Subiectele dreptului comercial. aspecte generale. clasificare si categoriile comerciantilor

SUBIECTELE DREPTULUI COMERCIAL. ASPECTE GENERALE. CLASIFICARE SI CATEGORIILE COMERCIANTILOR

Subiectele in dreptul comercial, in mod traditional, sunt participantii la raporturile juridice de drept comercial, fie ca sunt persoane fizice, fie ca sunt persoane juridice. Potrivit Codului comercial roman, subiecte ale raporturilor juridice comerciale pot fi atat comerciantii cat si necomerciantii. In articolul 7 Cod comercial se prevede: "Sunt comercianti aceia care fac fapte de comert avand comertul ca profesiune obisnuita si societatile comerciale."

In primul rand, potrivit acestui articol comerciantii se impart in doua categorii:

1.Comerciantii persoane fizice

Persoanele fizice au calitatea de comerciant daca savarsesc fapte de comert cu caracter profesional. Potrivit Codului comercial, comerciantul persoana fizica este definit prin apartenenta sa la un anumit grup profesional si prin faptele de comert pe care le savarseste. Comerciantul persoana fizica

are calitatea de comerciant si atunci cand realizeaza aceasta activitate in cadrul unei asociatii familiale, in conditiile Decretului-lege nr. 54/1990, sau al unei societati in participatiune, in conditiile articolului 251 Cod comercial.

2. Societatile comerciale

In privinta acestora, Codul comercial precizeaza ca ele au calitatea de comerciant. In conceptia legiuitorului, prin societati comerciale intelegem societatile constituite conform Legii nr. 31/1990 republicata.

In al doilea rand, in Legea nr. 26/1990, republicata si in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 se includ in categoria comerciantilor inca doua categorii de subiecte ale raporturilor de drept comercial:

A. Regiile autonome

Organizate in ramurile strategice ale economiei nationale, acestea sunt persoane juridice care functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara si desfasoara o activitate comparabila cu cea a societatilor comerciale.Ele sunt proprietare ale bunurilor din patrimoniul lor ,iar prin activitatea desfasurata trebuie sa-si acopere cheltuielile din veniturile realizate si sa obtina profit.

B. Organizatiile cooperatiste

Potrivit legii, organizatiile c 252g64c ooperatiste desfasoara o activitate de producere si desfacere de marfuri, prestari de servicii etc. Acestea, in virtutea calitatii de comerciant, sunt supuse obligatiilor care revin comerciantilor.

In al treilea rand, unele probleme se pun in legatura cu alte persoane juridice decat cele descrise mai sus:

Intreprinderile familiale

Potrivit Legii nr. 507/2002, intreprinderile familiale se pot infiinta la initiativa unei persoane fizice si se constituie din membrii de familie ai acesteia care locuiesc in aceeasi localitate. Ele isi desfasoara activitatea in conformitate cu Legea nr. 507/2002 si cu respectarea legislatiei in vigoare.

Autorizatia pentru desfasurarea activitatii economice se elibereaza la cerere de catre primariile comunelor, oraselor, municipiilor, respectiv sectoarele municipiului Bucuresti. Asociatiile familiale sunt obligate sa se inregistreze la Registrul Comertului, la organele teritoriale fiscale conform reglementarilor in vigoare.

Asociatiile si fundatiile

Potrivit legii, scopul infiintarii asociatiilor si fundatiilor este desfasurarea unei activitati dezinteresate, fara obtinerea unui profit. Asociatiile si fundatiile nu pot avea calitatea de comerciant. Potrivit Ordonantei nr. 26/2000, asociatiile si fundatiile pot savarsi anumite fapte de comert, de exemplu pot infiinta societati comerciale, pot organiza un restaurant pentru membrii sai etc.

Statul si unitatile sale administrativ teritoriale

In articolul 8 Cod comercial se prevede ca statul, judetul si comuna nu pot avea calitatea de comerciant. Savarsirea de fapte de comert de catre unitatile administrativ-teritoriale priveste numai serviciile publice cu gestiune privata (servicii publice cu profil comercial).

COMERCIANTUL PERSOANA FIZICA

Conform articolului 7 Cod comercial, "Sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, avand comertul ca profesiune obisnuita." Coroborand aceasta dispozitie cu cele cuprinse in Legea nr. 507/2002, comerciantul persoana fizica poate fi definit ca acea persoana cetatean roman sau cetatean al

statelor membre ale Uniunii Europene si ai celorlalte state apartinand spatiului economic european care, avand capacitatea juridica prevazuta de lege, savarseste in mod obisnuit, cu titlu de profesie, fapte de comert in nume propriu si pe riscul sau, obtinand in prealabil autorizatia prevazuta de lege si care raspunde in mod nelimitat pentru obligatiile asumate.

Persoana fizica dobandeste calitatea de comerciant daca indeplineste in mod cumulativ mai multe conditii:

a. Conditii referitoare la persoana

1. Capacitatea de folosinta

In principiu, orice persoana beneficiaza de aceasta prerogativa. Avand de regula vocatia necesara pentru a fi comerciant, vocatie care izvoraste din principiul libertatii comertului. Exista anumite incompatibilitati, decaderi si interdictii, de regula legale si in mod exceptional conventionale, motive care impiedica o persoana fizica sa obtina calitatea de comerciant.

Prin definitie, activitatea comerciala are un caracter profitabil avand un caracter speculativ. Din acest motiv ea nu poate fi exercitata de persoane care au anumite functii sau exercita anumite profesiuni care privesc interesele generale ale societatii, intrucat exista o incompatibilitate de interese. Legea interzice persoanelor care au asemenea functii sau profesii sa practice comertul, cu caracter profesional.

Constitutia Romaniei prevede in acest sens ca functia de judecator (inclusiv de la Curtea Constitutionala) si cea de procuror (magistrat) sunt incompatibile cu orice alta functie publica sau privata (articolele 123, 131 si 142). Din aceleasi considerente, datorita functiei pe care o detin, nu pot exercita profesiunea de comercianti: diplomatii, functionarii publici, clericii, ofiterii. In mod traditional, se considera ca exista incompatibilitate si in privinta celor care exercita profesii liberale care nu au un caracter speculativ, chiar daca se obtine un castig: avocatii, notarii, medicii, arhitectii, etc. Singura sanctiune aplicabila celui care a incalcat legea, prin care era instituita incompatibilitatea, nu este decat profesionala si disciplinara, persoana in cauza urmand a fi destituita din functia pe care o detine ori, dupa caz, sa fie exclusa din organizatia profesionala din care face parte. Nu pot fi comercianti cei condamnati definitiv pentru infractiunea prevazuta la art. 281 din Codul penal si a altor infractiuni privind regimul legal stabilit pentru unele activitati economice sau a infractiunii de fals (art. 4 din Legea nr. 507/2002).

Interdictiile legale se refera la anumite activitati care nu pot face obiectul comertului particular (privat) si care sunt monopol de stat (de exemplu: prelucrarea tutunului, minereurilor feroase) sau activitati care sunt considerate infractiuni (comercializarea narcoticelor).

Interdictiile conventionale sunt stabilite sub forma clauzelor inserate in contracte si rezulta din conventiile incheiate de comerciant si o alta persoana care doreste sa practice un comert identic cu cel al comerciantului partener contractual.

2. Capacitatea de exercitiu

Persoanele fizice pot fi comercianti daca au capacitatea de exercitiu deplina, deci daca au implinit varsta de 18 ani.. Minorii si persoanele puse sub interdictie nu pot fi comercianti. Legea nr. 507/2002 permite ca persoanele care au implinit varsta de 16 ani sa fie angajate cu contract individual de munca in cadrul asociatiilor familiale.

In conceptia Codului comercial, incapacitatea minorului priveste "inceperea comertului" cand minorul mosteneste un fond de comert, continuarea comertului in numele minorului se face de parinti sau, dupa caz, tutore. Potrivit art. 14 C.com. interzisul (alienat mintal) nu poate continua comertul, eventual in cazul mostenirii unui fond de comert, acesta trebuie sa fie supus lichidarii. O situatie deosebita o au persoanele la care s-a instituit curatela potrivit articolului 152 Codul familiei. Aceste persoane, desi au discernamant, nu pot sa-si apere singure interesele, datorita b. conditii referitoare la activitate unei boli, infirmitati sau din cauza batranetii. La cererea persoanei se numeste un curator de catre autoritatea tutelara. Teoretic persoanele puse sub curatela nu sunt incapabile cu privire la exercitarea comertului, dar practic este greu sa exercite o activitate de comert.

b. Conditii referitoare la activitate

1. Obtinerea autorizatiilor prevazute de lege

Pentru comerciantul persoana fizica, autorizatia de exercitare a comertului se elibereaza de organele locale ale administratiei publice in a caror raza teritoriala se afla sediul comerciantului.

Persoanele fizice care nu au domiciliul in Romania solicita eliberarea autorizatiei de la unitatile administrative si teritoriale de unde isi au resedinta.

2. Statutul juridic al comerciantului

Prin statutul juridic se intelege totalitatea obligatiilor pe care le are comerciantul persoana fizica.

Principalele obligatii sunt:

1. intocmirea si tinerea registrelor proprii

2. inregistrarea in Registrul Comertului

3. obligatii legate de tinerea contabilitatii (Legea nr. 82/1991)

1. Intocmirea si tinerea registrelor proprii

Registrele comerciantului sunt registre private in care sunt mentionate toate operatiile privitoare la patrimoniul comerciantului. Reglementarile legale privind registrele comerciantului se gasesc in dispozitiile Codului comercial, respectiv articolele 22-24 si in Legea nr. 82/1991 - Legea contabilitatii.

Potrivit Codului comercial (articolul 22), registrele obligatorii pentru comerciant sunt:

registrul jurnal - cuprinde operatiile economico-juridice efectuate de comerciant zilnic, in ordine cronologica, operatii referitoare la patrimoniul sau. La sfarsitul lunii, in registrul jurnal se vor inscrie si sumele de bani cheltuite pentru "nevoile casei".

registrul inventar - contine inventarul patrimoniului comerciantului. Potrivit articolului 24 Cod comercial, comerciantul este obligat ca la inceputul exercitarii comertului si in fiecare an sa faca un inventar al averii sale, adica al tuturor bunurilor mobile, imobile, al activului, pasivului, incheind bilantul contabil. Inventarul intocmit si bilantul se vor trece (copia) intr-un registru special numit registru-inventar.

registru copier - (la care nu se mai refera actualmente Legea nr. 82/1991) cuprindea, in ordine cronologica, toate scrisorile referitoare la activitatea comerciantului pe care acesta le expedia.

Noile reglementari in materie, respectiv Legea nr. 82/1991 (articolul 20), stabilesc, in mod implicit, obligatia comerciantilor de a tine:

registrul jurnal

registrul inventar

registrul cartea mare - se tine de comerciantii care au un volum mare de activitate si unde contabilitatea se face in "partida dubla", adica fiecare operatie comerciala are o dubla inregistrare.

Continutul primelor doua registre este identic cu cel prevazut in Codul comercial. Potrivit articolului 25 din Legea nr. 82/1991, registrele de contabilitate, actele si documentele care au stat la baza inregistrarilor se pastreaza timp de 10 ani, cu incepere de la data inchiderii exercitiului financiar in cursul caruia au fost intocmite.

2. Inregistrarea in Registrul Comertului

Potrivit Ordonantei Guvernului nr. 76/2001 republicata si a Legii nr. 507/2002, comerciantul persoana fizica trebuie sa solicite inregistrarea la Registrul Comertului in cadrul Biroului Unic pentru a obtine avizele, autorizatiile si/sau acordurile necesare si la organele fiscale teritoriale

conform reglementarilor in vigoare.

Registrul comertului este un document public, orice persoana avand acces la informatiile inscrise in cuprinsul lui. Este tinut de catre Oficiul Registrului Comertului organizat in fiecare judet si in Municipiul Bucuresti. Registrul Central al Comertului se tine de catre Oficiul National al Registrului Comertului organizat pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei.

Comerciantul solicita inregistrarea la Biroul Unic completand o cerere tip, la care se adauga actele necesare inregistrarii. In termen de 20 de zile de la inregistrare se elibereaza certificatul de inregistrare a comerciantului, insotit de codul unic de inregistrare; in anexa sunt cuprinse avizele si autorizatiile necesare functionarii. Inregistrarile in Registrul Comertului se fac pe baza unei autentificari a judecatorului delegat. Controlul legalitatii operatiunilor efectuate se face de catre unul dintre judecatorii tribunalului judetean sau, dupa caz, al Municipiului Bucuresti, delegat anual de catre presedintele tribunalului. Pe parcursul exercitarii comertului, comerciantul are obligatia sa evidentieze in Registrul Comertului toate modificarile referitoare la donatie, vanzare, locatiune, gaj, modificari la aspecte privind inregistrarea, date cu privire la imputerniciti, embleme etc.

3. Obligatii legate de tinerea contabilitatii (Legea nr. 82/1991)

obligatia de intocmire a bilantului contabil anual si, dupa caz, in momentul reorganizarii (prin comasare - fuziune sau absorbtie - ori prin divizare) sau dizolvarii. Bilantul contabil contine imaginea fidela a patrimoniului comerciantului. Este verificat si certificat de catre cenzori, contabili autorizati sau experti contabili, in conditiile legii. Dupa aprobare,

bilantul contabil se publica si un exemplar se depune la Administratia financiara. In situatia in care comerciantul nu respecta obligatiile ce-i revin in legatura cu organizarea si conducerea contabilitatii, acesta raspunde conform legii. Astfel, potrivit dispozitiilor din Legea nr. 82/1991, este considerata contraventie si se sanctioneaza cu amenda incalcarea normelor emise de Ministerul Finantelor Publice referitoare la:

-utilizarea si tinerea registrelor de contabilitate;

-arhivarea si pastrarea documentelor justificative si a documentelor contabile;

-efectuarea inventarierii patrimoniului;

-intocmirea, verificarea, certificarea si depunerea bilantului contabil

Potrivit articolului 37 din Legea nr. 82/1991 republicata, este infractiune de fals intelectual efectuarea cu stiinta a unor inregistrari inexacte, precum si omisiunea cu stiinta a unor inregistrari in contabilitate, avand drept consecinta denaturarea veniturilor, cheltuielilor,rezultatelor financiare si elementelor patrimoniale care se refera la bilantul contabil.

indeplinirea la timp a obligatiilor fiscale

-plata impozitului pe profit, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 70/1994, republicata in 1997;

-plata impozitului pe venituri, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 73/1999, abrogata prin O.G. nr. 7/2001

-plata TVA-ului, potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 17/2001

-plata altor taxe si impozite datorate statului.

In cazul in care comerciantul nu isi indeplineste obligatiile fiscale, raspunde contraventional sau penal.

INTREPRINDEREA SI FONDUL DE COMERT

In sens uzual o intreprindere reprezinta o unitate economica de productie.

Initial, Codul civil a considerat intreprinderea ca pe un act izolat, cum este de exemplu cel rezultat din contractul de antrepriza. Dar Codul comercial a largit sfera acestui contract izolat si, de asemenea, l-a plasat in timp, intreprinderea antreprenorului nemaiconstituind un singur act, ci o succesiune de acte. Pentru a organiza in mod durabil aceasta suita de acte, antreprenorul s-a inconjurat cu o echipa de subordonati si s-a dotat cu echipamentul necesar. Apoi, in legatura cu aceasta prima maniera de personalizare a intreprinderii, s-a mers si mai departe si, prin lege, au fost instituite drepturi si mai ales obligatii ale intreprinderii.

Intreprinderea trebuie privita si dintr-un alt unghi, acela al grupurilor de intreprinderi, intrucat interdependentele economice reunesc in mod frecvent mai multe intreprinderi, ceea ce este o caracteristica a lumii moderne.

In literatura juridica se face sublinierea ca notiunea de intreprindere nu mai poate fi privita doar ca un simplu mecanism productiv, ea definindu-se inainte de toate ca un simplu grup uman coordonat de catre un organizator (persoana fizica sau societate comerciala) cu ajutorul factorilor de productie, in scopul realizarii unei activitati statutare, in conditii de stabilitate profesionala pentru salariati, de ritmicitate si de nivel calitativ al produselor oferite clientelei (cap. 2, sectiunea 2.1. (2)). Intreprinderile constituie, asadar, un factor de echilibru rational intre interesele patronului organizator (persoana fizica sau societate comerciala, inclusiv actionarii), ale salariatilor si ale clientilor, un echilibru intre capital, munca si consum.

Mai mult decat atat, intreprinderea devine tot mai mult si un factor integrator al intregului ansamblu al aparatului economic al unei tari si chiar de implantare in structurile internationale. De aici si necesitatea readaptarii structurilor functionale, mai ales in cazul marilor intreprinderi gestionate de

societati pe actiuni.

In legatura cu notiunea de "intreprindere" este necesar a fi analizata si o alta notiune, cea de "fond de comert".

Fondul de comert reprezinta o universalitate de bunuri mobile corporale si incorporale pe care un comerciant le afecteaza comertului sau.

Exista opinii care includ in fondul de comert si bunurile imobile (a se vedea Legea nr. 298/2001 care defineste fondul de comert ca fiind totalitatea bunurilor mobile si imobile, corporale si necorporale, marci, firme, embleme, brevete de inventii, vad comercial) utilizate de un comerciant in

vederea desfasurarii activitatii sale.

Caracterele fondului de comert

-fondul de comert reprezinta o universalitate, deci un ansamblu de bunuri privite ca un tot unitar asupra caruia pot fi efectuate operatiuni juridice (vanzare-cumparare, donatie etc.).

-fondul de comert este o universalitate de fapt si nu de drept, deci din fondul de comert nu fac parte creantele si debitele (acestea sunt incluse in notiunea de patrimoniu).

Elementele structurale ale fondului de comert

Pot fi grupate in doua categorii: elemente corporale si incorporale.

a) Elemente corporale

Sunt bunurile care servesc comerciantului in exploatarea fondului (materiale, utilaje, echipamente, birotica, marfuri etc.); ele trebuie sa fie specializate, sa prezinte noutate, sa functioneze bine pentru atragerea clientelei. Materialele si echipamentele nu sunt intotdeauna in proprietatea titularului fondului de comert; in practica acestea sunt inchiriate sau utilizate pe baza contractului de credit-bail. Sunt considerate de asemenea, elemente corporale ale fondului de comert marfurile care se afla in stoc in magazinul titularului fondului.

b) Elemente incorporale

Elementele incorporale ale fondului de comert sunt: firma, emblema, clientela, vadul comercial (achalandage), drepturile de proprietate industriala, drepturile de autor, know-how etc.

Jurisprudenta include in fondul de comert si dreptul de folosinta asupra spatiului in care se exploateaza fondul de comert (de exemplu, legislatia franceza privind dreptul la bail, se refera la dreptul de folosinta asupra cladirii in care se exploateaza fondul de comert).

Firma este definita ca fiind numele sau, dupa caz, denumirea folosita de

comerciant in realizarea operatiunilor ce fac obiectul comertului sau.

Comerciantii persoane fizice sau societatile comerciale care executa acte de comert in nume propriu, prin intermediul firmei.

Caracterele firmei

1. Este un atribut de identificare a comerciantului

Firma poate fi:

individuala, pentru comerciantii persoane fizice

sociala, pentru societatile comerciale.

Firma comerciantului poate fi:

originara (constitutiva)

derivata (dobandita de la adevaratul titular).

In cazul unei firme derivate, dobanditorul firmei trebuie sa inscrie in firma mentiunea "succesor". In cazul societatilor pe actiuni si societatilor in comandita pe actiuni nu se cere mentiunea de "succesor".

2. Noutatea firmei - conditii de validitate

Conform articolului 38 din Legea nr. 26/1990, republicata, "Orice firma noua trebuie sa se deosebeasca de cele existente". Daca o firma noua este asemanatoare cu alta, trebuie sa se adauge o mentiune care sa o deosebeasca de aceasta, fie prin desemnarea mai precisa a persoanei, fie prin indicarea felului de comert. Noutatea firmei trebuie sa fie relativa.

3. Disponibilitatea firmei

Este verificata de catre Biroul Unic inainte de intocmirea actelor constitutive. Se va refuza inscrierea unei firme care poate produce confuzie cu alte firme deja inregistrate.

4. Liceitatea firmei

Potrivit articolului 40 din Legea nr. 26/990, republicata, nici o firma nu va putea cuprinde o denumire intrebuintata de comerciantii din sectorul public.

Continutul firmei

-comerciantul persoana fizica - firma se compune din numele comerciantului scris in intregime sau din numele si initiala prenumelui acestuia;

societate in nume colectiv - firma se compune din numele a cel putin unuia dintre asociati, cu mentiunea "societate in nume colectiv" scrisa in intregime;

societate in comandita simpla - firma contine numele a cel putin unuia dintre asociatii comanditati, cu mentiunea "societate in comandita simpla" scrisa in intregime;

societate pe actiuni si societate in comandita pe actiuni - firma contine o denumire proprie insotita de mentiunea "societate pe actiuni" sau "S.A.";

societate cu raspundere limitata - firma contine o denumire proprie la care se poate adauga numele unuia sau mai multor asociati, insotita de mentiunea "societate cu raspundere limitata" sau "S.R.L."

Firma se poate transmite numai odata cu fondul de comert. Transmiterea firmei se poate face atat prin acte juridice "inter vivos" cat si "mortis causa

Apararea firmei

Comerciantul beneficiaza de urmatoarele actiuni:

actiunea in contrafacerea sau uzurparea firmei;

actiunea in concurenta neloiala;

actiunea in daune (despagubiri) materiale si morale.

Comerciantul se bucura de protectie juridica numai daca firma o fost inregistrata la Registrul Comertului. Conform articolului 30, alin. 3 din Legea nr. 26/1990, republicata, dreptul de folosinta exclusiva este protejat din momentul inregistrarii firmei.

Emblema este semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de altul de acelasi gen sau o intreprindere de alta de acelasi gen.

Caracterele emblemei

1. emblema, spre deosebire de firma, nu este obligatorie;

2. emblema deosebeste un comert de alt comert, un stabiliment de alt stabiliment, o intreprindere de alta intreprindere;

3. noutatea emblemei (articolul 43 din Legea nr. 26/1990, republicata);

4. disponibilitatea emblemei se verifica de catre Biroul Unic inainte de intocmirea actelor constitutive;

5. emblemele se scriu in primul rand in limba romana; pentru a nu se confunda cu firma, emblema va fi scrisa cu litere mai mari, in asa fel incat marimea literelor firmei sa fie jumatate din cea a literelor cu care este scrisa emblema.

Spre deosebire de firma, emblema se poate transmite separat de fondul de comert.

Dreptul de folosinta exclusiva asupra emblemei se dobandeste prin inscrierea ei in Registrul Comertului.

Emblemele vor putea fi folosite pe panouri de reclama, oriunde ar fi asezate (pe facturi, scrisori, note de comanda, tarife, prospecte, afise, publicatii), si in orice alt mod numai daca vor fi insotite in mod vizibil de firma comerciantului.

Emblema poate fi protejata prin urmatoarele actiuni: actiunea in "revendicare", in cazul uzurparii emblemei de catre alt comerciant:

actiunea in concurenta neloiala;

actiunea in daune materiale si morale pentru prejudiciul cauzat;

actiunea penala in cazul cand fapta savarsita de alt comerciant legata de emblema unui comerciant intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni.

CLIENTELA reprezinta totalitatea persoanelor fizice si juridice care se afla in raporturi juridice cu un comerciant. Din punct de vedere contabil se exprima sub forma unei cifre.

Factorii care influenteaza clientela se grupeaza in doua categorii:

factori interni care fac parte din fondul de comert:

obiectivi (de exemplu: calitatea imobilizarilor productive, calitatea produselor)

subiectivi (legati de regula de personalul intreprinderii, de exemplu: fidelitatea, calitatea prestatiei efectuate, dinamismul etc.)

factori externi care influenteaza clientela si supravaloarea firmei, ca de exemplu elementele legate de concurenta, piata detinuta, posibilitatea obtinerii creditelor etc.

Comerciantul nu are un drept subiectiv asupra clientelei, dar, cu toate acestea, clientela este evaluata in momentul transmiterii de catre comerciant a fondului de comert; deci comerciantul considera ca are o clientela proprie.

Exista o situatie speciala, in cazul magazinelor colective: clientela apartine in egala masura tuturor celor care-si exploateaza comertul in magazinul respectiv. Ceea ce se evalueaza in acest caz este vadul comercial care a absorbit clientela, confundandu-se cu aceasta.

Dependenta juridica si materiala a clientelei

Apare atunci cand comertul este exploatat in cadrul altei intreprinderi (cazul magazinelor amplasate in gari, statii PECO etc.).

Vadul Comercial

Reprezinta puterea sau capacitatea comerciantului de a atrage clientela.

Factorii care influenteaza vadul comercial se grupeaza in doua categorii:

Factori interni

obiectivi

- locul amplasarii magazinului sau sediului comercial;

- calitatea produselor sau a serviciilor.

subiectivi

- publicitatea comerciantului;

- calitatea personalului angajat.

Factori externi

Printre acestia se numara: reputatia bancherilor, a clientilor sau a partenerilor de afaceri ai comerciantului. Daca locul in care se desfasoara activitatea comerciantului este detinut pe baza unui contract de inchiriere (bail), la stabilirea chiriei se va avea in vedere si faptul ca magazinul este amplasat

intr-un loc care poate sa atraga un profit sporit. In acest caz cuantumul chiriei va fi mai mare decat cel platit pentru un spatiu similar.

DREPTURILE DE PROPRIETATE INDUSTRIALA SI INTELECTUALA

Fondul de comert poate sa contina ca elemente incorporale:

1. marci de fabrica, de comert sau de servicii;

2. brevete de inventie si de inovatie;

3. desene si modele ale produselor;

4. know-how (savoir-faire);

5. programe din domeniul informaticii (dreptul de autor).

Aceste elemente sunt reglementate fiecare in parte de legi speciale, mai putin know-how-ul.

1. Marcile de fabrica sau de comert

Sunt semne, desene si chiar denumiri care individualizeaza produsele unui fabricant sau marfurile unui comerciant, deosebindu-le de produsele ce apartin altui comerciant.

- CONDITII DE FOND

1. Noutatea marcii, prin marca sa se deosebeasca produsele unui comerciant de ale altora, sa se deosebeasca de marcile legitim dobandite de altii.

Conditia noutatii este relativa si nu absoluta, ca in cazul brevetelor de inventie. Nu este necesar sa se aleaga un semn care sa fie rezultatul fanteziei originale, fiindca in acest domeniu, ca si in cel al emblemelor, s-ar cere imposibilul; este suficient sa existe o deosebire in comparatie cu marcile legal dobandite de alti producatori. Aceasta inseamna ca noutatea va fi apreciata in raport cu marcile care beneficiaza de anterioritatea folosintei si al depozitului in conditiile legii. Din acest principiu rezulta ca se pot adopta marci care au fost folosite, dar care au intrat in domeniul public "prin abandon", marci folosite de altii, insa pentru industrii sau produse de comert deosebite. Pot, de asemenea, sa fie folosite opere de arta intrate in domeniul public, la care comerciantul nu are nici o contributie creatoare (de exemplu un fabricant de produse de infrumusetare feminina poate sa adopte ca marca celebrul portret al Giocondei). Noutatea marcii se apreciaza in raport cu toate elementele componente, fara a discuta elementele sale constitutive considerate in mod izolat, pentru care o marca de fabrica sau de comert poate fi confundata cu alta, in privinta aspectelor sale de detaliu. Ceea ce intereseaza este impresia generala pe care o lasa privirea unei marci. Aprecierea posibilitatilor "confuziunii" marcilor apartine instantei, care este suverana; oricum solutia trebuie motivata sub aspectul indeplinirii conditiei de fond, adica de noutate a marcii. 2. Specializarea marcii consta in calitatea marcii de a individualiza si de a distinge marfurile unui comerciant.

Nu este suficient ca o marfa sa fie noua, originala, fata de toate celelalte inscrise si folosite in aceeasi ramura de comert sau industrie, ci trebuie ca marca sa distinga provenienta marfurilor sau produselor unui anumit comerciant.

Conditii de forma

1. Depozitul marcii nu creeaza dreptul de proprietate asupra ei; el nu poate decat sa "inregistreze", cu efecte fata de terti, intentia unei persoane de a folosi o marca. Aceasta formalitate creeaza prezumtia ca o marca apartine deponentului, prezumtie care poate fi rasturnata prin proba contrarie.

Asadar, depozitul (pastrarea) marcii nu este constitutiv de proprietate, ci este declarativ, proprietatea dobandindu-se prin faptul ocupatiunii efective sau al folosintei. In caz de conflict asupra folosirii unei marci, hotaratoare va fi nu anterioritatea sau prioritatea depozitului, ci anterioritatea sau prioritatea folosintei.

2. Compozitia marcii. Principiul libertatii alegerii. Persoana (comerciantul) care doreste sa-si protejeze produsele prin intermediul unei marci are deplina libertate in alegerea semnelor, cu unica limitare ca nu pot face obiectul unei marci private denumirile generice sau necesare ale produselor, adica acele cuvinte cu care, in general, sunt denumite produsele.

Pot fi adoptate ca marci:

-Numele, cu conditia ca intrebuintarea lui ca marca sa se faca sub forma deosebita. Numele singur nu poate prezenta caracter de noutate si de specialitate, conditii necesare indeplinirii de catre marca a functiilor sale. Numele poate insa sa capete alte caractere daca literele sunt aranjate intr-o alta forma decat cea obisnuita.

Denumirile pot forma obiectul unei marci, cu conditia sa fie originale. Si in acest caz exista limitari, in sensul ca nu pot fi adoptate denumirile generale ale produsului respectiv sau denumirile cu caracter geografic.

Culoarea poate fi un sens distinctiv pentru unele produse lichide; ramane la libera apreciere a instantelor de fond de a considera culoarea ca un element distinctiv

Dreptul asupra unei marci este de natura patrimoniala si, in acelasi timp este un element al fondului de comert; ca atare, poate face obiectul transmisiunii prin acte juridice ca: vanzare-cumparare, donatie, testament etc. transmiterea poate fi cu efect partial sau total. Comerciantul se bucura de protectie juridica daca marca a fost inregistrata la OSIM;

protectia juridica produce efecte timp de 10 ani.

2. Brevetul de inventie

Definitie

Brevetele de inventie reprezinta, alaturi de firma, emblema si marca de fabrica sau de comert, un drept, un bun incorporabil al fondului de comert.

- Conditii de fond

Noutatea trebuie sa fie absoluta, adica inventia sa fie originala.

Brevetele se impart in doua categorii: principale si de perfectionare.

-Conditii de forma

Brevetul trebuie sa fie inregistrat la OSIM. Protectia asupra inventiei opereaza timp de 20 de ani.

Brevetul de inventie confera posesorului sau succesorilor legali ai acestuia urmatoarele drepturi:

- de a exploata in folosul sau obiectul brevetului;

- de a urmari in instanta pe acela care a uzurpat dreptul derivand din brevet.

Drepturile rezultate din brevet pot fi transmise prin acte juridice de vanzarecumparare, donatie, licenta, testament.

Operatiuni asupra fondului de comert

In legislatia romana exista in prezent doua dispozitii care se refera in mod expres la operatiile care se pot face asupra fondului de comert:

In articolul 2 din Legea nr. 26/1990, republicata, in care sunt prevazute actele juridice "inter vivos" asupra fondului de comert; acestea sunt, in principal:vanzarea donatia locatiunea gajul

Desi legea nu o prevede expres, exista si o alta operatiune juridica, respectiv aportul in societate al fondului de comert

In articolul 41 din Legea nr. 26/1990, republicata, se precizeaza ca in cazul transmiterii fondului de comert prin testament sau mostenire legala, dobanditorul trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

- o conditie de forma: conditia de publicitate;

- doua conditii de fond: una relativa la numele comerciantului si consimtamantul expres al proprietarului.

Know-how reprezinta cunostintele tehnice care prezinta o noutate relativa si subiectiva ,nebrevetabile sau brevetabile,referitoare la fabricarea ,functionarea,intretinerea ori comercializarea unor marfuri sau privitoare la elaborarea si punerea in lucru a unor tehnici ori procedee.Sub o alta forma putem spune ca de fapt know-hou reprezinta cunostintele si experienta acumulata in practica a unei anumite tehnici.

Dreptul de autor este reglementat de Lege nr.8/1996 si face obiectul de studiu al Dreptului proprietatii intelectuale.

Exercitarea comertului in limitele concurentei licite

In economia de piata, agentii economici actioneaza in mod liber pe baza proprietatii private si in concordanta cu legea cererii si a ofertei.

Concurenta este definita ca o confruntare intre agentii economici pentru castigarea si conservarea clientelei, in scopul rentabilizarii propriei activitati.

Concurenta este protejata de lege sub dublu aspect:

reprimarea intelegerilor si practicilor anticoncurentiale, monopoliste, care

pericliteaza existenta concurentei (Legea nr. 21/1996 privind concurenta).

sanctionarea folosirii unor mijloace nelicite de atragere a clientelei (Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, modificata si completata prin Legea nr. 298/2001).

Protectia impotriva concurentei neloiale

Concurenta neloiala este o forma a concurentei ilicite. Ea consta din savarsirea de catre comerciant, in scopul atragerii clientelei, a unor acte si fapte care contravin legii, bunelor moravuri in activitatea comerciala si loialitatii profesionale.

In sensul articolului 2 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, modificata si completata prin Legea nr. 298/2001, constituie concurenta neloiala "orice fapt contrar uzantelor cinstite in activitatea industriala si de comercializare a produselor, de executie a lucrarilor,

precum si de efectuare a prestarilor de servicii".

In doctrina, actele si faptele care constituie manifestari ale concurentei neloiale se clasifica in urmatoarele categorii: divulgare, folosire, deturnare, comunicare, acapararea clientelei.

Divulgarea este un act de concurenta neloiala care se refera la dezvaluirea:

- "unui secret comercial de catre un comerciant sau un salariat al acestuia, fara consimtamantul detinatorului legitim al respectivului secret comercial si intr-un mod contrar uzantelor comerciale cinstite";

- unor informatii secrete in legatura cu rezultatele unor experimentari, "cu exceptia situatiilor in care dezvaluirea acestor informatii este necesara pentru protectia publicului sau cu exceptia cazului in care s-au luat masuri pentru a se asigura ca informatiile sunt protejate contra exploatarii neloiale in

comert, daca aceste informatii provin de la autoritatile competente";

- unui secret comercial "de catre terti, fara consimtamantul detinatorului sau legitim, ca rezultat al unei actiuni de spionaj comercial sau industrial";

- unui secret comercial "de catre persoane apartinand autoritatilor publice, precum si de catre persoane imputernicite de detinatorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta in fata autoritatilor publice".

Folosirea este un act de concurenta neloiala care se refera la:

- utilizarea "unei firme, inventii, marci, indicatii geografice, unui desen sau model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant";

- "folosirea in scop comercial a rezultatelor unor experimentari a caror obtinere a necesitat un efort considerabil sau a altor informatii secrete in legatura cu acestea, transmise autoritatilor competente in scopul obtinerii autorizatiilor de comercializare a produselor farmaceutice sau a produselor

chimice destinate agriculturii, care contin compusi chimici noi";

- utilizarea, in orice mod (producere, import, export, depozitare, oferite spre vanzare, vanzare), a "unor marfuri / servicii purtand mentiuni false privind brevetele de inventii marcile, indicatiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuala cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare si altele asemenea, originea si caracteristicile marfurilor, precum si cu privire la numele producatorului sau al comerciantului, in scopul de a-i induce in eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari".

Mentiunile false asupra originii marfurilor se refera la indicatii care ar face sa se creada ca marfurile au fost produse intr-un anumit stat, intr-o anumita localitate sau intr-un anumit teritoriu.

Denumirea unui produs al carui nume a devenit generic, indicand in comert numai natura lui, nu este considerata mentiune falsa decat in situatia "in care denumirea este insotita de o mentiune care ar putea face sa se creada ca are acea origine".

Deturnarea se refera la atragerea clientelei unui comerciant prin "folosirea legaturilor stabilite cu aceasta clientela in cadrul functiei detinute anterior la acel comerciant".

Comunicarea este un act de concurenta neloiala care consta in afirmatiile false ale unui comerciant, facute in cadru restrans sau in mod public, referitoare la:

- intreprinderea sa, cu scopul de a induce in eroare si de a-i crea "o situatie de favoare in dauna unor concurenti";

- intreprinderea altui comerciant concurent, cu scopul de a produce daune intreprinderii concurente.

Acapararea clientelei este un alt de concurenta neloiala si consta in conditionarea incheierii unui contract avantajos cu un client de obligatia acestuia de a aduce alti clienti cu care comerciantul sa incheie contracte asemanatoare.

3. Sanctionarea actelor si faptelor de concurenta neloiala

Incalcarea obligatiilor prevazute de lege atrage raspunderea civila, contraventionala si penala, in conditiile legii.

Raspunderea civila

Persoana care savarseste un act de concurenta neloiala va fi obligata sa inceteze si sa inlature actul, sa restituie documentele si sa plateasca despagubiri pentru daunele pricinuite (articolul 6 din Legea nr. 11/1991, modificata).

Raspunderea contraventionala

Savarsirea unui act sau fapt prevazut in articolul 4, lit. a-h, din Legea nr. 11/1991, modificata constituie contraventii. Acestea se sanctioneaza cu amenda de la 10.000.000 lei la 150.000.000 in functie de gravitatea faptelor, actualizarea cuantumului amenzilor se face prin hotarare de Guvern, in functie de rata inflatiei.

Sanctiunea se poate aplica si persoanelor juridice. Contraventiile se pot constata la sesizarea partii vatamate, a Camerelor de Comert si Industrie sau, din oficiu, de catre personalul de control imputernicit in acest scop de Oficiul Concurentei care aplica si amenda. Termenul de prescriptie este de 3 ani.

Raspunderea penala

Constituie infractiune de concurenta neloiala savarsirea faptelor prevazute in articolul 5, literele a-c din Legea nr. 11/1990, modificata si completata prin Legea nr. 298/2001. Aceste infractiuni se pedepsesc cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda de la 25.000.000 lei la 50.000.000.

Actiunea penala se pune in miscare la plangerea partii vatamate ori la sesizarea Camerei de Comert si Industrie teritoriala sau a altei organizatii profesionale ori la sesizarea persoanelor imputernicite de Oficiul Concurentei. Actiunile izvorate dintr-un act de concurenta neloiala sunt de competenta tribunalului locului savarsirii faptei sau in a carei raza teritoriala se gaseste sediul paratului sau inculpatului. La cererea detinatorului legitim al secretului comercial, instanta poate dispune masuri de interzicere a

exploatarii industriale si/sau comerciale a produselor rezultate din insusirea ilicita a secretului (articolul 7 alin.2).

B I B L I O G R A F I E

1 .Cristea Silvia,Stoica  Camelia -Florentina   Curs de drept comercial A..S.E .BUCURESTI

2.Angheni Smaranda ,Volonciu Magda,Stoica Camelia -Drept comercial -Editia a IV-a ,Editura C.H.Beck,Bucuresti,2008

3.Codul Comercial-Editura C. H. Beck,Bucuresti 2006

4.Vasile Patulea, Corneliu Turianu-Curs rezumat de drept al afacerilor-Bucuresti, Editura Scripta,1994