor contraventionale complementare se face potrivit dispozitiilor legale.

Aceste dispozitii sunt cuprinse in actele normative care prevad stabilirea si sanctionarea contraventiilor, deci in actul normativ de natura administrativa si nu penala.

Confiscarea se aduce la indeplinire de organul care a dispus aceasta masura, in conditiile legii.

Sunt supuse confiscarii urmatoarele categorii de lucruri:

lucrurile produse prin contraventie;

lucrurile care au servit la savarsirea contraventiei;

lucrurile dobandite prin savarsirea contraventiei.

In caz de anulare sau de constatare a nulitatii procesului verbal, bunurile confiscate, cu exceptia celor a caror detinere sau circulatie este interzisa prin lege, se restituie de indata celui in drept.

Daca aceste bunuri au fost valorificate, instanta va dispune sa se achite celui in drept o despagubire care se stabileste in raport cu valoarea de circulatie a bunurilor.

Cuvinte cheie:

Contraventie - fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege si acte administrative.

Plangere - cale specifica de atac in materie contraventionala.

Prescriptie - stingerea obligatiei de executare a unei sanctiuni dupa scurgerea unui anumit termen.

Intrebari:

Ce este contraventia

care sunt sanctiunile contraventionale

Care sunt trasaturile abaterii disciplinare

Enumerati cauzele care inlatura caracterul contraventional al faptei.

Care sunt caile de atac impotriva sanctiunilor contraventionale