Actiunea oblica

ACTIUNEA  OBLICA

Definitie. Potrivit art. 974 C. civ. creditorii pot exercita toate drepturile si actiunile debitorului lor, afara de acelea care ii sunt exclusiv personale

Plecand de la acest text, actiunea oblica este definita ca fiind mijlocul juridic prin care creditorul poate exercita drepturile si actiunile debitorului sau atunci cand acesta refuza sau neglijeaza sa le exercite. Aceasta actiune are ca temei dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. Creditorul nu exercita actiunea in numele sau ci in numele debitorului.

Natura juridica. Doctrina o caracterizeaza ca o masura de conservare a patrimoniului debitorului si de prevenire a unei eventuale insolvabilitati a acestuia, astfel incat sa se mentina sansele creditorilor 757i84h   de a-si realiza creantele lor.

In acelasi timp, ea este calificata o actiune indirecta, subrogatorie a creditorului in drepturile debitorului.

Potrivit unei opinii, actiunea oblica nu este o masura de conservare pentru ca ea nu se limiteaza la mentinerea bunului in patrimoniul debitorului ci presupune exercitarea unui drept si a unei actiuni neutilizata pana atunci. M.P. G. R. op cit. p. 205). Aceeasi autori sustin ca actiunea oblica are trasaturi proprii care n-o pot plasa intr-una din clasificarile clasice. Ea s-a nascut din nevoia de a concilia doua interese legitime opuse: interesul debitorului de a-si gestiona singur afacerile si interesul creditorului de a fi protejat impotriva inertiei debitorului sau

Ideea a fost preluata si de autorii nostri care au sustinut ca actiunea oblica este mai mult decat un mijloc de conservare; ea este un act care pregateste executarea . Dincolo de asemenea nuantari, specifice rafinamentului autorilor francezi, actiunea oblica ramane subordonata ideii de conservare a patrimoniului debitorului in vederea satisfacerii drepturilor creditorilor chirografari.

Domeniu de aplicare. Asa cum rezulta din chiar textul aratat mai sus, in principiu, creditorii pot exercita pe calea actiunii oblice toate drepturile si actiunile cu caracter patrimonial ale debitorului. Sunt excluse actiunile de stare civila ale persoanei. 

Asa cum s-a remarcat, expresia drepturi si actiuni imprumutata de la art. 1166 C. civ. fr. contine un pleonasm pentru ca nicio actiune nu poate fi exercitata decat in temeiul unui drept. In aceasta materie nu se pune problema de a permite creditorului sa exercite un drept al debitorului, ci doar de a actiona in numele sau impotriva unui tert pentru evitarea unor consecinte prejudiciabile la care ar putea fi expus patrimoniul debitorului. Cerand obligarea la plata unei creante catre debitor, formuland o petitie de ereditate, o actiune confesorie a unei servituti, o actiune in revendicare,  actiunea in raport, in anulare, in reductiune a liberalitatilor excesive, atacarea unor hotarari judecatoresti etc. creditorul se opune unei terte persoane. El  poate exercita un drept al debitorului, cum este de exemplu inscrierea unei ipoteci, ca masura de conservare a patrimoniului debitorului, numai ca nu actiunea pauliana este mecanismul pe care il utilizeaza aici.

Finalitatea actiunii oblice este alta, aceea de a evita o pierdere in raport cu tertii. Sunt insa o serie de actiuni patrimoniale pe care creditorii nu le pot intenta substituindu-se debitorului. Astfel, actiunile patrimoniale strict personale cum sunt revocarea donatiei pentru ingratitudinea donatarului, revocarea unei donatii facute sotului, optiunea succesorala, intr-un cuvant cele care presupun o apreciere personala, subiectiva nu pot fi exercitate in numele debitorului, pentru ca aceasta ar insemna o imixtiune care ar stirbi mult prea mult libertatea acestuia. La fel, sunt exceptate drepturile patrimoniale care nu pot fi cedate sau urmarite cum sunt dreptul la pensie de intretinere, dreptul de uz, de abitatie.

           Conditiile de exercitare a actiunii oblice sunt urmatoarele:

           1. Inactivitatea debitorului care, fie refuza, fie neglijeaza  a actiona personal, pentru ca numai astfel se justifica substituirea creditorului in afacerile debitorului sau. Cand debitorul actioneaza el insusi, creditorul n-ar putea decat sa intervina in proces pentru a se asigura ca debitorul se va apara corect.

2 Creanta debitorului sa fie certa, lichida si exigibila

Dintre aceste conditii ale creantei, obiect de controversa l-a constituit exigibilitatea creantei.

Potrivit unei opinii  nu este necesara exigibilitatea creantei creditorului pentru a-i fi deschisa calea actiunii oblice, ea fiind o  simpla masura de conservare a patrimoniului.

Majoritatea autorilor (CSCB, TRP. PA, op cit. 346) considera ca, dimpotriva, creanta trebuie sa fi ajuns la termen, pentru ca, actiunea oblica reprezinta o imixtiune in afacerile debitorului. Or, este ilogic sa se permita creditorului sa aduca in patrimoniul debitorului valori fara o utilitate actuala, astfel ca un creditor al carui drept este inca eventual sau suspendat  de un termen sau conditie, nu poate fi autorizat sa actioneze in numele debitorului sau.

La aceste argumente adaugam pe acela potrivit caruia inexibilitatea creantei ar putea avea semnificatia lipsei de interes a creditorului. Or, pentru intentarea oricarei actiuni, se cere un interes legitim si actual al titularului. Nu intereseaza aici data creantei, astfel ca, pentru exercitarea actiunii oblice nu se cere ca dreptul de creanta al creditorului sa fie anterior celui pe care il exercita, pentru ca gajul general al creditorilor chirografari se intinde asupra tututor bunurilor, prezente si viitoare, deci si asupra celor intrate in patrimoniul debitorului dupa nasterea creantei sale.

De principiu, nu se cere introducerea in cauza a debitorului. In practica, se practica introducerea in cauza a debitorului astfel incat hotararea sa-i fie opozabila. Am putea adauga la acest argument si un altul care tine de evitarea unui abuz de drept din partea creditorului care ar manifesta un exces de zel.

3. Existenta unui interes legitim la actiune al debitorului Conditia este

necesara oricarei actiuni in justitie, principiul fiind  Pas d interes, pas d action .

Acest interes  al creditorului exista ori de cate ori debitorul este inactiv, fie datorita relei credinte, fie datorita simplei neglijente a acestuia, expunand creditorul unei iminente insolvabilitati a debitorului.

Uneori doctrina conditioneaza formularea actiunii oblice de existenta unui prejudiciu cauzat creditorului prin inactivitatea debitorului.

Credem ca este prea mult spus. In realitate, inactivitatea debitorului trebuie sa fie doar prejudiciabila, adica sa poata produce creditorului un prejudiciu. Prejudiciul este doar virtual, posibil, dar nu efectiv. Daca debitorul nu actioneaza pe cel care ii cauzeaza un prejudiciu, daca el nu exercita dreptul la actiune in termenul de prescriptie, existand riscul pierderii dreptului la actiune, aceasta nu inseamna ca prejudiciul s-a produs efectiv ci doar ca exista posibilitatea producerii lui in viitor.

           Efectele actiunii oblice. Creditorul care intenteaza actiunea oblica, nu exercita un drept propriu, dreptul fiind al debitorului, iar actiunea este caracterizata " in numele si pe contul debitorului" (CS CB op cit. p. 341). De aici decurg urmatoarele consecinte:

           1. Paratul actionat in justitie, poate opune creditorului reclamant, toate exceptiile pe care le-ar fi putut opune debitorului. O asemenea consecinta este fireasca in privinta exceptiilor care au o cauza anterioara intentarii actiunii.

 In privinta exceptiilor intemeiate pe o cauza ulterioara chemarii in judecata a debitorului, cum este cazul tranzactiei  intervenita intre debitor si tert, solutia este discutabila. S-a argumentat ca actiunea oblica nu poate opri pe debitor sa-si exercite el insusi drepturile sale, incheind acte juridice opozabile creditorului, in masura in care nu pot fi calificate frauduloase. Prin urmare, tranzactia ulterioara incheiata intre debitor si tert, va fi opozabila creditorului. Daca o asemenea conventie se va dovedi frauduloasa, adica incheiata cu scopul diminuarii patrimoniului astfel incat sa se micsoreze posibilitatile creditorului de a-si realiza creanta, va putea fi atacata pe calea actiunii pauliene.

           2  Hotararea prin care este admisa actiunea oblica prin care s-a evitat diminuarea patrimoniului, profita tuturor creditorilor prin conservarea gajului lor general si nu doar creditorului reclamant, mai diligent, cel care s-a substituit drepturilor debitorului, intentand actiunea. S-a pus intrebarea daca actiunea oblica va fi admisa doar pentru in limita creantei pe care o are creditorul reclamant asupra debitorului. Raspunsul unanim este ca intinderea dreptului pe care-l are creditorul asupra debitorului este indiferenta, astfel ca actiunea va fi admisa nu doar in limita creantei. ( MP GR op cit. p. 225);

           3. Hotararea pronuntata in actiunea oblica va fi opozabila debitorului numai daca a fost introdus in proces. Altfel spus, hotararea respectiva se va bucura de autoritatea lucrului judecat (res judicata pro veritate videtur) fata de debitor numai daca acesta a  figurat in proces, pentru ca altfel n-ar putea opera tripla identitate  de obiect, de cauza si de persoane  ceruta de art. 1201 C. civ.  Prezenta creditorului in proces, chiar daca este explicata de substituirea debitorului, nu poate extinde efectele hotararii judecatoresti asupra debitorului neintrodus in cauza. Creditorul are in proces un interes propriu iar hotararea judecatoreasca pronuntata are, ca oricare alta hotarare, efecte relative, privind doar persoanele care au figurat ca parti litigante.

           Deosebiri dintre actiunea oblica si actiunea directa. Asa cum am vazut, actiunea oblica se constituie ca un veritabil beneficiu in favoarea creditorilor chirografari, oferindu-le posibilitatea de a conserva patrimoniul debitorului in vederea satisfacerii drepturilor lor de creanta.

Anumitor creditori le este insa recunoscuta actiunea directa impotriva debitorului. Este cazul contractului de antrepriza, unde lucratorii care au fost folositi de antreprenor, pot exercita direct actiunea impotriva beneficiarului constructiei pentru plata sumelor ce li se cuvin, in masura in care n-au fost platite antreprenorului (art. 1488 C. civ.).

Un alt caz este cel prevazut de art. 1542 alin. final C.civ. Cand pentru indeplinrea mandatului, mandatarul incheie contract separat cu o alta persoana, mandantul din primul contract  poate actiona direct persoana substituita mandatarului, desi intre ele nu exista contract. Aceste actiuni directe reprezinta exceptii veritabile de la principiul relativitatii efectelor contractului si se deosbesc de actiunea oblica prin urmatoarele:

- in timp ce actiunea oblica apartine oricarui creditor chirografar, actiunea directa poate fi exercitata doar de anumiti creditori, expres nominalizati de lege;

            - actiunea oblica are ca finalitate conservarea patrimoniului, actiunile directe sunt masuri mai energice, adica ele urmaresc executarea obligatiilor;

-        actiunea oblica profita tuturor creditorilor, conservand patrimoniul debitorului lor,

 actiunea directa profita strict creditorului reclamant.