Notiunea, obiectul si continutul administratiei publice

Notiunea, obiectul si continutul administratiei publice

In orice stiinta, deci si in stiinta dreptului administrativ, conditia primordiala pentru intelegerea rolului si locului pe care il are fenomenul ce-i constituie obiectul este aceea de a clarifica notiunile de baza cu care opereaza.

De aceea, dreptul administrativ si stiinta dreptului administrativ, incep prin a preciza notiunea de administratie publica si a o delimita de alte notiuni cu care are zone de interferenta.

In literatura de specialitate, intalnim 353b12d notiuni ca: administratie de stat, administratie, activitate executiva, administratie publica, autorii dandu-le uneori, intelesuri diferite, alteori punand semnul egalitatii intre unele dintre acestea.

Astfel, profesorul Alexandru Negoita precizeaza ca termenul de "administratie' desemneaza o activitate a cuiva, care ajuta la ceva si deriva de la latinescul "magister', care inseamna stapan caruia i se subordoneaza servitorul si pe care acesta trebuie sa-l serveasca. Aceasta este o "administratie particulara', care este distincta de "administratia publica'.[1]

Unii autori, utilizand notiunea de "administratie de stat' arata ca prin aceasta se intelege un sistem de organe ale statului "sau o anumita forma de activitate a statului - activitatea administrativa'[2]. Alti autori fac distinctie neta intre "administratia de stat' si "activitatea executiva'. Ei definesc administratia de stat ca " activitate ce se desfasoara pentru indeplinirea in mod practic si concret a functiilor statului si a sarcinilor organelor administratiei de stat'[3].

In literatura de specialitate au existat discutii si cu privire la continutul activitatii executive, considerandu-se ca aceasta este compusa din doua activitati distincte: activitatea executiva si activitatea de dispozitie. In acest sens activitatea executiva ar consta in aplicarea directa a legii la cazuri concrete, iar forma juridica a realizarii ei ar fi actul administrativ individual, iar activitatea de dispozitie ar consta in dreptul organului executiv de a lua masuri in legatura cu activitatea administratiei iar forma juridica de realizare a ei ar fi actul administrativ cu caracter normativ.

Cat priveste administratia publica, trebuie precizat ca ea se deosebeste in primul rand de administratia particulara, tocmai prin caracterul sau public, fiind prin aceasta pusa in folosul si interesul general al societatii sau al unei colectivitati anume.

Administratia publica nu se confunda si nu se identifica nici cu administratia de stat, intrucat ea are o sfera mai larga de cuprindere si se realizeaza nu numai prin activitatea organelor statului, ci si prin activitatea altor subiecti (institutiile administratiei publice locale, societati comerciale, alte institutii publice).

Administratia publica are ca obiect realizarea valorilor care exprima interesele statului sau ale unei colectivitati distincte, recunoscuta ca atare de stat. Prin insasi obiectul sau - organizarea executarii si executarea legii - administratia publica este strans legata de puterea legislativa, cat si de puterea judecatoreasca, ale carei hotarari sunt aplicate si executate in cadrul administratiei publice.

Continutul administratiei publice este dat de doua categorii de activitati: activitati cu caracter dispozitiv si activitati cu caracter de executie. Prin activitatile cu caracter de dispozitie se stabileste ce trebuie sa faca sau sa nu faca, ce le este permis sau interzis subiectilor de drept, persoane fizice sau juridice, iar prin activitatile cu caracter de executie se realizeaza tot pe baza si in executarea legii, din oficiu sau la cererea persoanelor fizice sau juridice.

Fata de cele de mai sus, administratia publica poate fi definita ca activitate de organizare si executare in concret a legii, cu caracter de dispozitie si de executie, care se realizeaza, in principal prin organele administratiei publice si in subsidiar de celelalte organe ale statului, precum si de organizatii particulare de interes public.