Actiunea civila in justitie

ACTIUNEA CIVILA IN JUSTITIE

1. Notiune

Actiunea civila reprezinta ansamblul mijloacelor procesuale prin care, in cadrul procesului civil, se asigura protectia dreptului subiectiv civil - prin recunoasterea sau realizarea lui, in cazul in care este incalcat sau contestat - ori a unor situatii juridice ocrotite de lege.

Intr-o alta opinie, actiunea civila reprezinta totalitatea mijloacelor procesuale organizate de legea procesuala (respectiv: cererea de chemare in judecata, administrarea probelor, mijloacele de aparare, asigurarea dovezilor, caile de atac, executarea silita etc.), pentru protectia dreptului subiectiv sau a altor interese ce nu se pot realiza decat pe calea justitiei.

Dreptul la actiunea in justitie este doar un element al dreptului subiectiv civil si care presupune dreptul de a recurge la forta de constrangere a statului, atunci cand dreptul este incalcat. Prin urmare cele doua notiuni nu se confunda. Uneori notiunea de "actiune" (mai ales in practica judiciara) este folosita ca fiind sinonima cu cea de "cerere de chemare in judecata", desi sunt notiuni distincte, cu functii diferite, cea de-a doua fiind doar un element al primeia.

2. Elementele actiunii civile

Principalele elemente ale actiunii civile in justitie sunt: a) partile; b) obiectul; c) cauza.

2.1. Partile

Acestea sunt: pe de o parte, cea care pretinde ceva, iar pe de alta parte, cea care se opune, care contesta aceasta pretentie ori care a incalcat un drept.

In procesul civil partile poarta urmatoarele denumiri: reclamant (cel care cere) si parat (cel chemat in judecata), iar in caile de atac: apelant sau recurent si intimat.

In faza executarii silite, partile au urmatoarele calitati: de creditor si debitor.

In procedura contestatiei la executare sau a contestatiei impotriva desfacerii contractului de munca, partile se numesc: contestator si intimat.

Trebuie subliniat ca partile sunt cele intre care s-a legat raportul juridic litigios si nu reprezentantii (legali sau conventionali) ai acestora.

2.2. Obiectul actiunii civile

Acesta il constituie intotdeauna protectia unui anume drept subiectiv sau a unor interese pentru realizarea carora calea justitiei este obligatorie.

Obiectul actiunii este totodata ceea ce partile inteleg sa supuna judecatii, ceea ce ele pretind ca instanta sa verifice, sa aprecieze, sa constate, sa judece.

Prin urmare, de regula, in sens restrans, obiectul actiunii civile coincide cu obiectul cererii de chemare in judecata si este reprezentat de pretentia concreta a reclamantului: restituirea unei sume de bani, rezilierea unui contract, desfacerea casatoriei etc.

2.3. Cauza actiunii civile

Cauza actiunii civile, de regula, o reprezinta temeiul juridic al cererii, fundamentul legal al dreptului pe care una dintre parti il valorifica impotriva celeilalte parti (de exemplu: titlul de proprietate, contractul etc.). Pe de o parte, prin cauza actiunii civile trebuie inteles scopul catre care se indreapta vointa celui care reclama sau care se apara.

De cele mai multe ori, cauza actiunii civile nu este identica cu cauza cererii de chemare in judecata. De exemplu, in cazul in care se revendica un bun de la o persoana, cauza actiunii o constituie detinerea abuziva a bunului de acea persoana si vointa de a face ca aceasta detinere sa inceteze (prin urmare scopul urmarit), iar cauza cererii de chemare in judecata poate fi: contractul, succesiunea, titlul de proprietate etc.

3. Conditiile exercitarii actiunii civile in justitie

Pentru exercitiul actiunii civile se cere a fi indeplinite cumulativ patru conditii: a) afirmarea unui drept; b) existenta unui interes; c) capacitatea procesuala; d) calitatea procesuala.

3.1. Afirmarea unui drept

O prima conditie a exercitarii actiunii civile este aceea de a avea (de a afirma existenta) un drept subiectiv civil care se cere protejat sau a unui interes legitim care nu se poate realiza altfel decat pe calea justitiei.

Dreptul subiectiv civil afirmat pentru a putea fi exercitat trebuie:

- sa fie recunoscut si ocrotit de lege (sa nu fie ilegal, ori sa contravina ordinii publice sau bunelor moravuri);

- sa fie exercitat cu buna credinta si in limitele sale;

- sa fie actual.

Daca reclamantul nu justifica (nu are) un drept subiectiv, cererea sa va fi respinsa.

3.2. Interesul

Interesul reprezinta folosul practic pe care o parte il urmareste prin punerea in miscare a procedurii judiciare. Interesul poate fi material (cand se urmareste obtinerea unui folos de ordin patrimonial - o suma de bani, predarea unui bun) sau moral.

Interesul trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

- sa fie legitim, adica sa nu vina in conflict cu legea;

- sa fie personal, adica folosul practic sa vizeze pe cel care recurge la forma procedurala, iar nu pe adversarul sau;

- sa fie nascut si actual.

In cazul in care instanta constata ca actiunea este lipsita de interes, o va respinge. Trebuie considerate ca lipsite de interes, de exemplu, urmatoarele forme procedurale de manifestare a actiunii civile: cererea de apel exercitata de partea care a avut castig de cauza; exceptia prin care se invoca o nulitate care nu vatama partea ce o invoca etc.

3.3. Capacitatea procesuala este aplicatiunea pe plan procesual a capacitatii civile, care poate fi:        - de folosinta;

- de exercitiu.

Capacitatea procesuala de folosinta este acea parte a capacitatii procesuale care consta in aptitudinea unei persoane (fizice sau juridice) de a avea drepturi si obligatii pe plan procesual, iar capacitatea procesuala de exercitiu consta in aptitudinea persoanei de a valorifica singura in justitie dreptul care-l are, prin exercitarea personala a drepturilor procesuale si indeplinirea, la fel, a obligatiilor procesuale.

Conform art. 42 C.pr.civila, persoanele care nu au exercitiul drepturilor lor (ci doar folosinta), nu pot sta in judecata decat daca sunt reprezentate, asistate ori autorizate in modalitatea aratata de legile in vigoare.

Reprezentarea intervine in cazul persoanelor fizice lipsite de capacitate de exercitiu si anume: minorii sub 14 ani si persoanele puse sub interdictie.

Asistarea intervine in cazul persoanelor cu capacitate de exercitiu restransa, adica a minorilor intre 14 si 18 ani.

Sanctiunea lipsei capacitatii procesuale de folosinta consta in nulitatea absoluta a actelor de procedura efectuate.

3.4. Calitatea procesuala

Calitatea procesuala presupune verificarea indreptatirii de a figura in acel proces ca reclamant sau parat.

Are calitate procesuala de reclamant persoana care este si titular al drepturilor din cadrul raportului juridic dedus judecatii (calitate procesuala activa).

Are calitate procesuala de parat (pasiva) persoana care figureaza in cadrul raportului juridic dedus judecatii ca titular al obligatiilor.

Cu alte cuvinte, pentru a putea exercita actiunea civila in justitie, reclamantul trebuie sa aiba si calitatea de titular al dreptului pretins.

De pilda, A.B. nu poate formula o cerere de divort a lui C.D. de sotia sa. Doar C.D. o poate face, el avand calitate procesuala activa.

4. Cererea de chemare in judecata

4.1. Consideratii prealabile

Cererea este mijlocul prin care o persoana solicita concursul instantelor judecatoresti in vederea ocrotirii drepturilor si intereselor sale legale.

Cererile in procesul civil pot fi:

a) cereri introductive de instanta (principale) cele prin care se declanseaza procesul civil (sau "cererile de chemare in judecata").

b) cereri incidente - cele care se fac in cursul unui proces deja deschis si care pot proveni fie de la reclamant (cereri aditionale sau modificatoare), fie de la parat (intampinare, cerere neconventionala), fie de la alti participanti sau terte persoane.

4.2. Continutul cererii de chemare in judecata

Continutul cererii de chemare in judecata este prevazut in dispozitiile art. 112 C.proc.civila.

Astfel, aceasta trebuie sa cuprinda:

1. numele, domiciliul sau resedinta partilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si, dupa caz, numarul de inmatriculare in registrul comertului sau de inscriere in registrul persoanelor juridice, codul fiscal si contul bancar. Daca reclamantul locuieste in strainatate, va arata si domiciliul ales in Romania, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul;

2. numele si calitatea celui care reprezinta partea in proces, iar in cazul reprezentarii prin avocat, numele acestuia si sediul profesional;

3. obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci cand pretuirea este cu putinta.

Pentru identificarea imobilelor se va arata comuna si judetul, strada si numarul, iar, in lipsa, vecinatatile, etajul si apartamentul, sau, cand imobilul este inscris in cartea funciara, numarul de carte funciara si numarul topografic;

4. aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se intemeiaza cererea;

5. aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere.

Cand dovada se face prin inscrisuri, se vor alatura la cerere atatea copii cati parati sunt, mai mult cate o copie de pe fiecare inscris, pentru instanta; copiile vor fi certificate de reclamant ca sunt la fel cu originalul;

Se va putea depune si numai o parte dintr-un inscris privitor la pricina, ramanand ca instanta sa dispuna, la nevoie, infatisarea inscrisului in intregime.

Daca inscrisurile sunt scrise in limba straina sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte.

Cand reclamantul voieste sa-si dovedeasca cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatoriul paratului, va cere infatisarea in persoana a acestuia.

Cand se va cere dovada cu martori, se va arata si locuinta martorilor.

6. semnatura.

Potrivit art. 113 al. 1 C.pr.civ., la cererea de chemare in judecata se vor depune atatea copii dupa cerere cati parati sunt.

Cererea de chemare in judecata are urmatoarele caractere: a) este un act de procedura; b) reprezinta o manifestare de vointa; c) pune in miscare actiunea civila (declanseaza procesul civil).

Prin cererea de chemare in judecata, paratul poate avea mai multe pretentii (solicitari, cereri). Fiecare cerere poarta denumirea de capat de cerere, una dintre ele fiind intotdeauna principala, iar celelalte secundare. De exemplu, intr-un proces de divort reclamantul poate solicita prin cererea de chemare in judecata: a) desfacerea casatoriei; b) incredintarea copilului minor; c) revenirea la numele purtat inainte casatoriei; d) partajul bunurilor comune; e) obligarea paratului la plata unei pensii fata de copilul ce-i va fi incredintat; f) cheltuieli de judecata. Fiecare dintre aceste solicitari constituie un "capat de cerere" distinct, "desfacerea casatoriei" fiind cererea principala.

4.3. Intampinarea este actul de procedura prin care paratul raspunde la cererea de chemare in judecata, urmarind sa se apere fata de pretentiile reclamantului. Potrivit art. 115 C.pr.civ., intampinarea trebuie sa cuprinda: a) exceptiile de procedura pe care paratul le ridica la cererea reclamantului; b) raspunsul la toate capetele de fapt si de drept ale cererii reclamantului; c) dovezile cu care se apara impotriva fiecarui capat de cerere; d) semnatura.

De regula, intampinarea este obligatorie, afara de cazurile in care legea prevede in mod expres altfel.

Intampinarea trebuie depusa in atatea exemplare cati reclamanti sunt plus unul pentru instanta.

4.4. Cererea reconventionala

In procesul civil, paratul nu adopta intotdeauna o pozitie procesuala de aparare, defensiva, ci poate avea si o atitudine agresiva, ridicand pretentii proprii impotriva reclamantului.

Cererea reconventionala este deci cererea prin care paratul are pretentii in legatura cu cererea reclamantului. Cererea reconventionala trebuie sa intruneasca aceleasi conditii prevazute de lege pentru cererea de chemare in judecata. Aceasta cerere trebuie depusa de parat odata cu intampinarea.

5. Scurte consideratii privitoare la procesul civil

Procesul civil parcurge, ca regula, doua mari faze: a) judecata; b) executarea silita.

Prima faza (de judecata) cunoaste de obicei mai multe momente:

- judecata in fond in fata primei instante;

- judecata in apel;

- judecata in recurs.

De regula, impotriva unei hotarari judecatoresti civile se pot exercita doua cai de atac ordinare: apelul si recursul, care se judeca de instante de judecata superioare celei ce a pronuntat hotararea criticata. Pentru anumite tipuri de cauze legea a prevazut doar o singura cale de atac ordinara si anume recursul (de pilda: hotararea prin care instanta a solutionat o cerere de majorare a unei pensii de intretinere se ataca doar in recurs).

Apelul sau recursul trebuie declarate de partea interesata in termen de 15 zile de la comunicarea hotararii. Declaratia de apel/recurs se depune la instanta a carei hotarare se ataca.

Regulile procesual civile se aplica atat in materia solutionarii cauzelor civile, cat si a celor de dreptul familiei, dreptul muncii ori drept comercial, cu unele mici derogari prevazute expres de lege. De pilda, pentru solutionarea cauzelor in materie comerciala, pe langa regulile procesual civile obisnuite, Codul de procedura civila prevede reguli speciale in art. 720¹ - art. 720¹⁰, dintre acestea cea mai importanta fiind aceea care impune, anterior sesizarii instantei, ca partile litigante dintr-un raport comercial patrimonial sa recurga la o procedura prealabila in cadrul careia sa incerce solutionarea litigiului prin conciliere directa; numai in ipoteza esuarii concilierii, reclamantul s-ar putea adresa instantei.

6. Probatiunea in dreptul civil

Hotararile judecatoresti trebuie sa fie legale si temeinice, iar pentru realizarea acestui lucru instanta de judecata trebuie sa stabileasca exact situatia de fapt pe baza administrarii unor probe sau dovezi.

Proba reprezinta atat un mijloc prin intermediul caruia se afla adevarul, cat si un instrument prin care partea isi dovedeste sustinerile. Cele mai importante mijloace de proba sunt: inscrisurile, martorii, prezumtiile, interogatoriul si expertiza.

Inscrisurile se definesc ca fiind orice declaratie despre un act sau fapt juridic, facuta prin scriere cu mana sau dactilografiere, cu orice litere sau sistem de scriere. Pot fi autentice sau notariale, cum ar fi: donatia, ipoteca, vanzarea-cumpararea de terenuri.  Nerespectarea formei autentice atrage nulitatea absoluta a actului dintre partile contractante. Mai pot fi inscisuri sub semnatura privata (orice inscis intocmit si semnat de parti fara interventia unui organ de stat), care pentru a fi valabile trebuie sa cuprinda in mod imperativ semnatura partilor, sa fie intocmite in atatea exemplare originale cate parti cu interese contrare sunt, sa se mentioneze pe fiecare dintre ele in cate exemplare s-au intocmit cu mentiunea bun si aprobat si data intocmirii.

Martorii nu sunt ei insisi mijloc de probe ci declaratia sau marturia lor, care reprezinta relatarea facuta de o persoana oral, in fata organeloir de judecata despre un fapt trecut, precis si pertinent pe care il cunoaste.

In majoritatea litigiilor este admisa proba cu martori.

Prezumtiile sunt definite ca acele consecinte pe care legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut. Cu titlu de exemplu mentionam: prezumtia bunei credinte, prezumtia comunitatii de bunuri dobandite de soti in timpul casatoriei, prezumtia de paternitate ca sotul mamei este tatal copiilor, prezumtia de nevinovatie etc.

Expertiza este un mijloc de proba folosit pentru stabilirea adevarului in ceea ce priveste lamurirea unor imprejurari de fapt, pentru a caror rezolvare se cer cunostinte de specialitate pe care judecatorul nu le poseda. Expertiza se poate efectua in cele mai variate domenii de activitate, cele mai frecvent intalnite fiind cea medico-legala, in constructii, contabila, topometrica etc.