Despre privilegii si garantii reale - despre executarea garantiilor

Despre executarea garantiilor

Sectiunea 1

Dispozitii generale

Dreptul creditorului la valorificarea garantiei reale

Art.1903 - (1) In cazul in care debitorul nu-si executa obligatia, creditorul a carui creanta este certa si exigibila poate sa-si valorifice garantia reala, potrivit dispozitiilor prezentului capitol.

(2) Executarea garantiei reale se poate realiza prin 414h74e preluarea bunului  in vederea deplinei administrari, prin preluarea acestuia in contul datoriei, prin vanzarea acestuia de catre creditor ori prin vanzare sub control judiciar.

Titluri executorii

Art.1904 - (1) - Contractele de garantie reala valabil incheiate si, dupa caz, inscrise in registrele speciale de publicitate, constituie titluri executorii.

(2) Executarea garantiei se poate face pe cale amiabila sau printr-o procedura judiciara.

Procedura amiabila

Art.1905 - (1) Procedura amiabila presupune punerea bunului cu care s-a garantat la dispozitia creditorului, la cererea acestuia, intr-un loc convenabil pentru ambele parti, daca prin contract nu se prevede astfel. In cadrul procedurii amiabile nu sunt admise nici un fel de constrangeri fizice sau psihice, directe sau indirecte, chiar daca fapta nu constituie o infractiune.

(2) In cazul bunurilor pentru care mutarea este costisitoare sau nepractica, creditorul poate face ca bunul sa fie de nefolosit si poate dispune de acesta, chiar daca se afla in mainile debitorului.

Proceduri judiciare

Art.1906 - Prin procedura judiciara se intelege orice masura care are ca scop executarea unei garantii, adusa la indeplinire cu ajutorul unui organ judiciar.

Conservarea actiunilor de drept comun

Art.1907 - Prevederile prezentului capitol nu aduc atingere dreptului creditorului de a-si realiza creanta astfel garantata, pe calea unei actiuni de drept comun si de a solicita luarea oricaror masuri necesare executarii garantiei, potrivit Codului de procedura civila.

Sectiunea a 2-a

Conditiile generale ale executarii garantiilor reale

Expirarea termenului de notificare

Art.1908 - Creditorul va putea trece la executarea garantiei numai dupa expirarea termenului prevazut de art.1912 pentru lasarea bunului la dispozitia creditorului.

Prioritatea la executare

Art.1909 - Creditorul al carui drept de garantie reala este anterior in rang are prioritate la executarea garantiei fata de creditorii cu rang subsecvent.

Exercitarea drepturilor de executare impotriva tertilor

Art.1910 -(1) Drepturile ce decurg din garantiile reale se pot exercita impotriva oricaror persoane care detin, cu orice titlu, bunurile asupra carora s-a constituit garantia.

(2) In cazul in care, ulterior garantarii obligatiei, debitorul constituie un drept de uzufruct asupra aceluiasi bun, creditorul  isi va exercita drepturile, in acelasi timp, impotriva nudului proprietar si a uzufructuarului.

(3) In orice caz, el va trebui sa-l notifice si pe acela fata de care nu si-a exercitat drepturile, potrivit alin 2).

Sectiunea a 3-a

Masuri prealabile executarii garantiilor reale

Notificarea debitorului

Art.1911 - (1) In vederea executarii garantiei reale, in oricare dintre modalitatile prevazute de art.1903 alin 2), creditorul va face o notificare debitorului, persoanei impotriva careia acesta isi va exercita drepturile, precum si creditorilor care au garantii reale asupra aceluiasi bun.

(2) Notificarea nu este necesara in cazul gajului, precum si in cazul in care bunurile mobile se afla in detentia creditorului, in temeiul altor raporturi contractuale dintre parti.

Continutul notificarii

Art.1912 - (1) Notificarea va cuprinde mentiuni privind valoarea creantei, faptul neexecutarii obligatiei garantate, intentia creditorului de a trece la executarea garantiei reale si optiunea pentru una dintre modalitatile prevazute la art.1903 alin.(2), descrierea bunului ce formeaza obiectul garantiei, precum si somatia adresata debitorului si, dupa caz, a persoanei impotriva careia se valorifica garantia, de a lasa bunul la dispozitia creditorului in termen de cel mult 10 zile de la primirea notificarii.

(2) Notificarea se inregistreaza, potrivit dispozitiilor privind publicitatea garantiilor reale, si se comunica debitorului, oricarei alte persoane impotriva careia se va executa garantia, precum si creditorilor subsecventi, pe cheltuiala creditorului, prin orice mod care asigura dovada de primire.

Instrainarea bunului dupa comunicarea notificarii

Art.1913 - Instrainarea bunului asupra caruia s-a constituit garantia, dupa comunicarea notificarii prevazuta la art.1912, nu este opozabila creditorului, cu exceptia cazului in care dobanditorul, cu consimtamantul creditorului, isi asuma obligatia de a plati datoria ori consemneaza la dispozitia creditorului o suma de bani suficienta pentru a acoperi creanta, daunele-interese si cheltuielile de executare.

Dreptul de a stinge obligatia garantata

Art.1914 - (1) Debitorul sau cel impotriva caruia se executa garantia poate, in orice moment, sa stinga obligatia si garantia creditorului prin plata. Creditorul nu va putea refuza plata decat in cazurile prevazute de lege.

(2) Daca bunul se afla in posesiunea sa, creditorul este obligat sa-l inapoieze in cel mai scurt timp.

(3) Cu toate acestea, daca exista mai multi creditori subsecventi ale caror creante certe si exigibile au fost garantate cu acel bun, creditorul poate sa predea bunul creditorilor care ii urmeaza  in rang, daca acestia au inregistrat o notificare prin care au cerut sa li se puna bunul la dispozitie.

Abandonarea bunului

Art.1915 - (1) In vederea executarii garantiei, in termenul de cel mult 10 zile, debitorul poate sa lase de buna-voie bunul la dispozitia creditorului, prin predarea acestuia.

(2) Daca insa partile au convenit ca bunul sa ramana in posesia debitorului pe durata executarii garantiei sau sa fie predat la o data ulterioara, lasarea bunului la dispozitia creditorului se face printr-o declaratie scrisa din partea debitorului.

Opozitia la executare

Art.1916 - In termenul de 10 zile debitorul sau creditorii subsecventi ale caror creante sunt certe si exigibile pot face opozitie la modalitatea de executare aleasa de creditor, printr-o notificare care va cuprinde mentiunile prevazute la art.1912.

Incuviintarea executarii

Art.1917 - (1) In cazul in care debitorul nu lasa de bunavoie bunul la dispozitia creditorului, precum si in cazul in care debitorul sau creditorii subsecventi au facut opozitie, instanta, la cererea creditorului, va putea incuviinta executarea garantiei, dupa ce va constata existenta creantei certe si exigibile, refuzul debitorului de a-si executa obligatia si de a lasa de buna - voie, la dispozitia creditorului, bunul asupra caruia exista garantia reala.

(2) Judecarea cererii se face in termen de cel mult 15 zile de la primirea cererii. Hotararea instantei este executorie de drept si va stabili modalitatea in care se va pune bunul la dispozitia creditorului sau, dupa caz, a persoanei desemnata de instanta.

(3) Daca exista indoieli cu privire la buna-credinta a creditorului sau cu privire la capacitatea acestuia de a administra bunul, debitorul poate cere instantei sa-l oblige pe creditor sa consemneze in favoarea sa o suma de bani cu titlu de cautiune. Cuantumul acesteia nu poate depasi 10% din valoarea creantei neexecutate.

(4) Dispozitiile alin 1) si (2) se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila.

Drepturile creditorului pus in posesiune

Art.1918 - In cazul in care bunul a fost lasat la dispozitia creditorului, potrivit art.1915 sau art.1917, acesta va avea drepturile si obligatiile unui depozitar. Cu toate acestea, daca creditorul a optat pentru preluarea bunului in vederea deplinei administrari, ca modalitate de executare a garantiei, drepturile si obligatiile administratorului vor fi cele prevazute in Sectiunea a 4-a.

Lasarea bunului la dispozitia creditorului

Art.1919 - (1) Lasarea bunului la dispozitia creditorului, potrivit art.1915 sau art.1917, permite creditorului sa treaca la executarea efectiva a garantiei, in modalitatea pentru care a optat.

(2) In cazul bunurilor imobile, transmiterea dreptului de proprietate a persoanei impotriva careia se executa garantia se face cu respectarea dispozitiilor speciale privind instrainarea si publicitatea drepturilor reale imobiliare.

Sectiunea a 4-a

Preluarea bunului in vederea deplinei administrari

Preluarea bunului in vederea deplinei administrari

Art.1920 - Preluarea bunului in vederea deplinei administrari se face temporar, cel mult pana la satisfacerea creantei pentru care s-a garantat cu acel bun.

Administratorul

Art.1921 - Poate fi administrator creditorul sau o alta persoana desemnata de creditor sau, dupa caz, de catre instanta.

Obligatiile administratorului

Art.1922 1) Administratorul are obligatia sa conserve bunul, sa-l puna in valoare, sa mareasca activul patrimoniului preluat sau sa-i realizeze afectatiunea, intocmai ca si cum ar fi proprietarul bunului.

(2) In acest scop, administratorul poate sa faca acte de dispozitie cu titlu oneros, sa constituie garantii reale asupra bunului, sa-i schimbe destinatia si sa faca orice alte acte necesare si utile, inclusiv investitii.

Diligenta ceruta administratorului

Art.1923 1) Administratorul trebuie sa actioneze cu prudenta si diligenta, sa dea dovada de onestitate si loialitate.

(2) Administratorul trebuie sa mentina separatia intre patrimoniul sau si bunurile administrate.

Conservarea drepturilor locatarului

Art.1924 - Preluarea bunului in deplina administrare nu poate aduce atingere drepturilor dobandite anterior de locatar.

Incetarea administrarii

Art.1925 - Administrarea bunului inceteaza in cazul in care creditorul si-a acoperit creanta, inclusiv despagubirile si cheltuielile privind executarea, in cazul in care a facut o notificare prin care alege alta modalitate de executare, precum si in alte cazuri prevazute de lege. Falimentul persoanei impotriva careia se executa garantia nu duce la incetarea administrarii.

Obligatiile creditorului la incetarea administrarii

Art.1926 1) La incetarea administrarii, creditorul este obligat sa dea socoteala si, daca nu a optat pentru o alta modalitate de executare, potrivit art.1925, sa restituie bunurile celui impotriva caruia s-a facut executarea.

(2) Creditorul care si-a acoperit astfel creanta, despagubirile si cheltuielile cu executarea  este obligat sa predea persoanei impotriva careia s-a executat garantia si surplusul de bunuri obtinut prin administrare.

Sectiunea a 5-a

Preluarea bunului in contul datoriei

Preluarea bunului in contul datoriei

Art.1927 1) Creditorul poate propune debitorului si creditorilor subsecventi sa devina proprietarul bunului in contul creantei pe care acesta o are contra debitorului.

(2) Propunerea se va putea face prin notificarea prin care debitorul este somat sa lase bunul la dispozitia creditorului.

Abandonarea bunului si preluarea in contul datoriei

Art.1928 - (1) Daca in termenul de 10 zile creditorii subsecventi nu au facut opozitie, lasarea bunului de buna-voie la dispozitia creditorului, echivaleaza cu executarea garantiei. Aceasta se constata printr-un inscris care constituie titlu de proprietate a creditorului asupra bunului preluat.

(2) In cazul in care debitorul nu a lasat de buna-voie bunul la dispozitia creditorului ori daca s-a facut opozitie de catre debitor, creditorul va putea prelua bunul in contul datoriei in temeiul hotararii judecatoresti pronuntata potrivit art.1906.

Neincuviintarea preluarii bunului in contul datoriei

Art.1929 - (1) Instanta nu va putea incuviinta preluarea bunului in contul datoriei, daca s-a facut opozitie de catre creditorii subsecventi. In acest caz, creditorul va trebui sa inceapa procedura de vanzare, cu exceptia cazului in care ii va dezinteresa pe creditori, astfel incat acestia sa-si retraga opozitia.

(2) In cazul in care creditorul nu va incepe procedurile de vanzare, instanta poate incuviinta celui care a facut obiectie, solicitand vanzarea bunului, sau oricarei alte persoane desemnate de acesta sa procedeze la vanzare.

Efectele preluarii bunului

Art.1930 - (1) Preluarea bunului in contul datoriei stinge obligatia debitorului fata de creditorul care a preluat bunul.

(2) Creditorul devine proprietarul bunului din momentul inscrierii mentiunii in registru. Bunul astfel preluat va fi liber de orice sarcini.

Sectiunea a 6-a

Vanzarea bunului de catre creditor

Dreptul de a vinde bunul grevat

Art.1931 - (1) Creditorul care are o garantie asupra unui bun il poate vinde numai dupa ce a inscris intentia sa de a-l vinde la biroul de publicitate, prin notificare, si dupa ce bunul i-a fost pus la dispozitie de buna-voie sau prin hotararea judecatoreasca.

(2) Vanzarea se poate face direct sau prin licitatie publica.

Conditiile vanzarii

Art.1932 - (1) Creditorul trebuie sa vanda bunul fara intarziere, la un pret comercial rezonabil si in interesul celui contra caruia dreptul de garantie este exercitat.

(2) Daca sunt mai multe bunuri, creditorul poate sa le vanda impreuna sau separat.

Mandatul creditorului

Art.1933 - Creditorul care vinde bunul actioneaza in numele proprietarului si este obligat sa prezinte cumparatorului aceasta calitate.

Distribuirea pretului

Art.1934 - (1) Din pretul obtinut din vanzarea garantiei se vor plati cu precadere cheltuielile facute cu ocazia vanzarii, creantele cu rang prioritar garantate cu acelasi bun si creanta creditorului care a vandut bunul.

(2) Sarcina impartirii pretului obtinut revine creditorului care a vandut bunul.

(3) Daca din pretul obtinut ramane un rest, acesta va fi restituit debitorului sau va fi consemnat la dispozitia instantei, daca exista creditori subsecventi care au facut opozitie si au solicitat sa participe la distribuirea pretului.

(4) In cazul in care pretul obtinut nu ajunge pentru stingerea tuturor creantelor, debitorul va ramane obligat pentru restul de creanta ramas neacoperit.

Transmiterea sarcinilor catre dobanditor

Art.1935 - (1) Tertul cumparator dobandeste bunul grevat de toate sarcinile existente la data inregistrarii notificarii, cu exceptia garantiei reale a creditorului care l-a vandut.

(2) Drepturile reale constituite dupa inregistrarea notificarii nu sunt opozabile tertului cumparator, afara de cazul in care le-a consimtit.