Obligatiile comerciale

OBLIGATIILE COMERCIALE

In epoca clasica a Imperiului Roman, obligatiile se dezvolta pe fondul cresterii productiei si relatiilor comerciale. Institutele lui Iustinian au definit obligatia ca fiind "Obligatio est iuris vinculum, quo necessitate adstringimur alicuius solvendae rei secundum nostrae civitatis iura". Definitia este luata dintr-un text clasic care nu poate fi precizat; ea este defectuoasa pentru ca prezinta numai aspectul pasiv - situatia debitorului fata de creditor. Ceea ce interesa pe juristii romani era ceea ce se obliga debitorul nu si pentru ceea ce se obliga, daca a primit in prealabil lucrul din cauza caruia s-a obligat.

Din cele mai vechi timpuri, comerciantul incheia o serie de acte juridice sau savarsea fapte juridice de comert prin intermediul carora se nasc, se modifica ori se sting drepturi si obligatii.

Obligatia in sens larg este raportul juridic in continutul caruia intra dreptul subiectiv al creditorului, de a cere subiectului pasiv-debitor, sa faca ceva sau sa nu faca ceva, sub sanct 737g66h iunea constrangerii.

In sens restrans, obligatia este considerata a fi acel raport juridic in virtutea caruia debitorul este tinut fata de creditor la o prestatie pozitiva (a da sau a face) sau la o abstentiune (a nu face).

Actele juridice in dreptul comercial pot fi:

- unilaterale (incuviintarea reprezentarii comercialse, emiterea cambiei, etc.)

- bilaterale sau multilaterale (contracte sinalagmatice cu titlu oneros)

Obligatiile comerciale pot avea izvoare diferite:

- acte juridice unilaterale (emisiunea unei cambii, oferta de a contracta, constituirea unui S.R.L. cu asociat unic, etc.);

- contracte (unilaterale, bilaterale) si quasi contracte (gestiunea de afaceri, plata nedatorata, imbogatirea fara justa cauza);

- delicte si quasi delicte (responsabilitatea civila);

- legea (de exemplu obligatia de a cere inregistrarea la Registrul Comertului, potrivit Legii nr. 26/1990 republicata).

Ele pot avea drept temei si o simpla idee de echitate - obligatiile naturale.

Caracterele obligatiilor comerciale

Obligatiile comerciale sunt reglementate prin unele dispozitii derogatorii de la dreptul comun datorita specificului relatiilor comerciale.

. Solidaritatea obligatiilor (articolul 42 Cod comercial) poate fi definita ca acea modalitate a obligatiilor care impiedica diviziunea lor, desi prin natura lor sunt divizibile. Divizibilitatea creantei este regula, iar solidaritatea exceptia.

Pentru a asigura o mai deplina ocrotire a creditorilor si securitate a tranzactiilor, legiuitorul a inversat aceasta regula, solidaritatea devenind regula si divizibilitatea creantei, exceptia.

Articolul 42 Cod comercial prevede: "In obligatiile comerciale codebitorii sunt tinuti solidar, afara de stipulatia contrara". Solutia consacrata in Codul comercial este diametral opusa de solutia din articolul 1041 Cod civil, in care obligatia solidara nu se prezuma, ci trebuie expres stipulata. In Codul comercial se prevede ca aceasta prezumtie exista si contra fidejusorului, chiar necomerciant; ea nu se aplica necomerciantilor pentru operatiuni care, in ceea ce-i priveste, nu sunt fapte de comert. In Codul civil insa (articolul 1652 si urm.), fidejusorul este tinut pentru obligatiile debitorului numai in subsidiar si nu solidar cu acesta.

Legiuitorul mai prevede un timp de solidaritate, care nu permite insa inlaturarea sa pe calea vointei partilor, din pricina caracterului public - este vorba despre solidaritatea asociatilor in societatile de persoane si solidaritatea administratorilor societatilor comerciale (Legea nr. 31/1990 republicata).

. Fructificarea de drept a banilor

Problema dobanzilor este strict legata de materia daunelor pentru neexecutarea obligatiilor contractuale.

Potrivit articolului 1073 Cod civil, oricine se obliga la efectuarea unei prestatii este indatorat sa o indeplineasca sub sanctiunea daunelor-interese.

Cand obligatia consta intr-o suma de bani, daunele sunt prezumate si nu mai trebuie sa fie dovedite; ele se exprima sub forma de dobanzi.

Dobanda legala poate sa curga de la o anumita data, prevazuta de legiuitor; in aceste cazuri ea curge de drept. In toate celelalte cazuri, daunele-interese sub forma de dobanzi sunt datorate din momentul in care debitorul este pus in intarziere. Dobanda nu curge din simplul fapt al ajungerii la termen.

Potrivit articolului 43 Cod comercial, "Datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile", debitorul este de drept in intarziere prin simpla ajungere la termen. Aceasta dispozitie se aplica daca este vorba de o obligatie comerciala care consta intr-o suma de bani.

Pentru ca dobanda sa curga de drept, trebuie intrunite anumite conditii si anume:

1. obligatia debitorului sa constea in plata unei sume de bani; la aceasta se va calcula dobanda;

2. obligatia sa fie lichida;

3. obligatia sa fie exigibila, ajunsa la scadenta;

4. o alta specificitate a dobanzii in materie comerciala o constituie anatocismul.

Anatocismul sau dobanda la dobanda este acea intelegere prin care partile contractante convin ca dobanda sa se capitalizeze, adica sa se adauge la suma datorata si sa se calculeze noua dobanda.

Literatura de specialitate a opinat ca anatocismul este permis in materie comerciala. Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 a abrogat dispozitiile articolului 1089, alin. 2 Cod civil. In articolul 8 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 se prevede: "Dobanda se va calcula numai asupra cuantumului sumei imprumutate". In alineatul 2 al aceluiasi articol se prevede ca dobanzile se pot capitaliza si pot produce dobanzi in temeiul unei conventii speciale incheiate in acest sens, dupa scadenta lor, dar numai pentru dobanzi datorate de cel putin un an.

Anatocismul este permis numai daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

1. sa existe un contract de imprumut;

2. sa existe conventie speciala privind anatocismul;

3. conventia de "dobanda la dobanda" trebuie sa intervina dupa scadenta;

4. "dobanda la dobanda" se calculeaza numai pentru dobanzi datorate pe cel putin un an.

Anatocismul nu se aplica in cazul contractului de cont curent si in cazul in care legea prevde altfel.

Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 reglementeaza regimul juridic al dobanzii legale. Astfel in articolul 6 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 se prevede:

Prin dobanda se intelege nu numai suma de bani cu acest titlu, dar si alte prestatii sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obliga drept echivalent al folosintei capitalului.

Potrivit Ordonantei Guvernului nr. 9/2000, dobanda legala se aplica:

- numai obligatiilor legale sau contractuale, obligatii care constau in sume de bani;

- numai in cazul raspunderii debitorului pentru intarzierea executarii obligatiei banesti si nicidecum pentru neexecutarea sau executarea necorespunzatoare.

Pentru determinarea dobanzii legale aplicabile raporturilor juridice de drept civil trebuie sa se determine in prealabil dobanda aplicabila raporturilor juridice de drept comercial.

Potrivit articolului 3, alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000:

"Dobanda legala se stabileste in materie comerciala, cand debitorul este comerciant, la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de Banca Nationala a Romaniei".

Nivelul taxei oficiale a scontului este cel din ultima zi lucratoare a fiecarui trimestru, valabil pentru intreg trimestrul urmator.

Exista o exceptie prevazuta in articolul 4 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000, privind dobanda aplicabila in raporturile de comert exterior sau in alte relatii economice internationale:

"In relatiile de comert exterior sau in alte relatii economice internationale, atunci cand legea romana este aplicabila si cand s-a stipulat plata in moneda straina, dobanda legala este de 6% pe an".

Rata dobanzii pentru intarzierea in plata unei obligatii banesti se stabileste de parti. In cazul in care partile nu au prevazut in contract rata dobanzii, se aplica dobanda legala. Dobanda contractuala aplicabila in materia comerciala trebuie sa fie prevazuta printr-un act scris. Legiuitorul prevede in articolul 7 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 posibilitatea platii anticipate a dobanzilor, dar pe o perioada de cel mult sase luni.

Cumulul dobanzilor cu despagubirile nu este admis. De la aceasta regula, in dreptul comercial exista urmatoarele exceptii:

- mandatarul care intrebuinteaza in alte scopuri sumele primite in contul mandatului datoreaza in afara de dobanzi si daune-interese (articolul 383 Cod comercial);

- "Asociatul care a depus ca aport una sau mai multe creante nu este eliberat cat timp societatea nu a obtinut plata sumei pentru care au fost aduse.

Daca plata nu s-a putut obtine prin urmarirea debitorului cedat, asociatul, in afara de daune, raspunde de suma datorata, cu dobanda legala din ziua scadentei creantelor". (articolul 84, alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicata).

- "Asociatul care intarzie sa depuna aportul social este raspunzator de daunele pricinuite, iar daca aportul a fost stipulat in numerar este obligat si la plata dobanzilor legale din ziua in care trebuia sa faca varsamantul" (articolul 65, alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicata).

In situatia unui contract comercial, penalitatea (dobanda) pentru intarziere in executare nu este limitata daca este stabilita pe cale contractuala.

. Interdictia acordarii termenului de gratie

Potrivit articolului 1031 Cod civil, daca una din parti nu-si indeplineste obligatiile, contractul nu este desfiintat de drept, ci partea prejudiciata are alegerea sa sileasca pe cealalta parte sa execute conventia sau sa-i ceara desfiintarea cu daune-interese; desfiintarea se cere inainte justitiei care, dupa circumstante, poate acorda un termen de gratie partii actionate.

Articolul 44 Cod comercial prevede ca "In obligatiile comerciale, judecatorul nu poate acorda termenul de gratie permis de articolul 1021 Cod civil".

In materie comerciala, debitorului ii este interzis sa se prevaleze de facultatea pe care o are in materie civila. Necesitatea apararii creditului si a circulatiei bunurilor cer ca obligatiile comerciale sa se execute intocmai si la termenul stipulat.

Pentru a opera interdictia de acordare a termenului de gratie trebuie indeplinite urmatoarele conditii si anume:

- obligatia debitorului sa rezulte dintr-un contract sinalagmatic;

- contractul trebuie sa prevada un termen de executare;

- obligatia debitorului trebuie sa aiba un caracter comercial.

. Interzicerea retractului litigios

In materia cesiunii de creanta, in scopul eliminarii intentiei de specula, in Codul civil s-a prevazut ca atunci cand cedeaza drepturi litigioase debitorului, debitorul cedat va putea sa se elibereze valabil platind nu valoarea creantei, ci pretul real pe care cesionarul l-a platit cedentului plus cheltuielile si dobanda de la data achitarii pretului cesiunii (articolele 1402-1404). In acest fel dobanditorii de creante litigioase sunt descurajati, sub aspectul unor eventuale intentii speculative, nemaiavand motiv sa se substituie unor creditori aflati in jena financiara sau inspaimantati de perspectiva pierderii procesului.

Avand drept consecinta o ingradire a circulatiei bunurilor si o limitare sau chiar excludere a unui castig rezultat din diferenta dintre pretul de cumparare si cel de vanzare, retractul litigios nu putea si nici nu a fost acceptat de la legiuitorul comercial (articolul 45 Cod comercial). Aceasta interdictie este insa circumscrisa la drepturile care isi au izvorul intr-o fapta de comert.

Probatiunea obligatiilor comerciale

In principiu in dreptul comercial obligatiile se dovedesc cu aceleasi mijloace ca si obligatiile civile, dar in unele cazuri, admisibilitatea si modul lor de administrare difera. In materie comerciala formalismul este diminuat, dar nu inlaturat in totalitate. Articolul 46 din Codul comercial stipuleaza ca "Obligatiile comerciale si liberatiunile se dovedesc cu: acte autentice, acte sub semnatura privata, facturi acceptate prin corespondenta, telegrame, registrele partilor, martori - de cate ori Instanta Judecatoreasca crede ca trebuie sa admita proba testimoniala, prin orice alte mijloace de proba admise de legea civila".

Prescriptia extinctiva

Prescriptia extinctiva consta in pierderea dreptului creditorului de a obtine o Hotarare Judecatoreasca in temeiul careia sa se poata proceda la executarea silita a obligatiilor, in urma neexecutarii actiunii in justitie in intervalul prevazut de lege.

Termenele de prescriptie aplicabile materiei comerciale

Termenul general de prescriptie de 10 ani aplicabil materiei comerciale si prevazut in art. 947 Cod comercial a fost modificat din momentul intrarii in vigoare a Decretului nr. 167/1958.

In prezent, termenul general de prescriptie aplicabil materiei comerciale este termenul de 3 ani prevazut in art. 26 din Decretul nr. 167/1958 si care domina prescriptia extinctiva atat in materie civila, cat si comerciala.

Termene speciale de prescriptie prevazute in Codul comercial

Termenele speciale de prescriptie prevazute de Codul comercial trebuie reconsiderate in lumina Decretului nr. 167/1958, dupa cum urmeaza:

- termenul de prescriptie de cinci ani, prevazut in art. 949 Cod comercial pentru actiunile privind cambia si cecul a fost inlocuit cu termenul de trei ani, potrivit Decretului nr. 167/1958;

- termenul de prescriptie de doi ani, prevazut in art. 952 Cod comercial, se plica actiunilor mijlocitorilor pentru plata drepturilor ce li se cuvin;

- termenele de prescriptie de sase luni si de un an, aplicabile contra carausului in baza contractului de transport.

Termene speciale de prescriptie prevazute in legi speciale

- termenul de prescriptie de trei ani, privind restituirea dividendelor prevazut in Legea nr. 31/1990, republicata, art. 67;

- termenul de prescriptie de sase luni, privind actiunile in daune a fondatorilor impotriva societatii in cazul dizolvarii anticipate;

- termenul de prescriptie de un an, privind actiunea in daune pentru prejudiciile cauzate prin fapte de concurenta neloiala prevazut in art. 12 din Legea nr. 11/1991, modificata.

Inceputul termenului de prescriptie

Regula generala cuprinsa in art. 7 din Decretul nr. 167/1958 este aceea ca prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune.

Dreptul la actiune se naste in mod diferit in raport cu natura drepturilor sau a actelor ori a faptelor care le genereaza.

In materie comerciala, potrivit dispozitiilor din Codul comercial si din legislatia speciala, inceputul cursului prescriptiei se socoteste dupa cum urmeaza:

- termenul de prescriptie de trei ani, aplicabil actiunilor care deriva din contractul de societate sau din alte operatiuni sociale incepe sa curga din ziua cand obligatia a ajuns la termen sau din ziua indeplinirii formalitatilor prevazute de lege, iar in cazul actiunilor derivate din cambie sau cec, din ziua scadentei sau din ultima zi a termenului prevazut de lege (art. 949 alin. (3) Cod comercial);

- termenul de prescriptie de doi ani, aplicabil actiunilor mijlocitorilor pentru plata drepturilor ce li se cuvin, incepe sa curga din ziua terminarii afacerilor (art. 952 Cod comercial);

- termenul de prescriptie de sase luni, aplicabil actiunilor contra carausului in contractul de transport, daca expedierea s-a facut in alte tari decat cele europene, termenele de prescriptie incep sa curga fie de la data cand marfa trebuia sa ajunga la destinatar (in cazul pierderii totale), fie de la data primirii marfii de catre destinatar (in cazul pierderii partiale, a averierii ori intarzierii, etc.) potrivit art. 956 Cod comercial;

- termenul de prescriptie de trei ani, privind restituirea dividendelor, incepe sa curga de la expirarea termenului stabilit de adunarea generala a asociatilor sau, dupa caz, de legile speciale, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data aprobarii situatiei financiare anuale aferente exercitiului financiar incheiat (art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990);

- termenul de prescriptie de sase luni, privind actiunea in daune a fondatorilor contra societatilor comerciale, incepe sa curga de la data cand adunarea generala a asociatilor a hotarat dizolvarea anticipata a societatii (art. 33 din Legea nr. 31/1990, republicata);

- termenul de prescriptie de un an, aplicabil in privinta actiunii in daune pentru prejudicii cauzate prin fapte de concurenta neloiala, incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca existenta prejudiciului si evident pe cel care l-a cauzat dar nu mai tarziu de 3 ani de la data savarsirii faptei (art. 12 din Legea 11/1991).

B I B L I O G R A F I E

-Cristea Silvia, Stoica Camelia-Florentina-Curs de drept comercial-

A.S.E. Bucuresti.

-Silvia Lucia Cristea-Dreptul afacerilor,Editura Universitara,Bucuresti,

2008

-Angheni Smaranda, Volonciu Magda,Stoica Camelia -Drept Comercial-

Editia a IV-a,Editura C.H.Beck, Bucuresti 2008

-St. C.Tomulescu -Curs de drept roman