FUNCTIA  PUBLICA SI FUNCTIONARUL PUBLIC

Dupa ce veti citi acest capitol puteti sa:

Intelegeti semnificatia notiunii de functie publica

Prezentati conceptul de functionar public precum si toate aspectele ce se pot ivi i 535c26f n legatura cu acestea

Sectiunea I - Serviciul public si functia publica

Notiunea de serviciu public.

Prin serviciu public se intelege ansamblul activitatilor realizate in cadrul autoritatilor si institutiilor publice ale statului si ale unitatilor administrativ teritoriale, in scopul satisfaceri unor interese publice.

In sens larg, serviciile publice reprezinta un ansamblu de mijloace (colectivitati umane, bunuri materiale, resurse financiare) menit a satisface nevoi publice, fiind organizate atat la nivel national (serviciul public al transportului feroviar) cat si la nivel local ( transportul in comun in localitati, canalizare, apa curenta etc.)

Mijloacele materiale si financiare sunt asigurate din resurse bugetare si resurse proprii.

Serviciile publice de interes national (ex. siguranta nationala, ordinea publica, apararea nationala) nu pot fi descentralizate si doar desconcentrate la nivel local. In mare masura, serviciile publice, pe plan local, se sprijina pe resursele financiare ale colectivitatilor locale.

Notiunea de functie publica.

Potrivit legii, functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite de autoritatea sau institutia publica, in temeiul legii, in scopul realizarii competentelor sale.

Din definitie se pot retine urmatoarele trasaturi caracteristice:

- functia publica cuprinde un ansamblu de atributii si responsabilitati stabilite in temeiul legii;

- functia publica este creata prin lege sau alte acte normative emise pe baza si in executarea legii;

- functia publica are un caracter permanent si prezinta continuitate;

- functia publica nu constituie obiectul unei intelegeri intre parti si nu poate fi stabilita prin contract;

- functia publica este organizata pentru a realiza competentele conferite administratiei publice;

- finantarea functiilor publice este asigurata de la bugetul de stat sau de la bugetele locale;

- atributiile stabilite prin lege sau potrivit legii dau competenta celor care indeplinesc functiile respective, ca in regim de drept administrativ, sa faca acte juridice, operatiuni administrative sau materiale in mod legal.

In art. 4 din Legea nr. 188/1999 sunt prevazute urmatoarele principii care stau la baza executarii functiei publice:

- asigurarea prompta si eficienta libera de prejudecati, coruptie , abuz de putere si presiuni politice a tuturor activitatilor efectuate de functionarii publici;

- selectarea functionarilor publici exclusiv dupa criteriul competentei;

- egalitatea sanselor la intrarea si promovarea in corpul functionarilor publici;

- stabilitatea functionarilor publici.

Sectiunea a-II-a - Functionarul public

1. Notiunea de functionar public.

Potrivit Legii nr. 188/1999, functionar public este persoana numita intr-o functie publica.

Cu privire la notiunea de functionar public se cuvine sa aratam ca exista mari deosebiri fata de salariatii serviciilor publice care activand pe baza contractului individual de munca, cu durata nedeterminata sau determinata sunt supusi regimului prevazut de dreptul muncii, precum si fata de alte persoane care presteaza munca in cadrul serviciilor publice pe baza de conventie civila si carora le sunt aplicabile prevederile din dreptul civil.

2. Conditiile de acces la ocuparea functiilor publice.

Avand in vedere prevederile Legii nr. 188 pentru a ocupa o functie publica, orice persoana trebuie sa indeplineasca cumulativ mai multe conditii.

O conditie este ca persoana care accede la ocuparea functiei sa aiba numai "cetatenia romana si domiciliul in Romania."

O alta conditie este de "cunoastere a limbii romane, scris si vorbit."

In art. 13 din Constitutie se prevede ca in Romania limba oficiala este limba romana si deci nu se poate vorbi de functii publice in afara oficialitatii.

Conditia "capacitatii depline de exercitiu si a varstei de 18 ani impliniti" este determinata de existenta discernamantului si a exercitiului deplin al drepturilor civile si politice.

O alta conditie este de ordin medical, adica "existenta unei stari de sanatate corespunzatoare functiei pentru care candideaza atestata pe baza de examen medical de specialitate".

Indeplinirea conditiilor de "studii prevazute de lege pentru functia publica" este necesara si de mare eficienta pentru activitatea de administratie publica.

O alta conditie este ca "persoana sa nu fi fost condamnata pentru savarsirea unei infectiuni care ar face-o incompatibila cu executarea functiei publice."

Ultima conditie (in ordinea prevazuta de lege) consta in castigarea "concursului sau promovarii examenului organizat pentru ocuparea functiei publice." 

Concursul se organizeaza numai in limita posturilor ramase vacante, cu conditiile de publicitate prevazute.

3. Selectarea si numirea in functie a functionarilor publici.

Potrivit Legii nr.188/1999, intrarea in Corpul functionarilor publici se face numai prin concurs organizat de autoritatea sau institutia publica interesata (art.49)

Procedeul de recrutare a personalului din administratia publica prin concurs este larg raspandit in lume. Aceasta metoda permite realizarea unui control din partea cetatenilor asupra felului in care se face recrutarea personalului din administratia publica.

Candidatii reusiti la concurs sunt numiti functionari publici debutanti, prin ordin sau, dupa caz, prin dispozitie a conducatorului autoritatii sau institutiei publice in a carei organigrama se ofera postul vacant. (art. 52)

La sfarsitul perioadei de stagiu, functionarul public debutant este numit ca functionar public definitiv. Numirea se face de catre conducatorul unitatii   sau institutiei publice respective.

Functionarul public definitiv depune juramantul de credinta in fata conducatorului institutiei sau autoritatii publice si in prezenta a doi martori, dintre care unul va fi conducatorul compartimentului in care este numit iar celalalt, un alt functionar public din cadrul aceleiasi autoritati sau institutii publice (art. 55).

4. Incompatibilitati.

Independenta functionarului public implica unele incompatibilitati. Incompatibilitatile nu constituie doar o masura de protectie a functiei in considerarea careia a fost instituita, ci si a celor cu care aceasta functie devine incompatibila impiedicand cumulul lor, intrucat este in dauna celor doua functii, a impartialitatii, obiectivitatii si independentei pe care exercitiul lor corect le presupune.

a)      Incompatibilitatea intre calitatea de functionar public si alte functii publice

b)      Incompatibilitatea calitatii de functionar public cu functiile din regiile autonome, societatile comerciale ori alte unitati cu scop lucrativ (art.56, pct 2).

c)       Incompatibilitatea calitatii de functionar public cu functiile private (art. 57)

d)      Incompatibilitatea calitatii de functionar public cu exercitarea functiilor de demnitate publica (art.58 pct.1).

Sectiunea a-III-a - Managementul functiilor publice si al functionarilor publici

Eficienta administratiei publice depinde in mare masura de modul cum personalul, resursele financiare si materialele sunt gestionate, in ultima instanta, de managementul acestora.

Reprezentand o functie sociala, gestionarea stiintifica manageriala a personalului urmareste rezolvarea problemelor ce pot facilita actiunea clara asupra personalului, cu scopul de a se crea o ambianta favorabila desfasurarii unor activitati eficiente.

In vederea crearii si dezvoltarii unui corp profesionist de functionari publici, Legea nr. 188/1999 instituie la nivel central, in subordinea Guvernului, Agentia Nationala a Functionarilor Publici, care are ca principale atributii:

- elaborarea politicilor si strategiilor privind managementul functiei publice si a functionarilor publici;

- elaborarea reglementarilor comune tuturor autoritatilor si institutiilor publice privind functiile publice, gradarea si clasificarea posturilor;

- elaborarea propunerilor pentru crearea unui sistem unitar de salarizare aplicabil tuturor functionarilor public;

- stabilirea criteriilor pentru evaluarea activitatii functionarilor publici:

- organizarea sistemului de formare profesionala a functionarilor publici;

- crearea si administrarea bazei de date a Agentiei Nationale, cuprinzand evidenta functiilor publice si a  functionarilor publici.

Sectiunea a IV-a Evaluarea activitatii si cariera functionarilor publici

O problema care merita a fi retinuta este aceea a sistemului de apreciere a functionarului public si promovarii sale in functiile publice de conducere.

Potrivit Legii Statutului Functionarului Public, evaluarea se face tinand cont de criteriile de performanta stabilite de Agentia Nationala a Functionarilor Publici.

Conducatorii compartimentelor din cadrul unei autoritati sau institutii publice completeaza si noteaza in fisa de evaluare, performantele profesionale individuale, obtinute in ultimele 12 luni, de catre functionarii publici din subordine. In urma evaluarii performantei profesionale individuale, functionarului public i se acorda unul din urmatoarele calificative: "exceptional", "foarte bun", "bun", "satisfacator", "nesatisfacator".

Evaluarea performantelor profesionale individuale ca de altfel si contestarea calificativelor acordate se realizeaza printr-o metodologie stabilita prin hotarare a Guvernului.

In ceea ce priveste promovarea in functiile publice de conducere, Legea nr. 188/1999 prevede in art.68 ca "numirea in functii publice de conducere se face pe baza de concurs organizat de autoritatea sau institutia publica, in limita posturilor vacante."

Sectiunea a V-a Modificare si incetarea raporturilor de lucru

Delegarea si detasarea

Delegarea se infatiseaza ca un act unilateral al autoritatii sau institutiei publice, cuprinzand un ordin (dispozitie) adresat functionarului public, a carui executare este obligatorie. Delegarea se dispune in interesul autoritatii sau institutiei publice in  care este incadrat.

Detasarea este ca si delegarea un act juridic in interesul autoritatii sau institutiei publice in  care urmeaza sa isi desfasoara activitatea, pentru o perioada de cel mult trei luni.

Detasarea se face la o alta autoritate sau institutie publica, care este obligata ca pe timpul detasarii, sa suporte costul legal al transportului (daca autoritatea sau institutia publica beneficiara este situata intr-o alta localitate), dus si intors, cel putin o data pe luna, al cazarii si al sporului de indemnizatie.

2. Intreruperea activitatii la cerere.

Intreruperea activitatii la cerere reprezinta suspendarea temporara a functionarului din functie pentru un motiv personal legitim si se acorda de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice respective. Intreruperea se comunica Agentiei Nationale a Functionarilor Publici (art.85).

Durata intreruperii activitatii la cerere trebuie sa se incadreze intre sase luni si patru ani, cu drept de prelungire pentru o perioada de cel mult patru ani.

3. Incetarea raporturilor de serviciu.

Potrivit prevederilor art.89 din Legea privind Statutul Functionarilor Publici, incetarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici are loc in urmatoarele situatii:

a)     demisie;

b)    transfer;

c)     eliberarea din functie;

d)    destituirea din functie;

e)     pensionarea pentru munca depusa si pentru limita de varsta ori pentru invaliditate de gradul I sau II.

Cuvinte cheie:

Serviciu public - ansamblul activitatilor realizate in cadrul autoritatilor si institutiilor publice ale statului si ale unitatilor administrativ teritoriale, in scopul satisfaceri unor interese publice.

Functie publica - ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite de autoritatea sau institutia publica, in temeiul legii, in scopul realizarii competentelor sale.

Functionar public - persoana numita intr-o functie publica.

Intrebari:

Care sunt trasaturile caracteristice ale functiei publice

Precizati conditiile de acnes intr-o functie publica

Prezentati modalitatile de incetare a raporturilor de serviciu.