Recursul gratios

Recursul gratios

Legea nr. 554/2004, prin art. 7 alin. 1, cere ca, inainte de a sesiza instanta de contencios competenta, reclamantul va trebui, mai intai sa se adreseze in termen de 30 de zile, de la data la care i s-a comunicat actul administrativ prin care se considera vatamat, autoritatii administrative emitente care este obligata sa rezolve reclamatia in termen de 30 de zile de la aceasta. Aceeasi conditie se cere si in cazurile in care autoritatile administrative au refuzat sa rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege si faptul de a nu raspunde petitionarului in termen de 30 de zile de la inregistrarea cererii respective, daca prin lege nu se prevede un alt termen (mai mic sau mai mare).

Din perspectiva teoriei generale a 838g68i recursului administrativ ne aflam in prezenta unui recurs prealabil obligatoriu, prevazut de lege, care conditioneaza admisibilitatea actiunii in contencios administrativ

Neindeplinirea procedurii prealabil prevazute de art. 7 din Legea nr. 554 / 2004 atrage respingerea actiunii ca inadmisibila. Dreptul subiectiv al reclamantului de a cere anularea actului se stinge daca nu formuleaza in termen reclamatia administrativa.

Curgerea termenului de recurs gratios este determinata, asa cum rezulta din art. 1 si art. 7 alin. (1) din legea cadru, de existenta a trei ipostaze si anume : emiterea si comunicarea actului administrativ, comunicarea refuzului nejustificat si tacerea administrativa.

Prima ipoteza are in vedere faptul ca pentru declansarea procedurii prealabile nu este suficient ca actul administrativ sa fie doar emis, ci este necesar ca acesta sa fie si comunicat celui interesat.

Simpla luare la cunostinta de catre cel interesat, in orice mod (comunicare verbala directa, publicarea act individual ), despre emiterea si continutul actului, de la functionari publici sau intr-o audienta, nu este suficienta pentru a determina curgerea termenului, daca actul nu a fost comunicat formal celui interesat.

Comunicarea poate fi facuta atat de emitentul actului, cat si de un organ subordonat sau superior acestuia, astfel scopul legii fiind atins.

Totodata, comunicarea actului se face destinatarului acestuia. Exista situatii cand cel vatamat prin actul administrativ nu este destinatarul actului, ci un tert, caruia actul nu-i este comunicat.

Este cazul, spre exemplu, al unui act de atribuire in proprietate unei persoane a unui teren in detrimentul altei persoane.

Solutionand aceasta chestiune, instanta noastra suprema a statuat ca, neexistand obligatia de comunicare a actului acelor persoane straine de el, termenul de sesizare a emitentului va curge din momentul efectivei luari la cunostinta de catre acele persoane a actului in cauza.

Cea de-a doua ipoteza care determina derularea termenului de recurs gratios consta in refuzul nejustificat al autoritatii administrative de a emite un act administrativ sau de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.

In speta, refuzul autoritatii de a elibera autorizatia de demolare a unor constructii edificate pe terenul pe care s-a stabilit o servitute de trecere, sub motiv ca drumul de trecere nu mai este necesar reclamantului, este nejustificat. Exercitiul servitutii stabilite prin hotarare judecatoreasca nu este cenzurabil de autoritatile administrative.

Prin actiune, s-a solicitat emiterea unei autorizatii de demolare a unei constructii edificata de o alta persoana fara autorizatie pe un teren ce constituie servitute de trecere.

Ultima ipoteza care determina curgerea termenului de recurs gratios este tacerea administrativa.

Astfel, potrivit art. 7 alin. (3) din legea cadru, se considera refuz nejustificat de rezolvare a cererii referitoare la un drept recunoscut de lege si faptul de a nu se raspunde petitionarului in termen de 30 de zile de la inregistrarea cererii respective, daca prin lege nu se prevede un alt termen.

Refuzul care rezulta din nerezolvarea in termen a cererii, denumit traditional cu sintagma ,,tacerea administratiei", are un caracter implicit, deoarece rezulta din obtinerea administratiei de a actiona sau de a raspunde in vreun fel.

Termenul de sesizare a organului emitent va curge, in acest caz, din momentul expirarii termenului de raspuns la cererea initiala, asa cum precizeaza de fapt si art. 5 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Momentul la care recursul gratios se considera introdus este cel al expedierii prin posta al primirii mesajului de posta electronica (e-mail), al inregistrarii direct la sediul autoritatii publice, respectiv al consemnarii in scris a reclamatiei verbale.

Pentru a se putea face, ulterior, dovada efectuarii lui, recursul trebuie consemnat in scris. Un eventual recurs verbal neconsemnat in scris ar face dovada mai dificila, dar nu imposibila, mai ales daca autoritatea publica parata nu se opune.

Din punct de vedere al continutului sau, recursul administrativ, in conformitate cu O. G. nr. 27/2002 art. 7), trebuie sa precizeze datele de identificare ale petentului si sa fie semnat de acesta, petitiile anonime atragand clasarea.

Recursul prealabil poate avea ca obiect atat chestiuni de legalitate, cat si probleme de oportunitate a actului administrativ. De asemenea, el se poate intemeia nu numai pe vatamarea unui drept subiectiv, ci si pe vatamarea unui interes legitim.

Autoritatea competenta sa solutioneze recursul prealabil obligatoriu este, in general, cea care a emis actul atacat.

Totusi, in unele cazuri nu este exclus ca rezolvarea sa revina altui organ decat cel emitent, atunci cand o norma speciala prevede o astfel de posibilitate, ori in cazul in care organul emitent a fost intre timp desfiintat , si atributiile sale repartizate altui organ administrativ.

In situatia in care un particular se indreapta, din greseala, cu reclamatia prealabila la un al organ decat cel emitent, O. G. nr. 27/2002 prevede in mod expres, in art. 6 alin. (4), ca autoritatile publice sesizate cu o petitie sau reclamatie gresit indreptata au obligatia de a o trimite, in 5 zile, autoritatii competente sa o solutioneze.

Daca autoritatea publica sesizata cu rezolvarea petitiei constata ca organul competent sa o solutioneze a fost desfiintat, va inainta petitia organului care i-a preluat atributiile. In cazul in care nu exista un asemenea organ, va informa petentul despre aceasta, raspunsul fiind legal. Daca autoritatea nu depune eforturile necesare pentru a se informa despre organul competent si nu trimite acestuia petitia, va raspunde de nesolutionarea ei in termen.

Termenul de solutionare a recursului administrativ prealabil este cel de 30 de zile prevazut de Legea nr. 554/2004 in art. 7 alin. (1). Insa, prin O. G. nr. 27/2002 s-a stabilit ca acest termen poate fi prelungit de conducatorul autoritatii sau institutiei cu 15 zile, daca este necesara o cercetare amanuntita, fara a se preciza un lucru foarte important, si anume daca particularul trebuie informat despre prelungire.